În ziua întâi a săptămânii cea de după învierea Mea intru cuvânt în cartea Mea cea de azi şi spun poporului cuvântului Meu aşa cum am spus ucenicilor Mei în ziua aceasta acum două mii de ani: Pace vouă! O, pace vouă, ca să puteţi îndura toate câte pe neştire, pe neaşteptate apasă peste pacea coborârii Mele cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp! Amin. Eu, Domnul Cel înviat, am grijă de pacea voastră, că mult Îmi trebuie ea pentru venirea Mea cea de azi, pentru putere în voi ca să daţi voi putere poporului Meu cel binecuvântat, celor care şi-au înţeles venitul şi statul lor şi lucrarea cuvântului Meu şi buna lor credinţă şi credincioşie pentru Mine şi pentru voi, copii străjeri din partea Mea în calea cuvântului Meu, şi apoi peste poporul Meu cel binecredincios!
O, pace vouă, celor ce sunteţi poporul Meu cel de la izvor! Izvorul Meu de cuvânt udă din cer împrejurimile Mele cu voi aici, lângă izvor, şi apoi el curge din loc în loc în taberele unde am încă popor credincios şi împlinitor vieţii de nou Ierusalim pe pământ, şi apoi el curge în marea cea mare, în lume, fiilor, că am încă în lume mulţi care-şi ţin genunchii aplecaţi, cu trupul, cu duhul şi cu sufletul lor înaintea cuvântului Meu, prin care Eu, Domnul, vin şi împlinesc naşterea din nou a lumii, a facerii cea de la Mine, şi care tresare toată la glasul cuvântului Meu cel de azi şi se lasă spre înnoire, şi apoi se descoperă ea în slava tainei cerului cel nou şi a pământului cel nou şi a Ierusalimului cel nou, aşa precum scrie în Scripturi, taină nepricepută de cei învăţaţi de pe pământ, şi care se uită nedumeriţi la voi şi grăiesc nesocotit, iar Eu nu aştept de la ei înţelepciune pentru tainele Mele cu ei, căci ei sunt străini de ele şi nu li se descoperă lor, de vreme ce ei îşi fac şi îşi tot fac împărăţie a lor pe pământ, uitând ei, săracii, că scrie în Scripturi despre cer nou şi pământ nou, la care ei se uită ca la un mult, mult îndepărtat tărâm, care ar fi să fie. Eu însă trec cu veacul cel nou pe lângă veacul omului şi tainic rostesc cuvânt şi tainic înnoiesc facerea toată, iar când ea se va vedea aşa cum scrie de ea în Scripturi, mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula şi vor primi această moştenire, precum este scris, şi vor mărturisi spre adeverirea Scripturilor cele despre facerea din nou a lumii, lucrarea care nu se suie la mintea omului trecător şi care tot în chip trecător îşi risipeşte viaţa, că mare minune este să stea omul în Dumnezeu şi nu pe pământ în vremea vieţii lui cea fără de căpătâi pentru ea oricât s-ar căzni el să-şi facă ceva ca să aibă, căci nimeni nu poate să-şi facă şi să aibă ceva pe pământ, decât pe Dumnezeu, Care rămâne în veac, numai că omul le vede doar pe cele ce trec .
Nu vrea omul să fie purtător de Dumnezeu. Au voit aceasta proorocii Mei, sfinţii Mei, aleşii Mei, născuţi pentru aceasta prin orânduiala Mea cea tăinuită în vecii. A voit aceasta mânzul asinei şi a fost el purtător de Dumnezeu şi M-a purtat ca să intru în Ierusalim cu biruinţă, şi apoi ca un Biruitor să curăţ de deşertăciune casa de rugăciune a poporului Israel, căci el făcuse din ea pentru el peşteră de tâlhari. Ar fi să fie omul purtător de Dumnezeu asinul cu două picioare, dar nu vrea omul să fie măgăruş ca să ducă sarcinile Stăpânului său Dumnezeu sau să-L poarte pe Stăpânul său pe spatele său aşa cum mânzul cel mic M-a purtat pe Mine şi a împlinit el această Scriptură despre Mine şi despre el, rostită în vremea proorocilor cei mari ai vestirii lui Mesia, Fiul Domnului. O, omul mai degrabă îl face asin purtător de sarcinile lui pe Domnul, şi dă din picioare înaintea celui ce nu ar da să-l poarte. Iată, mai înţelept pentru supunere este animalul, mai iubit se face un asin care duce sarcinile stăpânului său şi care nu-l părăseşte pe stăpânul său, care-l mai pune şi la jug, şi sub greu, şi aşa îşi dovedeşte el credincioşia şi nu-şi deschide gura ca să-şi înjosească stăpânul, ci îl ascultă, iar când stăpânul îi cere chiar şi sub bici mai mult decât dă el slujire, el se opinteşte atunci şi se jertfeşte şi mai mult, şi nici aşa nu-şi părăseşte stăpânul şi nu-l ceartă şi nu se supără pe el, ci îl ascultă şi stă în slujirea lui cu credincioşie, căci semeţia este departe de el şi de firea lui cea supusă pentru stăpânul său.
Sunt vorbe mari cele ce Eu grăiesc, şi le grăiesc pentru cei nărăvaşi în mijlocul poporului Meu cel de sub sarcina Mea, căci sunt şi din cei ce dau din picioare şi fac şi mai anevoioasă povara Mea, dusă cu cei ce Mi-o poartă ca să-Mi îngrijesc un popor. O, ce rău îţi va părea ţie, celui nerăbdător, celui necuviincios, ce rău îţi va părea în ziua slavei, în ziua bucuriei şi a durerii! Acum dai din picioare şi din mâini şi dai să jubilezi pentru voia ta şi nu a Mea, căci altfel ţi-ar sări minţile pentru ce Mi-ai făcut, dar atunci vei vedea, şi te va durea adânc. Acum te hrăneşti cu necredinţa ta, cu care dai în Mine şi în tine, după ce atâta vreme M-ai mărturisit, măcar prin statul tău în staulele Mele, dar atunci nu va mai fi necredinţă, şi veţi sta unul faţă cu altul voi, cei ce aţi zdruncinat prin neascultare şi prin răutate bărcuţa salvării, lovind în crucea biruinţei Mele, după ce diavolul v-a tras din bărcuţa Mea. O, aşa se bucurau şi cei ce M-au răstignit, dar vai, câtă durere a venit apoi peste ei, peste conştiinţa lor cea grea! O, Eu ştiu de ce bucurie a ta grăiesc când spun aşa, căci tu faci bucurie celor necredincioşi, care nu se îndură pentru numele Meu să se apropie de slava Mea şi să scape de slava lor, care ca pleava va fi luată de vânt curând, curând, şi iată, aşa Mă vând bucuriei celor necredincioşi fiii cei răzvrătiţi, care n-au învăţat de ajuns de bine statul lor cu Dumnezeu pe pământ.
O, fiilor binecredincioşi şi răbdători pentru Mine şi pentru iertarea păcatelor voastre cele de odinioară! Să nu ne scuturăm de vină, fiilor, căci dacă vom face aşa, vom lăsa vina pe fraţii noştri pentru vina din noi, ci să purtăm cu pocăinţă vina, spre ispăşirea ei, căci neînţelepciunea cea pentru aceasta îi prinde sub ea pe cei nemulţumiţi pe calea Mea cu voi, cale cu cruce, fiilor. O, cât de slăvit am grăit Eu mereu în mijlocul poporului Meu, dar cel ce nu a dat să se lepede de sine s-a voit mare, şi numai cei ce se vor mai mari decât ceilalţi, numai aceia pleacă dacă ei nu-şi capătă întâietate între fraţi şi peste fraţi, şi acesta este duhul cel rău al îngâmfării, duhul părerii de sine, care ca o seceră ascuţită taie mersul celor neînţelepţi pentru statul lor cu Dumnezeu, căci omului îngâmfat nu-i place să fie măgăruş de sarcină, ci îi place altfel.
I-am spus lui Toma, ucenicul Meu cel înţelept, cel mult lucrător pentru mărturisirea Mea: «Adu mâna ta şi o pune în palmele Mele înţepate de cuie şi adu degetul tău şi îl pune în coasta Mea rănită de suliţă şi nu fi necredincios, ci credincios», şi apoi am spus: «Fericit eşti tu că ai văzut şi ai crezut, dar mult preafericiţi vor fi cei ce vor crede până să vadă pe cele crezute de ei!».
Am stat cu cei purtători de Dumnezeu înaintea poporului Meu, şi mulţi din cei ce au fost cu această lucrare a Mea de cuvânt s-au lepădat de Mine şi nu au crezut în Mine prin lucrarea purtătorilor Mei, pusă de Mine în ei pentru poporul Meu în toată vremea Mea cea de azi, cincizeci de ani şi mai bine a cuvântului Meu cel de azi peste pământ. O, fericiţi sunt cei ce văd în purtătorii Mei pe Dumnezeu venit pe pământ şi îi primesc pe ei din partea Mea când Eu stau cu ei înaintea poporului Meu şi a neamurilor de pe pământ, care aud glasul Meu cel de azi, dar mai fericiţi sunt cei ce nu văd locul coborârii Mele şi pe purtătorii Mei şi cred ei în Scriptura care se împlineşte acum pe pământ pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl la om cuvânt ca să-i dau omului Evanghelia cea veşnică, prin care Eu îl învăţ pe om veşnicia lui, răscumpărarea lui din păcat şi împărăţia Mea cu el pe pământ! Amin.
– O, Domnul meu şi Dumnezeul meu, dacă eu Ţi-am fost ucenic iubitor şi mult apropiat al tainelor Tale, adânci de tot pentru mintea omului obişnuit, dacă eu am fost cel ce nu numai că am văzut în mâinile şi în coasta Ta ranele, ci le-am şi atins, dacă atâta părtăşie mi-ai dat cu Tine după ce ai înviat, eu mărturisesc azi ranele şi inimioarele rupte de durere ale purtătorilor Tăi cei de azi şi le văd şi le ating şi le mângâi durerea şi o mărturisesc că ea este mare, dar durerea are putere în ei pentru răbdarea cea mare. O, greu mai e de ei, Mântuitorule rănit! Sunt supuşi încercărilor fel de fel, atacurilor toate câte vin de la cei slabi şi iubitori de sine şi ispititori şi nemulţumiţi şi slabi cu statura, căci omul nu ştie să iubească din cer, şi dă să iubească din el, şi mari sunt ranele lor şi rupte sunt inimioarele lor, căci zice Pavel apostolul: «Cine este slab, şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte, şi eu să nu ard?». O, dă-le lor, Doamne înviat, răbdarea sfinţilor Tăi şi toată vindecarea şi dă-le paza de toată primejdia rea, care bate spre sufletele, spre duhurile şi spre trupurile lor. Păzeşte-i pe ei de ispite, ţine-i de mânuţă, scutură-le hăinuţa împroşcată, căci toată necuviincioşia celor răzvrătiţi şi slabi cu credinţa şi cu iubirea ei o poartă pe feţele lor, iar acum ei se căiesc pentru toţi şi pentru toate câte vin ca să încerce pe poporul Tău şi pe ei lângă el, căci adevăratul păstor îşi pune viaţa la picioarele oilor sale, şi chiar şi pentru cele nărăvaşe lucrează el aşa, o, Doamne. Păzeşte-i Tu şi ajută-i Tu să poarte ei fără murmur vina pentru toţi cei ce nu şi-o pot purta, şi care îi încearcă pe ei în fel şi chip ca să-i slăbească, şi apoi să-i biruiască. Tu însă eşti atât de iertător, şi tot aşa sunt şi ei, şi ridică ei pe umerii lor mici vina toată câtă se iveşte peste ei din mijlocul poporului Tău. Îi spun şi poporului Tău un cuvânt: Să ştii, popor hrănit de Dumnezeu-Cuvântul, Care a fost atins de mine în ranele Lui de pe cruce, să ştii că El în ziua întâi a săptămânii cea de după învierea Lui, a venit şi ne-a spus: «Pace vouă!», şi apoi ne-a trimis şi a zis: «Mergeţi în toată lumea şi vestiţi tuturor despre Mine!». Să ştii, poporule hrănit din cer, că toţi cei ce dau în ei cu nesocotinţă umplu faţa lui Dumnezeu de scuipături şi de palme, şi iată pe cine nu primeşti tu când ei sunt trimişii Lui pentru înviorarea Duhului Lui peste tot prin taberele poporului Său! O, dacă nu tot poporul de peste tot nu este împlinit de ajuns pentru această credinţă faţă de mijlocitorii dintre Dumnezeu şi ei, măcar să nu se grăbească pentru răutatea lor cei ce se smintesc, iar eu îţi doresc ţie măcar fericirea mea, a celui ce am văzut şi am crezut, iar celor întreg-credincioşi le doresc fericirea cea multă a celor ce până să vadă stau cuprinşi în darul credinţei celei născătoare de popor binecuvântat pentru Domnul, Cel ce vine acum pe pământ cuvânt. Amin.
– O, pace ţie, ucenicul Meu, care M-ai văzut şi ai crezut! Mare a fost apoi, mare lucrarea ta, cu care M-ai aşezat cu împărăţia Mea în inimile multora pe pământ. Amin.
Acum alin ranele cele proaspete ale Mele, purtate cu cei ce Mă poartă cu toată durerea Mea, căci am dureri mereu de la cei şovăielnici, care n-au putere să priceapă lucrarea Mea pe pământ pentru ei şi pentru mulţi, prin cei purtători de Dumnezeu şi care poartă sarcinile Stăpânului lor, şi pe El Îl poartă, vestind de la margini la margini vestea împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţie fără de sfârşit. Amin.
Mă aşez cu alin pe inimioarele rupte de durere ale celor în care Eu cobor durerea Mea de la cei ce au durerea lor şi nu pe a Mea. Eu vă suflu pe rane, fiilor duruţi. O, e mare încăpăţânarea celor nemulţumiţi, şi diavolul se foloseşte de ea şi aduce dureri, dar Eu îi spun furtunii: taci!, şi le spun şi celor răzvrătiţi aşa: O, ce să vă fac, tată, dacă ceva mai bun, mai ziditor şi mai frumos nu puteţi să faceţi? Mi-e milă, tată, de voi, şi Mi-e tare milă de cei care dau să slăbească şi ei prin voi. O, numai cei nemulţumiţi se răzvrătesc, dar nu-i frumos să fie nemulţumit cel ce vine şi se suie în bărcuţa Mea din pricina valurilor mării. Eu vă doresc înviere şi cuminţenie şi cuviincioşie, tată, căci Eu nu lucrez cu răzvrătire şi cu răutate, dar cei ce nu deschid trimişilor Mei la cei pe care Eu îi văd că nu umblă frumos, ce le pot face Eu mai mult acestora?
Acum zidesc din cer pace multă peste tine, poporul Meu de la izvor. O, să înţeleagă tot poporul Meu de peste tot, să înţeleagă bine limba cea lucrătoare peste ei pentru zidirea cea nouă a omului supus firii cea din om, căci ţie, omule trezit la glasul Meu, îţi trebuie, tată, făptură nouă, iar Eu am venit să ţi-o dau, numai să nu te încrezi tu în mintea ta, în vederea ta, care te ţine mic, mărginit şi slab cu credinţa şi cu fapta ei pentru fiinţa ta cea de sus.
Pace ţie, poporul Meu, îţi dau Eu în ziua întâia a săptămânii şi aştept să se strângă tot poporul acestui cuvânt şi să-i grăiesc lui despre puterea care vine de la cinstirea şi sfinţirea din partea lui a zilei de odihnă, ziua întâi a săptămânii, pe care Eu am orânduit-o să fie, după ce poporul Meu Israel n-a putut cu viaţa şi cu credinţa sa să intre el în odihna Mea, aşa cum nici Adam n-a putut din pricina neascultării.
Binecuvântată să fie calea şi ocrotirea pe cale a celor ce pornesc spre izvorul Meu de cuvânt ca să le dau lor din Duhul Meu cel nou-lucrător în grădinile Mele cele de azi din mijlocul neamului român! O, îngeraşi ai cărărilor şi ai celor călători! Ieşiţi în întâmpinarea celor ce se pornesc spre izvor, căci voi sunteţi slugile lui Dumnezeu şi ale oamenilor credincioşi şi necredincioşi, după cât vă pun ei sau nu vă pun în slujba lor cea după voia Mea!
Binecuvintez din timp ziua de sărbătoare a duminicii a treia de după învierea Mea, ziua mironosiţelor Mele prin aşezare bisericească. Cu duh duios îmbrăţişez iubirea cea curată a celor ce bine ştiu s-o dea ei pe ea Stăpânului lor, Dumnezeu. Eu Mă voi împărţi lor prin purtătorii Mei, prin cei ce poartă sarcinile Mele pe calea Mea cu omul. Amin.
Vă dau duh bun în voi şi mângâiere în truda voastră cea pentru pregătirea sărbătorii Mele cu poporul care se adună la izvor pentru vindecare şi pentru fiinţa lor cea de sus, o, fiilor care veţi pregăti sărbătoarea. Vă dau îngeri, tată, iar voi păstraţi-i pe ei cu voi în toate lucrările Mele cu voi, şi ale voastre cu Mine, fiilor, şi veţi fi spornici în tot lucrul, ca nişte fii binecredincioşi pentru cuvântul Meu cel rostit, ca unii care aveţi între voi şi în voi lucrarea împărăţiei cerurilor şi scaunul Meu de odihnă în mijlocul vostru pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.
11-04-2010
