Mă fac râu de cuvânt, Mă fac cale pentru sfinţi între cer şi pământ, căci venirea Mea este cu sfinţii, precum este scris, şi le dau lor intrare în cartea Mea cea de azi şi Mă scriu pe pământ cu sărbătoare de sfinţi şi Îl bucur pe Tatăl şi bucur cerul la masa Mea de cuvânt pe pământ în mijlocul poporului cuvântului Meu cel de azi.
Sunt Domnul Iisus Hristos, Păstor cu milă, Păstorul celor credincioşi, căci pe cei necredincioşi nu-i pot păstori cu hrana Mea cea de azi, cu care Tatăl Mă trimite pe pământ ca să-Mi împlinesc venirea Mea cu sfinţii, aşa cum s-a proorocit să fie ea. Amin.
O, popor al cuvântului Meu, vin oaspeţi la izvor în ziua aceasta de sărbătoare. Să ieşim în întâmpinarea lor, fiilor. Eu, Păstor cu milă cum sunt, îi învăţ pe ei prin cuvântul Meu cel de azi taina credinţei, şi apoi credincioşia cea pentru ea. De câte ori dau să vină la izvorul Meu de cuvânt inimioare nou-venite, Eu, Domnul, le voi întări în credinţă şi le voi grăi lor şi le voi învăţa să se ferească de necredinţă, căci lucrarea necredinţei îi încearcă pe toţi cei care dau să vină şi să ia şi să bea din izvorul Meu, fiindcă diavolul, vrăjmaşul Meu şi al omului care dă să vină după Mine, are grijă să ispitească pe cei credincioşi, căci credinţa trebuie încercată, iar Eu îl vreau pe om să biruiască el toate ispitele cele pentru credinţă, şi apoi îl iau şi îl pun cu cei credincioşi, şi doresc apoi să se facă el vrednic de plata celor credincioşi, fiindcă cei necredincioşi nu au câştig, ci au pagubă atât cât nu ştiu ei că au.
Mucenicul Gheorghe este oaspete la masa Mea de azi cu tine, poporul Meu, şi are cu el ceata mucenicilor care au plata celor credincioşi înaintea Mea, şi care au biruit marea de necredincioşi prin răbdarea lor şi prin credinţa lor cea fără de cusur pentru adevărul dumnezeirii Mele, în care oamenii iubitori de viaţă trecătoare nu credeau, pentru că ei credeau idolilor lor, uneltelor diavolului pe pământ.
Mă fac hrană pentru credinţa celor ce vin să bea prin izvorul cuvântului Meu şi le spun lor aşa: Pace vouă şi credinţă vouă de la Domnul Iisus Hristos, Domnul şi Stăpânul celor credincioşi! Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. Aplecaţi-vă sub crucea venirii Mele şi simţiţi-Mi durerea Mea cea de azi! Mă port suspinând prin cuvânt din loc în loc pe pământ, şi iată-i pe cei ce Mă împart! Glasul Meu cel de azi se face cuvânt aici, la izvor, şi apoi ei Mă dau oamenilor. O, nu au oamenii dragoste, şi nici credinţă nu au dacă ei iubesc viaţa cea trecătoare, şi scris este că cel ce-şi iubeşte sufletul, acela şi-l pierde, şi, iarăşi, scris este că cel ce-şi va pierde pentru Mine sufletul său, acela va fi viu, acela şi-l va dobândi pe el.
Eu, Domnul, Îmi deschid cu iubire Duhul Meu de Păstor şi vă cuprind şi vă dau. O, deschideţi-Mi ca să vă dau! Lucrez din Tatăl, Care Mă trimite iarăşi după om. Am venit de la Tatăl acum două mii de ani şi am împlinit atunci Scriptura Mielului Cel junghiat şi am plătit prin jertfa Mea dumnezeiască preţul vieţii omului, şi am socotit acest preţ de la Adam şi până la sfârşitul veacului omului, ca să aibă omul plătită de Mine arvuna mântuirii lui, a învierii lui prin învierea Mea cea dintre morţi. O, mai uşor a fost să-i scot din iad pe cei zdrobiţi sub el, decât pe cei ce M-au văzut pe pământ lucrând atât de mult, timp de cinci mii de ani şi mai bine faptele lui Dumnezeu între oameni. M-a durut şi Mă doare împietrirea omului. Necredinţa omului Mă doare de şapte mii de ani. Se duce omul şi întreabă pe om dacă Eu sunt acest cuvânt. O, de unde ştie omul să-i răspundă ca de la Mine celui ce întreabă? Eu nu l-am întrebat pe omul care stă mare peste oameni, nu l-am întrebat pe el dacă să vin pe pământ cuvânt în zilele acestea. Eu sunt mai mare ca omul şi M-am uitat în Scripturi şi am găsit în ele venirea Mea cea de acum şi am venit, căci dacă ar fi fost să vin la voia omului, o, ce ar fi făcut cei ce sunt scrişi în cartea vieţii să le aduc Eu mântuirea? Cei ce cred şi cei ce vor crede în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ, aceia sunt scrişi în cartea vieţii de la întemeierea lumii, şi Eu trebuie să le fac cale spre Tatăl dacă M-a trimis Tatăl după ei. Mi-e tare milă de toţi oamenii, şi pe toţi dau să-i trag la Tatăl, dar diavolul necredinţei şi al îndoielii Îmi stă împotrivă şi Mie, şi lor. Eu însă spun că în zilele acestea lucrez ca şi acum două mii de ani şi zidesc omul şi-l fac biserică a Mea pe om şi-l umplu de darul credinţei sfinte, că nu mai e nimeni pe pământ să-l ajute pe om să creadă în venirea Mea, în mântuirea cea de la Mine, în purtarea crucii, căci vai celor fără de cruce şi celor ce taie din ea, neştiind ei că ea este puntea lor spre Dumnezeu!
O, nu mai vrea omul să poarte crucea întreagă aşa cum au purtat-o sfinţii Mei! Nu mai sunt păstori cu cruce, cu viaţă ca a Mea, ca să se ia oamenii după ei şi să-i înveţe pe oameni calea sfinţeniei. Vin Eu, Cel milos, şi îi spun omului să se îndumnezeiască, mai întâi prin credinţă şi apoi prin iubire de Dumnezeu, purtată până în cer, căci cel ce se poartă după Mine numai până la o vreme şi apoi se îndoieşte şi se lasă ispitelor cele pentru credinţă, aceluia i-ar fi fost mai bine să nu se fi născut pe pământ.
Amin, amin zic vouă, celor ce aţi venit să beţi de la Mine cuvântul râului vieţii! Vă ies în cale şi vă spun că lucrarea Mea cea de azi este ca la începutul Meu pe pământ cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, pe care i-am luat dintre iudei şi i-am făcut fiii lui Dumnezeu, fraţii Mei, pe care-i învăţam de la Tatăl iubirea de Dumnezeu, şi apoi am aşezat cu ei biserica Mea cea adevărată, şi n-am întrebat pe mai-marii de atunci dacă-Mi dau voie să Mă aşez cu împărăţia Mea în cei credincioşi venirii Mele de atunci. Am lucrat atunci semne minunate ca şi pe vremea lui Moise, dar poporul Israel a rămas până azi împietrit pentru venirea Mea la el aşa cum era scris să vin. Eu însă M-am desăvârşit atunci prin moarte pe cruce şi prin înviere şi aşa M-am dovedit Dumnezeu venit la ei, şi apoi M-am tras iarăşi în Tatăl şi Mi-am lăsat pe pământ un popor mititel în Israel şi Mi-am prăsit prin el neamul creştinesc de atunci şi până azi. Dar cei de azi, ca şi cei de dinaintea lor, nu mai lucrează aşa cum am lucrat Eu peste ucenicii Mei, şi apoi ucenici peste ucenici. Ei lucrează ca oamenii, nu ca Dumnezeu, iar oamenii Îmi frâng calea şi mersul Meu cel ceresc pe pământ. Eu însă Mi-i trag întru Mine pe cei culeşi de Mine dintre oameni şi-i fac pe ei taina Mea pe pământ, şi iată, Mi-am făcut casă din fii credincioşi în mijlocul neamului român şi vin mereu la ei şi petrec cu ei şi Mă dau lor trup şi cuvânt, aşa cum pe nicăieri nu mai găseşte omul pe pământ, căci aici sunt Eu şi ai Mei, acoperiţi în taină nepricepută, că am de la Tatăl lucrarea împlinirii Scripturilor cele de azi, şi nu găsesc pentru ele credinţă pe pământ dacă nu pun Eu în om darul credinţei cea pentru venirea Mea de azi. Eu pe cei cu care Mă sprijin ca să vin pe pământ cuvânt i-am scos din lume şi i-am aşezat înaintea Mea şi le-am dat duhul credincioşiei, şi nu trebuie descusută sau ispitită lucrarea Mea cea de azi şi taina ei cea pecetluită între Mine şi cei credincioşi venirii Mele de azi, căci Isaia proorocul zice încă de pe atunci: «Eu, Domnul, Îmi voi strânge laolaltă mărturia Mea şi voi pecetlui îndreptarea Mea pentru ucenicii Mei şi-Mi voi ascunde faţa în mijlocul lor». Amin.
O, pace vouă, celor ce aţi venit la izvorul Meu de cuvânt! O, să nu ispitiţi lucrarea Mea cea de azi, căci Eu cu greu Mă port cu ea între cer şi pământ şi apoi spre cei care vin să audă glasul venirii Mele şi mântuirea cea de la Mine pentru cei credincioşi. O, ferice vouă dacă aveţi credinţă în cuvântul Meu Mângâietorul! Toţi cei care ajung până la acest munte de cuvânt trebuie să înveţe cum să creadă, căci dacă iau din ei învăţătură sau de la oameni dacă iau, o, nu ajung ei spre statornicia credinţei. E mare necredinţa de pe pământ. Abia mai pot să Mi-i culeg pe cei ce vor fi de partea Mea în ziua biruinţei Mele celei depline. Vă dau darul iubirii de Dumnezeu, căci iubirea cea curată pentru Mine are putere mare în om şi îl umple de darul credinţei, şi apoi darul sfinţeniei îl încununează pe el, iar cei ce-şi păstrează întru sfinţenie viaţa, aceia sunt cei ce Mă află în acest cuvânt, şi apoi ei Mă urmează crezând. Amin.
Vă las acum în sfat cu poporul Meu de la izvor. Mă rog Tatălui să ajute credinţei voastre şi să vă dea înţelepciunea cea de sus pentru cuvântul Meu cel de azi. Binecuvintez pe păstorul care şi-a adus în ziua aceasta oile la izvorul Meu de cuvânt şi-i dau lui ceea ce-i foloseşte, şi tainic îi dau lui duhul umilinţei, duhul celor ce plac lui Dumnezeu, celor mari la Dumnezeu şi la oameni, şi în el să se păstreze el, căci aşa sunt cei ce seamănă cu Dumnezeu pe pământ. Amin.
O, mucenicule sărbătorit azi în cer şi pe pământ, arde dorul tău în cer pentru mărturisirea Mea. Iată ziua ta de sobor între sfinţi! Avem masă de cuvânt la izvor şi avem oaspeţi la masă, iar tu arzi de dor pentru slăvirea Mea. Amin.
– O, slavă Ţie, Doamne, Cel ce eşti, Cel ce erai şi Cel ce vii, şi Te rog cu dorul arzând să lucrezi mult, mult, o, Doamne, până ce nu va mai fi necredinţă pe pământ, căci lucrarea Ta de azi o înţelege greu omul cel încurcat întru ale lui, şi numai cei liberi de păcat pot mai mult, aşa cum am putut eu, că de dragul Tău eu n-am mai iubit altceva pe pământ, ci numai să Te mărturisesc pe Tine, numai aceasta am iubit, iar împăratul vremii m-a pus sub chinuri din pricina idolilor lui şi a îngâmfării lui, dar dragostea mea de Tine şi minunile ei în mine au atins inima multora şi au atins inima împărătesei şi a mărturisit ea lângă mine numele Tău şi a murit ea cu mine pentru mărturia Ta, o, şi aşa se aleg cei scrişi în cartea Ta când vine de la Tine vremea alegerii lor. Aşa să înţeleagă cei ce se aleg pentru Tine mai mult decât ceilalţi, şi aşa să poată ei rămâne de partea Ta în mijlocul unui neam necredincios, aşa cum este azi pe pământ neamul oamenilor, Doamne.
Voi, cei ce aţi venit în ziua mea de serbare la izvorul Domnului, îndrăzniţi pentru credinţă! Domnul este acest izvor. Fiţi credincioşi! Învăţaţi cum să credeţi! Cereţi sfat pentru credinţă şi păşiţi cu iubire pe calea sfinţeniei, căci fără de sfinţenie nu are omul putere pentru Dumnezeu. Pace vouă! Ca şi Domnul vă grăiesc. Fiţi făcători de credinţă şi de minuni ale credinţei şi faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu prin faptele credinţei doveditoare, aşa cum eu am arătat celor din vremea mea. E vremea să biruiască Domnul cu mare biruinţă. Suspinul Lui cel de şapte mii de ani se face azi cuvânt peste pământ. O, fiţi credincioşi, fiţi credincioşi cuvântului Lui cel de azi şi credeţi fără să ispitiţi! O, sporeşte-le lor credinţa, Doamne, Păstor milos, Păstor cu glas duios. Aşa Te rog eu pentru cei ce vin spre izvorul Tău de cuvânt. Amin.
– Eu, Domnul, stau cu sfinţii la masă de cuvânt pe pământ. Eu, Domnul, am putere pentru om, numai să aibă el credinţă în glasul Meu de Păstor. Amin.
Te las acum, poporul Meu de la izvor, te las, tată, lucrător peste cei ce au poposit la masa Mea de cuvânt în ziua aceasta. Mă las în tine cu povaţa Mea cea care să desluşească lucrarea Mea cu tine celor veniţi la izvor ca să bea, iar lor le spun aşa: Feriţi-vă de necredinţă! Îmbrăţişaţi iubirea cea pentru înţelepciunea cea de sus! Fiţi blânzi şi smeriţi cu inima! Umilinţa şi smerenia, acestea sunt cele ce vă fac plăcuţi lui Dumnezeu. Cei îngâmfaţi n-au parte cu cei credincioşi, cu cei frumoşi prin duhul umilinţei. Fiţi făcători de minuni înăuntrul vostru! Întrebaţi cum să faceţi aceasta, iar Eu vă voi răspunde prin servii Mei, căci am înţelepciunea Mea în ei pentru mulţi, pentru cei ce se aleg pentru Dumnezeu prin glasul Meu de Păstor. Amin.
Pace vouă! Mă aplec ca un Dumnezeu şi vă mulţumesc şi vă mângâi pentru că aţi venit la izvorul Meu de cuvânt! Fi-va să vă umple el de harul credinţei şi de iubirea Mea, care naşte din ea fii ai lui Dumnezeu pe pământ. Cărarea Mea cu omul şi voia Mea cu el, acestea sunt ceea ce învăţ Eu pe om prin cuvântul Meu cel de azi. Amin, amin, amin.
06-05-2010
