În zi de duminică, a doua duminică după învierea Mea cea din ziua duminicii, întăresc numele zilei Domnului şi a odihnei Lui. Eu, Domnul Iisus Hristos, Domnul Cel înviat, întăresc prin cuvânt şi spun: ziua întâi a facerii este ziua cea mai mare, şi nu s-au grăbit prea mult minţile oamenilor de pe pământ, care nu ţin ziua cea mai mare între zile, nu s-au grăbit aceştia să priceapă ce mare este ziua aceasta şi ce mult înseamnă ea între Dumnezeu şi om, între om şi Dumnezeu. Le spun în ziua aceasta de adeverire a învierii Mele înaintea ucenicului Toma când el M-a privit înviat şi M-a pipăit spre adeverirea tainei învierii Mele, le spun celor ce rămân pentru ziua sâmbetei ca zi a Domnului şi le spun lor că sâmbăta Eu nu M-am odihnit după ce ei M-au răstignit, ci am lucrat în locuinţa morţilor lumina zilei duminicii, a zilei luminii, căci lumină mare am intrat Eu, Domnul, în iad şi am tras afară pe cei ce aşteptau izbăvirea în toată vremea celor cinci mii de ani şi jumătate de după zilele facerii, în care şi omul a fost zidit. Am înviat apoi cu slavă mare şi am stat patruzeci de zile, din loc în loc arătându-Mă înviat şi lucrător de mari minuni, iar apoi Mi-am tras pe munte pe cei credincioşi, ca martori ai învierii Mele şi ai înălţării Mele apoi la Tatăl, puţini câţi erau atunci din toţi oamenii de pe pământ, şi M-am suit de la ei şi M-am aşezat de-a dreapta Tatălui, la locul unde Tatăl Mă are aşezat dintru vecii, şi am lăsat peste ucenici pe Duhul Sfânt, făgăduit lor şi Care a venit la ei după înălţarea Mea la Tatăl şi a rămas cu ei şi a adus lor pe Dumnezeu cu ei, aşa cum Eu le-am făgăduit lor că voi fi cu ei până la sfârşitul timpului.
În a doua zi de duminică după duminica învierii Mele şi a celor ce aşteptau în iad pe Izbăvitorul Cel promis lui Adam cel întâi zidit, am intrat din nou în mijlocul ucenicilor Mei, închişi cum stăteau de teama celor ce îi căutau pe ei, şi am zis lor: «Pace vouă!», că aveau nevoie de linişte multă aceste inimi zdrobite şi pline de încordare. Am văzut între ei în ziua aceea pe ucenicul Toma, care lipsise din mijlocul lor în duminica învierii când prima dată M-am arătat lor înviat. Ca nişte oameni lipiţi de cele de pe pământ, ei şi după învierea Mea îşi mai vedeau de ale lor. Eu însă Mă purtam după ei şi Mă arătam lor ca să-şi înţeleagă ei alegerea şi să lase de la ei celelalte îndeletniciri pe pământ, căci îi tocmise Dumnezeu pentru El, iar ei încă mai puteau şi altfel. A venit însă Duhul Sfânt şi S-a dat lor şi au putut ei apoi numai pentru Mine, numai cu mersul Meu, iar Eu am avut lucrul cel mult de lucrat prin ei şi aşezat să fie pe pământ, ca să am Eu casă cu omul pe pământ, să-l am biserică pe om şi să am trup din fii credincioşi întocmit, făcându-Mă Eu un trup cu ei prin trupul şi sângele Meu unit cu ei în însuşi trupul lor, ca să fim una şi să fie ei fii ai Tatălui precum Eu sunt, şi mare a fost această iubire a Tatălui ca să-i numească pe cei credincioşi Mie fii ai lui Dumnezeu!
Slabă de tot este mintea celor ce au rămas cu cele vechi şi n-au priceput ei de la Dumnezeu măreţia zilei de duminică, şi pe care Eu, Domnul, am pecetluit-o ca odihnă a Mea după marea Mea biruinţă asupra iadului în vremea cât a fost între ceasul răstignirii Mele şi cel al învierii Mele din ziua întâi a săptămânii, din duminica în care Eu am înviat biruitor, căci am biruit moartea şi iadul şi am dat oamenilor de ştire ziua Mea pentru sărbătoarea odihnei, ziua învierii Mele, altă zi de odihnă pentru cei credincioşi. Numai cei ce n-au primit pe Hristos, numai aceia au rămas cei îndărătnici, că n-aveau ei cum să schimbe ziua cea pentru Domnul, de vreme ce au dat pe Domnul la moarte, neprimindu-L pe El de la Tatăl trimis lor.
O, popor al cuvântului Meu, vin în mijlocul tău, fiule, vin cuvânt, aşa cum intram la ucenicii Mei cei de acum două mii de ani şi le grăiam lor după învierea Mea. Grăiesc cu tine pe cale, aşa cum am grăit cu cei ce Mă doreau pe drumul lor spre Emaus. Mă adeveresc ţie Dumnezeu mare şi înviat, aşa cum M-am arătat lui Toma şi l-am încredinţat că Eu sunt. O, ferice tuturor celor ce au crezut şi cred mărturisirea cea de atunci pentru Mine a ucenicilor Mei, aleşi Mie de Tatăl ca să fie martori venirii Mele de atunci şi s-o vestească pe ea până la margini, împreună cu praznicul Învierii Mele în ziua întâi a săptămânii, ziua duminicii! O, aşa te am şi pe tine martor acum pentru venirea Mea iarăşi pe pământ de la Tatăl trimis, iar tu mărturiseşti şi împarţi cuvântul gurii Mele, şi fericiţi sunt şi aleşi de Tatăl sunt cei ce cred pe Dumnezeu Cel împărţit de tine lor când El vine şi Se vesteşte în lung şi în lat cu venirea Lui cea de după şapte mii de ani de la facerea lumii, şi vine ca să facă iar lumea, vine, şi naşterea din nou a lumii o lucrează El acum, cer nou şi pământ nou aşează El prin facerea Lui cea de acum, cu cuvântul gurii Lui lucrând.
O, pace ţie, popor mărturisitor al venirii Mele a doua oară de la Tatăl cuvânt pe pământ! Cu cuvântul a făcut Domnul cerul şi pământul la început şi tot cu cuvântul lucrează El taina cea de cer nou şi de pământ nou şi de Ierusalim nou pentru această taină. Iubire mare să ai, popor iubit de Dumnezeu, căci Domnul ţi-a descoperit ţie tot lucrul Său pentru naşterea cea din nou a lumii, iar tu, cel născut de sus prin acest cuvânt al gurii Mele, ajută-Mi lucrul Meu cel dat Mie de la Tatăl şi stai de-a dreapta Mea până ce vom birui pe cel din urmă vrăjmaş, şi apoi va fi cerul cel nou şi pământul cel nou şi poporul Meu cel mărturisitor, prin care Eu voi împărţi marea bucurie pentru toţi sfinţii care Mi-au aşteptat întreaga biruinţă a Mea. Amin.
— Dar eu, Domnul meu şi Dumnezeul meu, sunt aşezat de sfinţi şi de părinţi şi pomenit ca martor mare al învierii Tale, că m-ai văzut cu toţi ceilalţi ucenici în duminica a doua de după învierea Ta şi iarăşi ai intrat, şi mi-ai dat şi mie atât de măreţ duhul mărturisirii cea pentru Tine şi pentru învierea Ta. Cine a mai putut spune ca şi mine atâta de deplin apoi vestea cea dulce: „Hristos a înviat!”? O, ai înviat cu trupul, Doamne. Aşa se vor scula trupurile celor ce sunt acum în aşteptare, şi se va adeveri atunci proorocia cea pentru învierea trupurilor, cea pentru răscumpărarea lor prin învierea Ta, căci ai trecut prin moarte ca şi omul ca să aduci apoi puterea învierii pentru toţi, şi nu este minte ca să simtă această mare taină, atât de acoperită pentru cei ce nu iubesc viaţa, căci viaţa Tu eşti, şi nu Te iubesc cei ce nu trăiesc după cuvântul Tău, o, Doamne înviat!
Voiesc să le spun cuvânt mare la toţi cei care se numesc acum că sunt slujitori de biserici, şi le spun lor aşa:
O, deschideţi inimile voastre chinuite de minţile voastre şi înţelegeţi pe Domnul şi tainele Lui şi lucrările Lui! E gata să vă cadă împărăţia şi să se surpe ea, căci v-aţi folosit voi de ea, şi nu Domnul, Căruia ziceţi că slujiţi! O, nu vă faceţi vise, după ce atât de mult aţi rătăcit de la Domnul! Aţi făcut voile voastre şi aţi pus pe Domnul spre ruşine, călcând peste voile Lui şi peste aşezarea cea de la sfinţi, şi aţi slujit pentru plăceri, bizuindu-vă pe Domnul şi pe numele Lui, sub care v-aţi aşezat. Să ştiţi că împărăţia voastră va păţi ca împărăţia regelui Solomon, căci el tot ca voi a făcut după ce Domnul l-a aşezat ca să stea, iar el s-a unit cu Faraon cel de neam păgân şi slujitor al idolilor şi a stricat seminţia şi curăţenia neamului lui Dumnezeu, şi i s-a prăbuşit apoi regatul, căci i s-a frânt şi s-a zdrobit, căci Solomon n-a ascultat de legea cea pentru poporul lui Dumnezeu. O, aşa veţi păţi şi voi, care v-aţi amestecat cu păgânii şi aţi pătat legea cea sfântă şi aţi făcut ca voi şi aţi umplut de neascultare de Dumnezeu şi de sfinţi toată casa, toată ţara alegerii Domnului, iar Domnul aşteaptă pe pământul român ivirea tainei celei mari, cerul cel nou şi pământul cel nou, naşterea din nou a lumii, şi n-aţi vegheat cu El şi n-aţi ascultat şi n-aţi vegheat, şi casa vă este pustie de Dumnezeu, şi nu pricepeţi cu mintea, căci mintea voastră joacă pe placul lui satan-antichristul, care se luptă cu Dumnezeu, şi care va fi biruit de Domnul, dimpreună cu toţi slujitorii lui cei împotriva lui Dumnezeu.
O, cum de n-aţi vrut voi să nu intraţi voi sub robie, sau să ieşiţi din ea? Iată, n-aţi voit, şi v-aţi lepădat de Dumnezeu şi de sfinţi, şi turma voastră va înţelege în curând aceasta, şi veţi fi ruşinaţi mult.
O, fiţi credincioşi! Mai puteţi încă să faceţi împăcare cu Dumnezeu. Căutaţi cu duhul pocăinţei, căci iadul este groaznic. Fugiţi de satana! Este Dumnezeu! Hristos a înviat! Urmaţi-I numai Lui! Daţi-vă de partea Lui şi ruşinaţi-l pe satana, al cărui joc îl faceţi voi cu sau fără ştire, căci urmele lui sunt peste voi peste tot şi vă ţine robi întunericului lui şi duhului minciunii. Sculaţi-vă şi credeţi cuvântului care strigă din cer la voi! Domnul este cuvântul cel de la sfârşit ca şi la început. Amin, amin zic vouă, e Domnul cuvânt pe pământ în vremea voastră pe vatra neamului român, şi va fi El biruitor prin fiii cei credincioşi venirii Lui cea de acum în mijlocul acestui neam, ales Lui pentru cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu la oameni pe pământ.
„Hristos a înviat!” mărturisesc eu, apostolul Toma, cel ce am pipăit ranele răstignirii Lui în ziua a opta de după ziua duminicii învierii Lui. Amin.
O, slavă învierii Tale, Doamne, că am putut eu, martorul Tău pentru trupul Tău cel înviat, am putut să grăiesc cuvânt de veghe peste cei ce domnesc în numele Tău peste oameni şi stau ei departe de venirea Ta cea de acum, căci sunt robiţi de satana-antichristul, duşmanul Tău şi al lor! O, pătrunde Tu în mijlocul lor cu strălucirea Ta, căci Tu poţi să-i luminezi pe ei! Amin.
— O, ucenicul Meu cel mare cu mărturisirea învierii Mele, iată, aşa păţesc cei ce nu veghează, şi cad ei în mreaja omului potrivnic lui Dumnezeu şi nu mai pot scăpa de el decât prin Mine, dacă Mă cheamă să-i dezrobesc, dar duhul îngâmfării i-a orbit pe ei şi n-am pe unde să pătrund la ei ca să le aduc izbăvirea, căci cuvântul Meu este neîmplinit între ei, iar venirea Mea cea de azi cuvânt n-o lasă pe ea cu putere peste ei, căci Eu prin acest cuvânt pot peste satana dacă n-ar fi ei de partea lui satana, dar Mă va asculta satana, care se va supune, şi voi aduce Eu Tatălui tot lucrul Meu întocmit, că am pe vatra neamului român popor credincios şi ascultător şi am putere prin credinţa lui. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Hristos a înviat, fiule! Eu, Domnul, te întăresc în putere ca să-Mi pregăteşti zi de praznic ca să vin cu ucenicii şi cu uceniţele Mele la masă cu tine, căci strâng cu cuvântul popor de peste tot la izvor şi petrec cu înviere la masă cu el în mijlocul grădinilor Mele alese Mie, şi peste care tu lucrezi şi veghezi. Îţi întăresc trupul şi duhul şi sufletul şi cuvântul ca să ne dăm cu praznic sfânt celor ce vin din depărtări la izvor, la praznicul mironosiţelor învierii Mele şi al ucenicilor mărturisitori. Oştiri cereşti îi vor însoţi, ca şi pe Mine când vin la tine cuvânt. Îmi sunt aşa de dragi cei credincioşi cuvântului Meu de azi, că iată, trimit tot cerul în întâmpinarea lor şi pe cale cu ei spre izvor când ei vin spre bucuria Mea cu ei aici.
Pace vouă, fiilor! Cereţi Mie tot ce este să fie şi să folosească zilei întâlnirii ucenicilor şi uceniţelor învierii Mele cu poporul care vine şi se strânge la izvor, şi va fi scrisă această zi şi tot cuvântul ei de sărbătoare cerească pe pământ cu cei credincioşi.
„Hristos a înviat!”, şi toată bucuria învierii Mele să coboare peste tine şi peste cei ce vor veni la izvor, o, poporul Meu, căci sprijin Îmi eşti şi al Meu eşti tu, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău şi te-am ales pe tine al Meu. Amin, amin, amin.
22-04-2012
