Pace vouă, celor ce auziţi cuvântul Meu când el vine şi se aşează în cartea sa cea de azi ca să fie împărţit celor ce îl iubesc pe el şi îl au de pâine pentru suflet! O, pace vouă, şi împărţiţi pe Dumnezeu, că mulţi aşteaptă coborârea Mea în cuvânt şi mulţi se uită pe fereastră ca să-l vadă venind la ei şi mulţi ţin calea cuvântului Meu când el vine spre ei ca să se dea lor şi să-l aibă la căpătâi cuvânt al vieţii, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ.
O, pace vouă, celor ce Mă luaţi de la cei ce Mă primesc şi Mă împart apoi vouă! O, ascultaţi de cuvântul vieţii veşnice dacă el ajunge la voi! El este plin de iubire şi de milă şi de putere pentru voi, că e greu pe pământ. Sunt Domnul Iisus Hristos, şi Mă trimite Tatăl Meu Savaot la voi cuvânt pe pământ. Pe vatra neamului român Îmi am sălăşluită ieslea de coborâre şi cobor în ea cuvânt şi ia fiinţă în cartea sa cuvântul Meu. O, iată ce milă şi ce minune! O, iată ce mângâiere! Nu este mângâiere pentru om în afară de Dumnezeu, dar vrea omul să înţeleagă aceasta şi să fie plin de dor şi viu apoi pentru Domnul?
Eu, Domnul, după ce l-am zidit pe om am avut grijă să-l învăţ ce să facă şi ce să nu facă, dar a pătruns apoi în inima lui bucuria cea străină de Făcătorul lui. Am simţit strâmtorare în inima lui apoi şi Mă strângea locul Meu din el şi nu-Mi găseam pacea înăuntrul omului, căci el se dăduse la neascultare de Domnul şi la păcatul acesta tot mai mult, până ce grădina raiului şi-a văzut duşmanul, căci omul n-a mai căutat cu Dumnezeu, ci cu ascunderea de El. Atunci legea raiului s-a ales pentru Domnul, iar legea omului s-a ales pentru om şi a căzut omul din rai, şi s-a întins apoi pe pământ neamul omenesc, fii şi fiice ale omului zidit de Dumnezeu, şi au fost ei ca şi părinţii lor pe pământ din unii în alţii.
Am dat apoi veste sfântă omului şi am coborât pe munte înalt şi am scris cu degetul pe piatră porunca iubirii de Dumnezeu şi am dat oamenilor poruncile vieţii, căci ei se abătuseră de la calea vieţii. Pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu am zis: «Să iubeşti pe Dumnezeu, omule, din toată inima şi cugetul şi sufletul tău, şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!», iar pentru cei ce nu iubesc pe Dumnezeu am dat porunci împotriva păcatului, pe care oamenii îl făceau şi îl fac în fel şi chip din pricina nedragostei de Dumnezeu, şi am zis: «Omule, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu ucizi, să nu preacurveşti, să nu doreşti ce nu-i al tău!», şi am spus acestea ca să-l ajut pe om. Ca o dădacă am fost peste om atâtea mii de ani, şi am lucrat cuvântul Meu peste pământ prin vase alese pentru Mine şi nu l-am părăsit pe om după ce el s-a dat spre păcat din pricina neiubirii lui de Dumnezeu. O, ca o dădacă stăruitoare sunt şi azi şi stau tot timpul cu ochii pe pământ ca să-l văd pe om şi să-l îndemn pe cale, căci calea lui e plină de păcat, şi apoi de primejdii de la păcat, de la diavol, căci păcatul este diavolul care se ascunde de Dumnezeu, şi se ascunde în om. Eu însă sunt Cel ce străpunge inima şi rărunchii omului, şi nu este între cer şi pământ nimic ascuns de ochii Mei, şi iată ce fac: După două mii de ani de la venirea Mea pe pământ, prin trup de Fecioară făcându-Mă Om ca să pot să vin în calea omului şi să-Mi dovedesc dumnezeirea, după cum am şi făcut aceasta, o, iată, vin iar, vin cuvânt pe pământ şi stau cu el în calea omului şi-i grăiesc duios şi rugător şi îl îndemn să-şi înţeleagă obârşia, să vadă de unde vine, de unde se trage şi ce are de făcut pentru întoarcerea la Tatăl lui, la Dumnezeu, la iubire, căci Dumnezeu este iubire din cer, iubire ca în cer, nu ca pe pământ, iar omul nu mai cunoaşte obârşia iubirii şi ia de la diavol iubire murdară, iubire cu care Îl trădează pe Dumnezeu, şi cum să fac să-i dau să vadă el aceasta?
O, vin cuvânt în calea ta, omule. Adu-ţi aminte de Mine! Aştept în urma ta să Mă cunoşti de Dumnezeu al tău. Iată, ai făcut din Făcătorul tău Judecătorul tău. Stau pe scaunul judecăţii faptelor tale şi le pun pe ele de-a dreapta Mea sau de-a stânga, iar tu vei trage acolo unde ele se adună după felul lor. Nu poţi să te ascunzi în tine sau în om, nu poţi să te ascunzi de Dumnezeu. Nu poţi să Mă ucizi ca să nu mai fiu, ca să nu mai ştiu şi să nu-ţi mai văd depărtarea ta de Mine. O, adu-ţi aminte de obârşia ta! Omul a fost lucrul mâinilor Mele şi am trudit când l-am zidit după ce am făcut cerul şi pământul pentru ca să-i fie de podoabă şi să se bucure omul de cele ce mărturisesc pentru Mine înaintea lui, şi am ostenit dându-le înfăţişare, şi apoi M-am odihnit de truda duhului şi a trupului Meu, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, am fost de la început trup, aşa cum este Dumnezeu, şi după Dumnezeu l-am făcut la chip şi la asemănare pe om.
O, primeşte-Mă, omule, când bat să Mă primeşti! Întoarce-te la obârşia ta! Întoarce-te, până nu-ţi vor scrie faptele tale locul tău cel veşnic, căci omul este păcătos şi nu va avea bucurie de la păcat.
Stau pe scaunul slavei şi-i grăiesc omului şi sunt înconjurat de oştirile îngereşti, precum este scris în Scripturi vederea slavei Mele. Însăşi gura Mea a spus despre ziua când voi sta de vorbă cu toţi oamenii, şi am spus acum două mii de ani: «Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, va şedea El atunci pe tronul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte ciobanul oile de capre şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga, şi va zice celor de-a dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci voi M-aţi iubit în cei mai mici ai Mei, făcându-le lor mângâiere“, şi va zice apoi şi celor de-a stânga: „Duceţi-vă de la Mine, căci v-aţi făcut parte de blestem, de focul cel veşnic gătit diavolului şi îngerilor lui, căci nu M-aţi iubit în cei prea mici ai Mei“, şi aşa vor merge ei la locul pedepsei lor veşnice, iar cei drepţi vor merge la viaţa veşnică». Aşa am grăit Eu acum două mii de ani şi a rămas cuvântul Meu pe pământ. Să-şi măsoare omul statura şi statul faţă de aceste două spuse ale Mele pentru neamul omenesc şi să-şi trezească inima şi conştiinţa dacă voieşte, că nu e de joacă, şi e de luat aminte la glasul gurii Mele de peste om.
Vine vremea cea pentru suflet, vine vestea cea pentru patimile Mele cele suferite pentru om acum două mii de ani şi vine vreme de post de cincizeci de zile pentru trezirea sufletului şi pentru spălarea trupului cel plin de păcat în om. Pilda cea pusă înainte acum de sfinţii bisericii Mele încă din vremile dintâi ale neamului creştinesc de pe pământ, această pildă este aşezată acum, mai înainte de vremea postului, ca să lucreze ea la vreme peste sufletele oamenilor. O, de-ar lua aminte oamenii! Cuvântul Meu cel de atunci are în el mila şi dreptatea. Eu pe toate le-am descris omului ca să le ştie el şi să se aleagă singur, căci aşa i-am spus omului în rai, i-am spus ce să facă şi ce să nu facă şi a ales singur apoi, şi a ales să se despartă de Dumnezeu prin neascultare şi apoi prin păcatul ei. Dar să ia aminte oamenii, căci cuvântul Meu cel de atunci şi cel de acum stă faţă în faţă cu ei şi e vremea să ia ei aminte. Eu ca o dădacă stau în faţa lor şi le arăt calea şi le spun pe unde să meargă şi cum să petreacă, şi iată, de aceea vin acum cuvânt pe pământ, şi de n-aş mai veni aşa cum vin, ar fi şi mai greu de om, dar este scris să vin, şi de aceea vin. Vin şi stau pe scaunul slavei Mele, înconjurat de toate oştirile îngereşti şi scriu pe pământ judecata faptelor omului, şi cum s-ar putea să nu fac aceasta când este scris să vin şi să împlinesc aşa?
O, fii ai oamenilor, o, neam al lui Adam cel zidit de mâna Mea din pământ şi din suflare de viaţă, o, ieşiţi în întâmpinarea Mea, căci stau pe tronul slavei şi grăiesc vouă şi sunt înaintea voastră cu judecata faptelor. O, auziţi-Mă! Cuvântul Meu vine în calea voastră ca să vă dea putere să vă faceţi prin el fii ai lui Dumnezeu ca să scăpaţi de judecata cea pentru fapte, căci omul nu lucrează pentru Dumnezeu sau pentru om pe pământ, ci numai pentru sine, şi este păcat aceasta şi se strânge la plata cea pentru păcat. O, ascultaţi glasul Meu şi faceţi pace între voi şi Dumnezeu. Eu, Domnul, vă chem: pregătiţi-vă salvare! Vă ies în cale ca să vă sprijin Eu, căci v-aţi pierdut puterea să vă întoarceţi la Tatăl Dumnezeu. Am Eu de împlinit această filă de Scriptură ca să-i atrag la Tatăl pe toţi, dar câţi din ei vor vrea să creadă şi să caute cu ascultare de cuvântul Meu şi să se întoarcă şi să se dea Mie ca să-i dau Eu pe ei Tatălui curăţaţi de păcat şi albiţi prin sfinţenie pentru ziua slavei Mele ca să-i am nu numai pe toţi îngerii lângă tronul Meu, ci şi pe toţi oamenii să-i am, dar nu pentru rostirea peste ei a cuvântului judecăţii cea cu durere, ci pentru slava Mea cu ei, slavă ca a îngerilor Mei.
Eu, Domnul, sunt vasul milei Tatălui Savaot pentru tot omul, căci Îi este dor lui Dumnezeu de om. O, spălaţi-vă viaţa în acest vas, că Mă fac râu de cuvânt, apă curăţitoare pentru voi. Veniţi, o, veniţi şi faceţi-vă curaţi prin spălare în acest râu al vieţii, ca să vă pot spune şi în ziua Mea de slavă: «Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii!». Când Eu am întemeiat lumea am întemeiat şi raiul şi toată legea lui cea sfântă, unde nu încăpea moartea cea prin păcat, dar omul cel aşezat în rai n-a rămas moştenitorul raiului, căci s-a tras afară pentru păcat, pentru neiubire de Dumnezeu s-a ales el, şi de atunci plânge după el iubirea cea părăsită de el, plânge raiul, plânge Dumnezeu după om, şi se face cuvânt lacrima Mea pe urma omului şi-l strig să Mă audă şi să Mă ia în casă şi să-i fiu lui Stăpân şi Mântuitor.
O, câtă iubire îi trebuie omului ca să se întoarcă la Mine şi câtă ură pentru păcat, ca să poată să se smulgă din această rădăcină şi să vină să-l aşez Eu în grădina cea gătită de la întemeierea lumii pentru cei iubitori de Dumnezeu!
O, cercetaţi-vă mult, voi, cei ce iubiţi calea cu Dumnezeu şi v-aţi ales să mergeţi pe ea! Cercetaţi-vă iubirea şi faptele ei, că este scris să aibă fapte pentru Mine cei binecuvântaţi ai Tatălui Meu. Sculaţi-vă în picioare bine şi mereu pentru faptele cele de-a dreapta Mea, că mulţi din cei buni cu inima fac fapte şi la dreapta şi la stânga şi nu ştiu ce fac şi nu ştiu unde-şi strâng, căci se împart, şi le trebuie învăţătură lor ca să ştie să nu-şi facă adunătură spre cele ce nu sunt strânse la Domnul şi la sfinţii Săi moştenitori împărăţiei slăvite, în care Domnul este Împărat.
O, fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, voi, cei care v-aţi ales şi vă alegeţi cu cei de-a dreapta Mea! Fiţi numai pentru Mine, voi, cei ce v-aţi ales pentru Domnul şi pentru iubire, căci iubirea îşi are soţii ei! Fiţi dulci ca Dumnezeu! Nu răspundeţi răului cu rău, ci cu bine şi cu pace şi cu iubire, ca să slăbească răul şi să fie înghiţit de bine, că mult rău este pe pământ, şi trebuie să apună puterea şi fapta lui. Amin.
Iar tu, poporul Meu, împarte-Mă când vin la tine cuvânt pe cărarea dintre Mine şi tine, că nu te pot lăsa flămând de duhul vieţii, fiule. O, cel ce nu mănâncă de la Dumnezeu nu mai are putere, şi nu mai am nici Eu în el putere pentru Mine. O, hrăneşte-te cu Dumnezeu mai mult şi tot mai mult şi îndulceşte-te mult, ca să Mă pot îndulci de la tine, fiule, că multă fiere şi oţet Îmi dau fiii oamenilor şi Mi-e dor de putere de la tine şi pentru tine de la Mine apoi. O, ai grijă de iubirea dintre tine şi Mine, dintre frate şi frate prin lepădare de sine, şi caută să se vadă la tine această mântuitoare lucrare, care te păstrează în duhul smereniei de sine, şi ai grijă de gând, măi poporul Meu, şi apoi de cuvântul gurii, măi fiule. Numai cu dulce să vă hrăniţi unii pe alţii, dulce din Dumnezeu şi din voi, iar această sănătate să Mi-o daţi şi Mie, căci sunt numai în durere de peste tot de pe pământ, şi Duhul Îmi suspină cu jale, fiilor.
O, vine vremea postului. Aveţi grijă de cuvinte, măi fiilor. Să intre şi să iasă din voi cuvinte dulci ca mierea şi să vă hrăniţi şi să hrăniţi aşa, şi veţi avea putere multă pentru toate cele pentru cer lucrate, şi pe pământ aşezate de voi, iar Duhul Meu stă cu voi mereu şi vă veghează mereu, şi daţi-vă veghii Lui, măi fiilor.
O, am aşezat în carte cuvânt pregătitor pentru venirea vremii postului şi vă rog pe voi să vă îndulciţi unii pe alţii cu puterea Mea, care vine la voi cuvânt, şi din care voi să faceţi faptă mereu, şi veţi fi binecuvântaţii Mei, de-a dreapta Mea stând, aşa cum Eu de-a dreapta Tatălui sunt pentru că fac voia Lui, lucrările Lui, iar Tatăl Se sprijină cu Mine precum Eu Mă sprijin pe voi cu lucrările Tatălui, date Mie să le lucrez cu voi, şi împreună să lucrăm noi, să lucrăm Tatălui, o, fiilor. Amin, amin, amin.
10-03-2013
