Deschid cerul şi stau cu el deschis şi îl apropii aproape şi Ne aşezăm la masă de cuvânt, Eu şi sfinţii Mei cu tine la masă aici, pe pământ, că Mă port cu cerul deschis aproape de tine, măi poporul Meu micuţ de pe pământ, iar ochii celor din cer cuprind frumuseţea Mea cu tine şi au ca patrie pe cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, şi cu care Mă port după tine, şi frumoasă este priveliştea aceasta, frumoasă foarte, şi acolo unde sunt Eu este şi ea, şi mulţi sfinţi iubiţi ai Mei au văzut frumuseţea aceasta când Eu am slobozit-o pe ea în ochii lor când şi când.
Stau cu cerul deschis lângă tine, popor al venirii Mele, şi te port în el şi te unesc cu sfinţii la masa Mea de nuntă cu tine, şi sunt fericiţi sfinţii când vin ei cu Mine la tine, căci scris este: «Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului! Să ne bucurăm şi să-I dăm Lui mărire, că a venit nunta Mielului, şi mireasa Lui s-a pregătit şi i s-a dat ei să se înveşmânte cu in curat, prea alb, căci inul este viaţa cea dreaptă a sfinţilor», precum este scris.
Sunt Domnul Iisus Hristos, sunt Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum Îmi este în Scripturi scris numele Meu cel de la sfârşit de timp, după lucrarea pe care o lucrez Eu acum, la sfârşit. Cu sărbătoare de naştere stau la masă cu tine, poporul Meu, şi grăiesc cu tine pe pământ şi Mă scriu în cartea Mea de azi cu grăirea Mea cu tine. Slava Mea Mă însoţeşte, şi se naşte slavă din slavă, că minunată este priveliştea cerească, înconjurându-Mă ea în mersul Meu acum!
Sunt Domnul dreptăţii şi mângâi pe cei ce cred în Mine şi Mă iubesc aşa, dar din gura Mea iese sabie ascuţită ca să lovesc pe păgâni cu ea, căci ei nu Mă iubesc, din pricina bucuriei vieţii lor cea fără Dumnezeu, numai că Eu păstoresc cu toiag de fier neamurile şi stric bucuria lor cea păgânească, şi din gura Mea iese sabie, care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru cei necredincioşi, şi stau pe tron alb şi fug dinaintea feţei Mele cerul şi pământul şi se arată slava Mea curând, curând, cer nou şi pământ nou, precum este scris că se va face. Amin.
Petrec în tine cu sfinţii, popor al venirii Mele. Între ei este în sărbătoarea lui în ziua aceasta de sărbătoare de naştere sfântul apostol Ştefan, care a văzut cerul deschis şi pe Mine pe tron şi slava Mea înconjurându-Mă, căci mărturia sfinţilor Mei este duhul proorociei, precum este scris. O, cum să nu proorocească cei ce aud şi văd de la Dumnezeu? Cine poate închide gura şi ochii celor ce aud şi văd? Nici pietrele care îl striveau, aruncate fiind spre el dinspre ucigaşi, nici ele n-au putut închide gura apostolului Meu cel mărturisitor, şi care a judecat după dreptate ca şi Dumnezeu peste cei necredincioşi, şi nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă, ba, din contra, în tot pământul a ajuns vestirea lor, şi până la marginile lumii cuvintele lor, căci s-au scris şi sunt, şi până azi mărturisesc ele şi nu pot fi pitite, că Eu dau sfinţilor Mei tronuri de dreptate şi de judecată pentru dreptate şi nu poate fărădelegea să se ascundă de judecata ei, căci sfinţii au judecat-o pe ea în însuşi trupul lor, în sufletul, în duhul şi în inima lor, în care a locuit în lărgime împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, şi au haină de împărat, de fii de împărat sfinţii Mei.
Dau glas apostolului Ştefan, că este el în sărbătoarea lui între sfinţi, iar stăpânitorul lumii a fost judecat pe pământ ori de câte ori au fost judecaţi cei sfinţi ai Mei, căci s-au atins de lumina ochilor Mei, de sfinţii Mei s-au atins cei ce i-au judecat pe ei pe pământ împotriva dreptăţii lui Dumnezeu, iar plata celor ucigaşi este plânsul şi scrâşnirea dinţilor, acolo unde ei îşi strâng agoniseală prin faptele lor, dar Eu rămân cu sfinţii Mei, şi vor împărăţi ei cu Mine ca fii de împărat, şi împărăţia Mea cu ei este fără de sfârşit. Amin.
— Stau cu sărbătoarea zilei mele în slava venirii Tale, Doamne, că Tu cu sfinţii Te porţi şi vii, aşa cum ai lucrat şi pe pământ, însoţit de apostolii Tăi cei sfinţi. M-am bucurat de slava vederilor cereşti în viaţa mea de apostol al Tău, iar când am fost trimis la cer de cei invidioşi şi semeţi cu credinţa, aşa cum ei dădeau să facă dovada când m-au ucis sub zgomot de pietre aruncate peste mine, eu atunci am mărturisit cerul cel deschis deasupra mea, şi pe Tine pe tron în cer de-a dreapta Tatălui, căci privirea cerească a fost martor din cer asupra celor ce au făcut faptă ucigaşă, de care nu s-au mai putut ei dezvinovăţi. O, aşa stai Tu cu cerul deschis deasupra sfinţilor Tăi pe pământ, şi stai Judecător drept pentru ei, deschizând cerul şi primindu-i pe ei, aşa cum mi-ai făcut mie primirea şi mi-ai deschis să intru şi să mă înfăţişez tronului Tău de lângă Tatăl, căci Te-am mărturisit că eşti cu cerul deschis pentru mine, iar ucigaşii mei s-au supărat mult atunci şi m-au scos din trup şi m-au trimis la Tine, şi Te-am rugat atunci, Te-am rugat să le ierţi necredinţa şi răutatea cea de la necredinţă, căci ei mi-au dăruit atunci cerul, Doamne, iar Tu ai venit cu cerul deschis înaintea mea, ca să-mi faci primirea lângă Tine în cer.
Nu poate să Te doboare nici un potrivnic, şi nici pe sfinţii Tăi, Doamne. O, câtă învăţătură de cer trebuie peste pământ peste cei credincioşi, Doamne! Vase ale Duhului Sfânt să se dea ei să fie, căci Duhul Sfânt Învăţătorul pune în ei învăţătură desluşitoare şi credinţă cu dovadă vie pentru ea.
Mă las mărturisitor din cer în mijlocul poporului cuvântului Tău, Doamne. Aceeaşi mărturie am de mărturisit din cer, ca şi cea pe pământ atunci. Cei tari la cerbice, învârtoşându-şi-o ei necontenit, veşnic stau şi vor sta potrivnici Duhului Sfânt, din pricina duhului lor, prin care se simt în largul lor pe pământ, curăţind ei mereu în jurul lor şi lovind pe toţi drepţii Tăi, luând ei din mâna celor ucişi răsplata lor cea rea. O, cum să aibă căldură în el omul cu sânge rece în el? Cum să cunoască iubirea cei plini de ură? De la duhul îngâmfării se înfiinţează în om ura, precum din duhul credinţei se naşte iubirea şi valuri de iubire apoi, iar ea îmbrăţişează lumea înconjurând-o, iubind şi iertând, dar pământul din om nu poate face aceasta.
O, cât duh de umilinţă trebuie în cei sfinţi ca să fie ei locaşuri cereşti ale iubirii, Doamne! Trebuie multă învăţătură peste cei sfinţi de pe pământ. Ei nu trebuie să-şi socotească singuri iubirea şi să şi-o măsoare singuri atribuindu-şi răspuns loruşi cum că au iubirea în ei, ci trebuie să se arate ea singură prin dovada ei, iar umilinţa să acopere în ea pe toate cele din cer în cei sfinţi de pe pământ, că nu pe pământ se plăteşte slava celor cereşti în cei sfinţi, ci numai în umilinţă, numai în cer, numai apoi, Doamne. Sfinţii cei mari se îmbrăcau pe deasupra în priveliştea nevredniciei, sub care ei îşi tăinuiau comoara lor cea din cer, ca nu cumva să şi-o piardă ei sau să le fie prădată ea. Mulţime de urmaşi au răsărit mereu pe urma sfinţilor Tăi, şi prin care Tu mărturiseşti despre ei apoi.
O, nu-i este omului de folos să se însoare, Doamne, nu-i este nici pe pământ, nici în cer de folos. Îl părăsesc copiii pe cel născător de copii şi rămâne singurel în neputinţele lui cel ce se însoară şi îşi ridică urmaşi trupeşti, care-l părăsesc rând pe rând, dând să-l ducă mai curând la mormânt. Îi cresc copiii, iar el este dat mai în spatele casei, în cea mai scundă şi mai micuţă cămăruţă, ca să-i stea copiii în casă, iar când şi ei cresc şi se duc spre bătrâneţe, tot la fel păţesc şi ei de la fiii lor, şi sunt lăsaţi singuri în suferinţă, plângându-şi durerea inimii şi lipsa dragostei cea de la fii, şi nu-i este de nici un folos omului să se însoare, căci bucuria lui cea de o clipă este prea trecătoare şi se apropie iute răsplata, cu durere şi cu jale purtată, dar cei ce se dau Ţie pentru sfinţenia Ta în ei, vase de Duh Sfânt făcându-se ei, nasc aceştia fii pentru Tine, nu pentru ei, nasc ucenici Ţie, Doamne, şi Ţi-i cresc Ţie şi îi umplu de Duhul Sfânt, Care izvorăşte din cei sfinţi, şi sunt iubiţi de urmaşii lor sfinţii şi sunt mult preţuiţi şi mângâiaţi şi căutaţi, ca nişte odoare de preţ, şi se luptă ucenicii lor pentru ei, pentru binele lor, pentru liniştea lor, pentru viaţa lor ca să-i aibă cu ei, ca să nu rămână fără ei pe pământ, şi mult rod aduc Ţie pe pământ sfinţii Tăi şi mult îşi agonisesc la Tine ei, iar Tu le dai lor mângâierea Ta însutit, pentru că ei Te-au mângâiat.
O, nu-i este de folos omului să se însoare, Doamne, ci este de folos să se facă sfânt şi să aducă rod sfânt, urmaşi sfinţi lui Dumnezeu şi urmaşi din urmaşi, prin care cerul să stea pe pământ între oameni, luminând în cei sfinţi ai lui.
Îl povăţuiesc pe poporul cuvântului Tău, Doamne, şi îi spun lui aşa: O, faceţi-vă unii altora ucenici şi iubiţi să fiţi ucenici ca să fiţi frumoşi, ca să fiţi rodul cel care rămâne rodind. Eu am fost mereu ascultător Duhului Sfânt şi am stat sub îndrumarea apostolilor lui Hristos, prin Care mi s-a dat lucrarea cea de ucenic s-o lucrez. Duhul Sfânt era lucrarea mea, şi cu El cârmuiam treburile bisericii cât timp am trăit în această slujire. O, nu vă despărţiţi de lucrarea şi de rodirea Duhului Sfânt în voi şi între voi când aveţi de diriguit treburile bisericii, nevoile frăţeşti! Fiţi nedespărţiţi de Dumnezeu Duhul Sfânt, şi veţi fi ucenici, fii ai Tatălui şi ai Fiului şi ai Duhului Sfânt Botezătorul, Domnul de viaţă Făcătorul, Purcezătorul din Tatăl, şi împreună cu Tatăl şi cu Fiul închinat şi slăvit de ucenici şi înalt grăitor din proorocii Săi, iar prin biserica cea cu sobor mărturisiţi-vă păcatele în botezul Duhului Sfânt şi avându-vă viaţa în Hristos, Mirele sfinţilor. Staţi cu cerul deschis în mijlocul vostru şi închideţi lumii fereastra spre voi, căci lumea este pământ. Binecuvântaţi pe Domnul, în toată vremea binecuvântaţi-L pe El, căci El vă mărturiseşte celor din cer şi lumii că sunteţi poporul Lui pe pământ, locul odihnei Lui şi al venirii Lui cea de acum. Faceţi-vă ucenici unul pentru altul! Intraţi unul sub mâna celuilalt pentru duhul iubirii şi al supunerii, care vă înalţă până sus la cer, că aveţi nevoie de supunere, de care nici Fiul lui Dumnezeu n-a fost scutit, nici în cer şi nici pe pământ. Fiţi însă lucrători, ascultători lucrători şi mult înţelepţi pentru lucrare ascultătoare care slujeşte biserica lui Hristos. Fiţi ca în cer pe pământ, nu uitaţi! Aceasta vă doresc eu în zile de praznic de naştere, când Domnul Iisus Hristos petrece cu voi Mire şi mireasă la masă de nuntă, şi de mult cuvânt pe masă. Amin.
Şi acum, binecuvintează, Doamne, darul meu cel pentru poporul Tău! Amin.
— Darul tău este pus acum pe masa Mea cu poporul Meu, o, ucenic mare al Meu, că mare cuvânt de Duh Sfânt ai mărturisit tu din dreptul lui Dumnezeu peste cei ce au luat via Domnului ca să fie a lor via Lui. Nu sunt slujitorii Mei cei ce fură vie ca să aibă ei via Mea, ci sunt furi şi tâlhari, aşa cum Eu i-am numit şi aşa cum ei sunt, căci furul nu ştie decât să prade ca să aibă el, nu ca să dea la săracii Mei, la fiii bisericii, cărora le ia bir ca la străini, nu ca la fii, şi le ia şi pielea ca să aibă numai el veşmânt, căci sunt lacomi de slavă cei furi şi sunt furi.
O, poporul Meu, păstrează-te mereu pus deoparte, căci Eu te-am agonisit ca să te am Mie, fiule. Stai mereu în aşteptarea Mea ca să-ţi aduc din cer, ca să ai hrană caldă şi căldura Mea s-o ai cu tine, fiule, că tu nu trebuie să răceşti, nu trebuie să te răceşti, căci numai cei ce se răcesc, numai aceia răcesc şi se îmbolnăvesc, şi le trebuie doctorii apoi şi leacuri amare pentru vindecare.
Îţi dau îmbrăţişare de naştere, că am petrecut cu tine masă cerească de trei zile, poporul Meu. Tatăl Se bucură de statul Meu cu tine, iar cerul şi pământul fug dinaintea Mea şi stau cu Mine şi cu tine cer nou şi pământ nou când Eu petrec cu tine în sărbători de veac nou.
Pace ţie, poporule ucenic, şi dorul ne leagă până la sărbătoarea care vine, căci una după alta urmează sărbătorile, iar Eu stau cu tine şi cu cerul deschis lângă tine în sărbători.
Pace ţie, popor ucenic! Unii altora daţi-vă ucenici, ca să aveţi lucrare de ucenic şi plată de ucenic apoi, căci Eu sunt cu biruinţa Mea cea de la sfârşit şi sunt cu voi biruitor pentru toţi cei care au trudit, şi pentru voi apoi, care trudiţi acum un ceas cu Mine, un ceas, fiilor, până ce trâmbiţa veşniciei va suna odihna Mea şi a sfinţilor Mei. Amin, amin, amin.
09-01-2012
