Cu sărbătoare de sfinţi Mă aşez în cartea cuvântului Meu din zilele acestea când Eu, Domnul Iisus Hristos, iarăşi cuvintez peste pământ şi împlinesc Evanghelia Mea, care spune că iarăşi voi veni şi iarăşi voi cuvânta, şi-Mi vor auzi glasul cei credincioşi şi Mă vor auzi toţi sfinţii şi îngerii toţi, ba şi cei din locuinţa morţilor vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar sfinţii vor fi întru venirea Mea şi se vor face şi ei cuvânt, căci naşterea din nou a lumii este lucrarea pe care o am Eu de împlinit înaintea Tatălui Meu Savaot, şi lucrez prin cuvânt, aşa cum şi la început am lucrat.
Am făcut din tine casa Mea de venire acum, o, poporul Meu. Grăiesc cu tine, fiule, că în toată vremea cât Duhul şi cuvântul Meu au grăit pe pământ, am grăit cu cineva, nu am grăit în vânt, şi s-a dus cuvântul Meu acolo unde avea să grăiască şi să lucreze şi să însemneze pe pământ, şi tot aşa lucrează şi azi cuvântul Meu, fiindcă este scris în Scripturile vremii celei de apoi să vină pe pământ Cuvântul lui Dumnezeu, iar cei ce văd venirea Mea Mă văd venind cu sfinţii, cu oştiri din cer, aşa cum şi împăraţii de pe pământ umblă cu însoţitori de-ai lor când au de umblat.
Am sărbătoare de cuvânt în mijlocul tău, poporul Meu, că eşti poporul cuvântului Meu, căci prin el te-am născut şi te-am aşezat înaintea Mea şi vin la tine cu sfinţii Mei, fiule, o, şi cine pe pământ mai are la masa sa oaspeţi ca şi tine, din cer oaspeţi şi din cer petrecere la masă pe pământ? Ceată de arhierei am în venirea Mea la tine şi intru cu ei în cartea cuvântului Meu cea din mijlocul tău şi au ei sărbătoare pentru arhiereul Meu cel făcător de minuni mari pe pământ cât a stat, făcătorul de minuni Nicolae. O, cât am pregătit Eu atunci calea acestui vas de trebuinţă Mie ca să se nască pe pământ şi să fac din el lumină între oameni! N-aveau copii părinţii lui din pricina sterpiciunii, dar le-am dat lor acest fiu şi atât, iar după ce el s-a născut a stat trei ceasuri pe picioarele lui de prunc abia născut când mama lui îi îmbăia trupul în covăţica lui de baie, şi a mărturisit el atunci statul lui în numele Sfintei Treimi între oameni povăţuitor şi de minuni lucrător şi mare mântuitor de păcate şi de nevoi a celor din vremea lui, dăruiţi din partea Mea cu acest luminător. Semne mari am arătat prin el peste biserică şi pentru biserică, şi am întărit prin el rostul zilelor de post, căci acest copil nu sugea de la mama lui în zilele de post decât numai seara şi numai din partea dreaptă mereu al sânului mamei lui, iar zilele de post au fost pentru el împlinire neclintită până la sfârşitul trupului lui. Crescând mare, s-a supus învăţăturii Sfintelor Scripturi şi s-a păzit curat cu duhul şi cu trupul, păzindu-se în calea lui de partea femeiască, nevrând să aibă cineva din acestea vină din partea lui, şi aşa vedea el mereu pe Dumnezeu, căci ardea cu duhul ca şi Dumnezeu şi avea smerenie ca şi Dumnezeu, şi era el biserica lui Dumnezeu atât în vremea tinereţii cât şi în toată vremea lui pe pământ. I-am pregătit lui de cârmuitor vieţii lui pe unchiul său, arhiereu şi acesta, şi a stat el sub ascultarea lui cu toată supunerea, cu toată umilinţa, pe care o avea în fire încă de la naşterea lui, căci avea atâta smerenie şi atâta curăţenie şi dor şi foc în el, de se făcea el asemenea lui Dumnezeu şi Îl vedea pe Dumnezeu acest luminător şi mare i-a fost mersul printre oameni şi printre împăraţi şi printre slujitorii din vremea aceea şi mari minuni s-au scris pe pământ prin lucrarea lui cu Mine între oameni, căci mila de om era fără seamăn în el şi în lucrarea sa cea pentru om, iar Eu, Domnul, îl mărturisesc acum şi îl măresc pe el între sfinţi, că e ziua lui de pomenire, şi iată, are cerul sărbători şi petrece în ele şi Se aduce prin ele serbare pe pământ.
Neasemuit de mult a fost harul Meu în acest slujitor, şi a împlinit el pe pământ Scriptura care spune: «Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri!». Şi cuvântul, şi viaţa, şi dragostea, şi credinţa, şi duhul, şi curăţia i-au fost lumină între oameni, căci după ce atât de mult bine a făcut în mare taină acolo unde el vedea că este de făcut bine şi izbăvire de păcat şi de nevoi, nu s-a mai ascuns apoi cu viaţa sa, căci a avut de lucrat biserica lui Dumnezeu pentru înfăţişarea ei faţă în faţă cu păgânii, cu împăraţii păgâni, care mai apoi l-au întemniţat pe el şi pe turma cea păstorită de el, dar rugăciunea şi răbdarea lui, împărţite spre lucrare cu fiii cei păstoriţi de el, au îndepărtat cu mână tare pe împăraţii păgâni de pe tronurile lor şi s-a făcut cale împăratului cel iubitor de creştini, care a adus izbăvire pentru cei credincioşi, închişi în temniţe pentru numele Meu, şi care a nimicit idolii şi a dat loc bisericii Mele pe pământ, căci rugăciunea alesului Meu şi a bisericii lui a adus minuni fără seamăn spre lucrare şi a fost el lumină pe pământ, şi apoi tot aşa a fost şi din cer, căci şi de pe pământ şi din cer a lucrat şi i-a izbăvit pe mulţi care îl chemau de ajutor lor.
O, poporul Meu, câtă iubire am pus spre creşterea ta, spre povaţa ta, fiule! Nu numai Sfintele Scripturi, ci şi cuvântul Meu cel de azi ţi-am dat să te crească şi să te lumineze şi să te facă lumină pe pământ din partea Mea. Eu sunt lumina cea din mijlocul tău, iar tu Mă împarţi. Stau în mijlocul tău cu masă de sărbătoare, cu sfinţii din cer la masa Mea cu tine, măi tată. Am mai dat până la tine atâta iubire, atâta timp, atâta stat al Meu aşa cum am stat cu tine şi mult grăindu-ţi şi mult dăruindu-ţi şi mult cuvântând şi hrănind? Îţi dăruiesc sfinţii iubirea lor prin venirea lor cu Mine la masa ta de sărbătoare pentru cei din cer. O, apleacă-te iubirii Mele, căci ea se dă ţie cu multul, şi iată, fiule, iau din iubirea Mea cu tine sfinţii Mei, că a sosit vremea mărturisirii pentru ei prin venirea Mea cuvânt pe pământ, venirea Mea cu sfinţii, căci Eu sunt Împărat şi nu umblu singur, ci cu suite cereşti petrec peste tot şi lucrez peste tot pe unde am împărăţia Mea, biserica Mea, casa Mea de venire şi turma Mea, care se hrăneşte de la Mine, iar sfinţii Mei aşează acum pe masa ta bucuria lor întru venirea Mea şi lucrarea lor pentru mărturia Mea. Amin.
— Din mijlocul fraţilor mei din cer îmi aşez în cartea cea de azi duhul mărturiei, o, Doamne, care vine cu sfinţii Tăi. Ţi-am fost ucenic mare pe pământ şi am arătat oamenilor puterea Ta întru mine prin puterea credinţei mele, prin dragostea mea de Tine pe pământ, o, Dumnezeul meu. Voiam să Te cunoască toţi oamenii şi toţi potrivnicii Tăi şi ai bisericii Tale. N-a fost cineva să mă strige în ajutor şi să nu merg cu trupul sau cu duhul ca să-l izbăvesc şi ca să-i ruşinez pe cei necredincioşi, fie ei şi împăraţi, fie ei şi slujitori de altare sau cârmuitori de turme, căci pe vremea când Arie cel hulitor clătina corabia Ta, ne-am strâns mulţi slujitori să nimicim minciuna lui cea asupra Ta, iar eu am râvnit să-l ruşinez pe el şi mai mult, lovindu-i faţa cea batjocoritoare de Dumnezeu, iar fraţii mei m-au lipsit atunci de cinstea arhierească, de la Tine dăruită mie, dar Tu mi-ai dat înapoi Evanghelia Ta şi omoforul arhieresc şi Te-ai arătat şi mie, dar şi fraţilor mei Te-ai descoperit, Tu şi Născătoarea Ta mamă, şi mi-aţi dat înapoi pe cele luate de pe mine, căci numai cu minuni mari a fost însoţită viaţa mea pe pământ şi viaţa mea cea din cer, că mare mi-a fost credincioşia mea înaintea Ta, iar acum eu mărturisesc, căci aceasta este plata celor ce Te-au iubit şi Ţi-au lucrat via.
Mă las cuvânt de mângâiere peste biserica Ta de nou Ierusalim din mijlocul neamului român şi las, Doamne, peste ea binecuvântarea cea arhierească şi lucrarea mea cu Tine peste ea, căci Tu ai popor credincios pe pământ acum, şi mult trebuie el ajutat, căci calea lui cu Tine este grea, este prin necredinţa de pe pământ şi are nevoie de ajutor acest popor, are nevoie de sfinţi, de îngeri ajutători, o, Doamne. Eram pe pământ şi împărţeam pe pământ după nevoile lor, după strâmtorările care se iveau de la diavol peste oameni, căci am împărţit la toţi oamenii tot ce am avut, că toată bogăţia cea de la părinţi am luat-o şi am dat-o pe ea peste tot pe unde trebuia să dau, şi voiesc din cer să stau de ajutor poporului Tău cel de azi şi să veghez pentru el din partea Ta, iar el să Te asculte, Doamne, aşa cum m-au ascultat pe mine ucenicii mei cei plini de înţelepciune când eu mă sprijineam cu ei în păstorirea mea peste oile Tale.
Le spun arhiereilor români să aibă grijă de ei şi să nu lucreze ca prigonitori ai Tăi şi ai adevărului cuvântului Tău cel de azi, ci să cerceteze Scripturile aşa cum eu le-am cercetat, şi le-am dat fiinţă cu fapta vieţii mele, că mi-ai dat har de sus pentru adevărul Tău. Le spun lor să binecuvinteze mult şi nu să strâmtoreze calea cuvântului Tău şi mersul poporului Tău cu vestea venirii Tale pe pământ pentru înnoirea lumii, şi dă-le, Doamne, lor duhul descoperirii, aşa cum ai lucrat pe vremea mea descoperiri peste împăraţi şi peste arhierei ca să mă ridici Ţie slujitor mare şi ca să izbăveşti prin credinţa mea pe mulţi strâmtoraţi. O, adu, Doamne, pe pământ duhul descoperirii feţei Tale şi a lucrării Tale, ca să vadă cei ce Te urăsc şi cei ce nu Te recunosc în acest cuvânt şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, ajuţi şi mângâi pe poporul cuvântului Tău, în mijlocul căruia Tu vii şi Te împarţi! Amin.
O, pace ţie, acum, popor al cuvântului lui Dumnezeu! Fii plin de curaj înaintea împăraţilor pământului, împăraţi de orice fel, căci Domnul este cu tine! Îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi credinţa ta şi aşteaptă pe Domnul, aşteaptă împlinirile Lui, că ele vin şi toate vin! Binecuvântare arhierească las peste creştetul tău, peste cei ce te slujesc şi te cresc din partea Tatălui Savaot şi a Fiului Său, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel Mare. Eşti cel mai mic, dar mare este slava Domnului cu tine, şi curând, curând, ea te va mărturisi, ea te va arăta cu ea. Amin.
— O, şi Eu îţi zic: pace ţie, arhiereule iubit! Tu aduci pace poporului Meu, iar Eu, Domnul, aduc ţie aceeaşi măsură. O, dacă aş mai avea acum măcar unul ca şi tine între cei ce stau azi pe scaune de arhierei aş aşeza în mijlocul lor duhul descoperirii şi M-aş slăvi cu mare slavă între ei. Iată, le trimit cuvânt sfânt, dar n-au dragoste. Chiar dacă Eu slavă de la oameni nu primesc, ei se cunosc că n-au dragostea lui Dumnezeu în ei şi între ei, căci dragostea lui Dumnezeu este şi între oameni când ea stă în ei, iar dragostea iubeşte şi nu înjoseşte şi nu defaimă pe nimeni când ea stă în cei ce o slujesc pe ea, şi nu aduce ea dispreţ nici atunci când este adânc rănită în cei ce o poartă pe ea în ei, şi care se cunosc că au în ei dragostea Mea. O, dacă oamenii nu au sfială înaintea lui Dumnezeu, are Domnul sfială şi le arată că are, ca să vadă ei şi să se ruşineze de lipsurile lor şi să-şi îndrepte viaţa şi faptele ei, ca să le pot da lor apoi darul credinţei sfinte, dar trebuie să-şi moaie omul învârtoşarea inimii şi să-şi smerească privirea lui spre Dumnezeu, iar mila Mea îl va primi pe el. Amin.
O, poporul Meu, am stat la masă de cuvânt cu sfinţii Mei în mijlocul tău. Mi-e dor de sărbători sfinte cu tine, tată, Mi-e dor mereu. Mi se umple gura de cuvânt, de hrană pentru tine, fiule, ca să trăieşti tu hrănindu-te aşa, cu hrana veşniciei. Nu e Domnul nicăieri pe pământ ca şi cu tine. Nu este credinţă pe pământ, fiule. Binecuvântată să-ţi fie credinţa ta în venirea Mea la tine. Puţini de tot au fost şi acum două mii de ani care-Mi credeau venirea şi cuvântul, dar am împlinit cu ei venirea Mea cea de atunci, iar taina ei a fost cât cerul şi pământul, care Mi-au slujit atunci ca Dumnezeului lor. Numai omul este împietrit, încă de la facerea lui este aşa, dar am venit şi am făcut un neam nou, un popor nou, prin care-Mi voi împlini răscumpărarea peste toate cele zidite de Dumnezeu, şi-Mi voi alina plânsul. Amin.
Pace vouă! Fţi plini de curaj ceresc, fiţi plini de lucrarea iubirii Mele! Fiţi iubirea Mea pe pământ, căci venirea Mea a dat-o Tatăl Meu vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.
19-12-2011
