Cartea cuvântului Meu din zilele acestea stă deschisă, şi Eu intru cuvânt în ea cu zi de pomenire a venirii Mele cea de-a doua ca să stau pe scaunul slavei şi să despart neamurile toate de-a dreapta Mea şi de-a stânga, oi şi capre, pe oi să le chem să vină spre moştenirea împărăţiei lor ca binecuvântate ale Tatălui Meu, iar pe capre să le trimit de la Mine la locul hărăzit lor, şi vor merge aceştia la pedeapsă, iar drepţii la viaţă veşnică, precum este scris, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, stau acum cuvânt cu ziua aceasta de pomenire bisericească, după cum este datina cea descoperită sfinţilor şi părinţilor bisericii Mele şi care au pregătit pentru urmaşii Mei şi ai lor vreme de post de patruzeci de zile până la praznicul Învierii Mele, şi frumos au aşezat părinţii la locul lor şi cu tâlcul lor pe rând duminicile şi pomenirea lucrărilor Mele până la pomenirea Învierii Mele, căci Duhul Sfânt Mângâietorul le-a desluşit sfinţilor Mei cum să lase la urmaşi pomenirea Mea şi cum să păstreze ei neamul creştin în matca sa, păzindu-l pe el de-a dreapta Mea ca neam binecuvântat, ca oi ale Tatălui Meu, fiind Eu Păstorul lor Cel de la Tatăl.
Este scris în datini să nu mai mănânce carne neamul creştin până la praznicul Învierii Mele, iar după încă o săptămână să se oprească de la lapte, brânză şi ouă. Iubirea părinţilor sfinţi cea de la Mine a fost mare foarte atunci, şi în toate vremile când Eu am avut sfinţi în biserică, dar iubirea turmei a fost mai mică şi atunci şi apoi şi acum, căci acum cei ce stau pe scaun de păstori nu mai iubesc dreptarul cel din părinţi, căci iubirea a fost şi este numai a sfinţilor, numai a celor ce se sfinţesc pentru Mine cu viaţă înaltă, cu post şi cu rugăciune mereu, dând de la ei mâncatul şi băutul şi luând ei de hrană lor mâncare ca în rai, aşa cum i-a fost de Dumnezeu împărţit în rai de hrană omului cel zidit de mâna Mea din pământ, şi apoi dăruit cu duh de viaţă, din gura Mea peste el suflat.
Mă scriu în carte cu putere de cuvânt, căci acum două mii de ani, cu două zile înainte de prinderea Mea ca să fiu luat din grădina rugăciunii Mele cea din urmă, grădina Ghetsimani, ca să fiu dus lui Caiafa, cel adunat cu tot sinedriul ca să găsească ei martori mincinoşi pentru ca să Mă dea la moarte, Eu mai întâi le-am spus la ucenici că peste două zile va fi Paştile şi voi fi dus spre răstignire, dar le-am spus mai înainte de aceasta că Fiul Omului va veni iarăşi întru mărirea Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El şi va şedea pe jeţul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte ciobanul pe oi dintre capre şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga, şi va duce oile la viaţă veşnică, iar caprele la pedeapsă veşnică. O, aceasta ce le-am spus Eu atunci, învăţându-i toate pe ei, iată, se petrece în vremea aceasta, căci cartea aceasta, scrisă pe pământ cu glasul Meu cel de azi în ea, stă ca scaun de judecată şi Mă scriu în ea de mai bine de cincizeci de ani şi grăiesc prin ea cu neamurile pământului şi le spun lor de venirea şi Evanghelia Mea cea de atunci, şi de venirea şi cuvântul Meu cel de acum, venire despre care am grăit Eu ucenicilor Mei că ea va fi şi se va împlini, aşa cum Eu am grăit atunci.
O, cât de greu Mi-am întocmit Eu Mie biserică atunci prin ucenicii Mei, şi apoi după ei prin urmaşii lor ca să fie ea şi să stea înaintea Mea pentru slava Mea! Neamul omenesc iubeşte carnea şi ca mâncare şi ca simţire şi ca iubire, şi greu Îmi pot Eu ridica biserică sfântă înaintea Mea şi multă la număr, dintre fiii lumii culeasă Mie, iar părinţii cei sfinţi ai bisericii au căutat, cumva, să mai dezbare pe cei credincioşi de mâncatul de carne, şi al celor ieşite din carne, ca să simtă omul dulceaţa apropierii de Dumnezeu, de Cel sfânt, că mult aştept Eu pe om să fie el după chipul şi asemănarea Mea, şi Mi-am ridicat în vremea aceasta pe poporul cuvântului Meu cel de acum şi vin la el mereu cuvânt şi îl învăţ sfinţenia mereu, şi i-am cerut, şi el Mă ascultă să mănânce aşa cum i-am spus omului în rai, şi să nu mai mănânce carne i-am spus, şi nici pe cele ieşite din carne să nu le mai ia el spre hrana lui, căci Eu vin cu toţi sfinţii şi îngerii la el pe pământ şi grăim cu el şi stăm la masă cu el, şi el ştie că nici dacă mănâncă nu are câştig şi nici dacă nu mănâncă nu are pagubă, şi nu toţi cei ce cred în Mine dintre oameni au această cunoştinţă, şi greu Îmi este să-l fac pe om să iubească pentru el ziua venirii Mele cu scaunul de judecată pentru fiecare om, căci dacă ar iubi omul venirea Mea sau venirea lui la Mine n-ar mai mânca el carne în veac şi n-ar mai mânca nici cele ieşite din carne, ci ar alege el de hrană lui pe cele ce le-am spus Eu omului în rai să-i fie lui spre hrană.
O, nimeni nu ştie de ce dau Eu să găsesc şi să iubesc viaţa cea călugărească la cei ce o aleg pe ea de viaţă lor. Această viaţă, după adevărul ei trăită, este o viaţă fără de carne şi fără cele ce ies din carne pentru hrana celui călugărit, căci aşa viaţă îl călugăreşte pe om, şi nu slujba şi haina călugăriei, care se fac apoi judecată grea pentru cel ce se duce spre călugărie. Mulţi sfinţi au ales viaţa cea cu adevărat trăită, post de mâncare şi multă rugăciune a inimii şi a minţii lor, şi i-a umbrit pe ei darul Duhului Sfânt şi a dat lor Domnul duhul descoperirii spre aşezarea celor de la El coborâte pe pământ pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu. O, mult am tânjit să am în vremea aceasta un popor postitor de carne şi de cele ieşite din carne, ca să pot ridica cu el sarcina venirii Mele şi Evanghelia împlinirii învierii morţilor, care aud în zilele acestea glasul Fiului lui Dumnezeu, cuvântul Meu cel de azi, izvorât din gura Mea în mijlocul poporului Meu cel aşezat de Mine acum întru întâmpinarea Mea cuvânt, căci vin cuvânt la el pe pământ în zilele acestea.
O, am luat din mânuţa ta şi din guriţa ta de slujitor al Meu pomenirea cea pentru chemarea la viaţă a celor adormiţi de până acum, o, popor lucrător Mie şi împlinitor Evangheliei Mele acum, la sfârşit de timp! Le-am făcut chemarea la masa ta cu Mine pentru ei, la masa Mea cu tine, fiule, şi multă şi tot mai multă uşurare şi mers le dăm lor spre înviere prin cele ce le iau Eu, Domnul, din mijlocul tău lucrate pentru ei, căci tu pentru învierea morţilor ai fost aşezat înaintea Mea ca să lucrezi şi să stai lucrând şi să nu mai stai în lume fără rod Mie aşa cum toţi cei ce mai cred în Mine stau şi nu ştiu cum să-şi zidească în ei viaţă de creştin. O, cine să le spună lor ca să ştie ei cum să le fie viaţa, ca să aibă ei viaţă de creştin după cum le place să aibă acest nume?
Mulţi se uită în cuvântul Meu cu tine, chiar şi cei ce au stat cu tine ani în şir şi au iubit ca şi tine pe Dumnezeu. Chiar şi din aceştia zic că Eu n-am cuvânt nou pus în carte şi că nimic nu e nou în el, şi nu se mai uită ei apoi în cuvântul Meu şi nu-l mai pun la ureche ca să-l audă, aşa cum Eu trimit acum peste pământ glasul cuvântului Meu ca să se audă el. Eu însă le spun la cei ce judecă aşa cu inima lor şi cu mintea lor, le spun că Dumnezeu este mereu astăzi, mereu acum, mereu Acelaşi ieri şi azi şi mâine, şi este ca hrană pe masa celor ce se hrănesc cu Dumnezeu, căci şi pâinea este mereu pâine cu acelaşi gust, dar o ia omul şi o mănâncă în fiecare zi ca să nu moară de lipsa pâinii; la fel şi despre apă am aceasta să le spun la cei nepăsători de venirea Mea în acest cuvânt. O, câtă îngâmfare îi doboară în ei pe aceştia, şi pe ea o primesc în ei, dar hrana cuvântului Meu cel mereu proaspăt nu o mai iau ei de putere a lor din partea Mea, căci hrana aceasta este mai mult decât aerul pentru cei ce trăiesc prin ea înaintea Mea, iar cei ce iubesc pe Dumnezeu sunt cei ce ascultă de la Dumnezeu şi trăiesc în El, precum este scris.
O, nu tot aşa este duhul celor adormiţi cu trupul şi care aşteaptă, aşa cum aştepta bogatul cel nemilostiv pe Lazăr cel din sânul lui Avraam să se aplece să-i pună pe buze cu degetul un strop de apă asupra văpăii pe care o suferea şi o suferă el în locul cel rău pe care şi l-a agonisit de pe pământ, precum Eu am descoperit aceasta acum două mii de ani prin glasul Evangheliei Mele de atunci, şi iată, iau acum răcorire multă din izvorul Meu cel de acum toţi cei adormiţi şi pomeniţi aici, lângă izvorul la care ei se strâng după ce sunt strigaţi, căci sunt strigaţi aici toţi cei care s-au născut până acum pe pământ şi au trecut cu trupul, unii spre viaţă veşnică, şi alţii spre durere.
O, răcoriţi-vă, voi, acum din izvorul Meu de cuvânt, lângă care sunteţi strigaţi acum ca să răspundeţi! Toţi cei ce aţi trecut la Mine prin viaţă sfântă bucuraţi-vă şi rugaţi-vă la Tatăl cu Mine şi cu poporul Meu cel de azi lucrător cu noi pentru cei ce sunt în durere după trecerea lor! Iar voi, cei din durere, răcoriţi-vă şi primiţi slava Mea cu cei ce lucrează vouă din partea Mea, din cer şi de pe pământ uşurarea voastră, căci Eu, Domnul, nu voiesc moartea şi durerea păcătosului, ci voiesc mântuire, căci sunt Cel plin de milă. Am popor cu lepădare de sine cu privire la hrana cea de toate zilele şi l-am pus pe el postitor înaintea Mea pentru voi şi pentru Mine, Cel ce lucrez în zilele acestea izbăvirea multora, şi cu el Îmi lucrez împlinirea Scripturilor cele de apoi, cu el Îmi lucrez venirea Mea cuvânt pe pământ acum ca să-Mi aşez scaunul slavei Mele pentru ziua când voi sta cu toţi sfinţii îngeri ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa, şi mare va fi bucuria celor ce M-au cercetat şi M-au miluit şi M-au mângâiat atunci când celor mai mici ai Mei au făcut ei acestea în numele Meu!
O, ce bine i-ar fi omului să se oprească o clipă în faţa Scripturii care a vestit prin gura Mea acum două mii de ani venirea Mea cea de acum, că iat-o cum se împlineşte ea acum! Se citeşte în ziua aceasta în biserici cuvântul Meu cel atunci grăit aşa, dar cine să-i însufleţească pe oameni să ia bine aminte la ziua venirii Mele când voi alege la dreapta oile din capre? O, cine se poate odihni liniştit la gândul că el ar semăna cu oaia din pildă şi să stea fără de grijă pentru ziua Mea de slavă atunci?
O, deschideţi-vă inima şi nu mintea, voi, care auziţi în biserici Evanghelia pomenirii zilei venirii Mele cu înfricoşata judecată peste toate neamurile, care se vor aduna în ziua aceea înaintea jeţului Meu! Toţi cei ce sunteţi sănătoşi sau bolnavi, cercetaţi sau necercetaţi, toţi cei ce sunteţi mari sau mici pe pământ, domni sau argaţi, deschideţi-vă inima şi urechea ca să auziţi şi să vă ajungă la inimă apoi! Fiţi veghetori faţă de ziua aceea! Spălaţi-vă şi primeniţi-vă pentru ea şi staţi aşa apoi întru aşteptarea ei, căci ea vine negreşit şi vine mereu spre pregătirea ei! Orice păcat să-l daţi de la voi şi să luaţi pe voi cămăşuţa cea plăcută Mie, ca să vă pot aşeza la masa Mea, îmbrăcaţi şi nu goi, ca nu cumva să fiţi ridicaţi de la masă şi să fiţi daţi celor cercetători de haina cea de nuntă ai celor chemaţi şi aleşi şi credincioşi. O, veniţi-vă în fire pentru ziua Mea de slavă! Nu vă aplecaţi urechea spre cei ce vă învaţă că nu este Dumnezeu şi că nu vine El! Aceia vor ei să fie dumnezei şi de aceea vă învaţă să credeţi aşa şi să ziceţi şi voi aşa. Luaţi-vă după cuvântul Meu, că vine Dumnezeu la voi pe calea lui şi vă face trezirea întru întâmpinarea Lui, iar voi să nu ziceţi că vă întârzii de la ale voastre sau că Eu întârzii spre voi, ci să credeţi că sunt milos şi că vă aştept gătirea şi hăinuţa de pe voi după cum cere masa Mea de nuntă viaţa voastră şi hăinuţa ei.
Scriu sfârşit acum cuvântului Meu din ziua aceasta şi îl pecetluiesc pe el cu numele Meu: Domnul Iisus Hristos.
Dacă cel ce vede acest cuvânt pecetluit cu numele Meu îl micşorează pe el cum că nu are nimic nou în el, unul ca acela este împotriva Mea şi a lui. Eu însă pecetluiesc cuvântul Meu pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi, pentru cei ce îl iubesc şi se hrănesc cu el, şi pentru cei ce se uită peste el ca să-şi spună gândul lor asupra glasului cuvântului Meu cel mereu acum, cel mereu astăzi. Acest cuvânt sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, întru venirea Mea cu toţi sfinţii îngeri şi stând pe jeţul slavei Mele înaintea neamurilor toate ca să despart pe unii de alţii precum desparte ciobanul oile de capre, şi voi pune oile de-a dreapta Mea, iar caprele de-a stânga şi voi da fiecăruia după faptă, şi vor merge oile spre împărăţia gătită lor de Tatăl Meu de la întemeierea lumii, iar caprele spre osânda pe care şi-au lucrat-o lor. Amin.
O, pace ţie, poporul Meu care Mă sprijineşti să vin cu slava Mea şi să stau cu ea înaintea neamurilor toate! Eu, Domnul Iisus Hristos, pecetluiesc cu numele Meu cuvântul Meu şi cartea Mea, în care Mă aşez spre mărturie, căci mărturia Mea este duhul proorociei, duhul cu care Eu stau în mijlocul tău şi Mă dau ţie spre viaţa ta, spre mântuirea ta şi a multora care vor crede şi-şi vor spăla cămăşuţa în acest râu de cuvânt, râul cu apă multă, care Mă poartă spre tine cum M-a purtat pe mare spre cei încercaţi de furtună în mijlocul ei ca să le aduc lor izbăvirea Mea, căci Eu sunt Izbăvitorul, Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce vin cu slavă, şi slava Mea este cu tine, o, poporul Meu cel de azi al Meu. Amin, amin, amin.
19-02-2012
