Îngerii şi sfinţii au aşternut în ziua aceasta sărbătoare sobornicească şi apostolească pentru pomenirea bisericii cea de la început, cea de acum două mii de ani, iar la această masă de cuvânt stau lângă Mine, stau lângă Domnul lor cei doisprezece apostoli culeşi din lume, cei dintâi ucenici, cea dintâi biserică, la care se adaugă de atunci şi până azi cei încreştinaţi ca să se mântuiască ei prin biserică, prin cele aşezate pentru ea spre lucrarea mântuitoare a răscumpărării omului din păcat.
Sunt Domnul Iisus Hristos la masă de cuvânt cu cei ce Mi-au fost ucenici de rang mare acum două mii de ani, cei dintâi, cei care Mi-au fost cei mai aproape între toţi cei de atunci ucenici, şi cu care M-am purtat din loc în loc în Ierusalim şi în împrejurimile lui ca să însămânţez sămânţă de neam creştinesc şi să dea ea rod mereu, până la a doua Mea venire să dea, căci Eu am spus la toţi când am plecat la Tatăl: «Voi fi cu voi până la sfârşitul timpului», şi a venit apoi norul şi M-a tras între cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu.
Mă aşez în cartea Mea cea de azi, Mă aşez cu voi în sfat, o, ucenici iubiţi ai Mei. Au trecut două mii de ani, şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului, precum v-am spus atunci pe munte când ne-am întâlnit pentru cea din urmă oară şi când voi v-aţi închinat trupului Meu cel înviat, chiar dacă unii din voi s-au îndoit şi atunci, dar Eu v-am spus apoi de aproape: «Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. De aceea mergeţi şi învăţaţi neamurile pământului toate cele despre Mine, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă». O, a venit norul slavei Domnului şi M-a luat apoi din ochii voştri, după ce apucasem să vă spun că Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
O, iată de ce trebuie credinţă în cuvântul cel rostit de Dumnezeu Făcătorul, ucenici iubiţi ai Mei! A venit norul şi M-a luat din ochii voştri după ce v-am spus că sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul timpului. V-aţi gândit voi atunci că voi mai pleca de lângă voi dacă am înviat? O, Eu v-am trimis în ziua aceea peste tot pământul, şi apoi v-am spus că voi fi cu voi în toate zilele până la sfârşitul timpului, dar norul a venit şi M-a luat din ochii voştri, iar voi v-aţi întors la Ierusalim ca să împliniţi cuvântul Meu de peste voi, adică să nu vă depărtaţi de Ierusalim până ce nu vă veţi îmbrăca cu puterea cea de sus, cu Duhul Sfânt, ca prin El să-Mi fiţi Mie martori peste cei de pe pământ, căci puterea mărturiei este Duhul Sfânt.
O, măi scumpi ucenici, au dat arhiereii pe trupul Meu de două ori bani ca să fiu vândut lor prin minciună, şi nu M-au putut scoate dintre oameni, căci Eu am spus că voi fi până la sfârşitul timpului. Cei mai apropiaţi de Mine au primit bani ca să Mă vândă lor. A primit Iuda bani şi M-a dat lor, iar apoi au primit ostaşii care au fost puşi de pază lângă Mine la mormânt şi au primit şi aceştia bani din destul ca să spună ei minciuna că M-au furat ucenicii Mei. Mai este încă de atunci şi până azi un alt fel de apropiaţi lângă Hristos, care Mă dau pe bani la mulţi tâlhari, şi aceştia sunt cei ce s-au îmbrăcat în veşmânt de ucenici şi de apostoli în sobor şi strâng ei munţi de bani pe trupul Meu cel vândut de ei, pe seama Mea strâng bani, şi iată, mai mare credinţă au cei ce tâlhăresc pentru ca să aibă ei avut mult şi au aceştia nevoie de Dumnezeu şi se duc şi cumpără milă pentru ei de la cei ce vând pe Hristos pe bani. O, cine vor fi pedepsiţi între aceştia? Cine-şi atrage păcatul acesta între cele două feluri de oameni care se tocmesc pe seama Mea? De atunci şi până azi tocmesc ei aşa. O, Eu v-am spus vouă altceva atunci. V-am spus să luaţi pe Duhul Sfânt şi să învăţaţi cu El toate neamurile şi să le încreştinaţi în numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi să nu uitaţi că în dar aţi luat şi în dar să daţi. V-am spus să nu luaţi nici bani, nici traistă cu voi pe cale şi v-am spus că vrednic este lucrătorul de plata lui. O, cum aţi mai fi fost voi vrednici de plată de la Mine dacă aţi fi luat plată de la oameni pe cale? O, Duhul Sfânt nu e cu bani să-L ai şi să-L dai, căci locul Lui este în cer, şi nu sunt bani în cer, iar cine ia bani în numele Duhului Sfânt, acela nu are nimic cu Cel din cer, cu Duhul Sfânt, nu are lucrare cu Dumnezeu unul ca acela, ci are şi el ce au avut slujitorii cei de acum două mii de ani ai templului din Ierusalim şi care au învârtit bani pentru trădare, pentru minciună, pentru vânzare, pentru mâncat şi băut, pentru plăcerile care costă bani ca să le hrăneşti şi să le ai.
Iată, mare Mi-e durerea. Mă fură mereu cei ce se aşează la masă zisă sfântă, Îmi fură numele cu care să înşele noroadele care au nevoie de milă, de ocrotire, dar care se lasă înşelate de aşa zişii hristoşi, şi despre care Eu am proorocit atunci că se vor ivi hristoşi mincinoşi care să înşele pe mulţi, pe cât mai mulţi, promiţând pace celor fără de pace, stând în sobor de haine de slavă cerească şi luând ochii tuturor, de parcă ar fi coborâţi din cer în ochii celor ce se încântă atâta de uşor, de vreme ce nu au aceştia darul cercetării duhurilor, care i-ar ocroti pe ei de săgeţile vopselii mincinoase, pe care scrie „cer”, pe care scrie „Dumnezeu”.
Dar acum grăiţi voi, o, ucenici iubiţi ai Mei. Eu sunt cu voi în toate locurile şi zilele, până la sfârşitul timpului, aşa v-am spus, şi suntem la masă de cuvânt aici, pe colina slavei Domnului în mijlocul neamului român, şi prin care trece râul cuvântului Meu şi se împarte el peste pământ. Tronul judecăţii făpturii este venirea Mea cea de azi cuvânt peste pământ, iar cuvântul ieşit din tron este purtat din margini în margini şi lucrează el cu Duhul Sfânt şi cu foc, precum este scris despre Dumnezeu-Cuvântul, Care are lopata în mână să-Şi cureţe aria şi să-Şi culeagă grâul în hambar, iar pleava s-o dea soartei ei ca să ardă în foc.
Vă binecuvintez ridicându-Mi mâinile deasupra voastră ca în ziua aceea de pe munte când v-am binecuvântat să mergeţi peste pământ în numele Meu pentru mântuirea multora care se vor încreştina prin voi. O, binecuvântaţi să fiţi şi acum ca să binevestiţi, cu Mine lângă voi să binevestiţi cuvânt mântuitor, pe Duhul Sfânt, prin Care aţi primit putere din puterea Mea, după ce M-am ridicat dintre morţi şi v-am spus că: «Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ», şi am spus aceasta împărţindu-vă din ea. O, pace vouă în tot cuvântul vostru cel ce se dă acum spre hrană multora! Pace vouă vă spun Eu, Domnul, vouă!
— Aşa şi noi Îţi spunem Ţie: Pace Ţie şi mângâiere Ţie, Învăţătorule Doamne, că noi Îţi ştim şi Îţi vedem îndurerarea! Dăm să Te mângâiem. Nu să-Ţi luăm durerea, ci numai să Te mângâiem, că tot ca Tine avem şi noi durere, avem pentru Tine şi pentru oameni, Doamne, şi avem pentru cei ce mint pe Dumnezeu în numele lui Dumnezeu, făcând ei această lucrare mincinoasă între oameni, după ce Tu ne-ai învăţat pe toţi, de atunci şi până azi stând această învăţătură în picioare, că ne-ai spus: «Feriţi-vă de aluatul fariseilor, feriţi-vă de făţărnicie!». O, cine se opreşte îndeajuns în dreptul acestui mare cuvânt ocrotitor de suflete, o, cine, Doamne?
Tot omul să se oprească şi să înţeleagă ce grăieşte Domnul, iar cei încreştinaţi să înţeleagă şi mai mult.
Voi, fii ai oamenilor, fii ai lumii şi ai duhului ei, şi voi, fii ai lui Dumnezeu şi ai Duhului Lui, feriţi-vă de aluatul făţărniciei, feriţi-vă şi staţi treji mereu faţă de acest duşman, de sub care nu scapă nimeni, nimeni, decât cei care veghează făgăduindu-şi să nu-i lucreze, să nu dea rod acestui duh, care se încuibează pe furiş în toate ale omului, în toate simţirile lui şi în cuvinte apoi, căci omul dă să pară ceea ce nu este el, lucrând fără de băgare de seamă acest păcat. Cel ce nu se dă spre acest păcat este cel ce cuvintează mereu cuvinte ca ale lui Dumnezeu, cuvinte care nu-i îngăduie grăitorului să le calce, căci lucrarea lor îi cucereşte fiinţa şi i-o lucrează mereu şi îl pregăteşte pe el pentru Hristos mereu, pentru Cel frumos, Care umblă în lumină şi face lumină peste întuneric, învăţându-i pe toţi să se asemene Lui, ca să se vadă El apoi în cei asemenea Lui, lumină din lumină.
O, aşa ne-ai învăţat Tu pe noi toate, Doamne. Ne-am îndoit destul până ce Tu Te-ai adeverit nouă întreg că Tu eşti Dumnezeu-Fiul şi că ai venit să ne ridici şi să ne ai ai Tăi.
Sobor de sfinţi ucenici avem la masă cu noi şi cu Domnul. Una sfântă sobornicească şi apostolească biserică, aceasta este biserica lui Hristos. Ea seamănă cu Domnul ei. Umblă Domnul cu ea între cer şi pământ aşa cum a umblat acum două mii de ani. Toţi oamenii se roagă la sfinţii cerului, la cei de pe pământ ridicaţi la cer, şi aceste rugăciuni către sfinţi mărturisesc că ei sunt cei vii, îmbrăcaţi în puterea de a fi veşnici, şi veşnic ajutători celor ce îi iau pe ei în ajutorul lor. Biserica sfinţilor, biserica lui Hristos. Ea merge din loc în loc cu Domnul ei şi este peste tot deodată şi se poartă în văzduh cu toată slava lucrării ei, care lucrează veşnic, care-L slăveşte veşnic pe Cel veşnic, pe Stăpânul Care a răscumpărat-o pe ea cu trupul şi sângele Lui când a venit după ea pe pământ între oameni.
O, din zi în zi mai mult să desluşim oamenilor, Doamne, lucrarea bisericii Tale de nou Ierusalim în cer şi pe pământ, căci toate se zidesc din nou, toate se fac noi, căci Tu ai zis: «Noi le facem pe toate». O, noi Te rugăm să le spui oamenilor de pe pământ ceea ce ai Tu de lucrat ca în cer pe pământ şi să aşezi apoi laolaltă la masă pe cei din cer şi pe cei de pe pământ şi să vină ziua împlinirii, Doamne, ziua nunţii, când toate se vor încununa, toate vor primi coroană de nuntă, toate, toţi şi toate, Doamne, că iată cuvântul Tău cât de mult este, o, cât de mult, cât spală el calea Ta! Cu Duhul Sfânt şi cu foc, aşa lucrezi, şi toţi văd şi înţeleg. Oamenii vin şi trec, iar Tu curăţeşti şi speli şi pregăteşti de nuntă şi chemi neamurile pământului, şi nu va rămâne pe pământ colţişor neînsemnat cu cuvântul Tău cel de azi, şi cu care strigi pământul tot să-Ţi răspundă şi să se ridice când Te vede venind.
Masă sfântă avem cu Tine aici, pe colina slavei Tale, Doamne. Toţi cei ce locuiesc aici din cer şi de pe pământ au stat la masă în ziua aceasta cu Tine şi cu noi şi s-a scris în cartea Ta ziua aceasta şi lucrul ei, cuvântul Tău cu noi în grăire, şi al nostru cu Tine în grai de Duh Sfânt. O, pace Ţie, îndureratule Doamne, pace în durere! Cei îndureraţi sunt cei cuminţi, iar cei cuminţi sunt cei îndureraţi, cei frumoşi, cei mai frumoşi. Viaţa trupească şi lumească ia de pe faţa şi de pe fapta omului chipul Tău frumos, dar viaţa cea duhovnicească şi cerească aşează în om şi în faţa lui chipul cel frumos al Domnului, al Celui mai frumos între oameni, şi Care curând, curând Îşi va descoperi faţa, spre bucuria cea întreagă a celor ce Îl aşteaptă de atunci şi până azi şi până mâine, căci ziua Lui va fi cu El şi va veni. Amin.
Cuvântul celor doisprezece ucenici ai Tăi însemnează-l Tu, Doamne, acum, cu numele Tău în ziua lor de serbare între sfinţi. Amin.
— Eu, Domnul Iisus Hristos, pecetluiesc cu numele Meu masa de cuvânt la care am stat cu voi, ucenici iubiţi, şi punem această zi în cartea mărturiilor. Eu sunt Cel ce sunt, Cel viu în vecii vecilor, şi vii sunt pe veci toţi sfinţii Mei şi au ei cerul de patrie pe pământ, căci pământul este aşternutul a toate, şi pe el se sprijină cerul cu marginile lui în chip nebănuit de om.
Luaţi din masa Mea, din masa lui Hristos, luaţi de pe ea şi hrăniţi-vă cu hrana de pe ea, voi, cei de pe pământ care purtaţi trup! O, luaţi şi nu pregetaţi să luaţi! Va veni o zi când vi se va cere răspuns dacă aţi luat ceea ce Domnul a aşezat ca să fie împărţit de la El peste tot pământul. O, luaţi şi creşteţi pe cele din cer în voi, căci toate cele vechi trec cu trosnet şi vine timpul bisericii lui Hristos, care va coborî cu toată slava ei cea de sus, slava Noului Ierusalim, slavă despre care scrie în Scripturi, şi nu zadarnic s-a scris despre ea.
Îmi las pe masă pacea Mea pentru toţi cei care vor lua ca să aibă din ea şi ca s-o înmulţească din destul. Vine Domnul pe pământ cuvânt. Iată-L! Iată-Mă împărţindu-Mă Eu Însumi, numai să întindă omul mâna să Mă ia şi să se înveţe cu Mine în petrecere cerească pe pământ, în cuvântul Meu petrecând, căci cuvântul Meu este mângâiere, este înviere. El vine pe pământ ca să se înveţe cu Dumnezeu omul, ca să nu vin pe neştire, ca să nu zică nimeni că nu ştie venirea Mea, care va prinde sub ea pe toţi necredincioşii, pe toţi cei ce se îndoiesc de Domnul, şi toţi îşi vor primi plata, căci Eu voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris. Amin, amin, amin.
13-07-2014
