Mai înainte de zori Îmi trezesc străjerii şi-Mi cobor în cartea Mea cea de azi cuvântul praznicului Înălţării Mele la cer şi dau binecuvântare aparte pentru fiii poporului Meu, căci Eu, Domnul, ies cu ei pentru duhul mărturisirii. Amin.

Mergem, fiilor, în mijlocul neamului român, mergem cu pâine şi cu sare şi tainic îl chemăm la praznicul venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, praznic mare, şi cu care de mai bine de cincizeci de ani prăznuiesc pe vatra acestui neam, şi la care mereu, mereu chem neamul român să bea din râul Meu de cuvânt, să bea şi să dorească după Mine, căci Eu, Domnul, doresc după el cu mare dor, că vreau să fac din el slava lui Dumnezeu pe pământ între oameni şi vreau să Mă vestesc în lung şi în lat cu ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp, pentru încununarea lucrării cea de şapte mii de ani a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt pe pământ cu omul, după ce Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi pe om.

La patruzeci de zile după învierea Mea acum două mii de ani M-am strâns cu ucenicii şi cu toţi cei care au rămas credincioşi venirii Mele de atunci, şi grăindu-le lor despre cele ce am pătimit, precum era scris, le-am poruncit lor să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe Duhul Sfânt, Care îi va îmbrăca întru putere ca să fie ei apoi martorii Mei până la marginile pământului, şi pe când le grăiam, M-am ridicat la cer şi ne-am despărţit şi un nor M-a luat din ochii lor şi M-a dus la Tatăl, şi au văzut ei lângă ei doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine albe, grăind lor: «Bărbaţi galileeni, aşa cum L-aţi văzut pe Iisus înălţându-Se de la voi la cer, aşa va şi veni».

O, aşa v-am făcut Eu şi pe voi în vremea aceasta a Mea cu voi martorii Mei din zilele acestea şi adesea am ieşit cu voi spre mărturia Mea şi v-am făcut împărţitorii cuvântului Meu, căci Eu pun cuvântul Meu înaintea neamurilor de la margini la margini şi-Mi trezesc şi-Mi voi trezi pe cei ce vor avea parte cu Mine în ziua slavei Mele, când Eu voi ridica peste toate înălţimile mărturia Mea cu voi, cuvântul venirii Mele celei de acum, fiilor. Vă dau în ziua aceasta binecuvântare dulce şi vă fac dulci pentru cei ce vor privi la voi, căci voi mergeţi din partea Mea în ziua aceasta înaintea neamului român cu pâine şi cu sare, fiilor, şi e mare taină ceea ce fac Eu cu voi în ziua aceasta. Fiţi binecuvântaţi, şi împărţiţi înţelepciunea cea de sus peste cei de pe pământ, care vor privi la voi! O, fiilor, fericiţi sunt cei ce vă iubesc pe voi şi fericiţi vor fi cei ce vor rămâne în această iubire până la sfârşit, căci Eu, Domnul, le dau dar aparte celor ce vă iubesc pe voi şi le dau darul credinţei, şi le dau darul înţelegerii şi stârnesc în ei dorul de Dumnezeu la întâlnirea lor cu voi, că voi sunteţi fiii lui Dumnezeu pe pământ, aşa cum lucrarea cuvântului Meu v-a făcut, şi apoi iubirea voastră, fiilor.

O, neam român, ies înaintea ta cu pâine şi cu sare, tată. E mare taină ceea ce fac Eu înaintea ta în ziua aceasta prin fiii cuvântului Meu cel de azi pe vatra ta! O, e mare taină lucrarea Mea cea de azi în mijlocul tău! Îţi dau ajutor ca să înţelegi pe cele de sus pentru soarta ta cu Dumnezeu şi te cuprind în înţelepciunea Mea, pe care am pus-o în mijlocul poporului Meu cel din mijlocul tău, masă de cuvânt în vremea aceasta pe pământ, ca să-Mi scriu cartea Mea cea de azi, cartea venirii Mele a doua oară de la Tatăl la om, o, ţara Mea cea de azi! Vreau, tată, să Mă împac cu tine, şi lucrez tainic, pentru că tu nu dai să înţelegi, şi împlinesc tainic, pentru că sunt tari la cerbice cei ce domnesc peste tine, dar Eu te iubesc şi te învăluiesc în mila Mea şi tainic îţi dau ceea ce am să-ţi dau până când Mă voi putea face înţeles că am stat aşteptând ani la rând ca să aduc împărăţia Mea peste neamul român şi să-l arăt pe el cu ea, cu slava Mea cea de azi în mijlocul lui.

O, să nu-i dispreţuieşti pe cei prea mici ai Mei din mijlocul tău! Eu îţi fac bine prin ei şi îţi ţes ţie cămăşuţă slăvită, şi tainic îţi fac din cuvântul Meu ţesut cu dor şi cu răbdare veşmântul tău cel de mâine, o, ţara Mea cea de azi, că vreau ca tu să ai înviere, tată. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău şi Mă fac râu de cuvânt în mijlocul tău şi te mângâi şi te aştept să înţelegi lucrarea Mea cea pentru tine, căci ţie îţi trebuie Păstor din cer, ţara Mea. Îi cer Tatălui cu rugă înlăcrimată să-ţi dea înţelepciunea tainelor lui Dumnezeu şi să te deştepţi cât mai curând şi să stai cu credinţă şi cu biruinţă pentru tine înaintea Lui, o, ţara Mea. Binecuvântare în taină îţi dau în ziua aceasta şi Îl rog pe Tatăl să te ridice, să te înalţe spre cele de sus coborâte în mijlocul tău pentru viaţa ta cea de la Dumnezeu între neamuri, dar roagă-te şi tu şi nu da la spate povaţa Mea, căci Eu sunt bogăţia ta, şi vor înţelege curând, curând neamurile de pe pământ că tu Îl ai pe Domnul slăvindu-Se în cuvânt în mijlocul tău şi te vor iubi pentru Mine şi-ţi vor da iubirea lor, dar ia de la Mine şi fii credincioasă şi scoală-te frumos întru întâmpinarea Mea, o, ţara Mea cea de azi, ţara Domnului Iisus Hristos întru a doua Sa venire de la Tatăl pe pământ. Amin.

O, mergem, fiilor, cu pâine şi cu sare şi cu Duhul Meu şi punem masă de praznic înaintea neamului român şi ne întoarcem apoi în carte pentru tot cuvântul zilei. Fiţi frumoşi, fiţi cereşti, fiţi credincioşi făgăduinţelor Mele, ca să se împlinească ele toate, toate, fiilor. Zi mărturisitoare se face ziua Mea cu voi în ziua aceasta. Dau să-Mi croiesc drum mai larg în sufletul acestui neam, iar voi sunteţi martorii Mei şi voi răvăşi cu voi inima neamului român, la care Tatăl Meu Savaot M-a trimis acum.

Pace vouă, fiilor! Zi de înălţare spre cele din cer în mijlocul lui, aşa să fie ziua aceasta pentru neamul român! Trimit îngerii şi sfinţii să împlinească aşa, iar voi de pe pământ fiţi cu credinţă, fiilor, căci prin credinţă am lucrat în toată vremea, prin fiii credinţei, prin cei credincioşi făgăduinţelor Mele am împlinit Eu pe pământ toate câte s-au făcut spre mărturia Mea, toate câte Tatăl Meu Mi-a dat şi Îmi dă să împlinesc pe pământ. Amin, amin, amin.

Acum, fiilor veghetori în calea cuvântului Meu când el vine, deschidem iarăşi cartea şi aşezăm în ea cuvânt de mulţumire înaintea Tatălui pentru grija Lui cea mare, pentru tainica Lui lucrare pe care o pune înaintea oamenilor, spre împlinirile care va să vină din cer pentru împăcarea cu Tatăl a neamului român, în mijlocul căruia am pe poporul cuvântului Meu şi de unde Eu Îmi împart în cele patru laturi râul de cuvânt care curge din gura Mea acum, la sfârşit de timp, a doua Mea venire de la Tatăl pe pământ, învăluit în cuvânt, aşa precum lucrez acum, Dumnezeu tainic, ca să pot să fiu cu omul aproape, ca să pot lucra pentru om de aproape, ca să pot să grăiesc cu el cuvântul Meu, aşa cum a fost şi în rai lucrarea Mea cu omul. O, trebuie credinţă pentru aceasta, credinţă nu ca a omului aşezat de Mine în rai după ce l-am zidit, ci trebuie ascultare cu credinţă, iar voi aţi mers cu Mine pentru duhul mărturisirii în ziua aceasta, fiilor, şi va privi la voi neamul român înăuntru şi în afara hotarelor lui, căci mulţi sunt pribegi, mulţi îşi cheltuiesc viaţa departe de vatra lor cea din părinţi, dar dintre ei sunt mulţi mărturisitori pentru acest neam, aşa cum au fost şi în vremea strâmtorării cea pentru mărturisire când ei plângeau pe cei ce sufereau în hotarele lor aici, iar acum ei luptă încă pentru lucrarea cea bună, pentru faţa cea curată a multora care au suferit pentru neamul Meu de azi, pentru credinţa şi viaţa cea de sus a neamului român, aşa cum şi voi aţi lucrat cu Mine în zilele acestea, dar lucrarea Mea cu voi e mare, tată, nu e ca a omului, că e din cer lucrarea Mea cu voi, e din Tatăl, căci Eu nu grăiesc de la Mine Însumi în mijlocul vostru, ci numai de la Tatăl, Care M-a trimis, aşa cum şi Eu vă trimit pe voi. Amin.

Şi acum, fiilor, aşezăm în carte cuvântul binecuvântării pentru praznicul Meu cu poporul cel credincios şi plin de dor de cer, care se va aduna la izvor lângă Mine şi lângă voi peste zece zile, când Dumnezeu Duhul Sfânt Îşi va aşeza lucrarea Sa, ca şi acum două mii de ani, peste credinţa celor ce vor poposi cu credinţă ca să audă pe Dumnezeu-Cuvântul la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, după cincizeci de zile de la praznicul Învierii Mele dintre cei morţi, şi iată cele două mari praznice împărăteşti sub a căror oblăduire sfântă stă aşezată prin pisania de sub temelia ei biserica Mea cu voi, locaşul sfânt de nou Ierusalim, şi lângă ele, încă, sărbătoarea trâmbiţei lui Dumnezeu Virginia, cea prin care Eu, Domnul, Mi-am croit, începând din anul 1955 calea Mea de venire cuvânt acum pe pământ, după ce mulţi ani am pregătit-o pe ea ca să-Mi fie ea vas ales pentru trâmbiţare, pentru ca să curgă prin ea cuvântul Meu auzit pe pământ, lucrare care a odrăslit apoi, precum a fost proorocia Mea prin trâmbiţa Mea, şi iată, lucrez pe mai departe, căci rădăcina are rămurele, are de la Dumnezeu, Care face să răsară şi să crească şi să fie. Amin.

O, dar este scris încă în lucrarea Mea cea de la începutul cel cu trâmbiţa Mea că după plecarea ei la cer poporul cel hrănit se va alege în două părţi, şi unii se vor face oi şi vor prăsi miei, iar alţii se vor face lupi şi vor sfâşia, şi s-a împlinit aşa cum a fost rostit cuvântul, căci am avut şi am dintre cei ce au stat la masa aceasta inimi îndârjite, fii care s-au hrănit cu părerea de sine, părere bună despre ei înşişi, duhul trufiei, care nu-şi găseşte îndreptăţire înaintea Mea când omul se hrăneşte din el. Aceştia s-au crezut şi au nădăjduit să fie ei cei dintâi după plecarea trâmbiţei Mele, şi ce, oare, i-ar fi împiedicat să fie aşa dacă ar fi fost ei lucrători cu credinţă şi cu credincioşie pentru mersul Meu cuvânt pe pământ? O, i-a împiedicat dorul de mărire, dorul de întâietate, plăcerea vieţii, văzută de ei, dar Eu, Domnul, n-am venit pe pământ cu această lucrare plină de suferinţă pentru Mine şi pentru purtătorii ei, n-am venit cu ea ca să Mă bag sub voia şi sub mintea celor îngâmfaţi, care nu-şi mai încap acum în piele, bătându-se în piept că au ei ca viaţă lucrarea Mea cea prin trâmbiţa Mea. Eu, Domnul, le spun la aceştia câţiva câţi sunt şi care tot fac valuri cu trufia lor, le spun lor că sunt bolnavi de duhul trufiei, de duhul clevetirii şi al dispreţului, şi, mai mult de atât, ei fac păcat ştiut asupra Duhului Sfânt, din pricina orbirii lor sufleteşti, şi lovesc ei asupra cuvântului Meu, care n-a încetat şi nu încetează să curgă din gura Mea şi să fie auzit şi scris pe pământ, căci am din tulpină rămurele, inimioare cu duh umilit şi cu răbdarea cea de sub cruce, şi pe care Eu, Domnul, Eu le-am pregătit în mijlocul poporului Meu fără să Mă ascund, iar crucea Mea cea de azi, mersul Meu cel îndurerat de azi este lovit chiar de cei ce Mi-au fost fii la masa Mea de cuvânt, fii şi rudenii, fini şi creştini înfiaţi de Duhul Meu, şi care acum stau la răspântii lăudându-se că sunt ei urmaşi ai acestei lucrări, dar să-Mi arate lucrul lor şi rodul lor, după cum se laudă ei că sunt pe piatră şi că fiii cu care Eu am mai rămas şi cu care Mi-am ridicat şi-Mi voi tot ridica popor mărturisitor, nu sunt vrednici ei pentru Mine şi pentru cei ce se simt urmaşi ai lucrării Mele cea prin trâmbiţa Mea, ci ar fi să fie ei fiii minciunii. O, vin şi Eu şi întreb şi Eu aşa:

Voi, cei care ziceţi că staţi bine pe piatra lucrării Mele, prin ce dovediţi că sunteţi voi cei adevăraţi ai acestei lucrări? O, Eu am spus în toată vremea cuvântului Meu cel de azi să fiţi sfinţi, să fiţi cuminţi, să nu huliţi v-am spus, să nu dispreţuiţi, să nu vă dezvinovăţiţi învinuind pe fraţii voştri, şi am spus să vă curăţaţi de toate relele voastre asupra lucrării Mele şi să staţi în pocăinţă, şi nu v-am spus să vă faceţi judecători pentru cei care cu multă credincioşie au rămas lucrători sub crucea venirii Mele de azi pe mai departe prin vreme. Voi însă, doi, trei câţi sunteţi la număr răzvrătiţi în ascuns şi nemulţumiţi, v-aţi îndârjit asupra cuvântului Meu, care v-a rugat mereu să fiţi sfinţi, şi v-aţi apucat pe mai departe să faceţi copii, şi apoi i-aţi dat lumii, aşa cum Eu n-am spus să faceţi, ba voi şi pe cei botezaţi şi binecuvântaţi de Mine şi de trâmbiţa Mea, o, şi pe aceia i-aţi lăsat să moară, să piară din lucrarea Mea şi să fie ai lumii acum. O, zadarnic spuneţi voi că sunteţi rămaşi cu lucrarea Mea cea prin trâmbiţa Mea, voi şi fiii voştri. Uitaţi-vă la înfăţişarea voastră cea dinăuntru şi cea din afară şi la cea a copiilor voştri şi ruşinaţi-vă, tată, că nu aveţi cu ce vă lăuda că mai sunteţi ai Mei. Chiar şi cât aţi stat ai Mei, o, nici atunci nu voiaţi să fiţi sfinţii Mei, căci vă plăcea trupul şi pofta cărnii, care pofteşte împotriva duhului, tată, şi cu toate poftele voastre M-aţi înţepat mereu, iar acum, iată, scoateţi suliţa trufiei voastre ca să loviţi în cei rămaşi pentru credincioşie lângă Mine, dar ea se va întoarce spre voi, o, fiilor îndărătnici, căci orice săgeată aruncată cu răutate vine cu lovitura ei înapoi, şi mai ales când voi aruncaţi în Dumnezeu şi în lucrul Său cel sfânt.

O, fiilor, Eu, Domnul, v-am botezat pe voi şi v-am înfiat apoi prin trâmbiţa Mea în vremea Mea cu ea şi cu voi, şi iată, tată, ce faceţi voi azi! O, fiilor răzvrătiţi, nu e de la Mine să dea omul cu piatra şi să judece pe aproapele său, împrăştiind clevetire în părţi. E de la diavol aceasta, căci răutatea din voi este diavol, tată. E mai bine să vă umiliţi, fiilor. O, dacă voi ziceţi că sunt nevrednici cei prin care Eu merg pe mai departe cu trâmbiţarea Mea, Eu, Domnul, vă învăţ că e bine să ziceţi altfel, şi să ziceţi aşa: „Doamne, şi eu sunt păcătos ca şi fratele meu, căruia eu îi zic păcătos; iartă-mă şi pe mine, iartă-l şi pe el“, şi să nu vă fie ruşine să vă osândiţi pe faţă păcatele, ci să vă fie ruşine să osândiţi pe ale altora, tată, fiindcă voi nu sunteţi judecătorii lor, ci Eu sunt. O, nu Mă trageţi jos de pe jeţul judecăţii ca să faceţi voi în locul Meu judecată, că e primejdia să cădeţi în judecată, în grea judecată, tată. O, de unde ştiţi voi că aveţi dreptate prin ceea ce gândiţi şi vorbiţi? Ştiţi voi ca Dumnezeu, Care ştie taina fiecărui om? Ştiţi voi ca Mine, tată?

O, umiliţi-vă în voi înşivă, fiilor, căci sunteţi căzuţi din bărcuţa Mea, iar cine cade din bărcuţa Mea cu fii în ea, din pricina trufiei cade şi din păcatul judecăţii de frate, şi nu de altceva, iar din pricina acestor păcate este luat de diavol omul, căci păcatele acestea priesc statului diavolului în om, o, fiilor. O, nu uitaţi, nu uitaţi că Duhul lui Dumnezeu a rostit în David şi a zis celui ce nu iubeşte cuvântul Meu şi care cleveteşte cu limba sa: «Pentru ce, păcătosule, povesteşti tu dreptatea Mea şi iei în gura ta legământul Meu, când tu urăşti învăţătura Mea şi lepezi înapoia ta cuvântul Meu, când gura ta asmute răutate şi limba ta urzeşte vicleşugul, stând împotriva fratelui tău şi clevetind pe fiul maicii tale ca să-l îndemni la sminteală? O, nu! Eu te voi mustra punându-te faţă în faţă cu păcatele tale, căci tu te făleşti întru răutate, şi cu limbă vicleană împarţi vicleşug».

O, fiilor trufaşi, luaţi aminte la cuvântul Meu care grăieşte acum cu voi, căci Eu îl grăiesc, şi grăit rămâne el: fiţi atenţi, că unii se înalţă ca să cadă, se înalţă spre judecată şi spre trufie, şi ei nu ştiu ce fac, şi apoi cad, cad prin duhul trufiei, iar alţii se smeresc, şi prin smerenia cea din ei sunt mari la Dumnezeu şi vor fi măriţi pe pământ, căci cine se smereşte va fi înălţat, precum este scris, şi iată, voi, cei clevetitori, îi spovediţi în fel şi chip, în sus şi în jos cum vă vine la gură, pe unde vă vine bine, pe fraţii voştri care au rămas cu credincioşie şi cu lucrare multă lângă Mine, dar pe voi, o, pe voi cine, tată, cine vă mai spovedeşte pe voi pentru păcatele voastre asupra fraţilor voştri şi asupra Duhului Sfânt, când voi loviţi în cuvântul Meu numindu-l minciună? O, cine vă mai dezleagă pe voi, oare, de păcatul cel greu al învinuirii de frate, al clevetirii, al judecăţii aproapelui, luând voi locul Meu pentru judecata a toate, o, fiilor?

Eu, Domnul, vă spun vouă o vorbă pământească pentru ca să vedeţi cum greşiţi voi de rău, tată. Când vă duceţi şi cumpăraţi o sculă pretenţioasă la folosit, găsiţi în cutia ei o cărticică scrisă pentru legea ei de folosire, iar voi o citiţi şi folosiţi după legea ei de lucru scula aceea şi nu treceţi peste ceea ce face ea, căci altfel ea nu v-ar mai folosi pe voi cu lucrarea ei. Eu, Domnul, vă întreb pe voi acum: dacă voi umblaţi la legile Mele, la ceea ce am Eu de făcut, ca să faceţi voi, mai pot Eu să vă folosesc pe voi? Mai puteţi voi să Mă folosiţi pe Mine, tată? Iată, sunteţi trufaşi, şi altfel de nume Eu nu vă pot pune pe masa Mea. Trufia v-a luat vederea, v-a luat mintea, v-a smuls din voi darul credinţei şi v-a lăsat săraci de Dumnezeu, căci voi L-aţi stricat pe Dumnezeu în voi, şi dinspre unii spre alţii lucraţi şi Îl stricaţi pe Dumnezeu în voi.

O, Eu ţi-am spus, creştine, prin trâmbiţa Mea şi aşa ţi-am spus: «Nu arăta cu degetul păcatul fratelui tău, că dacă Eu ţi-aş arăta al tău păcat, el este mare şi amuţeşti, creştine!». O, dacă aţi plecat din bărcuţa Mea nu v-aţi salvat, tată, ci v-aţi împribegit şi sunteţi fără căpătâi, căci păcatul clevetirii atrage mare, mare întuneric peste paşii omului şi greu se mai trezeşte un aşa om. Vă învăţ şi pe voi aşa cum îi învăţ Eu pe cei smeriţi care au rămas cu Mine, şi vă spun aşa: celui ce-ţi spune ţie, frate, greşalele tale, nu-i spune lui că nu-i aşa, ci spune-i aşa cum a spus samarineanca: «Doamne, văd că Tu eşti prooroc», şi spune-le celorlalţi: «Veniţi şi vedeţi cum Domnul îmi spune toate câte eu am făcut». O, nu trebuie să vă cadă vouă la picioare şi să joace după nemulţumirile voastre cei de sub povara Mea, şi cu care, iată-i, Eu merg cu ei pe mai departe cu mersul Meu, ci trebuie să stea ei de-a dreapta Mea, că nu pentru voi, cei nemulţumiţi, ci pentru Mine i-am ales, şi ca să asculte de Mine i-am ales. O, învăţaţi şi voi, învăţaţi rugăciunea nedezvinovăţirii, tată, şi trăiţi după ea, căci ea spune să nu osândiţi pe fraţii voştri dezvinovăţindu-vă pe voi, iar grăirea în deşert vă învinuieşte la Dumnezeu, fiilor, căci Eu am spus că pentru tot cuvântul rostit va fi să dea socoteală omul. Şi acum vă îndemn, Eu, Domnul, vă îndemn, lecuiţi-vă de toate păcatele pe care Eu le-am spus în ziua aceasta că voi le faceţi, şi fiţi cu ochii sus, spre Dumnezeu, Care vede şi aude toate câte voi faceţi şi grăiţi. Amin.

Acum grăiesc celor ce Îmi vor pregăti ziua Mea de praznic de Duh Sfânt cu poporul cel plin de dor după izvorul Meu de cuvânt şi după grădinile binecuvântate de Mine pentru cei ce au rămas cu credincioşie sub crucea mersului Meu cel de azi al râului cuvântului Meu peste pământ. O, vă dau vouă îngeri lucrători cu voi, fiilor de la izvor, ca să-Mi pregătiţi popasul Meu cu voi şi cu poporul care se va strânge cu dor la izvorul Meu de cuvânt. Vă dau, tată, în ajutor îngerii stihiilor ca să slujească ei Mie şi vouă pentru vreme caldă, cu soare şi cu dulcele Duhului Sfânt, dar şi voi să staţi în lucru cu ei pentru rugă înaintea Mea, ca să vă dau Eu vouă prin ei acestea, fiilor. Lucraţi cu multă pace, tată. Nu vă temeţi că veţi osteni sau că nu vă veţi odihni. Staţi în Duhul Sfânt învăluiţi, căci Dumnezeu poate în voi ceea ce nu puteţi voi. Amin.

Vom împărţi, fiilor, pomană pentru cei adormiţi, care vin atunci în cete-cete la masa Mea pentru pomenirea lor, pe care voi le-o veţi face atunci. Vor sta la masă cerul şi pământul, cei de sus şi cei de jos şi cei de dedesubt, care au iubit pe Dumnezeu, şi ne vom strânge sub taina iubirii de Dumnezeu, unii pentru plată, iar alţii pentru bucuria lucrării Mele de azi pe pământ, căci Eu încă lucrez pentru bucuria cea de la Mine, fiilor.

Pace vouă, şi celor ce vor ajuta cu voi ziua de praznic de Duh Sfânt în grădinile Mele cu voi, şi se vor aduna lângă noi cei ce ne iubesc pentru mântuirea lor, şi fericiţi vor fi cei ce ne iubesc aşa, o, fiilor, căci Eu şi cu voi lucrăm mântuire şi credinţă pentru mulţi, tată. Amin.

Acum intraţi sub cuvântul binecuvântării Mele. Binecuvântată să fie pregătirea praznicului Duhului Sfânt şi binecuvântată să fie ziua cea de praznic, duminica a opta de după praznicul învierii Mele! Amin.

Binecuvântată să fie calea celor ce vor călători spre izvorul Meu de cuvânt şi spre grădinile Mele de azi, şi cărăruţele toate care se vor strânge aici ale tuturor celor ce vin la izvor, toate să fie binecuvântate întru venire şi întru întoarcere, ca şi intrările şi ieşirile lor! Amin.

Eu, Domnul, veghez cu cerul tot şi dau fiecăruia pacea, îndrumarea şi bucuria cea pentru întâlnirea care va fi. Eu, Domnul, am cuvântat aşa, şi aşa voi împlini, precum am binecuvântat. Amin, amin, amin.