O, poporul Meu adunat la izvorul Meu de cuvânt, binecuvântat să fii în zi de praznic de Duh Sfânt! Sunt Domnul Iisus Hristos şi îţi întâmpin venirea la izvor. Duhul Sfânt a grăit prin prooroci şi nu-L vedeau proorocii pe Dumnezeu, dar Îl auzeau. Pe Cel nevăzut, pe Cel înconjurat de cetele îngereşti, pe Acela Îl auzeau ei, căci îngerii sunt fără de trup şi sunt ei perdeaua dintre om şi Dumnezeu şi Îl acopăr pe Domnul, şi nu se văd nici îngeraşii, căci sunt fără de trup, dar fac ei lucrare minunată între cer şi pământ, între om şi Dumnezeu.

O, binecuvântaţi să fiţi de cuvântul Duhului Sfânt, voi, cei ce aţi venit să ascultaţi de la El cuvântul vieţii! O, ce să vă dau Eu dacă aţi venit? Cuvântul Meu vi-l dau, cuvântul Duhului Sfânt, Care Se face Dumnezeu prin cuvânt, şi una sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi nedespărţit lucrează Dumnezeu în cuvânt. O, să nu daţi înapoi dacă aţi pornit pe drumul slavei crucii, adevărata taină a vieţii omului, căci omul cel fără de cruce nu-L iubeşte pe Dumnezeu, pe Păstorul Cel cu crucea, pe Cel ce alungă demonii din oameni ca să facă apoi din ei împărăţia Sa, arzând în ei cu slava ei, cu slava crucii. Amin.

O, ce este crucea, fiilor care aţi venit să luaţi de la Mine cuvântul învăţăturii de sus? Ea este moartea omului vechi, omul care s-a stricat prin păcat. Ea este suferinţa şi învierea prin suferinţă, căci numai cei de sub suferinţă caută după Dumnezeu şi-L află pe El, pe Păstorul Cel cu crucea, pe Cel ce a călcat cu moartea pe moarte şi a dat oamenilor învierea prin învierea Sa. O, nu veţi găsi iubire de cuvânt atât de dulce cum este ea în cuvântul Meu de peste voi, cuvânt din cer, nu de pe pământ grăit. O, să nu daţi înapoi de pe calea cea cu înviere pe ea, căci calea cea cu cruce omoară păcatele din om, şi nu mai este mort omul prin păcat, căci nu este peste om moarte în afară de păcat, iar când omul are cruce îşi pironeşte pe ea păcatul din el şi înviază, şi se face purtător de Dumnezeu cel ce gustă din suferinţa crucii, şi se fac fraţi ai Mei cei ce iubesc pentru ei crucea. Eu vă învăţ dulce tot ceea ce vă învăţ, căci suferinţa îl face dulce la Mine pe om, iar păcatul îl face amar, îl face suferinţă a Mea pe om, căci pentru păcatul omului Eu am suferit amarul crucii, dar el Mi-a fost dulce din pricina iubirii Mele pentru om, iubire care Mă făcea să uit batjocura şi durerea crucii, căci cu acestea am plătit Eu viaţa omului cel căzut prin păcat.

Când omul se îndulceşte cu păcatul, Eu Mă îndulcesc cu durerea cea de la păcatele lui, căci păcatul omului este durerea Mea. O, îndurerat sunt Eu de la un pom înverzit şi apoi înflorit şi apoi înrodit, dar care are în ramurile lui ramuri uscate! O, îndurerat sunt Eu, Domnul, de la un om plin de roadele mântuirii, dar care are printre acestea şi rod de păcat! Pomii se curăţesc primăvara şi li se dau creştere frumoasă şi sănătoasă şi sunt lucraţi de cei ce îi au în îngrijire. O, aşa ar fi să înveţe şi omul să stea la curăţat, căci omul este păcătos şi îi trebuie creştere frumoasă, numai să iubească el crucea, care-l curăţă pe el de tot ce strică viaţa lui şi mântuirea lui cea de fiecare zi.

O, fiule iubitor de cuvântul Meu cel învăţător de viaţă din cer peste tine, mai bine este să-I foloseşti lui Dumnezeu cu viaţa ta, decât ţie prin tot ceea ce faci tu pe pământ pentru tine! Eu aşa de dulce te învăţ dacă te învăţ, dacă ai venit la izvor ca să iei învăţătura Mea. O, nu uita, nu uita că păcatele tale se spală cu sânge, tată, şi prin nimic altceva nu se pot spăla ele. Sângele Meu face curăţirea ta, ca să fii tu sfânt după ce sângele Meu s-a dat pentru curăţirea ta, pentru cei ce se pocăiesc de păcat ca să se facă sfinţi apoi. Dar cine sunt cei sfinţi? Sunt cei ce se pocăiesc şi se albesc prin pocăinţă, întorcându-se la Dumnezeu cu zdrobire de inimă, aşa cum arată rugăciunile lor, scrise de ei înaintea Mea pe pământ, şi după care toţi creştinii aduc lui Dumnezeu de pe pământ rugăciuni, din greul şi din valul ispitelor şi al slăbiciunilor omeneşti, rugăciunile sfinţilor, căci acum şapte mii de ani omul s-a îmbrăcat în haina slăbiciunilor şi apoi a fost ispitit mereu de ele ca unul cu care Lucifer se luptă mereu de atunci şi până azi pentru locul lui pierdut de lângă Dumnezeu din pricina trufiei omului de a fi el mai mare ca Dumnezeu pe pământ şi în cer, şi iată, omul lucrează de atunci totul prin mintea lui şi nu-L mai are pe Dumnezeu de Stăpân al duhului lui cel pierzător de om, aşa cum de şapte mii de ani se vede rodul omului cel fără Dumnezeu peste paşii lui pe pământ.

O, dragostea Mea se face cuvânt de Duh Sfânt peste pământ, iar dragostea omului se face păcat, căci omul are în el dragostea lui. Vă învăţ pe voi acum să luaţi cuvântul Meu cel dulce şi să vă deprindeţi în voi cu dragostea Mea, care vă face sfinţi, fiilor. De câte ori veniţi la izvorul Meu de cuvânt, Eu, Domnul, deschid inimioarele voastre ca să-Mi aşez în ele dragostea Mea pentru putere de sfinţenie în voi, căci fără de sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul; este scris aceasta în Evanghelia Mea, căci am zis: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt!». Amin.

O, fiilor adunaţi la învăţătura Mea, fiţi cu ochii mari deschişi, şi nu zic vouă să fiţi cu ochii în patru, cum zice zicala aceasta născută de omul cel grijuliu pentru ceea ce face el bine sau rău, ci zic vouă: fiţi cu ochii în şapte, fiilor, şi învăţaţi de la Dumnezeu aşa. Dar cum este acest cuvânt? O, tată, când omul face o faptă bună sau rea, el se uită în jurul lui în cele patru părţi când lucrează tăinuit ceea ce el lucrează, dar Eu vă spun vouă, nu numai cu ochii în cele patru părţi să fiţi, nu numai în stânga şi în dreapta, în faţă şi în spate, ci fiţi cu ochii şi în sus, la Dumnezeu, fiţi cu ei şi în jos, spre cei de dedesubt şi fiţi, tată, şi cu ochii în voi, înăuntrul vostru, fiilor, căci vremea cea cu păcat, lungă de şapte mii de ani cu judecată în ea asupra omului supus păcatului, vă învaţă pe voi să fiţi cu ochii în şapte când voi lucraţi binele sau răul, căci omul cel întâi zidit a uitat să facă aşa, şi iată ce a păţit apoi omul, de atunci şi până azi din om în om!

O, cine vă mai învaţă, cine vă mai trezeşte pe voi atât de dulce, atât de părinteşte, fiilor? Duhul Sfânt Mângâietorul, Cuvântul vieţii face aceasta vouă. Acum două mii de ani El a coborât peste ucenicii Mei în chipul limbilor de foc şi S-a făcut în ei cuvânt de Duh Sfânt şi au grăit prin El ucenicii Mei peste toţi cei adunaţi la praznic în Ierusalim şi toţi auzeau în limba lor limbile Duhului Sfânt prin ucenici grăite în ziua aceea, spre mântuirea multora din cei ce auzeau. O, aşa să înţelegeţi şi voi în ziua aceasta limba Mea de peste voi, grăirea Mea cea dătătoare de viaţă vouă, căci Eu vă iubesc şi vă grăiesc cu mântuire şi vă sunt Mântuitor. E zi de învăţătură, şi Eu vă sunt Mântuitor prin graiul Meu de peste voi, numai să fiţi ascultători, fiilor. O, iubiţi haina nunţii şi păstraţi-o pentru masa Mea cu voi ca să veniţi să vă grăiesc. Dar ce este acest veşmânt? Sfinţenia este, fiilor. O, nu vă temeţi să purtaţi această haină, ci temeţi-vă s-o lepădaţi de pe voi, căci omul o leapădă de pe el ori de câte ori păcătuieşte el. Fiţi cu ochii în şapte, căci din cele şapte laturi se priveşte spre voi, şi tot aşa şi voi trebuie să priviţi când faceţi binele şi când daţi să faceţi răul, şi Duhul Domnului vă va ajuta pe voi dacă veţi privi şi spre El. Amin.

O, e zi de praznic de Duh Sfânt, iar Eu vă îmbrăţişez în cuvânt şi vă învăluiesc în el ca să fiţi îmbrăcaţi în Hristos şi mereu, mereu să vă botezaţi în numele Meu viaţa cea de fiecare zi, căci fiecare zi are binecuvântarea ei şi are şi duşmanii ei, care vă face să greşiţi, fiilor. Cu ce puteţi să greşiţi? O, cu multe stă la pândă vrăjmaşul sufletului vostru, tată. El vă îndeamnă să greşiţi cu cuvântul, cu inima, cu nemulţumirea, cu neumilinţa, cu încordarea sufletului, cu clevetirea, cu judecata asupra fraţilor voştri şi chiar cu trufia, care îmbracă haină peste haină ca să n-o cunoaşteţi a fi ea. Cu ce să scăpaţi voi de acestea care stau la pândă dinăuntrul vostru mai mult decât din afara voastră? O, fiilor, învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima. Aşa am spus Eu, Domnul, acum două mii de ani celor ce auzeau din gura Mea învăţătura Mea şi tot înăuntrul Meu. Aşa vă învăţ şi pe voi: nu vă semeţiţi, tată, ci umiliţi-vă înaintea oricărui semen, şi aceasta pentru voi, nu pentru el, şi fiţi pretenţioşi la statura voastră şi nu cereţi celuilalt pentru ea ceea ce voi trebuie să lucraţi şi să aveţi, că mai bine vă este să învăţaţi aşa cum vă învăţ Eu să faceţi, decât să aveţi de învăţat din greşale, o, fiilor. Când omul învaţă din greşale, el are greşale, dar când învaţă din cuvânt, el are înviere, tată, şi aşa să vă lucraţi învierea, ca să nu mai treceţi prin moarte, fiilor, ca să nu mai treceţi prin păcat sau păcatul prin voi, şi apoi să vă pedepsească el spre înţelepţirea voastră. O, dacă veţi lucra aşa Eu vă voi scrie pe voi cu mucenicii care şi-au vărsat sângele pentru Mine şi pentru mântuirea lor prin mărturisirea lor, iar Eu pe voi vă voi scrie vitejii Mei, că v-aţi înfrânat trupul şi pornirile poftei trupului şi ale păcatului, limba şi săgeţile ei veninoase, inima şi îmboldirile ei ucigătoare, mintea şi pornirile ei cele spre judecata semenilor, şi veţi fi biruitori prin cruce, prin înfrânare de la toate acestea care nu seamănă cu Dumnezeu în voi.

O, când veniţi la izvorul învăţăturii Mele, măsuraţi-vă prin el statura şi nestatura, fiilor. Luaţi din el creştere pentru cele bune din voi şi scădere pentru cele rele din voi, care se războiesc în voi împotriva voastră, fiilor. Masa praznicului Duhului Sfânt găsiţi aici, la izvorul Meu de cuvânt. Sunt Eu, venit pe pământ, învăluit în cuvânt, iar voi, ca pe Împăratul tuturor să Mă primiţi, ca pe Cel nevăzut din pricina cetelor îngereşti, care Mă înconjoară între Mine şi voi, o, fiilor, o, fiilor care veniţi la izvorul Meu de cuvânt. Amin.

O, nu vă întristaţi pe îngerii stihiilor că n-au lucrat mai mult la rugăciunile voastre, fii ai poporului Meu de la izvor! Ei au şi ei durerile lor, tată, şi se văd, dar la voi au fost blânzi şi au suflat departe de voi cu durerea lor peste pământ. Noi stăm sub cort, tată, şi e vreme bună sub cort, e vremea Mea cu voi, fiilor, şi cu poporul venit de peste tot şi adunat lângă Mine şi lângă voi la praznic de Rusalii, praznicul bisericii Mele de nou Ierusalim, care sunteţi voi, şi al colinei Mele de azi, Sionul Meu de azi, muntele Meu cu voi, înălţime cerească între oameni pe pământ, aşa cum Eu M-am zidit cu voi în mijlocul oamenilor, căci scris este: «Iată cortul lui Dumnezeu între oameni, şi va sălăşlui Domnul cu ei şi le va fi lor Dumnezeu». Amin.

Am grăit învăţătură de viaţă multă în ei la cei ce au venit la masa Mea de Duh Sfânt, şi le doresc lor creştere sfântă şi încopilărire, ca să fie ei blânzi şi smeriţi cu inima între ei, aşa cum sunt Eu, şi să-şi spele ei viaţa în vasul acesta, în albia cuvântului Meu, care vine cu norii, aşa cum şi Eu vin dimpreună cu sfinţii Mei, iar spre sfârşitul zilei, Eu, Domnul, voi da glas sfinţilor Mei pentru mărturisirea Duhului Sfânt, Duhul sfinţilor Mei, Duhul lui Dumnezeu în ei, între cei din cer, aşa cum a fost El şi pe pământ cu ei. Amin.

Acum ne dăm unii altora petrecere dulce. Cerul şi pământul laolaltă să-şi dea bucurie de Duh Sfânt, Noi vouă, şi voi Nouă, fiilor adunaţi la gura izvorului Meu! Noi vă dăm din Noi, iar voi să ne daţi din voi, şi unii altora să ne dăm şi să-L bucurăm pe Tatăl, Care ne priveşte acum. Amin.

Cei care aţi venit pentru întâia oară pe meleagurile Sionului Meu cel de azi, în grădinile Mele cu poporul cuvântului Meu, luaţi şi gustaţi şi simţiţi cu Duhul Care grăieşte pe pământ în mijlocul neamului român şi bucuraţi-vă în sărbătoarea Mea de Rusalii cu poporul Meu cel de azi, dar bucuraţi-vă să crească Dumnezeu în voi cu împlinirea Lui, pe care El o cere azi pe pământ celor ce-L iubesc pe El cu întregul şi nu pe jumătate iubire. Luaţi şi vă bucuraţi în sărbătoare de Duh Sfânt şi uitaţi-vă în cuvântul Meu şi cunoaşteţi pe Dumnezeu întru a doua Sa venire pe pământ cuvânt, acum, la sfârşit de timp! Amin.

Pace vouă, celor ce v-aţi adunat cu dor şi cu inimă largă pentru Mine lângă izvorul Meu şi lângă poporul Meu de la izvor, şi cu care Eu am trudit şi am gătit sărbătoarea! Pace vouă! Eu sunt Păstorul Cel cu crucea şi Îmi sunt fraţi toţi cei ce iubesc mersul cu cruce, căci fără cruce rătăceşte omul pe pământ sub păstor străin de Dumnezeu cu viaţa şi cu fapta lui.

Luaţi Duh Sfânt! Luaţi, că Eu vă dau! Deschideţi-vă ca să vă dau şi ca să luaţi! Amin.

Măreaţă zi are cerul sfinţilor Mei în grădina Mea cea de azi pe pământ, grădina întâlnirii, grădina cuvântului Meu când Eu Mă adun cu cei însetaţi după cuvântul Meu cel de azi. Amin.

Iar tu, Tată Savaot, Tatăl Meu, îmbrăţişează-i şi le dă lor, o, dă-le Tată, aşa cum Eu le dau, ca să aibă şi ca să Ne aibă ei pe Noi, o, Tată, de Dumnezeu al lor, o, Tatăl Meu, o, Tatăl Meu şi al lor! Amin, amin, amin.

Cartea Mea cea de azi primeşte acum în ea petrecerea Mea în zi de praznic de Rusalii cu poporul cel adunat la izvor, căci Eu M-am alinat cu el, Mi-am uns ranele cu tot ce a fost pus înaintea cerului spre slava sărbătorii de azi, spre mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul, Duhul lui Dumnezeu. Tatăl Meu Savaot S-a mângâiat în Mine, iar Eu în El M-am mângâiat cu slava Duhului Sfânt, prin care S-a slăvit Dumnezeu sub cort cu poporul cel strâns în jurul bucuriei şi al mângâierii, care au izvorât în ziua aceasta sfântă din inimile toate, căci au stat buchet toate într-o trăire sfântă, toate într-un duh şi într-o iubire, toate încălzite sub simţământul sfânt al îndrăgostirii de Dumnezeu. Amin.

Am stat înfăşurat în taină în mijlocul sărbătorii. I-am cuprins în mângâiere pe cei tari, ca şi pe cei neputincioşi cu sufletul şi cu iubirea, căci lucrarea Mea cu tine e mare, poporul Meu, e mare, tată, şi e tainică, şi Eu sunt Cel nevăzut, din pricina cetelor îngereşti care Mă înconjoară din părţi, iar îngerii sunt fără de trup, aşa cum Eu am spus în ziua aceasta despre slava Mea, care stă tainic în mijlocul tainei Mele cu poporul Meu cel de azi.

O, ce-ar fi, oare, dacă taina Mea cu tine, poporul Meu, s-ar lăsa descoperită prin semne şi minuni în ochii multora spre judecata celor necredincioşi? Ar fi ca şi acum două mii de ani, când lumea şi stăpânitorul ei au fost judecaţi prin tot ceea ce am lucrat Eu pe pământ atunci, văzut şi nevăzut. Ar fi să fie judecaţi toţi cei care au văzut şi au auzit de voi, toţi cei nepăsători, toţi cei necredincioşi, toţi cei defăimători, care nu găsesc alt fel de răzbunare pe Mine şi pe tine, poporul Meu, şi nu ştiu ei că spre ei înşişi trimit răzbunarea pe care o lucrează ei din duh de prostie, duhul celor nestatornici, şi care nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru că se iubesc pe ei, deşertând ei în părţi veninul inimii şi al limbii lor răzbunătoare. Eu însă te păstrez în taina Mea ca să te ocrotesc, poporul Meu, fiindcă Eu trebuie să ajung cu tine până la capătul mersului Meu cel din vremea aceasta pe pământ.

O, aş fi voit să le povăţuiesc pe toate chiticelele de fii-creştini de peste tot şi care vin adesea la izvor ca să ia din bucuria sărbătorilor Mele cu cei credincioşi, şi aş fi voit să le spun tuturor taina păcii, taina împăcării dintre Dumnezeu şi ei, dintre ei şi ei, iubirea frăţească între ei, şi la care Eu, Domnul, să privesc şi să Mă mângâi de peste tot de la cei credincioşi şi de la cei binecredincioşi pentru cuvântul cel de azi venit pe pământ.

Am în dreapta Mea pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani şi pe cei ce umblau cu ei cu credincioşie spre vestirea Evangheliei Mele peste pământ apoi. Am stat cu ei între toţi cei de sub cort şi am stat cereşte, am stat ca în cer, şi nu toţi înţeleg ce trebuie înţeles când spun Eu aşa.

O, ucenici mărturisitori pentru Mine cu voi, gustaţi, tată, gustaţi, plini de fiori cum sunteţi pentru frumosul sărbătorii de Duh Sfânt, la care am luat parte, fiilor ucenici! Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru atunci şi acum, dau vouă limbile Duhului Sfânt ca să împărţiţi din voi pe Dumnezeu la cei ce au stat adunaţi cu noi în zi de praznic de Duh Sfânt, când Eu şi cu voi am fost sărbătoriţi. Iată, vă dau. Fiţi împărţitori! Amin.

– O, Tată Savaot, şi Tu, Fiule Mieluţ al Tatălui, locaşul Duhului Sfânt sunteţi şi Unul în altul o unime, iar noi nu grăim de la noi înşine, ci de la Dumnezeu, Care ne porunceşte să grăim în limbile Duhului Sfânt, Povăţuitorul oamenilor binecredincioşi.

Este scris în Scripturi că numai cei smeriţi cu inima caută după Dumnezeu, iar Duhul Lui Cel Sfânt Se lasă peste cei credincioşi care nu iscodesc pentru credinţă pe Domnul. Toţi cei ce se apleacă să creadă venirii de azi a cuvântului de sus, din cer peste pământ, noi, martorii lui Dumnezeu-Cuvântul, Care a murit şi a înviat pentru ca să credem că El este cu noi, pe toţi îi îndemnăm să se tămăduiască de duhul cârtirii şi al deşartelor vorbiri, căci acestea duc la păcatul clevetirii, fiindcă şi cel mai tainic cuvânt atrage pedeapsă, ca şi minciuna, care omoară sufletul celui ce se hrăneşte din rodul ei, căci viclenia omului Îl ţine departe pe Domnul, iar ispitirea atrage prin ea mustrare peste cei bolnavi cu mintea, care n-au înţelepciunea de mamă, fiindcă ea se depărtează de cei nepricepuţi pentru ea; şi chiar dacă înţelepciunea are de piatră iubirea, ea loveşte în cei defăimători, fiindcă Duhul Sfânt al Domnului scoate deasupra pe toate cele ascunse şi străpunge inimile toate şi cuvintele toate, fiindcă El cuprinde lumea, şi pe toate ale ei le cunoaşte până la cea mai slabă şoaptă, şi nu se pot ascunde cei nedrepţi şi nu poate fi nimic uitat, căci toate punerile la cale, bune sau rele, vor fi descoperite, iar cei ce-şi grăbesc moartea prin cele rele ale lor, sunt atraşi apoi spre ea. Domnul însă este îndurerat şi trist pentru cei ce pot fi vii şi nu vor, căci El este Domnul vieţii şi al izbăvirii celor păcătoşi, care prin pocăinţa lor pot asupra păcatului, care aduce moarte celor ce îl iubesc pe el.

Vă povăţuim spre Duhul lui Dumnezeu, Care ştie toate ale voastre, şi vă mărturisim bucuria Duhului Sfânt din ziua aceasta cu voi şi cu noi, cei din cer, adunaţi sub cortul cel ocrotitor al sărbătorilor în grădina întâlnirii cerului cu pământul, a Domnului cu voi. Duhul Sfânt este graiul nostru, nu noi suntem cuvântul pe care vi-l dăm spre încununarea sărbătorii de azi. Bucuria mărturisirii se face dor şi iar dor în noi, cei din cer, şi grăim vouă în Duhul Sfânt şi am spus vouă lucrarea Lui, povaţa Lui, lumina Lui, Care pătrunde fără greş în cele mai tainice ascunzişuri ale inimii şi Căruia nu-I scapă nici şoapta cea mai stins şoptită. Gura este organul cel făcut de Dumnezeu şi trebuie s-o îngrijim împotriva vicleşugului, duh folosit de om cu mare uşurinţă, până când el va fi nimicit de pe pământ, duh care încurcă pe cele dinăuntrul inimii omului şi îl face pe om rob vicleşugului, care stă împotriva Duhului Sfânt, Povăţuitorul Cel de la Dumnezeu pentru om.

O, au stat cu noi şi cu voi cei de dedesubt, căci au fost chemaţi şi li s-a făcut pomenirea de vară, şi ce frumoasă a fost ziua aceasta şi ce mângâietoare pentru cei adunaţi din cer, de pe pământ şi de dedesubt! O, fiţi salvatorii celor îndureraţi! Fiţi voi aşa cum ar fi trebuit să fie ei, cei ce acum sunt îndureraţi pentru vremea lor cea neumbrită de Duhul Sfânt, Povăţuitorul oamenilor!

O, fiţi credincioşi, nu necredincioşi! Toţi cei care nu pot mai mult din pricina piedicilor pe care ei înşişi şi le-au zidit până acum în cale, să-şi folosească inima locaş al tainei de nou Ierusalim şi să-şi rabde încă robia, până ce dragostea din inima lor, mare din zi în zi mai mult, le va da lor izbăvirea şi apoi le va pune în faţă cărarea întreagă, viaţă cu putere în ea prin împlinirea ei cea întreagă. Amin.

O, feriţi-vă de vicleşug, că acest duh vă duce sub nemulţumiri, de la care se naşte răzvrătire între frate şi frate! Nu fiţi pretenţioşi, ca să nu vă despartă această meteahnă! Fiţi mulţumiţi şi mulţumitori! Aţi fost povăţuiţi azi de pe pământ să nu staţi fără veghe peste voi, iar veghea înseamnă ocrotire. Limbile Duhului Sfânt s-au revărsat peste voi de jos şi de sus, numai să le urmaţi povaţa. Iubiţi să fiţi mici şi ocrotiţi, căci cei ce caută întâietate nu-şi mai sfârşesc căutarea, şi aşa vor fi găsiţi în ziua cercetării. Şi, în sfârşit, duhul îndrăgostirii de Dumnezeu să ia foc în voi ca şi în noi, ca şi în Domnul nostru şi al vostru, Care aruncă mereu, mereu peste pământ focul dragostei Lui, şi iată, cuvântul Lui pentru îndrăgostirea de Dumnezeu a celor ce vin şi aud şi văd şi cred în El apoi. Aceasta este ceea ce Duhul Sfânt vă îndeamnă pe voi prin noi, ucenicii cei de acum două mii de ani, mărturisitori ai Domnului şi Mântuitorului nostru, şi care şi azi L-am mărturisit pe El Mântuitor. Amin.

Iar vouă, celor ce puneţi cerului masă cu cei de pe pământ doritori de Dumnezeu, vă dăm din noi plinul Domnului şi vă vestim că va fi să lărgiţi aşternutul Domnului de la voi şi să deschideţi încă şi mai larg pentru cei ce înviază din păcat şi vin să ia în ei duhul îndrăgostirii de Dumnezeu ca şi voi. Fiţi primitori de oaspeţi! Fiţi pentru Domnul aşa, pentru rodul Lui care se ridică spre El, căci casa Lui sunteţi voi! Amin, amin zicem vouă, nu vă temeţi că sunteţi mici şi neputincioşi! Lăsaţi să poată Domnul! Voi doar staţi casă a Sa, han al Său pentru cei ce se opresc ca să bea şi, bând, să afle ei apoi gustul nedespărţirii de Dumnezeu. Amin.

Pace vouă, aşa cum Domnul ne-a învăţat şi pe noi să spunem urarea Lui peste cei binecredincioşi! Amin.

Iar Ţie, Doamne, mângâiere în cer şi pe pământ de la ucenicii Tăi cei din cer şi de la cei de pe pământ, şi prin ei de la toţi cei mângâioşi Duhului Tău rănit după om. Amin.

– Sfârşim acum cuvântul zilei, o, ucenici ai Mei, cei din cer şi cei de pe pământ, şi Ne odihnim în duhul împlinirilor, care vor prăsi unele din altele spre slava cea de nou Ierusalim pe pământ, care-şi lărgeşte cortul ei. Tainic i-am îmbrăcat în binecuvântare scumpă pe toţi cei care au venit şi au poposit şi s-au întors apoi întru ale lor. Le-am dat lor pe îngerii Mei spre însoţire lor. Mă voi aprinde în ei cu focul pe care îl tot arunc pe pământ ca să ardă şi să se vadă arzând şi aprinzând el foc din foc. Amin.

O, popor de la izvor, peste şapte zile avem sărbătoarea tuturor sfinţilor Mei, şi lângă ea sărbătoarea trâmbiţei Mele Verginica, născută în anul naşterii ei în duminica a noua după praznicul Învierii Mele. Voi grăi în ziua aceea, fiilor, şi Mă voi mângâia prin grăirea Mea. Voi grăi cu puterea Duhului Sfânt Povăţuitorul, o, şi cât aş vrea să prindă rod grăirea Mea din ziua aceea!

Pace vouă! Odihniţi-vă, tată! Îngerii Mei iau slujirea voastră şi o păstrează la Mine pentru voi. Fiţi ostenitori neosteniţi pentru via Mea, o, fiilor! Amin, amin, amin.