Ajunşi aici, la praznicul Învierii Mele, Eu şi cu voi, Eu şi cu toţi cei din cer, cele de pe pământ şi cele din cer, vă spun vouă acum, în grăirea Mea cea de azi, grăirea ucenicilor şi a uceniţelor Mele acum două mii de ani după ce Eu, Domnul, trecând prin cruce şi prin moarte pe cruce, durere neînchipuită a duhului Meu şi a tot duhul cerului, dar şi bucuria biruinţei Mele asupra diavolului cel bătrân de cinci mii de ani atunci, vă spun Eu, Domnul Iisus Hristos, vestea care a mers din gură în gură atunci spre durerea şi spre încordarea celor ce M-au răstignit, vă spun: „Hristos a înviat!“.
O, poporul Meu, o, micuţul Meu Ierusalim nou, îţi aduc ţie dintre cei din cer salutul învierii Mele: „Hristos a înviat!“. Nu te am decât pe tine. Să Mă crezi ce-ţi spun, fiule Ierusalime. O, caută în toată clipa să fii numai al Meu, numai cu Mine, că numai pe tine te am pe pământ. Când cei de pe pământ mari cu rangul bisericesc sau cărturăresc aud cele ce-ţi spun Eu acum, îi apucă mirarea şi răutatea de suflet, dar Eu când spun cuvânt ştiu ce spun. Toţi cei mari cu credinţa, cu inima şi cu fapta creştinească îşi văd de ale lor şi de ale mântuirii lor după tot ce zic ei că fac, dar cu tine nu este tot aşa, măi poporul Meu. Pe tine te-am ales dintre oameni ca să te aşez la masă de cuvânt cu Mine şi să fii tu voia Mea între pământ şi cer şi să-Mi împarţi cuvântul peste pământ, cuvântul facerii celei noi, fiule, că am de aşezat cer nou şi pământ nou între cer şi pământ, precum scrie în Scripturi să fac, şi să fie acestea apoi, şi trebuie să am popor aproape, eliberat de griji şi dat Mie cu totul, că Eu port cu tine multe griji pentru biruinţa Mea peste pământ, iar tu eşti mititel şi eşti puţinel la număr, că nu trag creştinii de pe pământ sub crucea Mea, că o au pe a lor de dus, iar crucea Mea de azi este grea, şi voi nu mai aveţi timp de voi, şi ce frumos este aceasta, să uite omul de sine şi să se dea Mie cu totul şi multului Meu greu şi să trăiască el aşa, şi nu ca toţi creştinii care-şi fac loruşi ceea ce găsesc de cuviinţă pe calea lor creştinească aşa cum este ea privită de ei şi aşa cum merg toţi cei care nu ştiu îndeajuns ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii pe pământ şi ce înseamnă să-I slujească lui Dumnezeu omul. Creştinii cer mereu la Dumnezeu de toate, de toate de pe pământ şi din cer, dar voi sunteţi altfel de creştini, căci voi nu cereţi, ci daţi lui Dumnezeu, daţi truda voastră toată, şi sunteţi mici, fiilor, şi sunteţi neputincioşi de cele de pe pământ, de vreme ce nu munciţi pentru voi la stăpân ca toţi oamenii, căci voi trudiţi în via Mea, în lucrarea Mea, întru venirea Mea trudiţi cu Mine, măi fiilor. O, nu cumva să vă pară că altceva şi altfel trudiţi. Eu pe voi vă am aproape pentru Mine, nu pentru voi, şi vă am apoi aproape pentru mântuirea multora, fiilor, că Eu vin mereu la voi cuvânt de naştere din nou a lumii şi a omului, şi aşa Îmi strâng de ici, de colo iubitori de Dumnezeu mai mult decât iubitori de trup şi de desfătări pentru trup, desfătări care suie la suflet şi îl robesc apoi pe el spre păcat şi spre despărţire de Dumnezeu, fiilor, şi Mă doare, şi Mă doare că nu Mă iubesc creştinii şi oamenii, măi fiilor, şi Mă doare că n-au peste ei cârmuitor care să-i înveţe lepădarea de sine şi căutarea după Mine apoi, că Eu sunt Stăpânul cerului şi al pământului şi nu-Mi slujesc Mie creştinii şi oamenii şi îşi slujesc loruşi ziua şi noaptea, şi-şi termină apoi firul vieţii şi doresc după rai şi după milă de la Dumnezeu pentru viaţa lor cea de veci apoi.
Vă spun vouă acestea toate ca să Mă credeţi îndeajuns că nu vă am decât pe voi, şi să creadă aceasta şi cei ce se cred aproape de Dumnezeu cu viaţa şi cu faptele şi cu alegerea lor şi cu înţelepciunile lor, dar aproape de Mine îi este greu omului, îi este prea greu. O, cine acum două mii de ani a fost aproape de Mine în durerea Mea cea mai grea? N-a putut nimeni să îndure cu Mine tot ce am avut de purtat şi de trecut, dar am avut iubire mare şi veghe mare pentru Mine pe uceniţele Mele, pe cele ce nu mai aveau nimic de făcut decât să-Mi ţină urma şi să-Mi dea toată iubirea lor, toată, fiilor, tot dorul lor, iar împotriva lor nu s-a adus împotrivire, căci aşa este în iubirea cea întreagă, ea este forţa care ţine departe orice putere potrivnică, orice gând satanic, şi s-a văzut aceasta atunci. Iar pe ucenicii Mei i-am pus Eu la adăpost, i-am pus prin cuvânt rostit peste ei şi peste cei ce ar fi dat să-i caute pe ei pentru numele Meu, şi i-am păstrat pentru mărturia învierii Mele după statul Meu cu ei trei ani şi jumătate din loc în loc pe pământ pentru alinarea durerilor de peste tot de pe unde veneau cu cei mult neputincioşi ca să le alin Eu, Domnul Iisus Hristos, durerile, aşa cum toţi cei suferinzi Mă ştiau şi Mă căutau, iar uceniţele şi toţi cei care le sprijineau pe ele pentru slava Mea cea de atunci Îmi slujeau cu osârdie Mie şi ucenicilor Mei şi aveau grijă mare şi mereu de mersul lucrului Meu peste pământ, şi apoi de duhul mărturisirii peste oameni şi peste împăraţi, căci Eu M-am dus la Tatăl ca să fiu cu ei de lângă El până la sfârşitul timpului, precum le-am promis, iar acum ei se strâng toţi lângă voi, fiilor de azi ai Mei pe pământ, şi sunt cu ei lângă voi până la sfârşit şi, iată, mai mult acum, la sfârşit, căci cuvântul Meu aşează şi lucrează şi sfârşeşte orice început şi îl ridică la locul lui, şi toate sunt tainice şi se lucrează cer nou şi pământ nou, şi nu e mincinos cuvântul Scripturii facerii din nou a lumii, dar oamenii pământului au numai ochi trupeşti şi minte pământească, căci ochii duhului şi locaşul lui, mintea, nu vor oamenii să le dea lui Dumnezeu şi să le facă Domnul pe ele după chipul şi asemănarea Sa ca să-L vadă ei pe Domnul şi să meargă după El apoi aşa cum mergeţi voi.
Iată, se naşte omul din păcat şi trăieşte zadarnic pe pământ şi-l doare apoi pe vecii că n-a înţeles prin toate pe Dumnezeu, pe Cel ce a făcut cerul şi pământul şi pe om apoi pentru această facere, măi fiilor. Şi dacă am grăit vouă, le grăiesc acum şi fiilor pământului şi le spun şi lor urarea învierii Mele.
O, fii ai oamenilor, o, copii ai pământului, Hristos a înviat! Eu Însumi, Eu, Domnul, Eu vă aduc salutul învierii Mele. Luaţi aminte, o, luaţi aminte că Domnul a făcut la început cerul şi pământul şi a dat pământul moştenire oamenilor, dar cerul, cerul cine-l moşteneşte? O, cine moşteneşte cerul, fii ai pământului? Dacă n-ar da cerul, ar avea viaţă pământul şi oamenii de pe el şi toată facerea care slujeşte vieţii oamenilor pe pământ? O, luaţi aminte de unde vine viaţa pe pământ. De pe pământ vine moartea peste oameni, dar din cer vine viaţa. Vă chem cu dor, vă strig cu jale, căutaţi-vă viaţa în cer, că din cer este viaţa, şi iată, se face cuvânt peste voi viaţa, căci scris este în Scripturi că la început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul, şi Acesta era întru început la Dumnezeu şi toate printr-Însul s-au făcut, şi întru El era viaţă. O, Eu eram Cuvântul, şi dintru început eram la Dumnezeu, şi toate prin Mine s-au făcut, şi întru Mine era viaţă şi am dat viaţă facerii după ce am rostit cuvânt să se facă ea cer şi pământ, şi iată-Mă după două mii de ani de la învierea Mea dintre cei morţi rostind peste pământ acum: Hristos a înviat!, căci acum două mii de ani am venit pe pământ şi M-am făcut Fiul Omului şi am stat treizeci şi trei de ani între oameni, iar la sfârşit, după ce am stat cu ucenicii Mei trei ani şi jumătate, M-am lăsat apoi spre moarte pe cruce ca să pun la loc ceea ce omul a stricat în rai acum şapte mii de ani şi să-i dau lui prilej să se lase de păcat şi să se întoarcă la Dumnezeu, la Cel îndurerat după el, la Făcătorul lui, căci omul M-a părăsit de tot, şi încă din rai M-a părăsit.
Cu raiul vin după voi şi vă chem în taina lui şi vă ajut să iubiţi viaţa şi să părăsiţi boldul morţii, căci păcatul este moarte, o, fii ai pământului. Dar acum vin şi vă dau cerul moştenire dacă veţi vrea să Mă ascultaţi pe pământ, căci şi Eu am stat pe pământ, dar am ascultat întru totul de Tatăl Meu Dumnezeu, iar voia Mea era voia Lui, nu a Mea, şi am fost Fiul Tatălui Meu, că n-am ieşit dintru El pe pământ, ba L-am purtat în Mine de-a pururi precum El M-a purtat întru El, iar Eu am lucrat lucrarea Lui.
A murit Fiul Domnului, Fiul cerului a murit pentru voi acum două mii de ani, o, fii ai oamenilor, dar a înviat Domnul a treia zi şi S-a dat vouă Mântuitor. O, trăiţi şi voi înaintea Mea aşa cum am trăit Eu înaintea Tatălui făcând toată voia Lui, toată lucrarea Lui, şi nu veţi trăi zadarnic pe pământ dacă veţi asculta aşa. O, sculaţi-vă! Oricât aţi fi de păcătoşi Eu am putere de la Tatăl să iert, să şterg păcatele voastre şi să vă dau veşmântul învierii Mele, trupul şi sângele Meu, ca să fiţi vii apoi mereu, mereu, căci întru Mine este viaţă, o, fii ai pământului, dar faceţi-vă fii ai cerului pe pământ aşa precum am fost Eu, iar când pământul va intra la facerea lui cea nouă se va da vouă cerul cel nou de moştenire, iar în cer sfinţii toţi şi îngerii toţi stau şi aşteaptă să vină şi să moştenească cei mântuiţi, cei ce cheamă pe Domnul, căci scris este: «Între cei mântuiţi vor fi numai cei ce cheamă pe Domnul». Amin.
O, în duminica aceasta a praznicului Învierii Mele, în ziua întâi a săptămânii te chem la înviere, te chem, neam român. O, ridică-te! Te chem cu dor, şi tainic rostesc peste tine cuvântul Meu. Ridică-te, o, ţara Mea de venire a doua oară de la Tatăl pe pământ la oameni! Când am făcut la început cerul şi pământul am zis cuvânt, şi ele s-au făcut şi s-au arătat şi s-au aşezat la locul lor. Acum, la sfârşit, rostesc cuvânt peste tine şi zic: Fă-te cer nou şi pământ nou, o, neam român, căci pe glia ta am semănătura cuvântului Meu, cuvântul gurii Mele, care vine pe şoapta vântului, purtat de norii slavei Domnului, şi vine la tine ca să te ridice, o, ţara Mea de azi. Am pe vatra ta grădiniţa cuvântului Meu, unde Eu cobor pe loc pregătit Mie ca să vin şi să cuvintez de pe tron şi să cârmuiesc cu toiag de fier neamurile pământului, precum este scris să împlinesc. O, deschide-te şi primeşte venirea Mea! Hristos a înviat, îţi spun Eu, Domnul, ţara Mea cea de azi, îţi spun şi azi, îţi spun şi mâine, iar apoi tu să înveţi să moşteneşti cerul şi să moştenească sfinţii cerului pe pământul tău şi să se facă cer pământul tău, pentru cei din cer biserică cerească pe pământ. O, vino în ajutorul Meu, în ajutorul Domnului Dumnezeului tău, că nu în Ierusalim M-am dus dacă am venit, ci la tine am venit şi în tine petrec, şi rostesc cuvântul cel de la început al facerii celei noi, chiar dacă neamul creştinesc merge mereu la Ierusalim pentru cele ce găseşte acolo despre trecerea Mea pe acolo acum două mii de ani când nu M-a primit Ierusalimul, şi iată, şi acum ca şi atunci urmele Mele mărturisesc acolo spre judecata celor ce n-au crezut atunci şi a celor ce nu cred azi venirea Mea cea de atunci şi cea de acum, care este scrisă în Scripturi să fie acum. Şi precum acum două mii de ani am venit că era scris să vin, tot aşa şi azi, vin că este scris să vin, vin şi-Mi împlinesc venirea şi cuvântul venirii Mele şi tainic pregătesc facerea cea nouă: cerul cel nou şi pământul cel nou, şi iată, Îmi pregătesc moştenitori, iar pe tine te chem prelung, o, ţara Mea de dor, că dor Îmi e de tine, şi de două mii de ani Mi-e dor; Mi-e dor de când Tatăl Savaot a hotărât să am pământul tău de sprijin şi de slavă pentru a doua Mea venire, fiindcă Ierusalimul M-a alungat din mijlocul lui, iar cei de azi sunt acolo fiii celor ce M-au răstignit.
O, pace ţie, ţara Mea, România Mea! Pământul tău este al Meu. Pe el am Eu aşezată taina venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi nu voiesc, o, nu voiesc ca neamul de pe tine să Mă alunge precum Ierusalimul M-a alungat, după ce atâta am strigat ca să-l adun ca pasărea pe puii ei, dar el n-a voit, şi M-a alungat din mijlocul lui şi M-a dat de la el.
O, pace ţie, pământ al slavei Mele de sfârşit de timp, pământ român, dorul Meu cel de două mii de ani, şi iată, am peste tine slava Mea şi pe poporul cuvântului Meu cel de azi peste pământ şi tronul Meu, iar râul Meu de cuvânt, care curge din tronul Meu, să-ţi spele faţa, să-ţi spele glia şi să fii tu slava Mea, precum slava ta sunt Eu, Eu şi cuvântul Meu în mijlocul tău. Amin, amin, amin.
05-05-2013
