Vin cu învăţătură din cer la masa Mea cu tine, măi poporul Meu, dar ea îşi ia pricină de pe pământ, şi se naşte apoi în cer învăţătură pentru cele de pe pământ. E sărbătoarea lui Ioan, Botezătorul Meu, şi este el venit cu sfinţii, cu proorocii, cu ceata din care el face parte în cer, iar Eu, Domnul, Eu sunt calea lor spre pământ acum, aşa cum am fost cu ei şi în vremea trupului lor lucrător pentru Mine cât au stat ei pe pământul fiilor oamenilor, ca să se vadă între oameni lucrarea Mea cu ei, lumină care luminează în întuneric şi se vede luminând.
Nu se poate pe pământ om iubitor de Dumnezeu şi ca să nu se vadă de la el în jur această lumină, iubirea de Dumnezeu a omului care atrage de peste tot după ea pe cei ce caută după Dumnezeu în lumea oamenilor. O, nu numai păcatul are putere în lumea oamenilor. Mai mult poate lumina lui Dumnezeu din om, numai să fie pe pământ om purtător de Dumnezeu, de lumina Lui. A stat Ioan Botezătorul în pustie, dar a stat el în lumina Mea şi s-a arătat ea apoi între oameni şi a atras spre ea pe mulţi şi şi-a făcut ucenici, căci a fost proorocia despre Ioan prin înger că va fi mare el în faţa Domnului şi Îi va tocmi un popor pregătit, iar Zaharia preotul, tatăl lui, i-a spus la naştere: «Tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului ca să găteşti calea Lui şi să-i dai poporului Său cunoştinţa mântuirii pentru iertarea păcatelor, căci ne-a cercetat pe noi de sus Soarele Care răsare luminând pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii şi îndreptând mersul lor spre calea păcii», şi a stat Ioan în pustie până în ziua arătării lui către poporul Israel, când şi-a început mărturisirea lui despre Mine, zicând: «Cel ce vine după mine a fost înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine, iar eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: îndreptaţi calea Domnului!».
O, fiilor, fii ai poporului Meu, popor învăţat de sus, adunaţi-vă, fiilor, în învăţătura Mea. Fără ea peste voi e greu de Mine şi de voi. Fără ea dă diavolul să aibă putere peste voi, că iată, peste unii din cei ce au dat să fie ai Mei şi ei poate diavolul, chiar dacă ei aud învăţătura cuvântului Meu, dar poate diavolul prin firea lor nesupusă, poate duhul cel potrivnic prin cei ce n-au putere să se lupte şi să-l biruiască pe diavolul, iar diavolul este vrăjmaşul Meu, şi se dau de partea diavolului, de partea vrăjmaşului Meu se dau cei ce nu iubesc ascultarea şi umilinţa cea pentru ascultare.
O, măi fiilor, adunaţi-vă în învăţătura Mea şi căutaţi mai mult decât orice să vă rămână ea în minte ca o pecete, ca o putere, ca o mântuire, ca nu cumva să se bucure diavolul de cei pecetluiţi cu semnul venirii Mele acum pe pământ ca să-Mi gătesc un popor pregătit, şi încă să-l înmulţesc prin cei pregătiţi. Striga Ioan în gura mare: «Pocăiţi-vă!», şi a auzit Ierusalimul şi toată Iudeea şi veneau să se boteze la Iordan cu botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, veneau la Ioan să-i boteze, iar el era înaintemergătorul Meu.
Strig şi Eu în zilele acestea şi Mă aud cei de departe şi se hrănesc cu strigătul Meu peste pustia din lume, dar Îmi scriu în carte durerea Mea, că am din cei care stau aproape, şi auzind nu se smeresc la strigătul Meu şi nu stau umiliţi înaintea Mea, că mare este îngâmfarea omului, măi fiilor, şi de aceea vă spun şi iar vă spun: adunaţi-vă în învăţătura Mea, căci vai celui ce ia din mintea lui pentru el, când are atâta învăţătură din cer înaintea lui, la urechea lui, aproape de el strigarea Mea şi ruga Mea după om!
Strig peste tot, merge peste tot strigătul Meu şi îl rog pe om. Intru în casele mai-marilor de pe pământ şi strig la ei aşa cum striga Ioan, de veneau la el oameni mici şi mari, iar celor mari şi plini de sine le spunea Ioan: «Pui de vipere, cine v-a spus de mânie ca să fugiţi de ea? Nu de ea să fugiţi, ci spre roade de pocăinţă să fugiţi, iar fără de acestea nu vă bizuiţi pe Avraam şi pe Dumnezeul lui Avraam, căci Domnul Îşi ridică fii din pietre şi din spini când El voieşte».
Strig peste tot, şi va veni ziua când voi da cheag cum dă omul cheag la lapte ca să se aleagă brânza, şi voi bate chişleagul ca să iasă untul şi-Mi voi aduna rod şi-l voi creşte de la Mine şi-Mi voi face mărturisitori, şi apoi voi învia morţii şi se vor îmbrăca în trup ca într-o cămaşă nouă, şi aşa îi voi închega pe ei din pământul în care stau aşteptând semnul Meu, şi aceasta am de lucrat şi de împlinit prin acest cuvânt al gurii Mele, care grăieşte ca să fie scris cuvântul Meu, aşa cum toate proorociile Duhului Sfânt au fost scrise pe pământ ca să se împlinească ele apoi.
Grăiesc acum cu cei ce se clatină de pe un picior pe altul în locurile pe unde-Mi am pecetluit cu pecetea viului Dumnezeu poporul cel împlinitor credinţei venirii Mele de acum cuvânt pe pământ, şi spun: O, adunaţi-vă în învăţătura Mea dacă voiţi cu ea! Cercetaţi-vă, dar mai bine lăsaţi-vă cercetaţi. Dacă aveţi o fire proastă din obiceiul de sine, din neînţelepciune, nu daţi să vă tot folosiţi de ea în mijlocul acestui popor, ca nu cumva să-I faceţi voi ruşine lui Dumnezeu, că e pedeapsă mare pentru aceasta. Unirea cu mintea voastră, iar la unii unirea cu lumea şi cu cei din care aţi ieşit ca să veniţi la Mine, acestea vă strică ascultarea şi statul vostru cu Dumnezeu. Trebuie multă umilinţă, multă şi mereu, că niciodată nu este ea de ajuns, şi trebuie recunoştinţă adusă Domnului pentru mila şi iertarea pe care o dă El celor ce aud glasul Lui şi dau să-L urmeze apoi. O, trebuie multă, multă mulţumire adusă Domnului, Care adună pe cei rătăciţi, pe cei fără de scăpare ca să-i salveze pe ei.
Iar voi, străjerii Mei, slugile Mele pentru poporul cel apropiat, luaţi de la Mine ştiinţă sfântă şi lucraţi cu ea chiar şi când nu se prinde ea, şi să ştiţi de la Mine că una este să te porţi frumos cu omul, cu toţi, şi aceasta pentru frumuseţea firii tale, şi alta este să te porţi drept cu toţi, după dreptarul Domnului, pentru frumuseţea firii lor. Când te porţi frumos, îl înveţi numai aşa pe om, şi nu te mai poţi purta drept cu el când e nevoie de dreptatea lucrurilor, dreptate care face lumină de la Domnul şi care-l face pe om să umble în lumină ca să nu cadă în întuneric, iar bunătatea îl face pe om să se creadă bun chiar şi când umblă în întuneric, după mintea lui, săracul.
O, nu voiesc să fiu îngenuncheat şi defăimat de cei pe care i-am miluit de milă, şi voiesc cu umilinţă să-şi păstreze ei salvarea pe care o dau Eu în dar celor ce se statornicesc de partea Mea, că iată, pe cât Îmi învăţ peste tot poporul şi-i spun pericolul cel pentru neascultare de cuvântul Meu, tot pe atât diavolul îşi face cărare şi scoală pe câte unul spre călcarea cuvântului Meu, căci am spus: «Duşmanii omului sunt casnicii lui, oricât de mult ar fi şi ei pe calea vieţii», dar dacă se unesc cu ei cei puşi deoparte pentru lucrul Meu cel greu, ajung unii altora duşmani de mântuire, ajung lovit de ei Eu, Domnul, ajunge faţa Mea batjocorită de lumea cea rătăcită de Dumnezeu şi care nu ştie greul mersului Meu printre cei morţi, că morţi sunt toţi cei care nu iubesc pe Domnul cu viaţa lor de pe pământ.
O, se pregăteşte Ioan să mărturisească în ziua lui de serbare, de intrare a sa în salonul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, lângă tronul slavei, unde s-a aşezat mijlocitor şi rugător în ziua când Irodiada, femeia desfrânată, a dat cu sete să împlinească uciderea lui, rostind ea de lângă scaunul lui Irod tăierea capului lui Ioan.
Binecuvântată să fie intrarea lui Ioan în cartea Mea cea de azi cu ziua lui de serbare, cu cuvântul lui mărturisitor! Pace ţie, mărturisitorul Meu, cărarea Mea spre oameni atunci şi acum! Lucrarea Mea de azi a cuvântului Meu merge peste pământ cu duhul şi cu puterea lui Ilie ca să vestesc cu ea lumea şi să-Mi culeg din ea un popor şi să-l pregătesc Mie, aşa cum tu ai lucrat atunci înaintea Mea, căci aşa a fost proorocit să lucrezi. Amin.
— O, Mieluţule Doamne, cine-Ţi mai slujeşte Ţie cu atâta bucurie aşa cum eu Ţi-am slujit, aşa cum eu m-am jertfit pentru Tine înaintea lui Israel? Se ascunde omul cel lucrător, se ascunde ca să nu păţească ceva de la cei ce nu iubesc mărturisirea cea despre Tine. Trebuie multă iubire de mărturisire ca să atingă omul lucrător bucuria nedespărţirii de Tine pe pământ, şi în cer apoi.
Era regele lui Israel Irod şi vedea Israel păcatul regelui, iar eu am spus cuvânt împotriva îngăduinţei acestui păcat, dar desfrânata cea de la tronul lui Irod s-a dat mare, s-a crezut mare, şi pe mine mic şi a dat poruncă să mi se taie capul ca unui om de rând, dar eu eram înaintemergătorul Tău, nu om de rând, şi şi-a ars ea toată slava ei cea trecătoare, şi-a ars-o în însăşi mintea ei cea plină de slava de sine, săraca.
O, altceva trebuie să însemne femeia pe pământ, Doamne Mieluţ. Vai de omul care ţine lângă el femeie pentru păcatul din el şi din ea, aşa cum a făcut Irod, regele lui Israel, şi vai de omul care-şi ia femeie ca să-i măture casa, ca să-i spele cămaşa şi ca să-i pună masa! O, măi omule, măi, femeia care-ţi mătură prin casă şi-ţi scutură şi-ţi spală cămaşa şi-ţi pune să mănânci şi-ţi slujeşte ţie atât cât vrei tu şi cât înţelegi tu că are ea să facă, aceea nu poate fi slujitoare lui Dumnezeu, ci este sluga omului care nu-şi face acestea, ci vrea să i le facă o femeie. O, nu pentru asta trebuie să-şi ia omul femeie lângă el dacă-şi ia, ci pentru ca să se crească unul pe altul în iubire de Dumnezeu, în voile lui Dumnezeu, în Duhul Sfânt al harurilor toate, dar iată, între bărbat şi femeie nu ţin mult apropierea şi ajutorarea, nici măcar în cele duhovniceşti nu ţine mult dacă nu sunt amândoi plini de har sfânt şi de misiune sfântă unul pentru altul şi între oameni apoi, aşa cum ar trebui să fie un rege peste un popor ca să fie poporul popor, ci trec apoi mult spre pofta trupului cei doi şi cad unul prin altul dacă nu au povăţuitor peste ei tot timpul şi veghetor peste ei aceştia care au de dat pildă celor de sub ei şi celor ce ies din ei, căci omul poate cădea în sine, în nepăsare, Doamne, poate cădea pentru sufletul său, şi iată cât de mare este taina povăţuitorului, iar eu am voit să-l povăţuiesc pe Irod să nu se facă pildă de desfrânare înaintea poporului Israel. Iată, a fost judecat atunci Israel pentru păcatul lui, căci am picat eu jertfă pentru păcatul lui Irod şi a tot Israelul şi am plătit cu sângele meu păcatul desfrânării lor, şi mult doresc să fie de folos acestui popor jertfa mea, dar dacă el nu doreşte nici măcar în ultimul ceas, nu putem noi peste cei ce nu dau să poată pentru ei, aşa cum Tu nu poţi azi peste cei care iau din mintea lor dacă să stea sau să nu stea cu Tine până la sfârşit, până la înviere, Doamne, şi de aceea spui Tu poporului Tău să se adune în învăţătura Ta şi să nu facă după mintea lui cel ce a venit să se dea Ţie spre facere şi spre creştere şi spre statornicie apoi. O, ce poate fi un om care face ca el? Ce va fi un aşa om, Doamne? Iată, este nevoie de salvare multă peste cei ce au minte, şi trebuie lucrat peste mintea lor mereu, numai să aibă ei umilinţă multă şi mereu şi să nu scoată ei sabia împotriva Ta şi a lor.
O, popor atâta de miluit, atâta de hrănit din cer din gura Domnului, stai adunat în Domnul şi în învăţătura Lui, că dacă ieşi din ea, te prinde furtuna şi te ia şi te duce ca pe o frunză şi nu mai ai salvare. Aveţi grijă, fii şi fiice, aveţi grijă de Domnul, nu de voi. De aceea să staţi adunaţi cu El, şi nu de altceva. Fiţi slujitorii Domnului. Pentru slujirea Lui să staţi cu El şi la El, nu pentru ca să vă slujiţi vouă şi unii altora. Îmbrăcaţi-vă în Hristos zi de zi, îmbrăcaţi-vă bine. Nu daţi de pe voi această slavă nici ziua nici noaptea. Tot timpul să vă găsească Domnul îmbrăcaţi, că altfel vine ispititorul cu pierderea vremii, cu cele ce nu sunt din cer. Fiţi sfinţi, dar învăţaţi ce este sfinţenia, căci ea pleacă de la duh şi întregeşte apoi omul, pe cel din trei părţi alcătuit. Fiţi plini de dragoste. Eu aşa am fost, mereu îmbrăcat în dragoste am stat, şi am locuit în pustie până la arătarea mea înaintea lui Israel, şi Domnul m-a învăţat să fiu şi să merg şi să mănânc şi să postesc şi să vorbesc şi să gândesc prin El şi să învăţ de la El, şi nu de la mine, căci vai omului care stă el în el ca să-şi cârmuiască el viaţa! Eu însă am avut pe Duhul Sfânt de cârmă şi a grăit Duhul cu mine tot timpul, şi a stat Domnul cu mine mult, până ce a fost să Se arate El mie Mielul lui Dumnezeu la Iordan, şi apoi a fost să sufăr despărţirea de Israel prin pedeapsa pe care femeia nelegitimă a lui Irod a pus-o asupra mea.
O, ce mare este pe pământ o femeie plină de Dumnezeu şi de dragoste de Dumnezeu! Ea poate să-l facă pe om să-L iubească pe Domnul şi să se înfricoşeze să facă voia trupului şi voia diavolului, pe când o femeie plină de sine şi de dragoste de sine poate să-l facă pe un om sfânt să-l iubească pe diavolul, să facă placul diavolului, adică placul ei, şi iată, vine Domnul şi nu găseşte credinţă pe pământ, nu găseşte om care să-l facă pe omul despărţit de Domnul să vină după Domnul cu viaţa sa, cu dragostea sa. O, să nu spună nici o femeie că poate ea aceasta, căci femeia e femeie, ci să-L iubească ea pe Domnul şi să-I slujească Lui cu lucrul slujirii ei, iar rodul ei va fi după voia Domnului, nu după căutarea ei cea pentru binele omului şi pentru mântuirea lui, că multe femei ar da să creadă că pot ele pentru oameni, dar ele trebuie să poată numai pentru Domnul, dacă vor să nu se ivească ispite şi căderi.
Eu, Doamne, am adus pe masă învăţătură de veghe, căci omul cade din lipsă de veghetor peste el şi peste paşii lui mereu, paşi nevegheaţi. Eu, Doamne, sunt îndurerat de atunci şi până azi că n-are omul veghetor peste el. Îl plâng pe cel ce se iubeşte pe sine şi care n-are înţelepciunea cea împotriva acestui păcat ca să scoată sabia şi să se apere de întunericul care îl trânteşte mereu. Sunt dintre cei ce au venit cu calea venirii Tale şi iubesc în ei acest păcat şi cad când nu se aşteaptă nimeni. O, vino, Doamne, vino mai văzut, mai desluşit la ei, ca să nu fie înghiţiţi de despărţirea de Tine cei puţin înţelepţi între cei ce s-au dorit şi ei pe calea aceasta şi la şcoala aceasta a învăţăturii de sus. E ca la şcoala de pe pământ, unde unii ştiu carte, iar alţii nu, şi sunt slabi la învăţătură şi se semeţesc, săracii, ca să nu iubească ei umilinţa. Eu văd durerea Ta de la aceştia, şi văd durerea celor ce-Ţi îngrijesc poporul pe pământ.
O, vindecaţi-vă de îngâmfare, voi, cei necunoscători ai acestui păcat în voi, şi lăsaţi-vă spre umilinţă multă, căci umilinţa este duh plăcut lui Dumnezeu în om. Nu faceţi Domnului dureri, căci Domnul este Cel scump, este Mieluţul Care a plătit pentru voi. Amin.
— Slava cuvântului Meu rămâne peste tine, măi poporul Meu. Sfinţii Mei vin la tine cu Mine şi te povăţuiesc cu milă. O, iubiţi duhul umilinţei, fiilor. Cei ce nu-l aveţi, uitaţi-vă la cei ce îl au dacă aveţi ochi curaţi ca să vedeţi curat. Uitaţi-vă la cei ce Mă ajută şi cu care Mă ajut, şi în care Eu pot prin umilinţa lor.
Rămâneţi la masa învăţăturii, fiilor. Nu strângeţi masa aceasta, ci staţi aşezaţi la ea cu dor, că nu mai este pe nicăieri aşa hrană, şi nici n-a fost până acum şi nici nu va mai fi ca şi aici la voi. Masă de petrecere sfântă să fie ea, şi să se strângă la această masă poporul cel înscris pentru slujirea Domnului, cel mărturisitor prin viaţă şi prin ascultare şi prin umilinţa lui înaintea Mea. Amin.
Cobor curând cuvânt mare peste poporul român, că vine sărbătoarea crucii şi am de grăit cu dor şi cu jale, că văd mult şi văd peste tot şi Mă doare când văd. Poruncesc puterilor cereşti să-Mi facă pregătire şi cale cu primire, că bat la uşă ca să grăiesc cu neamul român şi cu cei ce s-au aşezat să stea mari peste el. Îngerii şi sfinţii să se pregătească pentru slava cuvântului Meu peste neamul român. Amin.
O, pace multă ţie, poporul Meu cel din români, că am în mijlocul tău râul cuvântului Meu, iar tronul slavei este deasupra ta, şi pe el stă Domnul şi cuvântul Său cel sfânt. Amin, amin, amin.
11-09-2013
