Mai înainte de zori vă aşez înaintea Mea şi Mă aşez înaintea voastră ca să daţi cuvântului Meu fiinţă în cartea sa cea de azi, că e sărbătoare de sfinţi mari, fiilor copii. Sunteţi firavi, iar lucrarea Mea cu voi e mare şi grea, dar am de la Tatăl lucrarea venirii Mele s-o port cu voi. De fiecare dată când cobor cuvânt peste voi, Eu, Domnul, vă întăresc ca s-o puteţi purta şi aşeza scrisă în carte, că mare mângâiere am că pot lucra cu voi venirea Mea cea de azi, grăirea Mea peste pământ acum, când nimeni nu mai trage cu Dumnezeu după tot adevărul, şi mare bucurie poartă sfinţii că am Eu calea sprijinită pe voi ca să vină ei cu Mine cuvânt pe pământ, că venirea Mea este cu sfinţii, fiindcă Eu nu umblu şi nu lucrez singur lucrarea Tatălui Meu, ci cu sfinţii o lucrez, şi-Mi sunt ei martori în tot lucrul Meu şi-Mi sunt de ajutor, aşa cum Tatăl a orânduit peste truda Mea şi a Lui pentru salvarea omului pierdut din rai, căci tot omul a pierdut raiul după căderea lui Adam din rai şi tot omul are de luptat să-l zidească iar, să-l ia în el, pentru ca să-l ia şi raiul pe om în el, căci unul pe altul s-au pierdut, raiul pe om şi omul raiul, şi e de luptat pentru această casă dărâmată de om şi e mult de luptat, dar Îmi stă împotrivă necredinţa omului, fiilor.
O, hai, tată, lăsaţi necredincioşii să spună şi să fie cum vor ei să spună şi să fie, că au şi ei lucrarea lor de făcut pentru stăpânul lor diavolul, lucrarea necredinţei şi a despărţirii lor de Dumnezeu, iar Eu şi cu voi şi cu poporul cuvântului Meu trebuie să lucrăm ceea ce Mi-a dat Tatăl să lucrez cu voi şi să împlinesc, căci lumii n-am ce să-i mai fac, că s-a legat la cap lumea cu tot felul de plăceri şi de pierdere de vreme şi nu mai poate altfel lumea. Eu însă cu voi voiesc să fiu pe pământ aşa cum eram cu Adam în rai de-i vorbeam, căutând să păstrez în el facerea Mea şi să-l fac să-i placă toate câte Eu am făcut pentru om, dar el s-a arătat nemulţumit, iar bucuria pe care o căuta el şi n-o găsea în toate câte Eu am făcut nu l-a lăsat pe el să rămână locaş al Meu, şi s-a dat la bucurii după dorinţa inimii lui, şi de atunci Mă căznesc cu Tatăl să aşezăm din nou odihna Noastră în om şi greu mai găsim om care să-i placă cu Noi, cu cei din cer pe pământ cu el, şi fuge omul de cer, iar cerul fuge după om cu toate cele de la Domnul sortite pentru om, şi iată, Eu, Domnul, îi ţin omului calea, doar, doar să-l pot opri de pe calea lui ca să Mă primească în el omul şi să trăiască el cu cerul pe pământ, căci pe pământ fiind, poate omul să trăiască în cer, numai să tragă şi să vrea el cu Domnul pe pământ.
O, oamenii trăiesc mult, mult pe pământ ca pe pământ, şi de aceea nu le este dor de cer, de adevărata casă şi avere a omului. O, cum să le fie dor dacă aşa de mult îşi ţin mintea pe pământ şi-şi fac rost cu trudă multă de cele pe pământ trăite şi dorite cu mintea lor! Omul merge de colo-colo pe pământ, dintr-o parte în alta pe pământ merge el şi numai aşa îi este calea, dar Eu îi spun lui că mersul lui ar fi să fie în sus, de jos în sus şi nu altfel, şi ar afla el atunci calea, adevărul şi viaţa şi ar sta cu Dumnezeu pe cale, că iată, calea Mea e de sus în jos după om, iar calea omului ar fi să fie de jos în sus după Mine, dar cine dintre oameni dau să înveţe şi să ştie cum să le fie mersul? Numai cei urâţi pentru numele Meu şi prigoniţi pe pământ, numai aceia sunt cei ce ştiu cum să le fie mersul. «Fericiţi veţi fi când veţi fi urâţi şi prigoniţi şi ocărâţi pentru numele Meu», aşa le-am spus Eu acum două mii de ani celor credincioşi Mie, dar numai adevăratul creştin simte în el această fericire, o fericire tainică, blândă şi curată de cele de pe pământ, făcându-l dulce pe om, şi fericit pe Domnul în el că are cine-L purta pe pământ aşa cum este El. O, cine poate fi mai fericit ca acela care seamănă cu Mine, Cel atât de prigonit de pe pământ? Vai omului care caută să fie altfel fericit, altfel decât Dumnezeu! Unul ca acela îşi caută mereu în nemulţumirea lui şi în căutarea lui după cele ce pier ca iarăşi să le caute omul.
O, unde, fiilor învăţători din partea Mea peste om, unde, tată, mai este pe pământ biserică plăcută Mie ca şi la voi, care să înveţe pe om cum să meargă şi cum să trăiască pe pământ ca în cer? Cine-l mai învaţă pe om aşa de frumos, aşa de cereşte ca şi izvorul Meu de cuvânt, care izvorăşte la voi din gura Mea? Cine vrea să audă şi să ştie şi să creadă că Eu, Domnul, am venit şi vin la voi cuvânt şi am casă la voi şi am masă la voi şi stau cu voi Eu Însumi? O, cine poate să se oprească din mersul său şi să înţeleagă această taină cerească între Mine şi voi? Cine, tată, cine? Tatăl este în Mine, iar Eu în voi sunt, şi voiesc ca şi voi să fiţi în toţi fiii cuvântului Meu aşa cum Tatăl este în Mine şi Eu în voi, şi unii în alţii să fiţi, pentru ca toţi să fim locaşuri cereşti, căci aşa este bine, şi aşa l-am făcut Eu pe om să fie atunci când l-am zidit pe el locaş al Meu să fie el. O, cine poate să înţeleagă şi să iubească această taină şi lucrarea ei, lucrarea Mea cu voi? O, cine este cel ce înţelege şi ca să împartă înţelepciunea acestei taine spre purtarea ei? Cine este cel ce poate aceasta?
— Răspundem noi, sfinţii Tăi, o, Doamne. Suntem în ziua noastră de pomenire bisericească la masă de cuvânt sfânt cu poporul Tău, aici, în grădinile Tale cu el, Învăţătorule al celor credincioşi. O, credinţa care-l mântuieşte pe om nu mai este purtată de oameni pe pământ, căci Te-au gonit de peste tot oamenii şi domnesc ei unii peste alţii, o, Doamne. Dau totuşi din când în când să alerge ei după salvare la Tine când îi cuprind cele ce nu pot purta şi depăşi cu puterea lor de om. O, n-au păstori oamenii, Doamne! Preoţii şi arhiereii stau îmbrăcaţi în haină de slujitori ai Tăi înaintea oamenilor zdrobiţi de timp pe cale, dar n-au credinţă aceşti slujitori şi nu pot muta de peste oameni pe cele căzute peste ei şi nu-i pot ajuta pe oameni.
Noi, arhiereii Domnului, Vasile, Grigorie şi Ioan, slujitori cu râvnă sfântă pentru hrana Domnului peste turmă în vremea trupului nostru, grăim vouă, arhierei şi preoţi, despre credinţa care mântuieşte şi despre cea care nu este, în cei ce par pe deasupra slujitori cu credinţă în Dumnezeu şi în lucrătorii lui Dumnezeu. O, iată ce mari staţi voi pe pământ! Pe unde mai aveţi credinţă în inimă vă folosiţi de ea pentru mărirea voastră înaintea oamenilor şi daţi să vă folosiţi de puterea pe care v-aţi luat-o peste oameni. Ştiţi cum credeţi voi? Ştiţi cum vă credeţi voi? Voi vă credeţi ca şi poporul Israel, care a crezut mereu cum şi acum crede că este cel mai mare şi cel mai tare înaintea Domnului şi a oamenilor de pe pământ, chiar şi după ce el L-a lepădat pe Domnul pentru slava lui, ca nu cumva s-o umbrească pe ea slava Domnului, slava Sa cerească, şi pe care o are din vecii de la Tatăl. O, tot aşa şi voi credeţi, tot ca poporul Israel. Daţi să stăpâniţi peste oameni ca să vă ştie de slujitori ai Domnului peste ei, dar credinţă mântuitoare nu daţi să aveţi şi să-i învăţaţi pe oameni s-o aibă. O, învăţaţi credinţa de la cei ce se mântuiesc de rău prin credinţă, că iată, aceia sunt adevăraţii învăţători ai credinţei oamenilor, nu voi! Iată, tot ca poporul Israel credeţi şi voi. Oricum ar fi să fiţi şi să staţi voi de neîmpliniţi în Domnul, după ce atât de departe trăiţi de El ca să fiţi voi mari şi tot şi toate să fiţi voi, iată, voi ca şi poporul Israel credeţi şi voi că sunteţi stăpânii, în vreme ce voi slujiţi pe ascuns pe potrivnicul lui Hristos, pe antichrist, şi-l tot pitiţi în voi şi între voi sub haină de slujitori ai Domnului ca să nu i se cunoască haina lui vopsită. O, nu-i nimic dacă faceţi aşa şi dacă slujiţi aşa, dar noi, arhiereii Domnului, vă spunem vouă din cer dintre sfinţi că adevăraţii închinători aşteaptă cer nou şi pământ nou, aşteaptă pe Domnul, şi El va veni şi vine şi tot vine, în timp ce voi aşteptaţi pe antichrist, cel atât de povestit acum că lucrează şi că toţi oamenii sunt cuprinşi sub lucrarea lui ascunsă, şi nu se mai aude pe nicăieri decât venirea lui antichrist. O, nu-i nimic dacă staţi cu dopuri în urechi şi cu faşă la ochi ca să nu auziţi şi să nu vedeţi vuietul venirii Domnului cu sfinţii Săi în mijlocul unui popor credincios venirii Lui, că iată-L cum vine! Vine şi vă cere socoteală fiindcă aţi stat în numele Lui mari şi tari peste oameni şi n-aţi lucrat Lui, fiindcă nu poate nimeni sluji cu credinţă la doi domni, iar voi aţi slujit pe ascuns lui antichrist şi i-aţi adus rod, iar Domnului numai pagubă aduceţi, şi acum El vă cere răspuns după lege: «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie», precum este scris, căci legea este pentru cei ce o calcă pe ea. Amin.
Iată, noi arhiereii Domnului, împlinim peste voi porunca Sa, care spune aşa: să nu urăşti pe fratele tău în inima ta, dar să dojeneşti pe aproapele tău, ca să nu te încarci şi tu de păcat. Noi am fost măreţi în lucrarea harului Domnului şi eliberam oamenii de diavolul şi de obezi fel de fel şi nu eram iubiţi de slujitorii bisericii de atunci, de cei ce se iubeau pe sine aşa cum vă iubiţi şi voi astăzi pe voi înşivă şi unii pe alţii şi nu pe Dumnezeu, iar noi am grăit în ziua aceasta vouă cu durere şi cu dojană, căci vremea este să vă treziţi dacă voiţi, iar dacă nu veţi voi, este scrisă în Scripturi plata celor necredincioşi. O, căutaţi după credinţă care-l mântuieşte pe om şi care nu mai este purtată de oameni pe pământ. Căutaţi după cum vă cere Domnul să fiţi, că e păcat să staţi în nume de slujitori ai Lui peste oameni şi să nu credeţi în lucrările Lui, în mântuirea Lui cea prin credinţă, iar voi, iată, sunteţi fără de credinţă şi n-a găsit Domnul între voi credinţă acum, când El Se revarsă cuvânt peste tot trupul ca să-l hrănească pe om, căci nu numai cu pâine, ci, mai vârtos, cu cuvântul cel ieşit din gura Domnului mereu, cu el trebuie să se hrănească omul, căci aşa a grăit Domnul să se hrănească omul. Amin.
Noi, Doamne mare şi minunat întru sfinţii Tăi, am grăit durerea noastră, pe care am dus-o din plin în vremea noastră cu trupul pe pământ, căci nici atunci nu iubeau preoţii şi arhiereii calea cea cu credinţă mântuitoare şi cu sfinţenie în om, iar noi sufeream prigoană de la slujitorii cei necredincioşi Ţie, şi eram cei fericiţi, ocărâţi fiind şi batjocoriţi cu cuvânt rău prin gura celor mincinoşi sub haină de biserică, şi ne bucuram în nădejdea odihnei cereşti, în vreme ce trăgeam din greu să îndumnezeim tot mai mult pe cei binecredincioşi, care-L vedeau pe Dumnezeu în noi.
Coborâm har mare şi cuvânt de biruinţă peste poporul cuvântului Tău. Credinţa lui să-l mântuiască pe el de toţi cei care-l vrăjmăşesc pentru numele Tău cel mare, o, Doamne! Suntem slujitori cu cerul lângă slujitorii Tăi în mijlocul poporului Tău cel mic. O, unde să mai vezi Tu pe pământ biserică plăcută Ţie, care să înveţe pe om cum se merge, cum să-i fie mersul şi trăirea pe pământ ca şi în cer, aşa cum ai spus Tu să ceară şi să dorească omul voia Ta pe pământ ca în cer? O, cine-l mai învaţă pe om aşa de frumos, aşa de cereşte ca şi izvorul Tău de cuvânt, care izvorăşte din gura Ta la masa Ta cu poporul Tău, care-Ţi poartă venirea în mijlocul lui? Cine vrea şi cine poate să audă şi să ştie şi să creadă că Tu vii cuvânt pe pământ şi ai masă cu cei credincioşi şi aşezi Tu Însuţi hrană pe masă? O, cine vrea şi cine poate să creadă aceasta? Cine mai are credinţă care mântuieşte omul? O, cine, Doamne, cine?
— O, sfinţi iubiţi, iată, poporul cuvântului Meu are credinţă, iar credinţa lui în Mine şi în venirea Mea l-a mântuit pe el de necredinţă şi de lume şi stă cu Mine acest mănunchi de fii, iar Eu cu ei stau şi sunt, o, sfinţi iubiţi ai Mei pe pământ şi în cer acum. Mi-aţi fost slujitori mari cu harul şi cu iubirea. Nu mai am acum pe nicăieri aşa iubire şi credinţă la preoţi şi la arhierei. Sunt toţi slujitori duhului lumii zi şi noapte şi slujesc de formă înaintea Mea, căci turma-Mi rătăceşte în necredinţă şi în faptele necredinţei, şi va primi fiecare după cum este fapta sa. Amin.
Iar cu tine, poporul Meu, stau Eu, şi te slujesc cu iubire mare pentru credinţa ta în Mine, fiule credincios, dar să fii tu înţelept cu ascuţime de înţelepciune, căci credincios trebuie să fii şi cu credinţa şi cu fapta şi cu statornicia şi cu iubirea şi cu sfinţenia, şi toate pentru slava Mea cea de azi şi cea de mâine, tată. O, ce mult aş mai grăi Eu în mijlocul tău, ce mult! Mereu ţi-aş grăi şi nu M-aş mai sătura să-ţi grăiesc. Duşmanul Îmi pândeşte pasul Meu cel din mijlocul tău, dar Eu Îmi alin această rană cu cei ce Mă iubesc pe Mine şi pe tine cu duhul lor curat cu credinţa, căci lucrarea Mea cu tine nu poate mintea omului s-o priceapă, căci cu inima se gustă hrana Mea de pe masa ta, nu cu mintea, tată. O, pace ţie la masă cu Dumnezeu! Pacea aceasta o au şi cei ce cred ca şi tine în venirea Mea cuvânt la tine pentru om. Pace ţie, popor credincios! Amin.
O, pace vouă, copii purtători de Dumnezeu! E grea venirea Mea purtată de voi, dar n-am mai grăit de mult cu poporul Meu şi cu omul, tată, căci sarcina Mea de peste voi e dusă cu greu, dar Mi-e dor să grăiesc. Dorul Meu să vă întărească trupul şi duhul, căci trebuie să lucrăm mai mult, fiilor. Eu, Domnul, pot să vă dau putere pentru Mine. Iată, vă dau! Faceţi-vă sălaş supus puterii Mele cu care-Mi fac venirea, că e vremea Scripturii venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om şi trebuie să împlinesc şi Eu şi voi voia Tatălui, o, fiilor. Amin, amin, amin.
12-02-2011
