Mi-e Duhul plin de dor pentru coborârea Mea cuvânt în cartea Mea cea din zilele acestea. Cuvântul Meu se face carte, se face el venirea Mea pentru pregătirea omului, căci ziua slavei Mele se apropie şi-Mi trebuie martori că am lucrat şi că lucrez pentru pregătirea ei şi a omului, şi Mi-e dor, Mi-e tare dor să cobor şi să cuvintez, iar pentru aceasta Mi-a trebuit aşternut, Mi-a trebuit o mână de ucenici, un popor, la care să găsesc credinţă în venirea Mea cea de azi, scrisă în Scripturi că va fi în vremea aceasta, şi venire să găsesc şi veghe ca să Mi se deschidă când vin.
Cu dor cobor, cu dor de la o coborâre la alta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi Mi-e dor să grăiesc pe pământ. Îi este dor lui Dumnezeu să cuvinteze, căci Dumnezeu este Cuvântul, de la început şi până la sfârşit este, şi prin El toate s-au făcut şi se fac.
Pace ţie, poporul Meu, casa Mea cea de azi! Este scris despre cel ce crede în Mine că voi veni la el şi-Mi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui, şi împlinesc acestea cu tine, şi tu cu Mine, măi poporul Meu. O, ce uşor Îmi este să împlinesc cele scrise de Mine dacă am credinţă în voi pentru împlinirea lor! O, ce dor Îmi este să împlinesc Scripturile care mai sunt să se împlinească, măi poporul Meu! Voiesc să vin pe pământ cu trupul văzut şi să dau poruncă cerului cel nou şi pământului cel nou să se arate odată cu Mine şi să-i bucure pe ai Mei, fiindcă am spus acum două mii de ani că Mă duc la Tatăl, că Mă duc să pregătesc loc, ca acolo unde sunt Eu să fie şi ai Mei. O, sunt multe locaşuri în casa Tatălui Meu, dar Eu sunt pe tron lângă Tatăl şi-Mi slujeşte slava tronului stăpânitor şi am aproape suită din cer, şi de pe pământ venită.
O, bine este să fie al Meu cu totul omul pe pământ şi să-Mi fie ucenic. Cel ce-Mi este Mie ucenic nu mai are altceva de lucru pe pământ, nu mai are viaţă aparte, ci are în Mine şi pentru Mine cu totul, are în casa Mea, are înaintea Mea, iar aceasta tu trebuie să înţelegi îndeajuns, măi poporul Meu de la izvor. Te am aproape de gura Mea, de locul izvorului Meu de cuvânt, şi vin la masa ta grăind şi punând pe masă pentru pregătirea omului, că vreau să-L iubească omul pe Domnul, pe Cel ce vine, măi fiilor. Vreau să fiţi voi clopoţelul Meu, vestirea Mea peste pământ, şi să-L vestiţi mereu pe Cel ce vine şi să-I împărţiţi venirea, să meargă Domnul pe pământ cuvânt, să meargă mereu, căci Eu sunt apostolul Tatălui şi sunt purtătorul Lui de cuvânt şi vin pe pământ, mereu vin cuvânt pe pământ şi mereu lucrez, căci Tatăl Meu lucrează, mereu lucrează Tatăl, şi prin Mine lucrează Tatăl.
Este scris în ziua aceasta prin rânduială bisericească duminica izgonirii lui Adam din rai, ca să se trezească omul spre apropierea lui de Dumnezeu, şi nu să-L piardă pe Domnul, căci la început L-a pierdut omul pe Dumnezeu, L-a pierdut prin păcatul neascultării, dar mai întâi L-a pierdut prin păcatul trufiei, şi apoi prin neascultare, căci numai cel trufaş nu poate să asculte de la Dumnezeu, fiindcă trufia este păcat asupra lui Dumnezeu.
Omul care nu-L iubeşte pe Domnul este om trufaş, care ascultă de sine însuşi. Se cunoaşte cel trufaş, se cunoaşte prin iubire de sine, prin ascultare de sine însuşi, şi apoi faptele lui îl arată, aşa cum l-a arătat pe Adam fapta neascultării. Iar în ziua aceasta părinţii cei sfinţi au pus la început rânduială sfântă peste biserică şi au scris să înceapă omul creştin şapte săptămâni de post ca să se pregătească pentru înviere, să se înveţe cu aşteptarea învierii şi să lucreze pentru ea, că are nevoie de înviere omul.
O, trebuie să se supună omul, căci la început nu s-a supus, şi a murit prin neascultare omul cel de la început, iar acum trebuie omul să-şi lucreze învierea prin supunere înaintea Domnului, trebuie să ţină post, căci la început n-a ascultat să ţină.
O, trebuie reparată greşeala ta, omule. Neascultarea ţi-a adus căderea din rai, iar acum trebuie să facem întoarcerea. Ai ascultat de femeie şi n-ai mai ascultat de Dumnezeu. Când omul este atras de femeie, aceasta este pentru că femeia este atrasă spre bărbat din pricina neascultării de Dumnezeu şi a ascultării lui de femeie. O, vino spre trezire, omule! Flutură îngeraşii între cer şi pământ şi lucrează în ajutorul tău ca să te laşi de păcat şi să treci din trup în duh, căci trupul nu-ţi foloseşte la nimic, decât la despărţirea ta de Dumnezeu, omule.
Iată, vremea postului vine în ajutorul omului. Postiţi de păcat, o, fii ai oamenilor! Postiţi de trup, căci trupul îl trage pe om de la Dumnezeu, îl trage în cele ale trupului. Fiţi senini la inimă şi la faţă, ca nu cumva să se bucure diavolul de postirea voastră cea trufaşă. Fiţi tainici între voi şi Dumnezeu, căci Domnul le dă har numai celor smeriţi.
Plânge omul cel zidit de mâna Mea la început, plânge înaintea Mea, şi iată ce-Mi spune:
— Doamne, Doamne, primeşte iarăşi ruga mea cea pentru tot omul, o, Doamne. Să fie cuminte omul, dar ajută-l să fie aşa, căci femeia a fost căderea omului din rai, şi aşa este şi azi, şi omul poate fără Dumnezeu, dar fără femeie nu poate, căci femeia a luat locul lui Dumnezeu în sufletul omului. Eu aşa am păţit, şi mi-ai ieşit înainte şi m-ai mustrat pentru aceasta, dar eu m-am împietrit, ca drept răsplată peste mine a păcatului trufiei, Doamne. O, dorul de mărire îl face mic de tot pe om, dar nu ştie omul aceasta, decât dacă-i spune cineva. Izgonirea mea din rai a fost după ce am ascultat de femeie, după ce am avut femeie pentru sufletul meu.
Să postească de femeie omul, o, Doamne, iar femeia trebuie să fie mai sălbatică, mai pădureaţă, mai rece prin acestea, mai puţină, Doamne, căci femeia se arată apropiată cu toate ale ei de cei din jurul ei, iar omului îi scade puterea cea pentru harul cel de sus.
O, să se înveţe cu Dumnezeu femeia, şi se va învăţa şi omul cu Dumnezeu. Să-I dea Domnului toată iubirea ei, nu să şi-o dea ei sau omului, şi aşa va face şi omul, dar ajută-l Tu pe el pentru această împlinire, o, Doamne.
Mi-e milă de Tine, Doamne. O, cât ai suferit şi cât suferi de la păcatul meu, lung de şapte mii de ani din om în om, lung păcatul meu, Doamne! O, iartă-mă, ajutându-l pe om să rămână de partea Ta, Doamne! O, iartă-mă, înviind Tu în om, o, Doamne! Amin.
— Eu, Domnul, ascult ruga durerii tale pentru om şi-ţi ştiu durerea ta, ţi-o ştiu Eu. Ai pierdut iubirea raiului când ai călcat peste ea. Ai căzut apoi pe pământ plin de durere, plin de tristeţe, şi ai slujit păcatului, neputincios asupra lui. Eu, Domnul, ascult suspinul tău, durerea ta pentru om, şi vin pe pământ cuvânt ca să-l ajut pe om, şi vin mereu. Nu mai stau în cer, că e nevoie de învierea omului pe pământ. O, vin curând, curând vin pe pământ cu slava Mea, cu ziua Mea cea de la sfârşit de timp şi Mă voi da cu ea celor ce M-au iubit şi Mă iubesc. Amin.
Aşez cuvânt de binecuvântare pentru vremea postului mare, cel de dinaintea praznicului învierii Mele. Eu în fiecare an trăiesc iar şi iar ceea ce am trăit şi am îndurat acum două mii de ani, şi tot mereu împrospătez învierea omului peste cei ce Mă urmează iubindu-Mă şi făcând voia Mea în ei, dar prea mulţi sunt cei care nu Mă iubesc şi nu Mă caută pentru viaţa Mea în ei. Eu pentru aceştia plâng, plâng pe cruce, plâng, şi răstignirea Mea pentru ei este mereu astăzi. Plâng şi suspin pe cruce, mereu astăzi plâng pentru cei ce nu caută la crucea Mea.
O, pace ţie, poporul Meu, casa Mea cea de azi, la care vin de la Tatăl cuvânt pe pământ ca să fiu împărţit de pe masa aceasta! O, dă-Mi putere să vin, dă-Mi mereu, fiule. O, dă-Mi mâna să vin. Nu mai este credinţă pe pământ pentru venirea Mea, dar tu rămâi, o, rămâi fiul cel credincios şi stai deschis ca să vin, că Eu la tine vin, aşa cum tu la Mine ai venit, şi unii pe alţii ne mărturisim, mărturisindu-ne venirea, şi în Dumnezeu ne este întâlnirea. O, pace ţie! Tu eşti poporul Meu cel de azi. Pace ţie! Amin, amin, amin.
02-03-2014
