Sunt Domnul Învăţătorul. Iau de la Tatăl şi împart învăţătura Sa la cei ce se hrănesc din cer, iar sfinţii iau de la Mine şi hrănesc şi ei, cuvânt din cuvânt iau sfinţii şi dau şi ei celor ce vor să ia şi să-şi hrănească cu Dumnezeu viaţa, căci viaţa este din cer, şi fericiţi sunt între oameni cei care ştiu de unde au viaţa şi de unde trebuie să ia pentru ea ca să şi-o hrănească şi ca să aibă ei viaţă. Amin.
Mă aşez cuvânt în cartea Mea cea de azi şi stau în sfat ceresc cu poporul Meu şi cu Ioan, Botezătorul Meu cel de la Iordan, care Mi-a pregătit calea spre arătarea Mea şi a slavei Mele cu care M-am coborât între oameni acum două mii de ani. Cobor pe muntele Meu cel sfânt, cobor cu el acum, aşa cum au coborât lângă Mine Moise şi Ilie în ziua când am venit să-Mi las descoperită slava dumnezeirii Mele înaintea ucenicilor Mei pe muntele Tabor. O, tot aşa cobor şi azi, tot aşa lucrez, ca pe Tabor lucrez, şi-Mi tăinuiesc slava, pentru ca să pot lucra strângerea cuvântului Meu în cartea sa şi să fie el pe pământ mărturisit de Dumnezeu, Care lucrează până la sfârşit lucrarea Sa.
Cobor cu învăţătură pentru poporul cuvântului Meu. Aşează-te, popor hrănit din cer, şi ascultă cuvântul Meu de peste tine, iar ascultarea lui este apoi împlinirea lui în faptă din partea ta, în cele dinăuntru şi în cele din afară apoi ale tale lucrări.
O, câtă povaţă aveţi voi peste voi, măi fiilor! O, câtă şi de sus, şi de jos mereu! Cine mai are aşa noroc pe pământ? Cine mai are ce aveţi voi? Oamenii păcătuiesc pentru că nu au peste ei povăţuitor şi veghetor apoi pentru împlinirea poveţelor, căci zadarnică este povaţa şi povăţuitorul dacă el nu veghează mereu apoi pentru ca să se facă faptă mereu povaţa cea pentru viaţă peste cei povăţuiţi, iar voi dacă aveţi, cădeţi la Domnul, fiilor, şi mulţumiţi-I cu suspin fericit în glas şi în inimă, cu suflet mult mulţumiţi Domnului pentru aşa daruri peste voi mereu, căci vai vouă dacă primiţi mereu din cer şi n-ar fi să ascultaţi de cuvântul care vă poartă de mânuţă ca să nu muriţi, că iată cât de urât mor cei care n-au peste ei paznic din partea lui Dumnezeu ca să nu se lase spre moarte omul şi spre şoapta diavolului, care l-a înşelat pe om în rai, de l-a făcut să piardă el fericirea şi ziua lui de mâine în rai.
O, fii şi fiice, apropiaţi-vă acum de peste tot lângă cuvântul sărbătorii de azi, că voiesc să vă botez în duhul luminii şi să vă aşez întru el apoi. Eu sunt lumina voastră atât cât sunt între voi cuvânt. Ioan, naşul Meu de botez, Îmi este martor din cer şi stă la gura Mea şi ia cu nesaţ grăirea Mea în mijlocul proorocilor, şi vă acoperă pe voi darul lui Ioan, darul cel din Dumnezeu peste el.
O, fiilor, o, fiilor, iată ce-a păţit omul în rai! A ascultat de şoapta diavolului şi s-a pus apoi pe lucru şi s-a ascuns apoi de lumină ca să nu-l vadă ea. S-a ascuns omul de Dumnezeu, dar i-am ieşit în cale Eu numaidecât şi i-am cerut răspuns, iar el Mi-a spus ce-a făcut şi Mi-a spus că s-a ascuns între el şi femeia sa, între ei şi diavolul ca să nu spună ceea ce Eu l-am întrebat ca să-Mi spună, şi ca să nu rămână la întuneric fapta lui, şi ca să dau cumva să repar ce mai putea fi reparat din ceea ce omul a stricat. I-am spus omului să-i fac altă femeie dacă ea a căzut spre ascundere prin diavolul invidiei asupra lui Dumnezeu, prin îngerul care a căzut din dregătoria lui de lângă Dumnezeu din pricina trufiei omului făcut de Dumnezeu, care apoi s-a văzut mare peste toate, singur mare, şi s-a dorit el deasupra scaunului lui Dumnezeu cu gândul său, şi, dând îngerii să-l slujească, s-au prăbuşit din cer, şi li s-a făcut oprire prin glas de arhanghel celorlalţi îngeri, şi au rămas îngerii ceilalţi la locurile slujirii lor aşa cum i-a pus Dumnezeu pe ei, şi de atunci îngerul cel căzut şi ceata lui îi învaţă pe oameni să se ascundă de Dumnezeu, şi unii de alţii să se ascundă apoi.
Vă învăţ pe voi, cei de la sfârşit de timp, şi vin pe pământ la voi şi vă învăţ cereşte. O, nu căutaţi să vă îndeletniciţi să aveţi ascunderi unii faţă de alţii şi să vă pitiţi cu ele apoi, iar dacă aveţi, părăsiţi lucrarea lor, fiilor, părăsiţi-o azi, ca să nu vă doară şi să plângeţi mâine, şi ca să nu Mă doară pe Mine de la voi şi pentru voi, când diavolul cel căzut din lumină va descoperi întunericul vostru cel pentru ascunderi, căci el vă învaţă, şi tot el vă descoperă apoi, şi aşa îşi bate el joc de om după ce s-a prăbuşit din cer din pricina dorinţei de mărire a omului zidit de Dumnezeu la începutul cel sfânt al facerii omului.
O, măi fiilor, căutaţi să fiţi mulţumiţi aşa cum sunteţi, atât cât sunteţi, cu cât aveţi şi puteţi, şi nu căutaţi după dorinţe care să vă împingă să faceţi pentru ele ascunderi, căci Eu, Domnul, numai în lumină lucrez, iar diavolul îi şopteşte inimii omului să aibă dorinţe şi să lucreze pentru ele la întuneric, departe de ochii şi de slujirea celorlalţi, căci pentru cele ce nu trebuiesc lucrate îi este ruşine omului să le scoată la lumină când le lucrează, iar cei ce lucrează aşa, sunt nefireşti, şi se vede bine şi mereu acest nefiresc al lor şi se vede mult, dar cei care au pe Duhul în ei văd pe cele lucrate în ascuns de cel ce se ascunde cu ele, şi poartă durere şi rabdă cel ce are pe Duhul, şi plânge acesta lângă cel ascuns, plânge tainic, şi nu are cum să-l ajute pe cel ascuns, care trebuie să se prefacă, bietul de el. Iată, aşa au fost cei ce M-au răstignit. S-au prefăcut că sunt cei drepţi ca să scape de Mine, căci Eu eram lumina şi nu puteau ei cu lumina, din pricina celor ascunse ale lor, unii faţă de alţii ascunse. O, aşa sunt oamenii unii faţă de alţii, şi e numai diavolul pe pământ între oameni pentru ascunsurile lor. Diavolul, care i-a şoptit Evei pe ascuns, învăţând-o să calce ascultarea de Dumnezeu, diavolul îi îndeamnă pe toţi oamenii să aibă ascunderi unii de alţii şi de Dumnezeu, căci dacă oamenii nu-L văd pe Domnul, ei cred că nici Domnul nu-i vede când lucrează ei cu ascunsul, şi iată, se pitesc copiii de părinţii lor, părinţii de copiii lor, fraţii de fraţii lor, soţul de soţia lui, şi soţia de soţul ei, se pitesc unii de alţii oamenii, unii în alţii se pitesc faţă de ceilalţi, unii de alţii se ascund.
Vin pe pământ, vin Eu pe pământ să-Mi fac un popor creştin, un popor aparte şi să-l învăţ aparte, să-l învăţ să iubească lumina şi s-o lucreze pe ea zi şi noapte la lumină, şi să-i lucreze şi ea pe ei, ca nu cumva să nu găsească Domnul credinţă pe pământ la arătarea Sa cea cu slavă mare şi cu lumină fără de margini, iar cei credincioşi dacă nu iubesc lumina întru toate între ei şi ei, între ei şi Mine, are atunci rost mare întrebarea pe care am pus-o Eu pentru venirea Mea între cei credincioşi, căci am spus: «Când va veni Domnul va mai găsi credinţă pe pământ?».
O, poporul Meu de peste tot, înfricoşează-te şi alege-te numai cu lumina, fiule hrănit cu lumina vieţii. Nu te zgârci să laşi de la tine hrana cea care-ţi întunecă mintea ca să te ascunzi cu tine însuţi, ci îndeletniceşte-te cu dragostea de Dumnezeu, cu care nu trebuie să te piteşti, şi trebuie să străluceşti prin ea peste tot, împărţind din ea peste tot, căci ea intră peste tot ca şi lumina, care le învederează pe toate şi le scoate ca să fie ştiute şi văzute, căci dragostea este plină de daruri cereşti, fiilor.
Şi dacă v-am învăţat această mare învăţătură a luminii şi a vieţii prin lumină, vă învăţ încă, fiilor, vă învăţ lucrarea rugăciunii neîncetate, ca să fiţi voi mereu cei buni, căci cei ce se roagă neîncetat nu pot fi răi, nu pot fi neascultători. O, învăţaţi rugăciunile pe de rost, Eu aşa am povăţuit acest popor, şi de la începutul Meu cu el l-am învăţat aşa, iar dacă el M-ar fi ascultat şi dacă ar fi ascultat şi de trâmbiţa Mea din mijlocul lui, era numai cer pe pământ acum, şi nu mai era întunericul care este acum peste tot pe pământ.
O, învăţaţi să vă rugaţi neîncetat, fiilor, ca să puteţi să vă faceţi la vremea lor rugăciunile, chiar dacă aveţi atunci de lucru cu grabă, căci treburile care dau deoparte rugăciunile şi vremea lor, acestea se fac potrivnice lui Dumnezeu în voi, iar dacă vreţi să iubiţi cum se cuvine, faceţi rugăciunile lucrând, dar trăindu-le pe ele şi ştiindu-le, sau zidindu-le atunci, în vreme de greutăţi şi de lucru mult, cât este el de făcut, ca mereu şi tot mereu, neîncetat să-L lăudaţi pe Domnul, măi fiilor. O, fiţi mai harnici pentru cele ce sunt de lucrat, dar toţi să fiţi mai harnici şi toţi o dată, ca nu cumva să rămână multe nepuse în ordine din pricina negrijii de ele şi a neunirii voastre pentru toate câte sunt de ordonat mereu şi peste tot.
O, fiţi cu tragere de inimă şi cu rugăciune mereu. O, mereu, mereu Mă uit la voi. Nu fiţi nepăsători nici unul faţă de lucrările Mele cu voi, faţă de toate, fiilor. Nu aşteptaţi să fiţi strigaţi, să fiţi rugaţi, să fiţi aşteptaţi. Nu trageţi să treacă timpul zilei fără să-l folosiţi din plin de dimineaţa şi până seara, cu rugăciunea împletit, fiilor, ca să vă fie uşoară viaţa şi munca, că tot pe voi rămân cele nefăcute, că n-am pe alţii, n-am argaţi pentru voi, dar să nu cârtiţi, să nu vă scuturaţi de datorii, căci daruri multe trebuie să aveţi, şi să lucraţi cu ele înaintea Mea nu o zi-două, ci mereu, fiilor, mereu ca şi Mine, căci Eu mereu lucrez.
O, căutaţi să nu vorbiţi urât unii peste alţii. O, căutaţi să nu vă judecaţi faţă în faţă, să nu puneţi vina unii pe alţii, căci dacă faceţi aşa sunteţi între cei trufaşi, fiilor. Ştergeţi-vă vina prin mărturisirea ei, ca să fiţi fără de vină înaintea Mea şi înaintea diavolului, fiilor. El când vă ştie cu vină la Mine, vine şi-Mi face sâc, cum că sunteţi de partea lui cu faptele, iar Eu plâng atunci, şi vin şi Mă rog de voi să vă alegeţi de partea Mea, şi să vadă diavolul aceasta.
O, fiţi ascultători la ceea ce vă spun Eu, fiilor. Voi dacă aţi venit şi v-aţi dat Domnului, sunteţi apoi din Dumnezeu, nu mai sunteţi din lumea aceasta sau din neamul din care v-aţi tras ca să veniţi să fiţi ai Mei apoi. O, nu staţi rupţi în două, nu staţi împărţiţi lângă Mine, ci staţi pe de-a-ntregul ai Mei şi numai ai Mei. Altminteri vă faceţi vouă rău prin neîntregirea voastră lângă Mine şi vine diavolul şi vă desparte de Mine, sau le faceţi rău celor din care v-aţi desprins ca să veniţi să fiţi ai Mei.
Fiilor, fiilor, pe calea creştinismului nu mai are pe nimeni creştinul, decât pe Domnul şi pe fraţii Domnului. Pe calea aceasta sfântă se stă numai ca Dumnezeu, şi Mă doare de la unii din voi că nu puteţi să staţi cuminţi, că n-aţi înţeles ce înseamnă pentru om naşterea cea de sus, şi că nu mai este din lumea aceasta cu obârşia lui cel ce se lasă născut de sus. V-am îndemnat mereu să treceţi din trup în duh, dar voi trebuie să înţelegeţi creştineşte şi cereşte, că iată, Mă doare că este deosebire între cel ce are nume de creştin şi cel ce are fapta şi viaţa de creştin. E deosebire între creştin şi ucenic, fiilor, iar dacă cel ce vine să se nască de sus nu se face ucenic apoi, el face ca Petru care dădea să-şi aibă grijă de ai săi după trup. O, dacă nu poţi ca Domnul, rămâi în lume cu nume de creştin, şi mai mult nu, căci cu Mine merg ucenicii, nu cei nedezlipiţi de trupul lumii, şi iată, e de învăţat această ascultare ucenicească a celor ce se nasc din Dumnezeu. Am avut familii de creştini care şi-au dat la mănăstire fiii sau fiicele şi se duceau la ei părinţii, şi n-a mai rămas nici unul din aceştia cu Mine după ce s-au dus spre viaţă mănăstirească. O, nu aşa este cu ordinea cea de sus pentru cel ce vine să fie ucenicul Meu. Acest popor trebuie să fie deosebit de orice fel de călcare a orânduielilor sfinte pentru cei ce se nasc de sus, că iată câtă suferinţă Mi-au făcut mereu cei ce n-au voit să se nască de-a binelea, şi născuţi de sus să rămână ei apoi, să rămână numai ai Mei, ucenici ai Mei cu lucru peste ei, şi nu fără de lucru sfânt ucenici.
Şi iată-l pe ucenicul Meu, pe Ioan, Botezătorul Meu, cum vă grăieşte el vouă în ziua lui de serbare, iar voi să învăţaţi de la el, căci el Îmi este ucenic, fiilor. Amin.
— O, Doamne, Mieluţ ascultător al Tatălui şi al nostru, al celor ce suntem ai Tăi pe pământ şi în cer! O, Doamne, Învăţătorul meu, priveliştea sfinţilor ai spus Tu s-o aibă în chipul şi în asemănarea lor cei ce vin să se boteze cu Duhul Sfânt prin cuvântul Tău de naştere din nou a omului, Doamne Învăţător. Mare este lucrarea celor ce trebuie să se asemene Ţie şi sfinţilor Tăi. Mult şi mereu trebuie să lucreze ei la priveliştea lor înaintea cerului şi înaintea oamenilor şi unii înaintea altora, Doamne. Frumos îi mai învaţă pe fiii şi pe fiicele poporului Tău cei care Îţi stau porţi de intrare a Ta în mijlocul fiilor Ierusalimului nou, poporul Tău cel de azi, hrănit de Tine cu cuvântul, Doamne Învăţător. Privirea şi grăirea dintre ei, mişcarea trupului şi a duhului lor, ascultarea şi dăruirea lor, cu acestea sunt mereu povăţuiţi cei ce au venit spre naşterea lor cea de sus, aici, lângă izvorul cuvântului Tău, de unde vin mulţi şi Te iau cuvânt şi învaţă din el spre naşterea lor din Dumnezeu.
O, ce frumos, ce bine este să fim aici şi să facem casă aici şi să avem casă cu ei, aici, Doamne Învăţător! N-avem unde să ne mai aciuăm pe pământ. Nu ne-a mai lăsat omul parte lângă el. Să fim aici e bine. Să lucrăm mult aici şi să fim aici, Doamne. O, atât de întreg, atât de măreţ ai grăit azi, în ziua mea de serbare, peste fiii şi fiicele poporului de peste tot ai cuvântului Tău. Toţi să se scoale bine şi să se măsoare bine cu toată povaţa Ta cea de azi, şi să-şi îndrepte viaţa cei ce nu şi-au îndreptat-o încă. Toate cuvintele Tale să se audă peste tot, căci sunt ele spre viaţa oamenilor, nu numai spre viaţa fiilor lui Dumnezeu, iar fiii lui Dumnezeu sunt cei ce fac voia lui Dumnezeu ieşind din lumea aceasta şi stând cu Tine, numai cu Tine, numai în Tine, Doamne. Eu sunt ucenic, aşa m-ai numit, căci aşa m-ai învăţat să fiu, şi sunt pentru că Te-am ascultat mai presus de fire, şi tot aşa Te-am şi urmat, şi tot aşa Te-am şi iubit. Să nu spună nimeni că eu am fost Ioan Botezătorul şi unul am fost şi că nu pot oamenii să fie ca mine. O, e făţărnicie în cei ce dau să spună aşa. Când spune Domnul e una, iar când spune omul nu e tot la fel, ci e bine să nu spună omul, şi e bine să fie omul ca Dumnezeu, asemenea lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui, aşa cum Tu ai spus peste cei ce-Ţi văd lucrarea şi-Ţi ştiu slava, Doamne, căci ai spus despre ei: «Vor fi asemenea Lui şi Îl vor vedea cum este».
O, Te doare de cei ce aştepţi zadarnic lângă ei şi nu mai poţi să-i vindeci pe ei. O, cum să nu Te doară de cei ce nu stau frumos în trupul Tău cel sfânt? O, cum să nu Te doară de la ei şi de ei, de cei ascunşi de lucrarea luminii, Doamne? Se vede în cuvântul Tău rana Ta, şi nu se îndură de Tine ca să nu-Ţi mai facă rană cei nedesăvârşiţi pentru ascultare, Doamne. Îi rog pe toţi cei care s-au adus să fie lângă Tine, îi rog să-i doară de Tine şi să-Ţi vindece durerile şi ranele, şi să-şi vindece ei greşalele cu care Te umilesc pe Tine atât de mult, atât de mult, Doamne Învăţător. O, cât de mult ar fi să caute cei ce au căzut în mari greşeli, să se despartă de ele acum, să le dea de la ei, căci Te ţin pe Tine umilit, Doamne. Tu eşti Mieluţul Cel milos, Cel blând, Cel ce suferi fără să pedepseşti, dar omul se pedepseşte singur, că îşi strânge pedeapsă multă şi nu se teme nici până în ziua cînd ea îl va prinde sub ea.
O ai grijă de poporul cuvântului Tău, Doamne, Învăţătorul meu! Învaţă-l pe el vindecarea lui şi a Ta. Amin.
— Cu răbdare mare Mă port, o, ucenicule botezător. Naşterea cea de sus o lucrez mereu peste cei ce se lasă sub ea. Pentru naşterea de sus a omului am venit, şi plâng în cuvânt după om, şi pe urma lui Mă port şi suspin.
Să Mă auzi, măi poporul Meu! Să Mă auziţi, peste tot strig şi peste toţi, şi să vă fie milă de Mine şi de voi şi să vă îndreptaţi cu chip sfânt statul vostru în Mine, căci Eu, Domnul, trebuie să am popor sfânt. Cel ce nu voieşte să fie sfânt, acela pleacă de lângă Mine, dar cel ce voieşte cu Mine, pe acela Eu îl ajut şi îl ţin de mânuţă şi îl port, iar el să Mă iubească şi să Mă asculte desăvârşit ca un ucenic credincios şi să Mă bucure cu lucrarea lui lângă Mine, ca şi Eu să-l bucur pe el cu lucrarea Mea peste el.
Acum îţi dau urarea Mea: Pace ţie, poporul Meu! Sunt Domnul Învăţătorul, iar tu să fii ucenic şi să pui peste tine învăţătura Mea, învăţătura lui Dumnezeu, o, popor al cuvântului Meu cel de azi, cel de la venirea Mea de azi pe pământ cuvânt.
O, cine mai are pe pământ ceea ce aveţi voi, fiilor? O, pace vouă! Pace vouă, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.
07-07-2013
