Duhul Sfânt Se face cuvânt pe pământ şi Se face povăţuitorul oamenilor. Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi în acest nume Se slăveşte Dumnezeu prin cuvântul Său din zilele acestea, şi Tatăl Mă trimite să grăiesc pe pământ, căci pe pământ nu mai este cuvântul lui Dumnezeu pe nicăieri, ci este numai cuvântul omului, fiindcă omul nu s-a deprins să ia de la Dumnezeu povaţă pentru toate câte lucrează el pe pământ. Încă de la începutul lui cel din Eden omul a zis el şi nu a zis ca Dumnezeu, Care l-a făcut pe el. Păcatul nerecunoştinţei s-a încuibat în om încă din rai, şi din această pricină a pierdut omul raiul, iar raiul l-a pierdut pe om, pe cel pentru care raiul a fost făcut de Dumnezeu, şi iată, «boul îşi cunoaşte ieslea sa şi pe stăpânul său, dar omul nu-L cunoaşte pe Dumnezeu», aşa cum este scris în prooroci.
Vin pe pământ cuvânt să-l fac pe om să Mă cunoască în cuvântul Meu şi apoi să Mă aştepte şi să-Mi ceară povaţa. Să se întrebe cu Mine omul, iar Eu să Mă întreb cu el, căci Eu pentru aceasta l-am zidit, şi aşa l-am zidit când l-am plămădit din pământ şi i-am dat apoi suflare de viaţă şi l-am făcut pe el om cu suflet viu. Vin pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp, ca să-i fac să vadă pe cei ce nu văd şi să le iau vederea lor, a celor ce zic că văd, căci omul M-a dispreţuit încă de la începutul său cel de la Mine. Acum două mii de ani M-am făcut cunoscut Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, aşa cum era scris să vin şi să plătesc cu viaţa Mea pusă pe cruce răscumpărarea omului căzut din rai şi din viaţă, şi M-au cunoscut cei bolnavi, dar cei sănătoşi n-au voit să se aplece. M-a cunoscut orbul cel din naştere orb, dar cei ce s-au născut cu ochi sănătoşi n-au voit să vadă ca să creadă că Eu sunt Hristosul Tatălui, trimisul Lui după om pe pământ. Am luat pământ cu mâna, scuipând în el ca să-l pot muia, ca să-l pot plămădi, şi am făcut din el ochi pentru cel ce s-a născut orb şi i-am pus lui ochi la locul lor şi l-am trimis apoi să-şi spele faţa şi pământul din jurul ochilor ca să vadă apoi limpede pe Dumnezeu şi pe oameni şi pe sine să se vadă, după o viaţă fără de vedere cum a trăit el până atunci. Le-ar fi fost de ajuns aceasta ca să creadă oamenii că Eu eram Dumnezeu venit la ei de la Tatăl, precum era scris să vină Mesia din cer pe pământ, dar ei erau deprinşi unii cu alţii între ei şi n-au voit să se deprindă cu Dumnezeu în mijlocul lor, şi M-au stârpit apoi, iar Eu M-am întors apoi iarăşi întru Tatăl şi M-am întors suspinând şi aşteptând de atunci şi până azi. Aştept şi iar aştept. Îl aştept pe om să Mă cunoască în lucrările Mele şi îl rog să deschidă ochii şi să vadă. Pot Eu să-i deschid lui ochii, aşa cum şi fac de atâtea ori cu omul, dar îl rog pe el să şi-i deschidă, ca să nu-l doară dacă umblu Eu la el şi la îndărătnicia lui şi la nevederea atât de bolnavă a trupului şi a sufletului şi a duhului lui.
O, neam român, Îmi apropii iarăşi de tine cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt. De o bucată de vreme te strig pe tine la masa Mea de cuvânt prin izvorul cuvântului Meu cel din mijlocul tău, masa Mea cu poporul Meu cel luat din români, şi-ţi tot dau povaţă cerească, tată. Voiesc ca tu să nu fii nevăzător şi surd la glasul Meu, care te cheamă ca să vezi şi ca să auzi şi ca să bei din fântâna Mea spre viaţa ta. De când am plămădit Eu cu cuvântul cerul şi pământul, de atunci te-am ales să-Mi fii masă şi casă acum, la sfârşit de timp. O, tu eşti acum în strâmtorare mare, tată, şi ia bine de la Mine ca să faci tu ochii mari, căci ţie nu-ţi lipseşte pâinea sau haina, ci îţi lipseşte împăcarea cu Mine, tată. O, împacă-te cu Mine, iar Eu, Domnul, te-am învăţat cum să faci ca să ne împăcăm şi ţi-am spus că nu e bună nedreptatea, căci cei ce se numesc în mijlocul tău biserica lui Dumnezeu, aceia nu-Mi deschid ca să le dau Eu pentru tine, ba Mi-au făcut şi Îmi fac nedreptate, tată.
O, ţara Mea de azi, o, neam român, dau să te povăţuiesc, iar şi iar dau să te călăuzesc şi să-ţi spun ce să faci. Dumnezeu-Cuvântul este în mijlocul tău cuvântând de mai bine de cincizeci de ani, şi cu măiestrită taină lucrează El în mijlocul tău. O, cum să fac să pot să fac sfat cu tine pentru izbăvirea ta de orbire şi pentru slava ta cu Mine apoi înaintea popoarelor? O, cum să fac să Mă asculţi? Cum să fac să-Mi cunoască adevărul şi glasul Meu cel de azi mai-marii tăi care stau pe scaune de slujitori de biserică şi de legea lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii? O, cum să fac cu voi să fiţi credincioşi glasului Meu cel de la sfârşit de timp pe vatra voastră, fii români? O, de atâtea ori Mi-am îndreptat cu duioşie spre voi cuvântul Meu cel de azi. N-aveţi putere de credinţă, dar vă pot da Eu, fiilor, căci turma română are lipsă mare de Dumnezeu pe pământul ei când Eu, iată, sunt în mijlocul ei plângând la picioarele ei ca să-şi deschidă inima şi cămara cunoştinţei şi ca să-L cunoască pe Dumnezeu. V-aş întreba pe voi ca să-Mi răspundeţi apoi, aveţi ceva de câştigat că nu Mă primiţi cu povaţa slavei cuvântului Meu, care curge râu al vieţii în mijlocul acestui pământ binecuvântat din vecii, aparte binecuvântat pentru vremea Mea cea de acum ca să vin cuvânt pe pământ în casa aceasta şi să cârmuiesc cu glasul Meu de Păstor blând şi smerit corabia aceasta prin valurile de pe pământ?
O, Eu nu vreau să-ţi fie ţie rău, ţara Mea de azi, dar cu cine să Mă pot înţelege pentru tine în mijlocul tău? Nu te teme de zile grele, ci teme-te de depărtarea ta de Mine, tată. Te povăţuiesc spre legea Mea, că vreau să te aşezi întru ea, iar dacă tu nu vrei, Eu vreau aşa şi te aduc la voia Mea, căci în mâna Mea stă toată voinţa. O, nu dispreţui certarea când ea te încearcă cu toate greutăţile ei! Învaţă-te să te întorci la străbunii tăi cei sfinţi! Ei nu spurcau cu nimic, cu nimic zilele de post şi de sărbători şi ziua odihnei Mele. O, nu te teme că-ţi va fi greu, ci teme-te de greul şi de durerea care se urcă la Mine de la tine când văd că în neamul Meu român se calcă peste legea cea sfântă, cea din părinţi, şi scris este că cei ce calcă legea sunt pedepsiţi de ea. Îndeletniceşte-te să fii cuminte şi să posteşti cele trei zile din săptămână, luni, miercuri şi vineri, căci aceste zile sunt fiinţe în cer şi sunt lovite de pe pământ şi sunt numai şi numai răni pe ele, cele mai rănite fiinţe dintre cele din cer. O, nu trebuie neamul creştinesc să mănânce pe cele oprite pentru zilele acestea, nu trebuie. Nici măcar untdelemn nu trebuie în bucate în zilele pentru postire, darămite altfel de hrană oprită pentru zilele în care sfinţii şi părinţii au scris post de bucate! O, nu te teme că mori de foame, fiu român! Tu de neascultare mori dacă mori. Mâncarea cea fără de socoteală sfântă îţi aduce boli şi durere în trup şi în viaţă, căci sfinţii şi îngerii se răzbună pentru ranele Mele de la om, iar tu ştii aceasta, dar nu mai vrei să asculţi, tată.
O, neam român, te aduce Domnul din spate la voia Lui, dar nu ridica glas de cârtire, nu te ridica cu cârtire peste cei ce stau sus la cârmă, care ar fi să se îndatoreze pentru tine la neamuri străine, ca să te robească ele apoi la voia lor. O, fii înţelept, neam român, căci nimeni, nimeni nu e bun pentru tine, nimeni decât Dumnezeu. Hai, tată, să ne sprijinim noi între noi prin greu şi prin lipsuri, şi să nu-ţi fie greu să te aşezi în legile Mele sfinte, căci ele te vor scoate din toate strâmtorările care vin. O, te-aş voi cu mare dor să nu mai cheltui bani pe păcat şi aş voi să fugi de otrava de la tutun şi de la băutură, căci Eu, Domnul, am binecuvântat numai apa şi vinul, tată. O, te-aş voi cu mare dor să nu mai mănânci carne, căci carnea te îmbolnăveşte şi cu trupul şi cu sufletul şi îţi aduce bube în trup şi în duh şi te umple de teama trupului ucis de tine ca să-l mănânci apoi. Zadarnic, zadarnic am spus Eu omului poruncă mare: «Să nu ucizi, omule!». O, zadarnică a fost porunca aceasta a Mea pentru om. M-a atras omul tot la voile lui ca să-l las să mănânce carne, dar mai bine îi este lui să se tragă el în voile Mele, şi, fie de voie, fie de nevoie, se va trage omul în voile Mele pe pământ, căci scris este că va veni cerul cel nou şi pământul cel nou şi dreptatea a toate, şi aşa va fi, şi îngerii Mei vor împlini aşa. Amin.
O, dacă tu, neam român, vei vrea şi Mă vei asculta, vei fi tu cel mai slăvit neam de pe pământ, căci harul Meu şi Duhul Meu Se va coborî peste tine şi te va umbri şi vor veni spre tine neamuri, precum este scris, şi vor lua din slava Mea cu tine şi te vor dărui cu daruri, tată, aşa cum este scris de cea aleasă pentru slava Mea, şi iată, de aceea te povăţuiesc să te împaci cu Mine şi să te înveţi să faci voia Mea, o, ţara Mea de azi. Fii cuminte, tată! Caută să vezi bine în povaţa Mea şi fugi de gustul şi de fapta păcatului. Posteşte zilele de post, cinsteşte zilele de sărbătoare şi ziua odihnei Domnului, iubeşte frăţia şi umilinţa, răbdarea şi sfinţenia, tată, şi vei vedea iubirea Mea şi slava Mea cu tine, că este scris de tine să ai viaţă cu Dumnezeu pe pământ şi să vezi apoi cu ochi limpezi pe Domnul tău, pe Stăpânul tău Iisus Hristos, Care, iată-L, grăieşte cu tine pe vatra ta. O, nu te teme de sărăcie, ci teme-te de bogăţie, tată, căci bogăţia piere! O, nu te teme de lipsuri, ci teme-te de toate cele stricate şi vinovate, că multă, multă hrană din care tu iei şi mănânci are boală pusă în ea pentru tine şi are duhul rătăcirii de Dumnezeu în neorânduiala cu care ea este făcută de omul cel fără Dumnezeu în el. Şi te rog, fiu român, te roagă Dumnezeu, închină cu semnul sfintei cruci când bei apa şi când mănânci, şi închină-te şi te roagă când te culci şi când te scoli şi când te trezeşti din somn noaptea, şi ia de ajutor între Mine şi tine pe mama Mea Fecioară ca să ai mamă şi tată, dar ca să ai, trebuie să-i asculţi ca un copil, căci scris este: «De nu veţi fi ca pruncii nu veţi fi cu Dumnezeu şi cu împărăţia Sa».
Stau în sfat cu voi, fii români, şi vă rog pe voi să deschideţi cartea istoriei şi să staţi o clipă faţă în faţă cu străbunii acestui neam şi întrebaţi-vă apoi dacă arătaţi ca ei, ca fii ai lor, ca urmaşi ai lor. O, frumos şi creştinesc şi iubit de Dumnezeu a fost portul românului! De ce, de ce, tată, l-aţi părăsit şi n-aţi iubit să fiţi frumoşii Mei? Iată cum vă luaţi după străini! Aţi pierdut mândria aceea sfântă de a fi frumoşi ca sfinţii, ca străbunii, o, fiilor. Eu, Domnul, v-aş vrea pe toţi împodobiţi cu strai plăcut lui Dumnezeu, v-aş vrea prinţi şi prinţese după port şi n-ar mai fi nici un neam mai frumos pe pământ ca şi neamul Meu român, pe care Tatăl l-a hărăzit al Meu acum, la sfârşit de timp, şi iată, Eu vin în mijlocul lui cuvânt şi îl povăţuiesc pe el spre iubirea Mea cea de sus pentru el. O, trezeşte-te, tată, şi arată-te întru toate neam al lui Dumnezeu, căci Eu sunt Împăratul făpturii şi te vreau întâiul pe pământ înaintea Mea, ca să se închine Mie şi ţie neamurile, tată, dar ascultă-Mă şi nu te teme de sărăcie şi de lipsuri dacă Mă asculţi!
Eu, Domnul Dumnezeul tău, voiesc să te pregătesc frumos pentru masa Mea cu tine, popor român. Tu, tată, eşti otrăvit de vremea cea de azi, vreme rea cum n-a mai fost pe pământ, vreme ascunsă de ochii tăi, iar Eu sunt plin de durere pentru tine, căci tu eşti sortit de Tatăl Savaot să porţi slava lui Dumnezeu pe pământ, dar tu eşti tare, tare bolnăvior. Voiesc să-ţi dau din costiţa Mea viaţă, dar viaţa ta ar fi apoi să semene cu viaţa Mea şi a sfinţilor Mei, nu cum te-ai învăţat tu să faci cu viaţa ta şi cu viaţa Mea. O, nu aşa, tată, nu aşa vreau Eu, nu aşa pot Eu cu omul pentru puterea Mea pe pământ cu el, pentru statul Meu cu el pe pământ.
O, Mi-e tare milă de tine când te văd înţepat de vrăjmaş şi de otrava lui, şi aş vrea să te înviorez, neam român, şi în chip curat să am ucenici de la Mine pentru tine ca să-ţi fac bine prin ei din partea Mea, dar vrea-vor cei ce stau păstori peste tine, vrea-vor ei să Mă creadă şi să Mă asculte ei pentru viaţa ta, pentru mila Mea de tine? Tu eşti cuibuţul Meu cel de azi. Vin în mijlocul tău cu cuvântul Meu cel de azi şi te găsesc tare bolnăvior. Stau înaintea ta cuvânt prin fiii cuvântului Meu cel din zilele acestea. Găsesc în mijlocul tău pe vrăjmaşul Meu şi al tău, care se teme de glasul Meu de peste tine, aşa cum se teme şarpele care intră în cuibul cu bobocei ai păsării din pustie, şi cu care Eu, Domnul, M-am asemănat prin jertfa Mea cea pentru om, iar când pasărea aceasta îşi găseşte boboceii otrăviţi în cuib, gata de moarte, o, ce face ea? Ea îşi străpunge coasta cu ciocul şi îşi ia boboceii la sân şi le dă lor din sângele ei, din viaţa ei, şi nu le mai dă atunci din hrana pe care o strânge ea în trăistuţă din apă, ci le dă sângele ei ca să-i aducă la viaţă, ca să scoată cu el din ei otrava şarpelui pitit în lipsa ei în cuibul boboceilor ei. O, aşa dau Eu să lucrez în mijlocul tău, neam român, dar tu, tată, nu mai eşti învăţat să stai în cuib şi să primeşti viaţă, şi cum să fac Eu cu tine, oare, să te aduc la viaţă, să te scot din primejdie şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea, o, neamul Meu cel de azi?
Sunt în mijlocul tău cuvânt de Duh Sfânt, neam român. Te povăţuiesc şi te îndemn să nu faci păcat împotriva Duhului Sfânt, căci Eu voiesc să te iert şi să te vindec cu cuvântul Meu de peste tine, cu Duhul Sfânt, Care curge din gura Mea cuvântul râului vieţii în mijlocul tău, ţara Mea cea de azi. O, am grăit cu tine în mijlocul poporului cuvântului Meu de pe vatra ta. Chem îngerii şi sfinţii să-Mi slujească în mijlocul tău împlinirea cuvântului Meu de peste tine. Vreau ca tu să înviezi înaintea Mea şi să trăieşti în Domnul pe pământ. Pace ţie! Ascultă povaţa Mea! Citeşte-o şi învaţă s-o împlineşti! O, aşează-te cu credinţă înaintea Mea şi dă-Mi, o, dă-Mi inima ta, neam român, ţara Mea cea de azi! Amin.
Am grăit în ziua aceasta cuvântul Meu cel blând peste neamul român, peste preoţi şi peste conducători şi peste vrăjmaşul neamului Meu cel de azi, slăvit de Mine prin lucrarea Mea în mijlocul lui. Aţi stat înaintea Mea pentru cuvântul Meu cel de azi peste neamul român, o, fii din porţi. Acum sfârşim cuvântul zilei şi ne aşezăm să cerem Tatălui împlinirea cuvântului Meu peste neamul român. Pace vouă! Staţi înaintea Mea când Eu vin cuvânt pe pământ, căci durerea Mea Mă aduce la voi ca să-Mi faceţi voi cale acolo unde trimite cuvântul Meu. Amin.
Mă apropii, fiilor, cu praznicul Înălţării Mele la cer după patima şi învierea Mea, şi vom sta la masă de cuvânt pentru pregătirea praznicului Pogorârii Duhului Sfânt şi pentru calea poporului care se va aduna la izvor. Să cerem Tatălui vreme caldă şi lină şi să cerem pace multă şi duh de lucru sfânt pentru numele Meu cel sfânt, care se slăveşte între voi, fiilor. O, cercetaţi, cercetaţi mereu, mereu cuvântul Meu de peste voi şi faceţi-vă rodul lui, căci Eu, Domnul, trebuie să pot cu voi în vremea aceasta cu necredinţă mare în ea şi trebuie să pot prin iubirea voastră, prin jertfirea voastră pentru lucrările Mele şi prin credinţa voastră, credinţa fiilor lui Dumnezeu, care poate totul, totul prin voi, prin fiii cuvântului Meu cel de azi, o, fiilor. Amin, amin, amin.
09-05-2010
