Sunt deasupra grădinii cuvântului Meu cu mare slavă cerească. Sunt cu Tatăl. Amin. Duhul Sfânt din Tatăl şi din Mine pluteşte peste sfinţii şi peste îngerii cei veniţi cu slava Mea deasupra ieslei cuvântului Meu. Duhul Sfânt Cel din Tatăl şi din Mine Se sărbătoreşte pe Sine şi întreieşte lucrarea Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt. Amin, amin, amin.
Am venit, fiilor străjeri. Ieşiţi înaintea Mea. Vă dau cununiţă din slava Mea lucrată, că Mi-aţi fost cărare ca să vin şi să Mă slăvesc cu slava cuvântului Meu trei zile la rând. Sunteţi osteniţi. Tatăl Meu vă atinge frunţile şi vă mângâie obrăjorii şi vă luminează privirea, că sunteţi cu inimă mare şi vegheaţi cu iubire coborârea cuvântului Meu. Amin.
Tată Savaot, iată Eu şi cei mai mici ai Mei şi ai Tăi! Mângâie-i, Tată. Cuvântul Meu eşti Tu, şi cuvântul Tău sunt Eu. Tată, mângâie-i pe cei ce trudesc pentru Noi. Amin, amin, amin.
– O, sunteţi osteniţi, măi copilaşi! Fiul Meu Se mistuie în voi, că El fi-va să vină văzut curând, curând, şi e mistuit de dor pentru ziua când va fi să-Şi verse slava Lui cea văzută, slavă ca şi a Mea, peste cei ce cred şi peste cei ce nu cred că El vine.
O, puişori mititei, Eu, Tatăl Savaot, sunt în Fiul Meu. Cine mai vrea în veacul acesta să fie prunc ca şi voi, să fie puişor al lui Dumnezeu? căci Fiul Meu este puiul Meu, şi mereu l-a strigat pe cel iubit, pe om l-a strigat, şi a zis: «Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am dat să te adun la sân, ca şi cloşca în vreme de furtună, cloncănind ca să-şi strângă puişorii sub aripi şi să nu-i piardă şi să nu rămână pustie de puişori». O, copilaşi osteniţi de trudă cerească, nu pământească, o, tată, o, puişori, voi sunteţi cei din urmă, cei mai mici, şi de aceea vă spune Tatăl puişori. Fiul Meu trudeşte în voi ca să-Şi adune roadele, dar iată, lucrătorii n-au roade şi nu este adunătură pentru masa cea de nuntă a Fiului Meu. Mă doare pentru Fiul Meu, că L-am rupt de la sân şi L-am trimis după om, ca să-l aducă înapoi pe om.
La începutul omului, Eu şi cu Fiul Meu am făcut omului grădină de rai. Nu ştiam ce să-i mai facem omului ca să rămână el bucuria Noastră. Eu şi cu Fiul Meu Ne bucuram de om, dar omul cel zidit de Fiul Meu după sfatul Nostru, omul s-a bucurat de trupul său şi a uitat de Dumnezeu, de la Care avea trup, şi suflet în trup. Omul cel întâi zidit a fost lucrat de Dumnezeu om desăvârşit, şi pruncia n-a cunoscut-o, deşi avea un Tată, un Creator, un Stăpân în el, căci sufletul din el era din Dumnezeu, şi omul s-a semeţit, şi a ieşit din rai. Atunci am zis Fiului Meu: «Du-Te, Fiule, că e lungă vremea de când Ne uităm să-l zărim pe om întorcându-se singur. Du-Te, tată, şi învaţă-l pe om suferinţa, nu fericirea. Du-Te, Fiule, că fericirea îl face pe om să Ne uite, tată. Du-Te, şi să Te întorci la Mine cu omul pe umeri, că omul e munca Noastră, şi e ziua Noastră, căci cu mare dragoste am pus Eu dragostea Mea în mâna Ta când ai luat pământ în mână şi ai făcut trupul omului uitându-Te la Tine, Fiule scump. Apoi am zis să suflăm din Noi peste el suflet, şi ai intrat suflet în trupul cel zidit de mâna Ta, că Tu ai ascultat de Mine, tată, când am zis să-Ţi dau în dar omul şi să avem om după chipul şi după asemănarea Noastră».
O, Fiule, azi grăiesc peste cei mici de la sfârşitul timpului şi le zic lor puişorii Noştri, ca să fie puişori, că iată, omul cel împlinit a ieşit de sub aripile Noastre. Omul cel înţelept de azi se bucură de slava lui, şi nu poate fi mic omul mare, şi nu poate intra sub semnul stăpânirii, că este mare şi îşi are adăpostul lui. Te-am trimis pe pământ ca să Te faci prunc de om şi să Te fac sămânţă nouă pentru ca să iasă din ea om ca şi sămânţa, şi a ieşit, căci din poporul Meu Israel a ieşit sămânţă, şi sămânţă din sămânţă. Tu ai fost sămânţa, iar rodul Tău au fost ucenicii Tăi, care s-au supus cuvântului Tău şi s-au făcut prunci la sânul Meu prin Tine, Fiule al Meu. Israel însă era mare prin alegerea Mea, prin făgăduinţele Mele de peste el, şi s-a semeţit, şi s-a sculat să-Mi risipească puii. Tu erai cloşcă cu pui în mijlocul lui Israel, Fiule trimis, dar n-a voit poporul Meu să creadă lucrarea Mea cu Tine, şi a rămas pustiu şi de cloşcă şi de pui, şi de atunci rătăceşte în necredinţă, că şi azi Te aşteaptă să vii, după făgăduinţa cea din prooroci. Şi iată, vii, şi vei veni, că ai venit acum două mii de ani, şi urmele Tale au rămas vii, şi ele mărturisesc că ai venit, şi că vii, şi că vei veni iar, Fiule născut pe pământ de două mii de ani, din Tatăl şi din Israel prin Fecioară.
Binecuvântat să fii de toate popoarele, de toate limbile, în cer sus, şi pe pământ jos, Fiule Care eşti în cer şi pe pământ deopotrivă, din veac şi până în veac! Eu sunt Tatăl Savaot, şi Te mărturisesc, Fiule, din mijlocul îngerilor şi al sfinţilor cei ce nu se văd. îmi părăsesc scaunul slavei şi vin cu Tine în grădină. Cobor până la om, căci sunt Tatăl omului cel întâi zidit. Duhul Sfânt Cel din Mine şi din Tine îndumnezeieşte omul, dar omul trebuie să se aplece cu credinţă, căci credinţa este slava lui Dumnezeu în om. Credinţa îl îmbracă pe om în slavă, şi omul poate tot ce voieşte Dumnezeu, numai să poată crede, numai să nu se ruşineze cu Dumnezeu, căci cine se ruşinează cu Dumnezeu, acela se ascunde de slava lui Dumnezeu.
O, fiilor copilaşi, staţi cu dreptatea Mea înaintea neamurilor de sub cer, căci dreptatea va încununa pământul şi îl va face nou şi sfânt, precum a fost la facerea lui cea dintâi. Pământul cel dintâi a fost cufundat în adânc de mâna omului. Cel de al doilea pământ, iată-l cum este: este supus omului şi este adânc al fărădelegii, în care îngerii cei căzuţi prin semeţia omului, îşi fac lucrarea prin om ca să biruiască împotriva lui Dumnezeu. Dar pământul cel făgăduit vouă şi celor ce vor fi ca voi, este pământ drept prin cei drepţi, care îl vor stăpâni în vecii vecilor. Amin, amin, amin.
Fiule Emanuel, nu fi trist, tată. Ai cu cine să Te bucuri. Când ai venit de-a dreapta Mea, după ce Te-ai dovedit Fiul Meu şi Dumnezeu prin înviere şi prin putere, n-ai lăsat nici atunci mulţi care să le mărturisească pe cele lucrate de Tine. Tot aşa şi acum, sunt puţini, dar sunt mici, ca să Te poţi Tu desăvârşi în ei cu înţelepciunea Ta, că Eu i-am ferit de înţelepciunea cea de pe pământ încă din pântecele mamelor lor pe cei unşi în grădină pentru Tine şi pentru zilele cele de apoi. I-am adus apoi lângă Tine, aici, la izvor, şi le-am dat să bea şi să fie cu apa vieţii pe masă mereu. Şi iată-i. Ei sunt cei ce Te primesc dându-Ţi sălaş inimioarele lor în care Tu ai pus izvor de credinţă pentru venirea Ta. O, mângâie-i, Fiule scump. Sunt Tatăl, şi sunt cu Tine. Le dau cununiţă de slavă, că Ţi i-am dat mireasă, şi lumea nu-i cunoaşte, Fiule. Ei sunt cuprinşi în taină, că aşa este lucrul lui Dumnezeu între oameni, ca să poată creşte credinţa pe pământ, credinţa sfântă, Fiule al Meu.
Tu eşti Cuvântul Meu. Sunt cu Tine, şi Mă bucur. Tu eşti Cuvântul Meu, trimisul Meu, Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit. Amin, amin, amin.
– O, Tată, Tată Savaot, voiesc să-Mi lărgesc cortul nunţii, căci Duhul Sfânt Se desăvârşeşte şi Se poartă de la margini la margini şi suflă cu puterea cuvântului Meu şi scoală pe mulţi. Dar sunt atâtea gloate, Tată, mulţimi peste mulţimi care n-au untdelemn în candele, care n-au veghe pentru venirea Mea. Mulţimi şi iar mulţimi se pregătesc să-Mi facă venirea, dar cine, oare, vine pentru aşa pregătire? Care este acel hristos care vine la planul omului cel fără viaţă din cer?
O, Tată Savaot, când M-ai trimis pe pământ între oameni, am slobozit din Mine semne cereşti şi lucrări mai presus de fire. Ba chiar şi după ce M-am ascuns din ochii lor am lucrat lucrarea Duhului Sfânt, de atunci şi până azi, ca să nu Mă uite omul, dar iată, nu găsesc veghe sfântă pentru venirea Mea, şi ea vine. Vine ziua venirii Mele cu slavă, Tată, şi ce voi face cu cei ce dorm? Ce voi face, Tată? Ce voi face, Tată? O, ce voi face, Tată?
O, fiilor străjeri, am venit să dau pe Duhul Sfânt peste pământ. O, iubiţii Mei ucenici, am venit, căci sunteţi adunaţi laolaltă în loc binecuvântat de cuvântul Meu, care lucrează peste voi. Din cer vin. Ca un vuiet vin, ca vântul care bate cu putere ca să se aplece totul de vijelie, ca să umplu grădina în care sunteţi adunaţi în numele Meu, şi lângă voi au venit la cuvântul Meu mulţi să asculte.
Fiilor unşi cu mirul venirii Mele, împart vouă limbile Duhului Sfânt. Aplecaţi-vă capetele, deschideţi porţile, căci voi sunteţi porţile dintre cer şi pământ, pe care intră Domnul. Să se zvonească peste tot pământul că aici vorbeşte Dumnezeu Cuvântul, Care vă dă vouă limbile Duhului Sfânt. Să fie în uimire, şi să nu fie nimeni nedumerit de cele ce aduc Eu peste grădina Mea din România. Aceasta este ieslea cuvântului Meu, munte sfânt pe care stau Eu, Domnul, ca să chem pe toate popoarele să audă vestea împărăţiei cerurilor, care vine cu Mine şi cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou şi cu duhul dreptăţii, moştenitor peste cele noi. Este scris că în zilele cele de apoi va veni Duhul Sfânt peste tot trupul, ca râul care creşte şi dă peste margini, iar robii şi roabele Mele vor prooroci de la Duhul Sfânt şi se vor face izvor de apă izvorâtoare peste toate noroadele de sub cer.
Iată zilele Duhului Sfânt! în zilele ce vin, voi slobozi semne şi minuni sus în cer şi jos pe pământ: sânge, foc şi negură de fum. Soarele se va schimba în întuneric; luna, în sânge, că Eu vin, şi aşa este scris să fie mai înainte ca să vină Domnul. Să se scoale pe picioare tot omul de sub cer, că Eu, Domnul, le pătrund în inimi şi le zic: pocăiţi-vă de toate câte aţi făcut împotriva Mea şi împotriva voastră! Lăsaţi credinţa sfântă să vă pătrundă, că e Duhul Sfânt grăind din cer peste pământ. Căutaţi iertarea păcatelor, că Duhul Sfânt voieşte să Se aşeze peste tot omul. Umiliţi-vă, şi rămâneţi în umilinţă, că omul cel întâi zidit nu a ştiut ce este pruncia şi umilinţa, şi s-a semeţit, şi a ieşit de sub Stăpânul său şi s-a dus în locuinţa morţilor. Mântuiţi-vă de neamul acesta abătut de la Dumnezeu! Daţi-vă Domnului! Amin, amin, amin.
Fiilor de la izvor, am ridicat stăvilarele ca să curgă izvorul peste tot pământul. V-am dat făgăduinţa că veţi fi râuri de ape izvorâtoare pentru toţi cei însetaţi, de departe şi de aproape, ori pe câţi Eu îi voi chema şi îi voi îndemna să vină să bea, să vină la masa Duhului Sfânt. O, sunteţi osteniţi. Eu şi mai ostenit sunt. De şapte veacuri nu M-am mai odihnit, dar Eu sunt Domnul puterilor în cer sus şi pe pământ jos, şi vă mângâi şi vă dau inimă mare ca să puteţi cuprinde cu ea cerul şi pământul, de la margini la margini. Mă mistui în voi cu grija venirii Mele. Tatăl Meu vă dă curaj, şi Eu vă dau, şi voi daţi-vă, că sunteţi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt. Vă dau ajutor şi din cer şi de pe pământ. Duhul Meu Cel Sfânt schimbă omul la inimă, mişcă mintea omului, înviorează sufletul omului, şi voi veţi fi purtaţi pe braţele Mele, prin cei ce se vor apropia să pună umărul sub crucea venirii Mele, că e cruce grea venirea Mea, că omul e tare la cerbice şi trăieşte sub cer numai pentru el, iar Eu n-am cu cine să-Mi duc crucea venirii Mele; n-am decât cu voi, şi voi sunteţi mici între cei ce s-au făcut mari pe pământ. Omul duşman, omul trufaş, omul nepăsător şi negru la suflet zice că voi sunteţi bogaţi. Numai Eu şi cu voi ştim truda crucii venirii Mele. Cel harnic nu este bogat, că dacă ar fi bogat, n-ar mai fi harnic, şi s-ar culca şi s-ar scula şi şi-ar petrece vremelnicia în mijlocul bogăţiilor lui. Voi nu sunteţi bogaţi decât în Dumnezeu. Sunteţi bogaţii cerului, căci aveţi la voi împărăţia cerurilor întru lărgimea ei. Amin.
O, cel ce are asupra lui semnul stăpânirii, acela are semnul împărăţiei cerurilor, ţara cea mai bogată între cer şi pământ. Cel ce nu are asupra lui semnul stăpânirii, pe care şi îngerii îl au, acela este omul cel pribeag, om fără ţară, că numai o ţară poate avea omul. O, de când omul şi-a pierdut ţara, de atunci pribegeşte omul din loc în loc, din furtună în furtună, căci omul este fugar de când s-a sculat să omoare pe om. Ţara omului fără ţară se numeşte fugă. Fuge omul, că este fugar, fuge sub ameninţarea timpului, căci omul a înfiinţat timpul, iar timpul este duşmanul veşniciei omului. O, cel ce nu are asupra lui semnul stăpânirii, semnul ţării cereşti, acela este om fugar, om care se teme de Dumnezeu, căci teama este cu cei ce n-au scăpat de urmărire. Fuge omul, fuge mereu. Unde fuge, oare? Fiilor, vreau să-i stau omului în cale şi să-l întreb: unde fugi, omule fugar, omule fără cale? O, ai uitat că eşti pe pământ făcut de Dumnezeu şi că ochiul Meu este pururea pe urma ta. Te caut de şapte mii de ani, şi te voi găsi când tu Mă vei vedea. Ochii tăi sunt mereu spre tine, şi de aceea fugi, iar în urma ta sunt Eu, şi ochiul Meu îţi caută faţa. Uită-te înapoi, omule fugar! Sunt pe urma ta, că eşti fără călăuză. Călăuza este în urma ta. Uită-te înapoi, şi ochii tăi Mă vor vedea pe Mine pribegind pe urma ta de şapte mii de ani.
Omule, nu este Dumnezeu afară de Mine. Spune-Mi pe cine cauţi, spune-Mi unde mergi, spune-Mi de ce fugi! Răspunde-Mi! Am venit în braţe cu ţara ta cea pierdută. Ea este împărăţia cerurilor, iar Eu sunt împăratul. Opreşte-te, omule fugar! Hai să-ţi dau de lucru în via Mea, în ogorul Meu, în stupul Meu. Hai, omule fără căpătâi. Pâine şi vin, miere şi lapte, untdelemn pentru rane am pe masa împărăţiei Mele. Cântare de Duh Sfânt cântă şi te cheamă să te uiţi şi să asculţi glasul Duhului Sfânt, care se revarsă peste tot pământul. Ţie îţi poruncesc: opreşte-te, că iată ţara! Numai o ţară are omul. Am venit să te iau acasă, omule. Amin, amin, amin.
O, copilaşi străjeri, Mă aplec înaintea voastră şi vă mulţumesc pentru că v-aţi pus punte ca să vin după om şi pentru ca să vină omul după Mine. Vă încununez cu slava Mea cea nevăzută, că Mi-aţi fost casă de popas trei zile la rând. Acum, fiilor, să slobozim mulţimea, că Eu am scos apă vie din fântână şi le-am dat să bea şi să nu mai înseteze, şi le-am dat pâine. Fântâna Mea este adâncă; adâncă în sus, nu în jos. Am făcut din voi ciutură a fântânii Mele. V-am dat cofiţe, v-am dat cănuţe, v-am dat ca să daţi mulţimilor să bea. V-am dat iubire multă ca să vă ţină în putere. V-am dat îngeri ajutători şi ascultători ca să vă slujească în toate, şi ca să asculte de voi vremea cea cu soare şi răcoarea şi vântul cel dulce şi păsările cerului şi pământul şi cerul şi omul, fiilor, şi toate câte sunt, ca să pot fi Eu cu voi în sărbătoare de Rusalii pe loc sfânt. Acest orăşel este cel mai frumos loc de pe pământ, pentru că voi sunteţi cei mai frumoşi între fiii oamenilor. Vrând-nevrând, nimeni din această cetate nu s-a împotrivit Mie sau vouă. Vrând-nevrând, toţi cei chemaţi au ascultat să vină. Acum, le dau plata după faptă, şi vor vedea că le dau, dar plata cea mai preţioasă pe care le-o dau, sunteţi voi; voi, cei mai frumoşi între fiii oamenilor; voi, cei iubiţi de Dumnezeu; voi, cei trudiţi şi împovăraţi de grijile Mele, că Eu îmi pregătesc venirea, iar sub braţul crucii Mele vă am pe voi. Curând, curând vin, şi se vor ruşina toţi cei ce s-au făcut mari peste pământ când vor vedea că Eu Mi-am purtat crucea venirii Mele cu voi, cei mai mici, cei mai slabi, ca să vadă cei tari că tăria pământească ruşinează şi că umilinţa cerească încununează timpurile, căci Eu, Domnul, iubesc pe omul în suferinţă, care seamănă cu Mine la trup şi la suflet şi la duh.
Fiilor, fugiţi de slava care vine de la om şi închinaţi-vă Mie slava voastră, că Eu v-am dat-o. Micşoraţi-vă, şi măriţi slava Mea în voi, că a celor mici şi umiliţi este tot ce am pregătit Eu pentru încununarea vremilor.
Celor ce v-au însoţit neobosit, le-am dat pâine, şi le mai dau îndemn ceresc să nu se ruşineze cu Mine înaintea oamenilor. Şi le mai dau povaţă dulce să-şi vândă averea minţii şi să cumpere de la Mine aur lămurit în foc şi să nu se întoarcă într-ale lor trişti ca tânărul cel bogat în înţelepciune, căruia Eu i-am zis: «Vinde-ţi averea ta, şi apoi vino ca să fii cu Mine în lucrul ce-l am de la Tatăl să-l săvârşesc». Şi le mai dau iertarea păcatelor lor, care se iau de peste ei prin părere de rău că le-au făcut, şi le spun: mergeţi în pace! Credinţa să vă fie sfântă, ca să vă mântuiască de voi înşivă. Mergeţi, şi nu păcătuiţi, ca să fiţi iertaţi de cele din vremea neştiinţei voastre. Amin, amin, amin.
Acum, copilaşi, vă dau odihnă trupului şi sufletului şi duhului vostru, dar şi Duhului Meu din voi, că fără Mine nu puteţi nimic, fiindcă voi aţi murit pentru voi, ca să fiţi pentru Mine. Amin. Sunt deasupra grădiniţei voastre. Sunt cu Tatăl. îngerii şi sfinţii se apleacă înaintea voastră şi salută sărbătoarea de la voi, sărbătoarea de Rusalii. Au stat cu frică şi cu iubire şi au ascultat şi ei ca şi voi cuvântul Meu cel de Duh Sfânt. Tatăl Savaot vă dă mirul ceresc, căci sunteţi miruiţii Domnului pentru zilele cele de acum.
Vă mângâie Tatăl, că este Tatăl, iar voi, fiii. Eu vă dau crucea venirii Mele. Nu fiţi trişti că v-o dau. Ea este biruinţa voastră. Nu vă temeţi că sunteţi mici, căci cei mici sunt cei ce pot; cei goi sunt cei ce sunt înveşmântaţi; cei obosiţi sunt cei ce se vor odihni; cei harnici sunt cei ce vor avea; cei trişti sunt cei ce se vor bucura.
Fiţi treji, fiilor! Curând, curând, Eu vin. Fiţi treji! Fiţi treji! Fiţi treji în toată clipa, că pe neştire vin, şi curând vin. Şi acum, pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Pacea Mea cea din grădină este pacea voastră, fiilor. Rămâneţi în sărbătoare de Duh Sfânt. Rămâneţi bucuria Mea şi bucuraţi-vă suferind pentru Mine, căci după ce voi veni, nu veţi mai suferi, şi veţi fi în zi de odihnă, şi veţi fi odihna Mea. Amin, amin, amin.
30-05-1999
