La fiecare coborâre a Mea cuvânt pe pământ Eu, Domnul, trebuie să Mă vestesc cine sunt. Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Alfa şi Omega şi sunt Cuvântul Tatălui Savaot peste pământ şi grăiesc din văzduh şi stau pe scaun de heruvimi, iar serafimii cântă imnul slavei Domnului: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu Tatăl Savaot, şi Fiul Său Cel Unul născut dintr-Însul, şi Cuvântul Duhului Sfânt; plin este cerul şi pământul de mărirea Lui! Amin.
Numai cei ce au în ei lumina, numai ei sunt cei care Mă cunosc şi Mă primesc în acest cuvânt, căci Eu sunt lumina lumii când am cuvânt de cuvântat, când am cum să cuvintez peste pământ şi să-Mi fie scris cuvântul şi să fie împărţit apoi. La fiecare coborâre a Mea ar fi să-l fac pe tot omul să înţeleagă calea Mea cea de azi, mersul Meu şi cuvântul Meu aşezat de gura Mea pe pământ şi în cartea sa, ca să fie scris şi cunoscut numele Meu şi cuvântul Meu. Cobor cuvânt, cobor pe nori şi cuvintez din văzduh, iar norii slavei Mele Îmi sunt acoperământ când glasul Meu se face auzit ca să-Mi fie scris cuvântul, iar rădăcina lui este în Mine.
Mă fac carte pe vatra neamului român şi-i grăiesc lui grăirea Mea cea de azi, căci stau în mijlocul lui de mai bine de cincizeci de ani şi am un popor care-Mi deschide glasului Meu şi îl aşează în cartea sa, iar cartea aceasta este mare atât prin Duhul care o aşează pe ea pe pământ, cât şi prin multul ei cuvânt, cum n-a mai grăit Domnul mai mult în vremile de până acum.
O, neam român, dacă atâtea cărţi scriu oamenii pe pământ şi-şi pun numele pe ele, Eu, Domnul, Eu, Cel ce am făcut cerul şi pământul, trebuie şi mai mult să Mă fac carte şi să Mă împart oamenilor. Nu da pe seama omului cuvântul gurii Mele! Să nu faci aceasta, neam român! Tot cel ce are în el lumina va cunoaşte că Dumnezeu este cuvântul acesta. Eu sunt lumina lumii, şi tot omul care Mă are în el Mă iubeşte şi Mă aşteaptă şi Îmi deschide când Mă descopăr lui, şi se aşează la masa cuvântului Meu şi Mă primeşte şi Mă face faptă în el şi se hrăneşte din gura Mea, iar Eu Mă scriu cu el în cartea Mea cea de azi, în cartea mărturiilor, carte care Îl aşează pe Domnul cuvânt pe pământ.
Mă scriu cu tine în cartea cea de azi a cuvântului Meu, care vine cu norii, o, neam român, căci aşa este scris că vin. Dacă tu nu dai de cuvântul Meu, care grăieşte cu tine din nori, dacă tu nu te laşi cuprins în grăirea Mea cu tine, aceasta nu Mă opreşte să grăiesc peste tine cuvântul Meu. Taina Mea cu tine în zilele acestea este de la Tatăl scrisă să fie, iar Eu ascult de El. Mi-a aşezat Tatăl pe pământ locul în care Îmi aşez cuvântul în carte, ieslea coborârii cuvântului Meu pe pământ, şi Mi-am îngrădit-o ca să fie a Mea şi să stau în văzduhul ei cuvântând, iar cei aşezaţi de Mine la veghe sunt cei ce aud glasul Meu şi-Mi aşează cuvântul în cartea sa.
E zi de duminică şi Mă scriu în carte cu sărbătoarea zilei când Eu, Domnul Iisus Hristos, am aşezat pe vatra neamului român crucea de temelie şi piatra de sub ea pentru zidirea Sfintei Sfintelor, locaşul cel aşezat de cuvântul Meu ca să fie pe pământ şi să însemnez cu el locul coborârii Mele în cuvânt, şi sătuţul cuvântului Meu cel de azi. În acest sătuţ Mi-am aşezat slava Mea cea de la sfârşit de timp şi M-am strâns aici cu poporul cel rămas pe urma strigării Mele după om, ca să vină la Mine omul şi să-i dau de lucru la calea venirii Mele şi să-i dau plată slava Mea, cuvântul gurii Mele, învăţătura împărăţiei cerurilor pentru cei ce se fac moştenitorii ei.
O, neam român, Mă doare mult, Mă doare adânc în Mine pentru tine în zilele acestea. Mă strâng cu Tatăl şi cu sfinţii deasupra ieslei coborârii cuvântului Meu şi-ţi dau din gura Mea, chiar dacă tu stai departe de sfatul Meu de peste tine, dar să ştii că lucrează cuvântul Meu dacă este el grăit. Am de nimicit în tine minciuna cea ivită din întuneric şi toată lucrătura ei cea stricăcioasă mult. Rostesc peste ea şi-i spun să se ascundă la locul de unde se naşte ea şi să strice acolo, şi nu în altă parte, căci Eu, Domnul, stau cu slavă mare de veghe peste pământul român şi-Mi curăţ calea, căci calea Mea este pământul român şi ieslea cuvântului Meu cea din mijlocul lui.
Dau să te scot de sub robia minciunii care s-a năpustit peste tine acum, neam român. Le spun cu cuvântul gurii Mele celor ce au năpustit în zilele acestea să lovească scaunul de veghe şi pe cârmaciul de pe el, neam român, şi le spun lor aşa:
Luaţi aminte la cuvântul lui Dumnezeu, care grăieşte acum peste voi, îndreptându-se spre voi! Nu puteţi să vă ascundeţi sub necredinţă sau sub urechi astupate când Eu grăiesc peste voi şi trimit spre voi prin îngeri grăirea Mea. Rămâne scris între Mine şi voi cuvântul acesta şi vă spun prin el că vă judecă pe voi cartea Scripturii, pe care aţi ţinut mâna când aţi jurat înaintea Mea şi a neamului român că veţi fi drepţi, şi aţi spus fiecare din voi: „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. Şi iată ce aţi făcut voi, căci n-aţi ajutat, ci aţi dărâmat şi ceea ce a fost zidit până acum. Aţi făgăduit că veţi fi drepţi şi v-aţi însemnat cu semnul crucii Mele, şi iată, vă judecă pe voi acum legea dreptăţii şi cuvântul jurământului făcut pentru ea, căci este scris în lege: «Să nu mărturiseşti strâmb, să nu furi, să nu iei ceea ce este al aproapelui tău!», iar voi aţi greşit faţă de toate acestea. Vă judecă acum pe voi puterea sfintei cruci, crucea pe care am stat Eu răstignit ca să-i dau omului pildă de supunere şi de umilinţă şi de răbdare şi de iertare şi de iubire şi de biruinţă prin cruce. Înspăimântaţi-vă acum de ceea ce aţi săvârşit împotriva dreptăţii şi împotriva neamului român! Şi iată, nu daţi încă să vă opriţi din săvârşirea răului pus la cale pe hoţeşte ca să loviţi mersul acestui neam, din care şi voi vă trageţi.
Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioare Născătoarea de Dumnezeu, vă spun vouă în zi de odihnă a Domnului în cer şi pe pământ: Voi ziceţi că staţi să judecaţi toate în numele poporului român, dar v-a spus vouă poporul român să alungaţi pe conducătorul lui de la locul cârmei şi al veghii cea pentru el? O, iată ce aţi făcut! V-aţi adunat în numele lui şi aţi săvârşit nelegiuire mare, după ce aţi minţit mult acest neam, şi veţi cădea prin ea dacă nu vă veţi cuminţi de acum. O, unde vreţi voi să duceţi paşii poporului român? La suferinţă şi la robie sub mâna voastră vreţi să duceţi acest neam? O, cine v-a învăţat pe voi să săvârşiţi nelegiuirea aceasta? V-aţi ascuns pentru sfatul cel rău dintre voi şi aţi dat apoi să-l lucraţi şi să-l aşezaţi în locul cărţii judecăţii, cartea ţării. Vai vouă! Vai vouă acum! Opriţi-vă, rostesc Eu, Domnul, vouă!
O, cum de ai uitat tu, neam român, ce ţi-a făcut ţie mereu această ceată de oameni din unii în alţii, şi care mint în numele tău şi înaintea ta, ducându-te cu vorba că-ţi sunt ţie binefăcători? Te-am strigat mereu, popor român, şi am dat să te scol la veghe şi ţi-am grăit blând, căci ochiul Meu vedea nelegiuirea cea în ascuns lucrată ca să lovească ea în tine, ieşind din ascuns cu lucrarea ei. Te-am strigat să Mă auzi, dar ai primit cu nepăsare strigarea Mea la tine. Eu, Domnul, încă te strig, mai mult ca oricând te strig acum, căci viaţa ta este supusă sub ispită grea acum. Voiesc să-ţi dau salvare, voiesc să-ţi păzesc paşii de robie, căci dau iar să te robească cei ce-şi vor slava lor. Te mint cu putere aceştia, fiu român. Priveşte-i bine ca să-i vezi şi ca să înţelegi. Voiesc să trezesc dintre ei, ca nu cumva să-şi semneze cu mâna lor pieirea cea ruşinoasă, căci le voi cere greu răspuns pentru tot ce au săvârşit şi au stricat ei în zilele acestea, că în puţine zile au stricat mult de tot, şi zile de doliu pentru cer sunt aceste zile. Eu, Domnul, preţuiesc mult pământul român şi neamul de pe el şi lucrez mult cuvânt peste el, iar cei din cer aşteaptă răscumpărarea lor prin cei urmaşi lor, prin cei drepţi cu inima şi cu fapta şi sfinţi cu viaţa lor.
Rostesc cuvânt mare şi spun celor ce au săvârşit fărădelegea prin duhul minciunii lor peste neamul român: Daţi înapoi acum! Trageţi-vă înapoi! Eu, Domnul, rostesc acest cuvânt peste voi. Ocrotiţi-vă viaţa şi umiliţi-vă şi pocăiţi-vă şi cereţi iertare la Dumnezeu, şi cereţi neamului român iertare pentru stricăciunea pe care aţi făcut-o peste el! Fiţi înţelepţi şi faceţi-vă drept socoteala acum, după ce atâta vreme v-aţi zbătut să puneţi mâna pe putere şi să daţi din calea voastră pe cei ce veghează drept pentru neamul român. Lăsaţi armele jos, lăsaţi răzvrătirea, căci armele voastre sunt minciuna şi ura. Ajunge! Şi dacă nu veţi da să ascultaţi aşa, voi veţi vedea. Eu, Domnul, am grăit peste voi acest cuvânt. Amin.
Şi încă vă mai spun şi vă mai vestesc. Vine primăvara, ies ghioceii. Nu puneţi voi gheaţă peste ei, căci soarele vine şi gheaţa se topeşte şi vin ghioceii şi ies la iveală, iar voi nu-i doriţi să vină, căci nu-i iubiţi, că nu iubiţi primăvara şi pe vestitorii ei şi facerea ei cea de la Dumnezeu peste acest neam. Vine primăvara şi îmbracă în veşmântul ei cel nou faţa pământului român. Dacă aveţi trecutul urât şi fără dragoste de adevăr şi de Dumnezeu în voi, pocăiţi-vă acum, căci nu puteţi voi să fiţi ghioceii. Numai primăvara îi aduce pe ei cu ea, iar voi umiliţi-vă, fiilor, căci aveţi inima cuprinsă de gheaţa urii de frate, în vreme ce iubiţi şi lucraţi minciuna ca să biruiţi prin ea pe fraţii voştri mari şi mici ca să fiţi voi mari peste ei, dar prin trădare şi prin minciună n-a biruit nimeni între cer şi pământ de partea lor până în sfârşit.
Şi acum, Eu, Domnul, pun în lucru mult şi sfânt toate puterile cereşti şi oştirile lor, căci dragostea Mea pentru neamul român este mare, şi voi avea tot mai mult grijă de el, căci Tatăl Mi l-a dat ca să aşez în mijlocul lui slava Mea cea de la sfârşit de timp şi pe poporul cuvântului Meu, pe fiii cei stătători înaintea Mea pentru cuvântul Meu cel de azi, care vine şi se face cărare pe pământ acum în mijlocul neamului român. Amin.
Mă las acum în sfat cu tine, popor al cuvântului Meu. În ziua aceasta stau în mijlocul tău cuvânt pentru sărbătoarea de punere a pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Mele, a grădiniţei cuvântului Meu şi al chivotului zidit pe ea în anul 1991 de la naşterea Mea pe pământ, la 7499 de ani de la facerea lumii, aşa cum am pus să fie scrisă pe piatră pisania acestui aşezământ sfânt acum douăzeci şi unu de ani. Îmi mângâi duhul îndurerat şi privesc peste ziua aceea de început ceresc şi aşezat la vedere apoi, şi puţin înţeleasă este taina ei. Mă strâng cu voi, cei rămaşi cu Mine şi cu cei din cer la masa de cuvânt a acestei zile de sărbătoare şi de biruinţă a Mea şi a mersului Meu cel de azi prin trâmbiţa Mea Verginica şi prin urmaşii ei apoi, prin cei credincioşi Mie şi ei şi planului Meu ceresc peste pământ.
Mă mângâi cu voi, fiilor care aţi rămas cu Mine sub greul crucii venirii Mele, căci Duhul Meu este numai mângâiere, şi tot aşa şi caută prin lucrarea lui. Eu prin mersul Meu cu voi am ridicat un popor nou, iar mersul cel pentru grija de el este greu, fiilor, ca şi grija pentru mersul lucrării cuvântului Meu peste pământ, şi pe care cu voi îl port. Vă binecuvintez acum duhul acestei zile de praznic. Îl binecuvintez aici şi de aici pe arhiereul Meu cel de azi, pe cel pe care l-am avut aici martor acum douăzeci şi unu de ani şi am rostit prin gura lui cuvântul sfinţitor pentru punerea pietrei de temelie şi al zidirii apoi pe ea a Sfintei Sfintelor Mele, al locului Meu de grăire pe pământ. L-au închis pe el apoi mai-marii lui de peste el, iar el a ascultat aşa de atunci şi până azi. Privesc la el cum se adună cu duhul şi cum priveşte ziua aceea şi se roagă să-l iert pentru neputinţa lui, pentru slăbirea lui cea mare, şi se roagă să am grijă de el, şi fiori îl prind la suflet la amintirea cea de atunci. El are lumina în el, iar lumina înseamnă dragostea de Dumnezeu, care îl ajută pe om să-L cunoască pe Domnul când vine Domnul spre el. Dragostea de Dumnezeu l-a ajutat pe Avraam să Mă cunoască atunci când Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt S-a apropiat să-i fie oaspete la masa lui, la masa cuvântului lui Dumnezeu cu Avraam. Aşa este cu fiecare om care-L cunoaşte pe Domnul prin dragostea lui când vine Domnul spre el ca să i Se descopere lui cu pasul Lui între oameni, cu duhul proorociei, prin care Domnul grăieşte pe pământ.
Binecuvintez dragostea de Mine a arhiereului Meu Irineu, martorul Meu cel credincios în ziua când am rostit prin el binecuvântarea aşezării pietrei de temelie a noului Meu început de biserică sfântă şi curată şi mult lucrătoare ea prin cuvântul proorociei, cuvântul Meu de peste ea, iar dragostea acestui fiu uns aici cu ungere mare şi tainic lucrătoare, să se înmulţească în el şi să se desăvârşească ea pentru slava Mea, ori de câte ori cuvântul lui Mă slăveşte pe Mine din loc în loc acolo unde el acum păstoreşte peste fiii neamului român. Dragostea Mea pentru el e mare peste el, căci l-am numit atunci cu nume mare, iar cei numiţi sunt cei ocrotiţi, sunt cei ce iubesc pe Domnul prin lucrarea cea din ei cu care ei cunosc pe Domnul şi se închină Lui şi fac lucrarea Lui în mijlocul strâmtorării de pe pământ, aşa cum Eu, Domnul, am lucrat cu arhiereul Meu martor al cuvântului Meu cel de azi, acum douăzeci şi unu de ani. Amin.
Aş sta cu tine în sfat, poporul Meu. Cuvântul Meu de peste tine veghează peste tine, fiule. O, veghează şi tu pentru împlinirea lui. Vreau să-ţi dau poveţe, căci este nevoie de povaţă multă. Te privesc mereu, iar privirea Mea este ocrotitoare peste tine. La toţi cei ce s-au alipit ca să fie cu poporul Meu, Eu, Domnul, le-am dat mâna ca să-i ridic şi le-am deschis să intre, şi le spun Eu acum la toţi aşa:
V-am făcut duios şi frumos primirea când v-aţi ales din veacul lumii desfrânate şi aţi venit la Mine ca să fiţi ai Mei, o, fiilor. Să ştiţi, măi fiilor, că numele de creştin este scris altfel în cer faţă de cum este el scris pe pământ. Creştinul îşi dovedeşte acest nume prin viaţa lui de creştin, iar altfel nu este acest nume peste el. Cel ce vine la Mine este cel ce-şi alege viaţă cu călăuză peste el. Aceasta înseamnă să vină omul la Mine şi să fie al Meu, iar dacă el vine şi este încă al său, cum se mai cheamă că vine el la Mine?
O, fiilor, cel ce vine la Domnul trebuie călăuzit apoi şi nu trebuie să se mai călăuzească singur. Dacă însă lui nu-i place aşa, îşi ia singur libertatea de a ridica nemulţumiri şi cârtiri şi face grea calea Domnului spre el ca să călăuzească Domnul paşii lui.
Iată durerea Mea! Când n-am cum să-l călăuzesc pe cel ce vine la Mine încep durerile, la el într-un fel şi la Domnul în alt fel, iar răbdarea Mea creşte odată cu durerea ei; şi pe câtă bucurie s-a făcut în cer pentru întoarcerea unui om căzut din Dumnezeu, pe atâta durere se schimbă ea de la cel ce ridică nemulţumiri Celui ce l-a primit pe el de la moarte la viaţă când a venit cu paşii lui spre Dumnezeu. O, iată de ce trebuie Eu să călăuzesc pe tot fiul care s-a dat Mie când a venit ca să-i deschid lui!
Fiţi creştini cu fapta şi cu inimă mare, voi, cei ce v-aţi alipit cu fiii poporului Meu, căci crucea Mea cea de la om nu se mai sfârşeşte, iar omul Mă scoate dator şi-Mi pregăteşte cruce mereu, iar Eu am încă de răbdat şi de purtat şi de aşteptat.
O, fiilor, să nu se simtă bine unii cu alţii cei ce stau în numele Domnului împreună ca fii ai acestui popor, ci să se simtă bine cu Domnul cei ce se unesc pentru El. Aceasta Îmi este aşteptarea, de la care dau să găsesc şi să am mângâiere. Amin.
Binecuvintez peste voi această zi de sărbătoare şi de pomenire a lucrărilor Mele din zilele cele de apoi, o, fiilor de la izvor. M-am scris în carte cu însemnarea acestei zile şi cu sărbătoarea ei în zi de duminică. Amin.
Binecuvintez încă lucrul cel pentru săvârşirea sălii de nuntă sub cortul alb, sub care Eu, Domnul, Mă strâng adesea cu popor credincios în sărbători ca să-i dau lui din gura Mea, iar el să-Mi dea viaţa lui, apropierea lui de inima Mea, petrecerea lui cu Mine aici, în locurile cele binecuvântate pentru venirea Mea cuvânt peste pământ. Vă întăresc mânuţele şi picioruţele şi tot trupul, fiilor, iar voi întăriţi-vă unii pe alţii în dragostea de Dumnezeu, căci Eu vă dau cerul de ajutor ca să lucreze cu voi sub greul Meu de peste voi, căci Mi-e milă de voi.
Staţi cu inima în inima Mea. Staţi cu duhul minţii voastre în Duhul Meu, ca să gândim la fel, fiilor! Toată mişcarea fiinţei voastre să vă fie în Dumnezeu. Tot ce faceţi şi sunteţi voi, să fiu Eu, şi nu voi, să fiu Eu, fiilor, căci Eu sunt Cel ce sunt. Să fiu Eu, iar voi să fiţi în Dumnezeu. Amin.
O, poporul Meu, stai cu mânuţele ridicate în zilele care au mai rămas până la ziua întrebării pusă de cei ce au săvârşit fărădelege mare, lovind cu ură peste locul veghii cel pentru paza şi ocrotirea neamului român. Cere tu la Dumnezeu aşezarea la locul cârmei a celui alungat de la veghe, şi cere suflarea Duhului Sfânt peste poporul român, şi cere, fiule, biruinţa Domnului împotriva fiilor minciunii, a celor din mijlocul neamului român şi mersul lor spre umilinţă, iar Eu, Domnul, îţi voi aduce bucurie şi mângâiere pentru ascultarea ta, pentru dragostea ta, care lucrează la cuvântul Meu, căci cuvântul Meu este dragoste, este dragostea Mea cu cei ce îl iubesc pe el aşa cum iubesc Eu, aşa cum iubeşte Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.
22-07-2012
