Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mare mucenic Gheorghe‚ purtătorul de biruinţă



Eu vin, şi porţile Mi se deschid şi vin şi intru în cartea Mea cuvânt, intru la tine, popor al cuvântului Meu, cu oaspeţi din cer la masa ta vin, şi dulce-Mi este dragostea că eşti tu credincios venirii Mele şi cuvântului Meu, cu care Mă las pe masa ta în vremea Mea cu tine pe pământ! Sunt Domnul Iisus Hristos, sunt Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu cel din români! E zi de sărbătoare, iar Eu Mă bucur că vin cu sfinţii pe pământ la tine cuvânt şi-Mi alin aşteptarea Mea şi a lor. Eşti ostenit de grijile cele multe ale lucrării Mele cu tine, tată. Peste două zile deschidem porţile ca să intre la masa cuvântului Meu cu tine poporul cel hrănit din izvorul Meu de cuvânt în grădinile Mele cu tine, fiule trudit. O, Eu îţi dau întărire mereu ca să poţi, ca să cuprinzi grijile toate şi să stăm înaintea celor ce vin, şi să sporim noi lucrarea Tatălui Savaot, cu care M-a trimis la tine s-o port cu tine, şi să ne dea apoi Tatăl bucuria cea pentru trudă, dar să trudim cu mare iubire pentru slava Tatălui, căci Tatăl aşa închinători voieşte să-I fim şi aşa să-L mărturisim pe El, lucrând şi împlinind Scripturile care mai sunt de împlinit, ca să se arate împărăţia cerurilor cu putere mare pe pământ şi să vadă neamul omenesc ceea ce nu se aşteaptă să vadă, căci omul vede numai cât vede cu ochiul trupului şi e de trudit să-l facem pe om să vadă ce vede Dumnezeu şi sfinţii Săi.

O, roagă-te Domnului Dumnezeului tău să aşeze vreme caldă şi cu soare şi cu mângâiere pentru ziua Mea cu tine şi cu poporul care vine la izvor, fiule, căci Eu vin cu ucenicii şi cu mironosiţele şi cu mama Mea Fecioara la masă de praznic de înviere în mijlocul tău, şi voi aşeza pe masa învăţăturii cuvânt cu putere în el, cuvântul lui Dumnezeu peste cei ce vin cu dor la masa Mea cu sfinţii în mijlocul tău, şi iată, azi stau cu tine la masă de cuvânt cu mucenicul Gheorghe, cel plin de dor după poporul Meu de pe pământ, aşa cum toţi sfinţii sunt, văzând ei venirea Mea cu ei, împlinirea Scripturii venirii Mele cu sfinţii în zeci de mii şi cuvântând ei cu tine de lângă Mine, minune cum nu poate omul pătrunde cu mintea lui de om, dar mărturisitorii Mei au putut şi pot mereu crede şi pricepe cele ce ochiul n-a văzut şi la mintea omului nu s-au suit, taine mai presus de fire, iubite numai de cei credincioşi şi plini de dor de Dumnezeu pe pământ. Amin.

O, poporul Meu, credinţa are în puterea ei dorul în om, dorul de Dumnezeu. Aşa au purtat în ei sfinţii râuri de dor spre Mine şi spre patria sfinţilor Mei, iar Eu, Domnul, aşa M-am mărturisit pe pământ, prin sfinţii Mei, prin cei credincioşi şi sfinţi, pe care lumea nu i-a meritat. Eu însă vin cu venirea Mea de azi pe pământ şi iau sfinţii în coborârea Mea şi tainic lucrăm această venire şi cuvântul Meu şi al sfinţilor Mei, iar inimile celor credincioşi au de la Mine dorul de Dumnezeu în ele, puterea credinţei lor, şi aşa cred ei venirea Mea de azi cuvânt pe pământ şi a sfinţilor Mei, iar sfinţii Mei mărturisesc pe Domnul Dumnezeul lor şi se fac cuvânt şi mărturisesc adeverirea Scripturii venirii Mele cu sfinţii, căci toate cele despre Mine scrise în Scripturi s-au împlinit şi se împlinesc, şi le fac parte celor credincioşi de aceste împliniri, şi sfinţii mărturisesc venirea Mea, venirea Mea cu ei. Amin.

— Mărturisitori suntem şi din cer de lângă Tine precum am fost şi pe pământ, o, Doamne plin de dor după om! Plini de dor am fost şi noi după Tine dacă Tu ai pus acest mărgăritar în noi, ca focul arzând în noi de dor. O, cine nu are dor de Tine nu poate să Te creadă în acest cuvânt scump şi sfânt, Doamne, căci fără dor nu Te poate nimeni iubi şi aştepta cu dor.

Mi-a fost dor de Tine până în adâncul sufletului şi al duhului şi al trupului meu şi n-am avut de nimic dor în mine în afară de dorul de Tine. O, nu ştiam cum să fac mai mult, cum să pot mai mult, cum să fiu mai tare în duhul mărturisirii cea pentru Tine, care-mi stingea toată grija cea pentru mine, căci Te iubeam cu dor şi Te iubeam, şi s-a dus vestea de iubirea mea cea pentru Tine şi nu m-au biruit nici împăratul, nici argatul dacă Tu m-ai biruit de dorul Tău, o, Doamne. Dorul inimii mele îl doresc eu în toţi fiii poporului Tău, o, Doamne, şi le spun lor:

Iubiţi cu dor pe Domnul şi cu putere iubiţi-L, căci puterea dorului este credinţa, care izvorăşte din dor. O, nu vă risipiţi taina dorului pentru altceva pe pământ! Strângeţi-vă numai în cer, şi totul se va întoarce la voi însutit, căci ogorul ceresc rodeşte mult, rodeşte sfânt şi rodeşte veşnic şi poartă în el sămânţa neveştejirii. Vă cuprind în taina dorului meu de Dumnezeu. Vă doresc mărturisitori cu dor în voi pentru slava patriei cereşti pe pământ, care începe cu voi. Nu e minte să priceapă taina Domnului cu voi, dar credinţa poate prin dorul din ea în om, prin puterea ei, care este dorul de Dumnezeu în om.

Vă cuprind cu mare dor în cuvântul mărturisirii mele. Vine Domnul la voi! Daţi-L de veste spre bucuria celor ce pot să creadă cu dorul din ei, căci Domnul aduce în mijlocul neamului român cerul de sus la masă de popas sfânt cu cei credincioşi şi sfinţi cu credinţa, iar necredincioşii şi defăimătorii şi hulitorii sunt neliniştiţi şi sunt neputincioşi faţă în faţă cu a Domnului venire la voi cuvânt pentru voi şi pentru toţi cei ce vor să se mântuiască prin acest cuvânt şi să aibă de patrie cerul. Amin.

O, vino, Doamne, la ei pe pământ, căci dorul sfinţilor Tăi e mare şi se adună sfinţii cu Tine la izvorul Tău de cuvânt în mijlocul lor pe vatra neamului român! Vino, Doamne, o, vino, că tot cerul aşteaptă biruinţa Ta şi slava Ta cea de azi, slava Domnului pe pământ cu cei credincioşi Lui! Amin.

— Slava Mea sunt sfinţii, o, sfinţi mărturisitori ai Mei. Prin ei M-am slăvit şi Mă slăvesc între oameni, prin credinţa lor cea plină de dor. O, cine n-are dor, n-are nici credinţă, şi chiar dacă are, este fără de rod şi fără de plată, căci plata ei este rodul ei. Amin.

O, poporul Meu, iar şi iar binecuvintez ziua Mea de întâlnire şi a sfinţilor Mei cu poporul care vine la izvor peste două zile. Şi Noi, şi ei aşteptăm întâlnirea. Îi voi învăţa pe ei să-Mi fie Mie locaş. Îi voi învăţa pe ei taina dorului, taina credinţei cea prin dor de Dumnezeu în ei. Le voi da să înţeleagă puterea ascultării de tot cuvântul Meu de peste ei şi roadele acestei puteri prin puterea dragostei dintre ei pentru Mine în ei.

Să cerem la Tatăl vreme cu senin, fiilor, căci Tatăl Îmi doreşte toată mângâierea Mea şi doreşte să Mă mângâi cu poporul adunat la izvorul Meu de cuvânt. Mi-e dor de ei, şi dorul Meu îl doresc în ei şi mult îl doresc, şi prin el vor avea ei puterea credinţei, puterea Mea în ei pentru Mine, Domnul Dumnezeul lor.

Ca un păstor zdrobit de dor, rănit de dorul de voi, aşa vă aştept Eu la izvor, şi voi scoate apă şi vă voi da şi vă veţi umple de dor. O, veniţi la izvor! Vă voi da să beţi, şi din belşug să beţi. Amin, amin, amin.

06-05-2011