Te cuprind în duh de sărbătoare a Mea cu tine, poporul Meu de nou Ierusalim în neamul român, şi ne lăsăm cuprinşi de amintirea zilei celei măreţe de acum două mii de ani când Eu, Domnul Iisus Hristos, Mi-am luat pe cei mai aproape de tainele Mele cele de atunci ucenici, pe cei trei dintre cei doisprezece, Petru, Iacob şi Ioan, şi ne-am tras spre munte, căci avea Tatăl Savaot să le spună lor de Mine că sunt Fiul Său iubit, întru Care El binevoieşte în cer şi pe pământ, şi i-a povăţuit pe ei să Mă asculte, le-a dat lor ajutor să Mă cunoască bine şi să creadă bine şi apoi să asculte de Mine ca şi de Tatăl, căci Tatăl le-a spus lor aceasta. Mi-am lăsat în ziua aceea văzută slava Mea, pe care Tatăl Mi-a dat-o mai înainte de vecii, şi M-au văzut în slavă ucenicii, că nu mai aveam să mai stau mult între ei pe pământ, fiindcă trebuia să Mă întorc în Tatăl după ce aveam să sfârşesc toată lucrarea pe care El Mi-a dat-o s-o împlinesc, şi pe ucenicii Mei să-i împlinesc întru ea, spre mărturia ei pe mai departe pe pământ.
O, dar câtă slavă a Mea stă azi cu tine pe pământ, măi poporul Meu de azi! Cât glas, cât cuvânt din cer coboară azi peste tine ca şi atunci peste ucenicii Mei, care au auzit din cer glasul Tatălui peste ei! Te învaţă Tatăl şi pe tine ca şi pe ei atunci, căci Tatăl este Cel ce Mă trimite la tine pe pământ, şi nu fără de trimitere vin.
O, Tată al Meu şi al lor, spune-le Tu lor cât de mult Mă voieşti Tu întru ei în zilele acestea! Spune-le lor de lucrarea Ta cu Mine şi de lucrarea lor cu Noi spune-le Tu, Tată, ca şi atunci ucenicilor Mei spune-le şi lor, spune-le lor din cer, spune-le Tu, Tată. Amin.
— El este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu, Tatăl, binevoiesc în mijlocul vostru acum. Să ascultaţi de El! Aceasta vă spun Eu, Tatăl, ca şi ucenicilor Lui cei de acum două mii de ani când Fiul Meu, rugându-Se spre Mine înaintea lor, între Moise şi Ilie pe munte stând El mai înainte de patima Sa pe cruce, vorbea El cu ei despre cele ce avea să împlinească în Ierusalim, şi când ucenicii văzând şi grăind apoi cu El, s-a făcut un nor şi i-a umbrit, iar ei s-au spăimântat intrând în nor, şi glasul Meu le-a zis din norul care Mă acoperea de ochii lor: «Acesta este Fiul Meu Cel ales, de El să ascultaţi!», şi au ieşit ei apoi din nor.
O, fiilor, vine Domnul pe nor la voi, vine Fiul Meu şi stă acoperit în nor aşa cum am stat Eu, Tatăl, de le-am spus celor trei ucenici să asculte de El, că întru El binevoiesc Eu, Tatăl. Faţă către faţă grăieşte Dumnezeu când grăieşte cu omul, dar în nor stă Domnul acoperit ca să poată să grăiască cu omul, căci în ziua când Fiul Meu Şi-a lăsat văzută slava înaintea ucenicilor Lui ei s-au spăimântat de tot la vederea Lui şi a celor doi sfinţi, de o parte şi de alta a Lui stând ei, şi apoi norul i-a acoperit şi pe unii şi pe alţii, iar Eu, Tatăl, din nor le-am spus lor ceea ce aveam să le spun. Vă spun această taină ca să vă tresalte inimioara şi credinţa de statul între voi al Fiului Meu, Care grăieşte din nor în mijlocul vostru şi vă dă vouă din gura Sa. Amin.
O, se întreabă creştinii cum este această lucrare de coborâre a Domnului pentru hrană de cuvânt pe masa poporului de azi pentru tot omul care voieşte să ia de pe această masă pe Dumnezeu-Cuvântul. Stă Domnul acoperit în nor şi aşa grăieşte şi aşa lucrează, căci aşa este lucrarea Sa lângă om, căci altfel ar cădea omul de spaimă, fiindcă Domnul este foc mistuitor, lumină orbitoare, cu care Domnul este pe deasupra înveşmântat ca în nor de lumină. De aceea tot aşa a fost şi cu Moise lucrarea cea din cer cu omul, că nu poate omul să vadă faţa lui Dumnezeu şi să rămână viu şi cu putere în trupul lui, iar servii lui Dumnezeu au ştiut aceasta în toate vremile şi aşa au mărturisit, precum Domnul i-a spus lui Moise pe muntele slavei Sale cu el, din nor grăind cu el.
O, e măreaţă lucrarea care vă acoperă pe voi din cer pe pământ, fiilor! Bucuraţi-vă cu frică şi înfioraţi-vă cu bucurie, tată! Fiţi blânzi şi smeriţi ca Fiul Meu, căci El a făcut omul după chipul şi asemănarea Mea şi a Lui. Fiţi acum, la sfârşit, fiţi ca Dumnezeu şi învăţaţi de la Fiul Meu să fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, ca să poată Dumnezeu cu voi pe pământ şi cu voi peste pământ. Eu, Tată, v-am dat pe Fiul Meu, iar El v-a dat pe voi Mie, numai să căutaţi să-L ascultaţi pe El pentru fiecare clipă, căci fiecare clipă îşi are lucrarea ei şi taina ei, căci răul şi binele se luptă între ele în toată clipa spre paza sau spre durerea omului. De aceea Eu, Tatăl, vă spun: acest cuvânt dintre voi, din cer venit, Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care Eu, Tatăl, am binevoit; pe El să-L ascultaţi! Amin.
Le-am desluşit Eu, Tatăl, taina Ta cu ei, o, Fiul Meu iubit Emanuel! Le-am spus lor lucrarea zilei Noastre de slavă înaintea ucenicilor Tăi pe muntele Tabor când Eu, Tatăl, le-am spus lor să Te asculte, Fiule iubit. O, învaţă-i azi, în zi de sărbătoare a Ta şi a Mea cu ei. Eu, Tatăl, întru Tine sunt, şi suntem acoperiţi în nor înaintea lor pentru sărbătorirea Noastră în mijlocul lor. Amin.
— O, Tată scump, M-am rugat Ţie în ziua aceea de slavă pe muntele Tabor înaintea ucenicilor Mei şi Ţi-am cerut să le arăţi lor slava Mea, cea pe care o am de la Tine mai înainte de vecii, şi apoi am grăit înaintea lor cu Moise şi cu Ilie despre pătimirea Mea în Ierusalim nu după multe zile apoi, Tată, iar ei, venindu-şi în fire, s-au spăimântat apoi de norul în care au fost cuprinşi. O, Tată, Te rog şi acum, dintre cei de azi ucenici ai Mei arată-Te peste pământ după cum Îţi va fi voia şi spune-le tuturor că aceasta este lucrarea Ta şi a Mea, cuvântul Tău şi al Meu, Tatăl şi Fiul, de Care să asculte tot pământul, Tată, că e vremea zilelor slavei Domnului, zilele cele de apoi, o, Tatăl Meu! Mă rog Ţie de pe acest munte de slavă, muntele cuvântului Meu cel mult de azi, poporul Meu cel de azi credincios în neamul român venirii Mele de azi, coboară darul credinţei sfinte peste oameni ca să Ne cunoască ei în acest cuvânt şi să vină spre pocăinţă şi spre înviere din păcat! Fă semne şi minuni de folos pentru întoarcerea la Tine a fiilor oamenilor, a inimilor lor, căci Eu, Fiul Tău, Ţie Îţi cer, Ţie Mă rog în acest munte de slavă, aşa cum M-am rugat Ţie acum două mii de ani pe munte ca să arăţi slava Mea ucenicilor Mei martori atunci şi să mărturisească ei apoi peste timp! Şi acum, binecuvintează cuvântul Meu de azi, cuvânt de sărbătoare a Mea şi a Ta peste poporul cel de azi, poporul Meu şi al Tău! Amin.
— Da, Fiul Meu Emanuel! Eu, Tatăl, binecuvintez din nor râul Tău de cuvânt peste poporul cuvântului Tău de azi şi peste pământ. Amin.
— Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt cuvântul cel de peste tine din partea Tatălui Savaot, Care M-a trimis, poporul Meu, şi trăiesc cu tine zilele slavei celei de apoi şi dau să te învăţ cu ele, şi dau să-l învăţ cu ele pe tot omul de pe pământ, şi greu Îmi este să fac aceasta câtă vreme am între Mine şi om păstorii cei care stau peste oameni în numele Meu şi care fac şi ei aceeaşi lucrare împotriva Mea ca şi cei de acum două mii de ani care n-au voit să primească pe Domnul întru venirea Sa la ei. Tu însă ai de la Mine darul credinţei sfinte şi prin el poţi să Mă cunoşti şi să Mă primeşti şi să Mă urmezi şi să-Mi lucrez cu tine venirea, fiule. Este scris în prooroci că precum în vremurile de demult Domnul a supus Zabulonul, în zilele cele de pe urmă El va acoperi cu slavă calea mării, Galileea neamurilor, iar poporul care locuieşte în întuneric va vedea lumină mare şi lumina va străluci peste cei ce locuiesc în latura morţii, şi poporul Domnului va spori, iar bucuria lui la fel.
Am aşezat în mijlocul tău taină mare şi cu putere de înviere peste oameni prin rugăciunea ta înaintea Mea, pentru care Eu, Domnul, îţi spun să stăruieşti cu mare iubire, cu mare credinţă pentru biruinţă, fiule poporul Meu. Taina şi puterea sfintei Liturghii de fiecare zi, aceasta este puterea de biruinţă a Mea în mijlocul tău, căci te-am aşezat să stai popor curat pe pământ şi ţi-am dat să stai la rugăciune sfântă şi vie înaintea Mea prin porunca Mea aşezată în mijlocul tău ca să fie şi ca să lucreze. Intră la pomenire în baia sângelui Meu şi la masa Mea în potir morţii şi viii cei vii, şi sfânta Liturghie spală omul de păcat, spală pământul, şi nu ştie omul să înţeleagă această baie şi taina acestui vas, în care Eu, Domnul, Mă aşez cu totul spre pomenirea Mea şi a numelui Meu peste morţi şi peste vii, spre salvarea lor din vina lor prin sângele Meu curs pentru ei, prin naşterea lor din nou din cuvântul Meu, din Dumnezeu născuţi. Omul se poate naşte şi din bărbat, nu numai din femeie aşa cum ştie el naşterea omului, şi aceasta numai dacă el voieşte să se nască de sus, din Tatăl, aşa cum Eu M-am născut mai înainte de zilele veşniciei când Eu eram de o fiinţă cu Tatăl, amândoi întru Unul, şi apoi Tatăl M-a născut, şi am fost de o Fiinţă amândoi şi până să Mă nască Tatăl, şi după ce M-a născut din El, aşa cum tot omul ar fi putut să se nască dacă n-ar fi stricat omul cel întâi zidit taina naşterii, taina omului ieşit din om, precum femeia a fost ieşită din bărbat prin lucrarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, după ce Eu şi cu Tatăl am zis să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, şi iată, cuvântul spune că Noi avem chip şi de aceea am spus Eu lui Filip că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl în Mine este, iar el nu cunoscuse aceasta.
O, Eu, Domnul, l-am învăţat pe om să înţeleagă şi i-am spus cum să vină la Mine dacă vine, căci i-am spus lui: «Cel ce vine după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, să-şi ia trupul şi să urmeze Mie», dar omul îşi ia trupul şi vine şi-Mi cere cu el, iar ceea ce-Mi cere arată că nu s-a lepădat de sine, căci Îmi cere pentru sine când vine şi-Mi cere, nu pentru Mine în el, ci pentru cele din lume în el Îmi cere să-i dau, şi nu se leapădă de sine când dă să vină să-Mi ceară, iar Eu îi deschid lui când vine şi-Mi cere şi nu-l las afară când bate să-i dau, dar cele cerute de el sunt din lume, şi iată, cele ce-Mi cere el îl conduc ori spre cer, ori spre pământ, îl conduc pe om ori spre înviere, ori spre moarte.
O, cui să-Mi plâng Eu durerea Mea? Fiecare îşi are nevoile lui, greutăţile lui, pe care şi le duce sau şi le pune pe altul din jurul lui prin plânsul lui cel de sub greul lui. N-a înţeles omul taina cuvântului Meu care a spus: «Luaţi jugul Meu, căci este uşor; luaţi sarcina Mea căci este uşoară». O, mai bine este să-L porţi pe Dumnezeu, omule, căci Dumnezeu este fără de păcat şi este uşor, şi de aceea am spus Eu să iei tu jugul Meu şi sarcina Mea, crucea Mea cea curată s-o iei şi s-o duci tu până la venirea Mea la tine, ca să-ţi dau apoi plată dulce pentru purtarea lui Dumnezeu pe umerii sufletului tău prin supunerea ta.
O, poporul Meu iubit, întru care Eu şi cu Tatăl am binevoit în zilele acestea! Când omul stă sub supunere după orânduiala pusă peste el sau sub care el se supune, unul ca acela e mai bun, e mai cald, e mai credincios tuturor şi e mai uşor pentru el însuşi şi uşor de purtat de toţi, dar când are omul supuşi prin orânduiala care cade aşa, e mai apăsat omul, e mai încordat şi se vede aceasta, că e mai neliniştit un aşa om, mai plin de griji, mai greu de purtat de cei din jur, mai greu de înţeles de către cei din jurul lui care nu au de dat răspuns pentru lucrurile toate, şi se uită toţi după el ca după cel de care se teme, de care trebuie să asculte, şi e bună această temere şi nu e grea de purtat, căci de cel care ascultă este uşor, că este cine să poarte grijă de el, numai să iubească el lucrarea supunerii sfinte, lucrarea celor ce iubesc pe Dumnezeu sub greul lui Dumnezeu cel pentru om.
O, să nu greşiţi în răbdare, măi fiilor, căci răbdarea care doare în om este răzvrătirea cea dinăuntrul omului, nu este răbdarea, nu este dragostea cea plină de răbdare sfântă şi blândă prin iubirea ei în om, ci este semeţie de sine în om, este om nemulţumit răbdarea cea care doare în om. Cel ce nu rabdă mulţumit, acela nu are frică de Dumnezeu şi nici înţelepciune. În rugăciunea de începutul zilei tu spune-I Domnului, fiule: „nu mă lăsa, Doamne, să uit că totul vine de la Tine!“, şi nu te vei mai nemulţumi de la omul care spui tu că îngreuiază sufletul tău, căci poate şi el este de la tine îngreuiat, şi socoteşte-l şi pe el, nu numai pe tine pentru greul dintre tine şi el, iar dragostea ta să nu cunoască făţărnicia, ci să-l iubeşti cu ea pe aproapele tău şi nu pe tine, şi atunci nu vei mai ridica glasul să te plângi de la el, de la cele ce-ţi vin de la Dumnezeu şi nu de la fratele tău, care Îl acoperă pe Dumnezeu înaintea ta ca să poată Domnul grăi cu tine, cu viaţa ta, cu fapta ta când El voieşte să facă aceasta şi să te cureţe de părerea de sine şi să-ţi dea credinţă în schimbul ei şi darul supunerii sfinte.
Să ştii, poporul Meu, că iubirea este cea care se dă, nu este aceea care aşteaptă iubire, care aşteaptă camătă. O, caută să iubeşti şi să înţelegi bine această lucrare de taină a iubirii cea fără de făţărnicie în lucrarea ei. Feriţi-vă de duhul nemulţumirii, măi fiilor, că acest duh vă bagă sub sarcină şi vă duce spre cârtire şi vă mână din spate prin iubire de sine şi vă mână spre om ca să vă căinaţi lui, vă mână spre vorbire în doi, tată, şi amintiţi-vă de cuvântul Meu cel de demult între voi când am spus că atunci când în Israel cineva greşea tot poporul suferea, şi, iarăşi, amintiţi-vă de corabia în care a fugit Iona de la faţa Mea şi cum prin greşeala lui avea să piară toţi din corabie, iar când el le-a spus lor că greşeala lui, pe care le-o spusese, este pricina pieirii lor şi a valurilor care ridicau marea în sus, le-a spus lor Iona să-l ia şi să-l arunce pe el în valuri ca să-şi scape viaţa toţi cei din corabie, şi aşa s-a şi făcut, şi apoi se rugau corăbierii şi toţi cei din corabie, se rugau lui Dumnezeu cu frică pentru Iona ca nu cumva să aibă ei de dat răspuns pentru sângele celui nevinovat lor, ci lui Dumnezeu, şi atunci Eu, Domnul, am lucrat minunat la rugăciunea lor pentru Iona şi am poruncit chitului să-l ia pe Iona în pântecele lui şi să-l scoată nevătămat la uscat, căci Eu îi făcusem lui Iona trimitere prin cuvânt proorocesc spre cetatea cea mare a Ninivei, care ar fi trebuit să piară pentru fărădelegile ei, aşa cum ar fi putut pieri Iona în mare dacă chitul nu l-ar fi acoperit pe el cu pântecele lui, şi n-a trecut neîmplinit cuvântul Meu rostit peste Iona, şi s-a dus apoi el şi l-a împlinit peste cetatea fărădelegii. Iată, greşeala lui Iona i-a pus în primejdie pe toţi corăbierii şi pe toţi cei din corabie cu care el călătorea în fuga lui de Dumnezeu.
O, să nu greşeşti în răbdare, fiule poporul Meu! Acest fel de greşeală te duce la alte greşeli, şi iată, spun mai departe, să nu greşeşti în credinţă, să nu greşeşti în iubire cu supunere şi pentru supunere ca să-i pui în primejdie pe cei cu care tu călătoreşti pe drumul tău cu poporul Meu! Ai grijă să nu te înşele duhul vicleniei ca să-l lucrezi pe el! El este mult ascuns ca să-l poţi vedea, mult prea subţire ca să-l poţi pricepe, şi e bine să fii liniştit, să fii cuminte şi să nu greşeşti în ascultarea de Dumnezeu şi de tot ce vine de la El spre încercarea ta. Se aruncă în lume ca Iona în mare cei ce nu ascultă de Dumnezeu, şi aşa Îmi ocrotesc Eu restul poporului Meu, care ascultă cu supunere prin duhul răbdării sfinte, o, dar Iona era iubitor de Dumnezeu, blând şi smerit cu inima era el şi credinţă mare era în el, numai că multa lui umilinţă M-a încurcat atunci când am voit să-l fac Eu purtător de cuvânt peste cetatea fărădelegii, şi l-am înviat pe el încă o dată dintre morţi ca să-Mi fac prin el lucrarea Mea şi adeverirea ei şi pilda ei peste timp.
O, cât de măreaţă a fost în ziua aceasta de sărbătoare a Mea cu tine învăţătura Mea din mijlocul tău, descoperirea tainelor lui Dumnezeu cu omul, poporul Meu! O, ai grijă de Mine, de taina Mea cu tine, că este mare, tată, iar Eu am grijă de tine, că mare este lucrarea Mea, pe care o am de săvârşit prin credinţa ta în venirea Mea la tine, prin dragostea ta cea pentru venirea Mea din zilele acestea, pentru cerul deschis deasupra ta ca să vin şi ca să tot vin ca să grăiesc peste pământ, iar tu să fii casa Mea de venire, patria Mea şi a sfinţilor Mei, pământ bun pentru sămânţa Mea de ieri şi de azi, din care Eu să prăsesc cer nou şi pământ nou, împlinirea acestei Scripturi de naştere din nou a lumii, de înnoire a toate, de schimbare în slavă a toate, căci toate, toate se vor înnoi, se vor schimba la cuvântul Meu cel lucrător din mijlocul tău, o, poporul Meu! Amin.
Binecuvintez de pe acum sărbătoarea maicii Mele şi a strângerii la izvor a poporului iubitor de Dumnezeu, pe care-l voiesc blând şi smerit cu inima întru venirea lui la izvor, cuvios şi cuviincios înaintea Mea şi a ta, poporul Meu. Binecuvintez călătoria lor la izvor şi le trimit îngeri pe cale spre mângâierea lor şi a Mea, iar ţie îţi dau binecuvântare multă pentru ca să poţi să-Mi pregăteşti sărbătoarea şi popasul Meu cu popor la izvor, căci îţi dau ajutor, tată, şi îţi dau putere trupului şi duhului, îţi dau iubire şi înţelepciune de sus pentru gătirea sărbătorii, căci sunt zilele slavei Domnului cu tine pe pământ şi Mă arăt cu ele prin tine oamenilor, poporul Meu, şi toate se vor înnoi şi se vor schimba în slavă la cuvântul Meu cel dătător de slavă, slava Mea cea din mijlocul tău, prin care toate, toate se vor înnoi, toate se vor schimba întru slavă, slava Mea cea de la sfârşit de timp între cer şi pământ, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.
19-08-2011
