Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon

Vine Domnul pe pământ cuvânt şi Se dă oamenilor spre mântuire, şi vai celor ce se satură de această hrană, care-l ţine în viaţă pe cel ce se hrăneşte cu ea şi nu numai cu pâine cum este învăţat omul să se hrănească pe pământ!

Vine Domnul la tine cuvânt, o, popor crescut cu hrana gurii Mele pe masa ta de cuvânt, căci tu te hrăneşti din gura Mea ca un copil care-i dă din gura ei mama lui gata mestecată hrana şi creşte fiul ei. Diavolul cel duşmănos pe Mine şi pe tine ar vrea şi ar căuta să nu mai vin la tine cu atâta cuvânt cu atâta viaţă în el, ca să te prindă el apoi descoperit şi să-ţi slăbească veghea şi puterea şi nădejdea apoi şi lucrul mântuirii, dar Eu nu-l las, şi vin la tine cu căldura Mea, cu mâna Mea deasupra ta ca să te ţin de mânuţă, poporul Meu, că Eu nu te-aş mai avea dacă n-aş mai veni la tine cuvânt şi mângâiere de cuvânt. Lumea, şi ea tot aşa ar vrea, să Mă trag în cer cu râul Meu de cuvânt, că duhul lumii e gelos pe tine când te vede al Meu pe pământ. Duşmanii tăi, nu se poate socoti cât s-au uitat şi cât se uită mereu să te las Eu fără sprijinul Meu, fără Mine, poporul Meu. Stau de pândă duşmanii tăi, stau cei necredincioşi şi se uită să vadă ce-ţi mai pun Eu pe masă, ce-ţi mai dau şi ce mai dau de pe masa Mea. Ar vrea ei să fii şi tu ca ei, să mănânci şi tu ce mănâncă ei şi să nu mai iei din gura Mea hrană ţie, dar tu eşti în planul Meu şi după el lucrez Eu şi nu după om, că mult lucrează omul fără Dumnezeu lucrările lui, iar de la carne şi de la sânge nu i se poate lui descoperi venirea Mea cuvânt pe pământ şi chemarea Mea.

O, nu de la carne şi de la sânge se descoperă omului pe cele de la Dumnezeu venite pe pământ, ci de la Tatăl Meu din ceruri, căci omul din carne se face lut, aşa cum a fost făcut din lut carne şi i s-a dat de la Dumnezeu suflare de viaţă apoi, iar carnea pofteşte cât este viu sângele în ea şi nu poate moşteni în ea împărăţia cerurilor decât când se face trupul cărnii templu pentru Duhul Sfânt, trup sfânt prin sfinţenia din el, loc pentru Domnul în om.

O, nu e mult cuvântul Meu peste tine, poporul Meu. Ai muri fără el cu tine, ca şi cei ce nu-l mai aud, că nu mai vor, dar cu Mine aici avea să fie mântuirea lor, nu în altă parte, numai că duhul semeţiei îl duşmăneşte pe om şi îl biruieşte cu această lucrare când omul nu are veghea tare peste el şi dragostea lui toată pentru Dumnezeu în alegerea sa prin statornicia sa apoi pentru Domnul.

În cer între sfinţi acum nu este sărbătoarea naşterii Mele aşa cum lumea şi antichrist au schimbat după placul lor cel fără Dumnezeu, ci este azi sărbătoarea cea arhierească a marelui făcător de minuni Spiridon, cel plin de dor şi de Duh Sfânt în mijlocul oamenilor în vremea lui, şi prin care a lucrat Dumnezeu minuni fără seamăn pe pământ şi mereu minuni peste minuni, atât cât el a trebuit să ajute pe toţi cei neajutoraţi, pe cei nevindecaţi, pe cei săraci şi trişti, iar ceata de arhierei din cer stă acum cu Mine şi cu tine la masa Mea de cuvânt în ziua aceasta de serbare pentru arhiereul Meu Spiridon.

O, Eu n-am lăsat omului să facă ceea ce numai Eu am de făcut, dar omul este îndărătnic până la scaunul lui Dumnezeu şi nu mai am în vremea aceasta sfinţi mari, prin care să se lucreze minuni şi semne peste oamenii cei plini de îngâmfare şi de duhul lumii în ei, şi nu mai e lumină pe pământ dacă Domnul nu încape cu omul, căci Eu sunt lumina lumii, nu omul, iar dacă Eu nu încap în lume cu omul, nu este lumină în lume.

La facerea lumii, după ce cuvântul lui Dumnezeu a zis să fie lumină, şi ea a fost, a zis apoi Domnul iarăşi cuvânt pentru facerea cerului şi a pământului, după ce s-a depărtat întunericul de peste adânc şi de peste ape şi s-au despărţit prin cuvânt apele de ape sus şi jos, iar ca să se adune apele şi să se arate pământul, a fost aceasta ca şi cum s-a dat cheag şi s-au ales apă şi pământ, şi frumoasă a fost lucrarea toată a facerii lumii, şi tot aşa voi face şi acum, ca şi cum aş da cheag să se aleagă, şi-Mi voi alege Mie popor credincios şi drept, căci Duhul Meu Se poartă pe deasupra peste tot întunericul şi amestecătura de pe pământ, şi care au tras în adânc pe om, şi va lucra Duhul Meu facerea cea nouă, şi prin cuvânt zice Domnul şi se face, şi nu poate omul să zică aceasta şi să se facă, fiindcă Domnul nu dă voie omului să facă ceea ce Domnul face, iar omul să-şi vadă măsura lui cea mică şi neputinţa lui cea mare şi să se aplece lui Dumnezeu, căci altfel nu va fi, decât aşa.

Am avut pe pământ între oameni pe arhiereul Spiridon, cel sfânt şi mare cu viaţa şi cu inima şi cu fapta, iar multele minuni şi semne pe care le făceam pentru mulţi prin credinţa lui, prin unirea lui cu Mine, i-au făcut pe mai-marii bisericii de atunci să-l aşeze arhiereu şi să lucreze el cu Dumnezeu pentru oameni, iar el aşa a primit şi aşa a lucrat, cu mare blândeţe, cu mare iubire peste toate amărăciunile oamenilor, şi nu era om să se întoarcă de la el fără să capete izbăvirea. Stau cu el la masă în mijlocul tău, poporul Meu, şi mult se apleacă el acum lucrării Mele cu tine, şi are cu el însoţitori aici pe sfinţii părinţi luptători pentru duhul adevărului, cel unul peste biserică în vremea lor, şi tot duhul Babilonului era scos din biserică şi se făcea lumină, iar arhiereul Spiridon, în mijlocul adunării bisericeşti tăia toată rătăcirea care se ivea, şi lucra semne mari şi biruia în toate în numele Meu, şi n-avea carte înaltă acest slujitor arhiereu, dar cine era mai mult ca el locaş al Duhului Sfânt făcător de semne şi de minuni despre care nu s-a mai auzit?

O, popor român, ai scris peste tine nume de biserică sobornicească şi apostolească, având cursul ei din apostoli şi din părinţi sfinţi. O, popor încercat, cum de nu vezi ce fac păstorii tăi şi unde te trag? O, turmă fără veghe peste tine, nu ştii, tată, ce este între oamenii bisericii, care stau şi slujesc în numele Meu şi fac ce vor ei cu turma şi cu Dumnezeu, şi s-au făcut stăpâni pe adevăr, zic ei, şi vor să-l ajusteze după vreme, după voia Babilonului, şi s-a făcut babilon biserica din tine. Nu mai încap la cârmă şi la sfat de Duh Sfânt cei care ar da să stea drepţi şi să nu piară dreptatea şi aşezarea bisericească cea de la Mine rămasă pe pământ şi de la ucenicii Mei s-o întărească ei pe ea pentru până la sfârşitul veacurilor! O, dacă ar fi mulţime de preoţi care să postească şi să aducă aşa rugăciuni pentru dezrobire de minciună şi de babilon peste biserică, s-ar strânge biserica în duhul treziei şi al veghii sfinte şi nu s-ar lăsa ea cu amestecătura cea condamnată de sfinţi şi de părinţi, şi ar grăi ea pentru Dumnezeu, dar Eu nu le descopăr lor, din pricina lipsei de viaţă sfântă în ei, căci stau ei în duhul amestecăturii şi nu-i pot avea de partea Mea şi a dreptăţii Mele. O, unde să mai găsesc Eu o gură care să ţină cu adevărul şi să-l scoată să grăiască?

Facem chemare, precum este scris: «Ieşiţi din ea, poporul Meu, ieşiţi din amestecătură şi nu vă îmbătaţi de vinul ei!». Scăpaţi-vă viaţa şi credinţa cea din părinţi, că n-au ce răspuns să-Mi dea pentru voi cei ce stau să vă cârmuiască pe voi spre ei şi nu spre Mine, şi vă rup hăinuţa de pe voi şi vă vând amestecăturii, care n-a fost nicicând în biserica Mea cu părinţi şi cu fii în ea. Nu mai sunt preoţi drepţi şi neînfricaţi ca să vă boteze pe voi în credinţa cea curată şi cu mântuire, dar vin Eu, Domnul, vin Eu şi vă curăţ şi vă înnoiesc şi vă nasc din nou, că am putere să fac aceasta, şi Tatăl M-a trimis la voi. S-au luat de la locul lor legea cea sfântă şi proorocii şi s-au pus sub obroc şi vă conduc oamenii minciunii peste care ei au scris Dumnezeu, dar voi treziţi-vă şi strigaţi la Mine şi la sfinţi pentru izbăvirea de întunericul de peste tot şi din adânc şi spuneţi aşa: Cercetează-ne, curăţeşte-ne, miluieşte-ne şi paşte-ne pe noi, Doamne, că n-am făcut binele înaintea Ta, dar Tu izbăveşte-ne de toate cele lumeşti şi de toată sporirea diavolească şi ne aşează împărăţie a Ta şi fă bine întru bunăvoirea Ta noului Sion şi să se zidească zidurile Noului Ierusalim şi nu ne lăsa să pierim de pe cale şi trimite-ne bărcuţă de salvare şi credinţă de sus, căci cele de jos s-au stricat de tot şi e vremea ca Tu să lucrezi acum. Amin.

O, fii pribegi şi fără de păstori peste voi, fiţi plini de nădejde şi căutaţi spre Mine ca să vă izbăvesc, căci s-a aşteptat şi încă se aşteaptă să cadă poporul cuvântului Meu cel de azi, cel de nou Ierusalim în neamul român, biserica Mea cea crescută prin cuvânt ca să nu piară biserica lui Dumnezeu de pe pământ şi turma ei cea mică, dar Eu sunt Păstorul ei şi sunt la cârmă şi nu va pieri poporul Meu şi îl am lumină a Mea pe pământ peste întunericul omului vrăjmaş, şi voi judeca după dreptate de pe acest tron, căci duşmanul antichrist acoperă popoarele spre pierzarea lui, acoperă peste tot şi voieşte să surpe biserica şi să se aşeze în ea urâciunea pustiirii, căci aşa este scris că voieşte să facă acest duşman de Dumnezeu şi de biruinţă a lui Dumnezeu, dar căile Mele sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Meu şi muntele Meu, şi îl voi arăta lor şi voi scoate din laţ picioarele lor, precum este scris. Amin.

Dau glas arhiereului minunilor Spiridon, al cărui duh este Duhul Sfânt, ca şi pe pământ în vremea lui de peste biserica de atunci, căci sfinţii Mei veghează şi din cer şi lucrează de sus pentru cei ce caută pe Domnul spre mântuirea lor. O, binecuvântată să-ţi fie intrarea ta la masa Mea de cuvânt, cu hrană curată pe masa poporului cuvântului Meu, arhiereule mare, şi duhul tău să-Mi cuprindă poporul şi să-i dea lui din cer! Amin.

— Îl cuprind, Doamne, îl cuprind întru îmbrăţişarea mea şi-i dau întărirea, că îl ai lumină a Ta în vreme de întuneric mare, şi pun peste el binecuvântare arhierească şi-i dau din duhul facerii de minuni, căci el este minunea Ta, iar Tu, minunea lui, Doamne.

Te cuprind, popor binecuvântat, şi-ţi pun pe creştet putere de minuni lucrătoare peste pământ. Rugăciunea ta să întreacă în iubire pe cei de până azi lucrători pentru Domnul pe pământ, iar credincioşia ta să-L ţină pe Domnul lângă tine, şi pe tine lângă El, ca să biruiască El cu tine, iar tu cu El, că e vremea de lepădare de credinţă şi s-a lepădat de Dumnezeu biserica neamului român şi cea de peste tot pământul şi s-a dat cu vrăjmaşii ei la masă şi cu amestecătura pe care noi, cei de demult slujitori cu Domnul pe pământ, am anatemizat-o şi am scos-o pe uşă afară şi am ţinut curată biserica lui Hristos şi neamestecată cu vrăjmaşii ei şi cu cei necredincioşi.

Iată ce le spun eu acum celor ce hotărăsc ei în locul celor odată pentru totdeauna aşezate pentru neclătinarea lor peste biserică:

Vă spun eu vouă, vă spun că nu e bună haina pestriţă, căci haina pestriţă este pentru cei desfrânaţi, ci e bună hăinuţa de in, alb, curat, aşa cum scrie în Scripturi, aşa cum a aşezat Domnul peste biserica Lui la începutul ei prin sfinţi şi prin părinţi. Aveţi pe dedesubtul hainei pestriţe, aveţi epoleţii cei tainici ai lui antichrist dacă voi umblaţi acum la cele aşezate la temelia bisericii străbune, căci antichrist, omul fărădelegii şi duhul lui, v-a biruit pe voi şi nu puteţi fi voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci cei adevăraţi îşi pun viaţa pentru turma Domnului şi n-o vând la păgâni cum faceţi voi acum de amestecaţi totul laolaltă, uitând de sfinţi şi de părinţi, care au despărţit la dreapta şi la stânga creştini de păgâni când n-au voit păgânii să se nască prin biserică şi prin botez ca să vină ei spre mântuirea lor apoi, căci scris este: «Cel ce crede şi se va boteza, acela se va mântui!», şi iarăşi scris este: «O credinţă şi un botez este», nu mai mult de atât.

Mă scriu cu voi în cartea adevărului şi vin să vă întind mâna. Aţi schimbat sărbătorile de la locul lor, că aţi ascultat de vrăjmaşi şi aţi căutat să nu întrebaţi pe Domnul aceasta, dar Eu vă spun vouă că zilele se măsoară cu o seară şi o dimineaţă în lungimea lor, şi nu cum a măsurat omul păgân de a umblat el la taina facerii zilelor şi a împins cu socoteala lui vremile serilor şi ale dimineţilor, cu care Domnul măsoară timpul. O, de ce v-aţi încercat voi să hotărâţi în numele Duhului Sfânt pe cele ce au venit spre voi dinspre păgâni? Unde este, unde este duhul proorociei, care să vă călăuzească de la Domnul prin vremi de încercare a credinţei, aşa cum a lucrat mereu Dumnezeu pe pământ între oameni în vreme grea? Voi ziceţi că lucraţi în numele Duhului Sfânt. O, vai vouă! Sculaţi-vă din aşternuturile voastre moi şi chemaţi puterile cereşti să vă scape din cursă, că, vai vouă, vă spun! Iată, sunteţi necredincioşi, dar staţi pe scaune de biserică. O, este Dumnezeu! Ce veţi răspunde, oare? Dar teama s-a dus de la voi şi aţi rămas doar voi. O, este Dumnezeu, şi veţi vedea că este, iar eu vă zic vouă: treziţi-vă ca să vedeţi şi strigaţi pentru voi cu lacrimi sfinte şi curate, strigaţi la Domnul să vi Se arate şi să vă izbăvească de necredinţă, iar pocăinţa să vă dea vouă înţelepciune pentru pocăinţă, că iată de ce a venit Domnul cuvânt pe pământ! Voi aţi stricat legea cerului şi aţi pus-o pe a voastră şi aţi pus minciuna pe tron ca să domnească ea, precum este scris că veţi face. O, nu vă mai miraţi că Domnul grăieşte mult şi Îşi zideşte şi Îşi păstrează biserică nerobită de cele din iad ale lucrării lui antichrist cel cu faţă ascunsă, omul fărădelegii. Îşi păstrează Domnul pe poporul cuvântului Său departe de amestecătura celor ce se dau singuri anatemei şi Babilonului, limbilor încurcate, dar Babilonul cade, şi biruinţa este cea care ţine cu Domnul şi cu dreptatea Sa, şi care are cu ea sfinţenia Sa.

Vă miraţi toţi de ce pe România o are Domnul de ţară a venirii Sale acum, o, dar nu vedeţi că El a venit la ea şi S-a făcut cuvânt în ea şi are în ea scaunul judecăţii faptelor? N-a putut veni Dumnezeu între voi cuvânt ca să fie El pe pământ cu oamenii, căci L-aţi fi pus la tăcere şi nu L-aţi fi luat de faptă peste voi şi împărţit apoi prin voi ca să fie crezut şi urmat apoi. A venit însă aşa cum vedeţi că vine, în chip smerit. Aşa cum şi în Ierusalim acum două mii de ani a intrat smerit Domnul pe un mânz de asină, aşa a venit şi acum, ca să poată veni a venit aşa, şi de aceea a lucrat aşa şi a venit la fii mici şi Şi-a făcut împărăţie ca să poată grăi şi să se scrie ce grăieşte Domnul şi să ajungă peste tot apoi grăirea Sa.

Vă faceţi că nu auziţi când Domnul grăieşte, dar vă faceţi doar, dar aceasta nu este aşa, şi Domnul nu scrie aşa, ci scrie că aveţi păcat că nu luaţi în seamă cuvântul venirii Lui la oi şi la păstori ca să le vadă rodul, şi faceţi voi ca şi Israelul cel de demult, care L-a dat pe Domnul de la el. O, voi aşteptaţi să moară toţi drepţii, toţi care ţin de partea dreptăţii Domnului, şi să rămâneţi numai voi şi cei slabi şi cei nestatornici ca să-i puneţi pe ei în slujba rătăcirii voastre de pe calea cea dreaptă, dar Domnul Iisus Hristos, Păstorul oilor şi al păstorilor de oi, nu moare, şi este viu în vecii vecilor şi vine El şi descoperă şi lucrează şi păstoreşte, precum este scris să facă atunci când păstorii sug viaţa oilor pentru slava lor cea de la oi.

Vai celor ce vă întreabă pe voi despre Cel Viu, despre calea cuvântului Său, care judecă cu dreptate, după ce aceştia au iubit calea acestui cuvânt, şi vor duce aceştia în spate şi povara pentru cei ucişi de ei faţă de credinţa în cuvântul acesta, care curge din gura lui Dumnezeu cu putere în zilele acestea şi care nu se opreşte din pricina necredinţei sau a uşurătăţii sau a nestatorniciei celor necredincioşi şi care sunt din cei ce merg cu acest cuvânt şi apoi îşi iau picioarele lor şi merg şi ucid pe cei nevinovaţi faţă de calea cuvântului Său cel de azi. Şi-au pregătit păcat greu şi plată rea cei care s-au dus cu alt fel de mers, dar căile toate se închid, şi rămâne cel nestatornic faţă în faţă cu răspunsul pe care va fi să-l dea lui Dumnezeu, unde nu încape dezvinovăţire.

O, oameni slujitori de biserici, vă miraţi de Domnul şi de cuvântul Lui în mijlocul unui popor credincios. Zadarnic vă miraţi. Nu vă place venirea Lui în cuvânt pe pământ când voi aveţi atâta de lucrat şi de dărâmat, dar dacă Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în cuvânt să lucreze El, şi nu voi, El a venit şi vine şi lucrează şi ascultă de Tatăl, Care Îl trimite, şi iată, nu aveţi acelaşi tată, cum credeţi voi aceasta, căci este despărţire şi dezbinare între Domnul şi voi, că voi nu faceţi cum au făcut sfinţii părinţi, care cereau descoperiri de la Domnul, de se făceau semne mari între adevăr şi minciună la rugăciunea celor sfinţi, şi iată, vine Domnul la voi şi vă întreabă de voi şi de oi, şi Îi veţi răspunde Lui cu nerodirea, cu neiubirea pe care aţi lucrat-o între voi şi El. Amin.

— O, mare ai fost în cuvânt în ziua ta între sfinţi, arhiereule mare! Mare îţi este rugăciunea şi în cer pentru biruinţa Mea şi a poporului cuvântului Meu, prin care Eu vin şi merg şi lucrez peste pământ!

O, sfinţi iubiţi, e tot o milă plânsul vostru pentru întunericul din biserică şi care se varsă peste tot, dar cele scrise aşa se aşează, şi tot aşa şi biruinţa Mea prin cei credincioşi, care Mă aşteaptă şi Mă iubesc aşteptând să vin cu toată slava Mea cea de la Tatăl şi să biruiesc. Amin.

Am stat cu sfinţii la masă de cuvânt în mijlocul tău, poporul Meu. Nu e mult cuvântul Meu de peste tine, tată. Te-ar goli de iubire şi de viaţă duhul lumii dacă n-aş mai veni la tine ca să petrec cu tine şi tu cu Mine, dar Eu nu stau din venire şi vin şi-ţi dau mâna pe cale, numai tu să-ţi laşi mânuţa ta ca să te ţin şi ca să te am până la ziua schimbării, fiule, căci Eu cu tine lucrez schimbarea şi trag apoi perdeaua şi Mă las în toată slava Mea lângă tine, şi voi chema noroadele să vadă şi să ştie şi să poată veni, că vremea este să fie lumină, iarăşi să fie, iar Eu atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt, şi pe ea o lucrez şi o împart, şi toate se fac prin cuvânt, precum la început s-au făcut.

Pace ţie, popor hrănit din cer! Te-au privit sfinţii şi părinţii şi te-au iubit cu dor în ziua aceasta de sărbătoare cu sfinţi la masa Mea cu tine. Avem de cuvântat peste întuneric, tată. Să pot Eu sta lumină în lume prin statul Meu cu tine, şi totul se va lucra prin cuvânt, şi se va înnoi faţa lumii, căci scris este să fac această lucrare şi s-o las văzută apoi, spre bucuria celor ce Mă aşteaptă să vin cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou pe pământ, precum este scris.

Eu stau în mijlocul tău cuvânt, iar tu să stai casă a Mea, casa Mea de venire să-Mi fii, că Eu aşa te-am aşezat să-Mi fii, o, popor iubit, o, popor credincios, peste care Eu mereu, mereu curg darul credinţei cea pentru întâmpinarea Mea, ori de câte ori Eu am de cuvântat din mijlocul tău peste pământ. Amin, amin, amin.