Îmi desfac cu bogăţie izvorul cuvântului Meu şi dau din el spre tămăduirea a toate cele sufleteşti şi trupeşti pentru cei ce ştiu să se folosească de Dumnezeu pe pământ. Sunt Fiul Tatălui Savaot. Sunt Dumnezeu Cuvântul şi am albie de cuvânt între cer şi pământ şi îi dau omului ca să aibă şi ca să se folosească de cele de la Dumnezeu pentru asemănarea lui cu Mine apoi, căci Eu vin pe pământ cuvânt ca să-i dau facere nouă celui ce prinde dor de Dumnezeu în el, dor de împărăţia Mea înăuntrul lui. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Sunt în mijlocul tău cuvânt şi praznic de înviere, de zile de înviere întru amintirea învierii Mele, cea de după suferinţă, şi spun: Hristos a înviat, şi spun: pace vouă, fiilor, aşa cum le-am spus şi ucenicilor Mei când M-am descoperit lor înviat, şi apoi am petrecut cu ei şi am făcut din ei trimişii Mei pe pământ la oameni şi le-am dat lor din puterea pe care Tatăl Mi-a dat-o ca să săvârşesc cu ea lucrările Lui pe pământ, prin semne şi minuni doveditoare, de la care să rodească între oameni credinţa în Unul Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi apoi mântuirea cea de la Dumnezeu pentru cei credincioşi, şi împărăţia Mea în ei şi între ei, împărăţia lui Dumnezeu pe pământ! Amin.
Izvorul tămăduirilor este cuvântul Meu peste voi, ca şi în ziua aceasta, iar Eu, Domnul, vă dau vouă, celor adunaţi la izvor, învăţătură de vindecare a sufletului, a duhului şi a trupului, căci altă lucrare Eu nu am, decât să-i dau omului viaţa Mea. Amin.
O, ar trebui să n-aibă omul pe nimeni pe pământ, decât pe Dumnezeu, şi aşa i-am întărit Eu pe ucenicii Mei când i-am luat dintre ai lor şi dintre ale lor şi i-am strămutat pentru ca să fie ei ai Mei apoi şi i-am statornicit întru Mine. La toţi cei ce vin după Mine le trebuie strămutare, le trebuie patrie nouă, naştere nouă, şi apoi păstrată pentru Mine în cel ce crede în Mine, şi iată, rostesc acum spre tămăduirea credinţei cea puţină a celor ce dau să Mă urmeze, şi le spun ceea ce am spus acum două mii de ani: «Cel ce nu lasă pentru Mine mamă şi tată, fraţi şi surori, soţii şi copii, rude şi prieteni, ranguri şi averi pentru ca să nu aibă nimic decât pe Dumnezeu, acela nu poate fi ucenicul Meu». O, aşa îl tămăduiesc Eu pe om de toate cele ce nu rămân veşnic atunci când el vine după Mine sau când Eu îl strămut pe el pentru împărăţia Mea cu el, iar cel ce nu face aşa când vine după Mine, acela Îl tăgăduieşte apoi pe Dumnezeu, din pricina legăturii lui cu pământul din care n-a ştiut să iasă pentru naşterea lui cea nouă, cea statornică apoi. Eu i-am făcut naştere nouă lui Avraam, şi Mi-a făcut şi el Mie în el şi am rămas unul pentru altul, unul în altul pentru împărăţia Mea, şi am făcut în el pământul făgăduinţei şi M-am odihnit întru Avraam şi întru credinţa lui cea fără de cusur. O, aşa l-am tămăduit Eu pe Avraam de obârşia lui cea de pe pământ şi i-am dat lui ţară după orânduiala Mea, căci s-a dat Mie ucenic desăvârşit şi am ridicat din el spiţa neamului lui Dumnezeu pe pământ între oameni, şi numai aceia sunt fiii lui Avraam şi fiii lui Dumnezeu, numai cei din făgăduinţă fii, numai cei ce se făgăduiesc Mie şi care se cunosc a fi prin faptele credinţei, prin propăşirea lui Dumnezeu cu ei pe pământ. Amin.
Sunt cu mama Mea Fecioară la masă de cuvânt cu tine, poporul Meu de la izvor, şi avem oaspeţi veniţi la izvor, căci ei cred cuvântul Meu cel de azi. O, mereu, mereu vin şi întăresc credinţa celui ce are credinţă în cuvântul Meu, căci păsările de pradă stau la pândă mereu să ciugule pe cele de la Mine semănate în inima omului. O, tată, dacă Eu n-aş sta cu vasele pline de sămânţă pe masa ta tu n-ai mai fi poporul Meu pe pământ, şi ai fi al lumii, căci lumea şi-ar deschide pântecele şi te-ar înghiţi, fiule, şi ţi-ar da din duhul ei, din netemerea ei de Dumnezeu mai întâi, şi apoi ţi-ar da din otrava pierzării de suflet, tată, dar şi dacă stai lângă Mine cu viaţa ta, o, trebuie mult, mult hrănită viaţa ta cea de la Mine, şi iată, îţi dau în ziua aceasta învăţătură tămăduitoare şi mult învăţătoare pentru statornicia ta cu Dumnezeu, căci Eu văd duşmanii de suflet şi de credinţă cum pândesc viaţa poporului Meu.
Eu îţi însănătoşesc mai cu seamă credinţa şi roadele ei, că fără ea te duce apa de lângă Mine şi pieri, poporul Meu. Te-am povăţuit să cauţi şi să iubeşti lucrarea duhului cea întru frăţească părtăşie, tată, şi să te păstrezi al Meu în chiticele adunat, ca să te pot creşte Eu, fiule, iar pentru părtăşie frăţească trebuie dorul de Dumnezeu în fraţi şi între fraţi. Fraţii trebuie să stea întru împreună lucrare numai şi numai pentru dorul de Dumnezeu întru părtăşie frăţească şi mărturisitoare dinspre unul spre altul, căci pe Mine nu Mă încălzeşte şi nu Mă păstrează cu ei statul laolaltă al fraţilor dacă ei nu M-ar da de la unul la altul prin iubirea mărturisirii, prin cuvântul credinţei şi al dragostei de Dumnezeu, prin petrecerea cu sfinţii şi cu îngerii, căci altfel diavolul aduce dezbinare între fraţi şi orice altceva în afara Duhului lui Hristos peste fraţii laolaltă, şi se tot împuţinează rodul Meu între ei apoi.
O, luaţi seama bine, voi, cei ce staţi mănunchi înaintea Mea din loc în loc pentru împărăţia Mea cu voi! Hrăniţi-vă între voi cu darurile şi cu roadele credinţei în numele iubirii de Dumnezeu, ca nu cumva să se schimbe binele în rău, iubirea în ură, şi apoi credinţa în necredinţă, că e vreme cu ispite asupra fiilor lui Dumnezeu şi asupra credinţei ziditoare de Dumnezeu în om, fiilor. Fiţi, dar, tari, cu toţii întru darurile şi roadele credinţei sfinte şi nu fiţi slabi sau fără de veghe mereu pentru cele din cer între fraţi în toată vremea, ca nu cumva să semănaţi cu oamenii şi nu cu îngerii, fiilor, căci numai puţin aluat dospeşte toată frământătura. Mă dau prin voi oamenilor cei fără de Dumnezeu pe pământ, iar învăţătura Mea dă să-l vindece pe om de păcatul din el, ca să pot sta Eu cu el cu slava sfinţeniei, cu petrecerea îngerilor şi a sfinţilor cei plini de dor pentru părtăşia lor cu oamenii pe pământ. Lucrarea duhovnicească din om, aceea îl dovedeşte pe el fiu al lui Dumnezeu, iar lipsa ei din gândirea şi din simţirea şi din grăirea şi din lucrarea lui îl dovedeşte lipsit de Dumnezeu chiar şi pe cel credincios, dar dorul de Dumnezeu este izvor de tămăduiri în om, şi între om şi om apoi, şi numai el poate păstra în om duhul mărturisirii, Duhul lui Dumnezeu lucrător în om şi între om şi om, şi el alungă neputinţa din om şi aduce desfătarea cerească înăuntrul lui, şi e luminos şi mult luminos omul cu mult dor de Dumnezeu în el.
O, fiilor, chiar şi pentru binele şi frumosul pe care-l lucraţi vă trebuie vouă povăţuitor şi mărturisitor înaintea Mea pentru voi, dară pentru răul care dă să vă prindă după lucrarea lui cea rea cu care ispiteşte pe fiii lui Dumnezeu! Iară şi iară vă îndemn pe voi să împliniţi povaţa Mea: curăţiţi-vă urechea, fiilor! Fiţi cu urechea curată, tată, şi apoi păziţi-o aşa! Fiţi deschişi unii spre alţii cu toate cele din voi şi dintre voi, ca să nu vă prindă teamă pentru cele ascunse în voi, fiilor, căci teama vă învaţă ascunderea, tată. Învăţaţi-vă unii pe alţii să cunoaşteţi lucrarea diavolului când ea se strecoară între voi ca să vă despoaie şi să strice între voi lucrarea iubirii, lucrarea veghii sfinte, care vă uneşte într-o lucrare pe toţi, tată. Defăimările unul de la altul aduc dezbinare şi loviri în iubirea dintre fraţi, tată. Mergeţi unii spre alţii numai pentru Duhul lui Hristos între voi şi în voi, căci unde este Duhul Meu este iubire, este iertare, este bună înţelegere şi căldură în inimi unii pentru alţii în numele Meu, şi este cerul îngerilor şi al sfinţilor cu voi, tată, în petrecere cerească, fiilor, în zile de lucru şi în zile de sărbători şi în toată vremea Mea cu voi pe pământ. Împărţiţi-Mă pe Mine unul altuia cu lucrare fără de semeţie, şi diavolul va fugi de la voi şi nu se va apropia. Amin.
O, fiilor, trebuie să înţelegeţi şi să cunoaşteţi numaidecât şi în toată vremea lucrarea şi uneltirile diavolului când acestea dau să se ivească şi să vă oprească lângă ele şi ca să vă dispreţuiţi apoi unii pe alţii spre bucuria diavolului, ci, din contra, în iubire unii altora daţi-vă cinste şi întâietate pentru taina iubirii dinspre unii spre alţii întru toată sfinţenia firii şi a iubirii, şi veţi trăi în pace şi în lucrare îngerească între voi. O, nu citiţi numai o dată cuvântul Meu, ci mereu, mereu, ca să-l puteţi lucra peste voi mereu, mereu, fiilor. Fugiţi de mânie şi de aţâţarea spre mânie, căci mânia îl ţine sub apăsarea ei pe om până ce îl face să facă voia diavolului, dar dragostea nu face aşa. Ea îl curăţă de rău pe om, ea îl trezeşte, ea intră şi umblă la inimă şi face frumos şi curat în ea, dar trebuie povăţuitor care are unealtă de tămăduire în mână pentru răutatea din om şi pentru vindecare apoi.
O, urât este omul mânios, urât este omul iscoditor, iar cel ce împarte dezbinare este om fără de minte, este unealtă a diavolului, şi nu poate fi tămăduitor cel ce nu aduce pe Dumnezeu în om. O, aveţi grijă de iubirea din voi, ca să-Mi puteţi fi ucenici, şi nu răufăcători apoi, fiilor. Iuda a fost dintre ucenicii Mei, dar le-a lucrat şi pe ale lui, şi cu care el trebuia să se ascundă, căci nu iubirea dintre ucenici, ci invidia l-a hrănit pe el şi dorul de merite, şi acestea mănâncă în om duhul umilinţei, Duhul lui Dumnezeu, şi apoi s-a ascuns Iuda cu toată lucrarea lui cea fără de povăţuitor peste ea, iar cel ce s-a ascuns aşa, iată, M-a dat vânzării, pe bani. O, banul se înfăţişează folositor pentru om, dar încet, încet poate să-i ia omului mintea, poate să-l despartă pe om de dragostea de Dumnezeu, de frica de Dumnezeu, de curăţenia lui faţă de Dumnezeu, şi apoi se ascunde omul pentru vina din el. O, nimeni nu dă pe Mine bani ca să Mă aibă, căci cu bani poate numai să Mă vândă omul, dar crede el, oare, ce-i spun Eu?
V-am învăţat, fiilor, să nu umblaţi cu bani, o, şi ce frumos v-am învăţat! Nu M-au ascultat cei strânşi mănunchi pentru trăirea Mea cu ei. Eu pe cel ce are iconomat peste biserica Mea îl îmbrac cu o lucrare aparte, cu o putere aparte, cu o armură aparte ca să-l ocrotesc pe el, şi aleg pentru aceasta om sănătos la iubire de Dumnezeu, statornic în lepădarea de sine cea întreagă şi curat cu inima şi cu fapta, iubind el lumina întru toate, temându-se de Dumnezeu întru toată lucrarea sa cea pentru biserica Mea. V-am învăţat să vă spălaţi pe mâini de bani, şi apoi să vă spălaţi cereşte, tată, adică şi la minte şi la inimă şi pe mâini apoi, căci banul este o unealtă a diavolului şi se descarcă cu înţepătura lui în inima omului, fiilor, şi îl face vinovat pe om. Vă învăţ şi acum. Dacă nu aveţi de la Mine cuvânt pentru tot ce lucraţi voi pentru voi şi pentru Mine, voi nu veţi putea rămâne în lucrarea ascultării, fiilor, iar neascultarea îl smulge pe om din împărăţia Mea. Învăţătura Mea a căutat să vă aducă numai binele vostru, numai binele Meu cu voi, tată, şi fericit este cel ce nu dă de peste el învăţătura Mea, şi fericit sunt Eu de la unul ca acela. Amin.
Îmi voi strânge tot mai mult pe pământ sub ocrotirea Mea tărâmul împărăţiei Mele şi Mi-l voi sfinţi şi Mi-l voi întări pentru cei sfinţi, pentru cei ascultători şi umiliţi şi plini de duhul pocăinţei înaintea Mea, căci pe pământ este peste tot omul fărădelegii, care-l despoaie pe tot omul de puteri şi îl îmbracă în neascultare şi în slăbiciuni fel de fel, căci peste tot antichrist împărăţeşte şi tot dă să prindă sub el până şi pe cei aleşi ai Mei, care n-au voit şi care nu vor să stea sub ocrotirea Mea, în staulele Mele, şi în care din greu îl împrejmuiesc pe om ca să-l pot ocroti pe el de cele rele de pe pământ.
O, se stinge de peste tot pe pământ numele lui Dumnezeu ca să nu mai ştie, ca să nu mai vorbească de Dumnezeu oamenii, ca să nu mai vadă urmele Lui. Când şi-a pus de gând Caiafa să Mă piardă şi să fie el, numai el marele arhiereu, căci se temea de măreţia Mea între oameni, după ce el a înţeles că Eu sunt Hristosul, atunci mulţi mărturiseau despre Mine mincinos, dar mărturiile nu se potriveau ca să se poată găsi vină pentru răstignirea Mea. Se înmulţeau învinuirile şi învinuitorii, dar nici aşa mărturia lor nu era la fel, şi atunci arhiereul M-a întrebat: «Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc ei împotriva Ta? Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?». Atunci Eu l-am ajutat pe el să facă fapta răstignirii Mele, şi am zis: «Eu sunt, iar voi veţi vedea pe Fiul Omului stând de-a dreapta puterii şi viind pe norii cerului», iar el, sfâşiindu-şi veşmintele, în nebunia lui ca să verse sângele Meu, a zis atunci: «Ce trebuinţă mai avem de martori? Iată-L, a hulit! Ce vi se pare?», şi toţi M-au osândit la moarte, dar mai întâi au început toţi să Mă scuipe şi să-Mi astupe faţa cu scuipături şi cu pumni şi au pus pe slugi să-Mi dea palme cu duiumul, iar Eu eram Hristosul, Fiul Celui binecuvântat, şi a plătit Caiafa preţul vânzării Mele, dar asta nu înseamnă că M-a cumpărat, şi iată, nimic nu câştigă cel ce dă preţul vânzării Mele, căci îl dă ca să Mă vândă, nu ca să Mă cumpere, nu ca să Mă câştige şi să-I fiu Eu lui câştig.
O, iată ce face mânia care se naşte de la dorul de a fi mai mare omul sau mai drept faţă de altul! Mânia în om este plată a greşalelor lui, şi vine în el ca pedeapsă pentru el, şi numai apoi vede el unde-l duce acest duh rău, care-i schimonoseşte faţa şi fapta, şi pe Dumnezeu Îl alungă departe, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima chiar şi în vremea când Mă mânii pentru îndreptarea vieţii omului îndărătnic faţă de mântuirea lui.
O, e bine să n-aibă omul pe nimeni pe pământ, decât pe Dumnezeu, căci dacă are cui să-i facă nazuri, le face, fiilor. O, fiţi treji cu trezie deplină, ca nu cumva să vă faceţi parte cu cei ce fac păcatul despărţirii de Dumnezeu al lor sau al celor de un gând cu ei, neştiind ei ce fac când săvârşesc fapta aceasta. O, căutaţi să nu fie vinovaţi unii pentru alţii fraţi pentru fraţi, părinţi pentru copii sau copii pentru părinţi, şi vai celor fără de certare peste ei ca unii fără de legitimitate şi care-şi urmează mintea lor!
O, mamă Fecioară, izvor de iubire şi de milă, Mă fac cu tine izvor de cuvânt curăţitor peste fiii poporului Meu ca să-i ocrotesc pe ei de căderi, mamă, căci diavolul mâniei şi al urii dă târcoale pe lângă taberele fiilor lui Dumnezeu, mamă.
– O, ceartă-te pe tine Domnul Iisus Hristos, diavole al mâniei şi al dezbinării şi al urii, ceartă-te Domnul, Fiul Celui binecuvântat, Fiul meu, născut din pântecele meu cel fecioresc pentru biruinţa lui Dumnezeu asupra ta! Fii cuminte! Du-te în locuri pustii de Dumnezeu! Eu sunt mama lui Dumnezeu şi îl tămăduiesc pe poporul Fiului meu Iisus Hristos şi îl veghez pe el cu tot cerul sfânt şi îl apăr de duhul răzvrătirii şi al urii şi îl învăţ pe el iubirea şi sfinţenia, răbdarea şi credincioşia, crucea şi biruinţa prin cruce, iar tu ruşinează-te şi du-te, du-te la locul tău, căci poporul acesta este ziua Domnului, ziua care te va aşeza pe tine la locul pe care ţi l-ai luat prin fărădelegea ta, iar Domnul îi va elibera de sub robia ta pe toţi cei ce au crezut în El prin acest cuvânt al Său! Amin.
O, popor al Fiului meu, numai lucrare îngerească să fie între frate şi frate. Fiţi ca îngerii din cer, nu ca oamenii de pe pământ, fiilor! Tămăduiţi-vă în toată vremea de tot ce nu este ceresc în voi şi între voi şi păstraţi-vă veşmântul şi înnoiţi-l tot mereu pentru masă de nuntă, că numai la această masă vă este vouă tămăduirea, şi numai cu ascultare de tot cuvântul Fiului meu Iisus Hristos! Întăriţi-vă credinţa, umilinţa şi pocăinţa! Umblaţi în lumină, şi unii altora daţi-vă putere pentru credinţă şi pentru veghe împotriva ispitelor care bat! Fiţi ca îngerii, iar cei ce nu pot aşa, să stea de-a stânga şi să-şi lucreze pocăinţă şi rugăciune pentru vindecare şi pentru înţelepciune de sus, dând de la ei înţelepciunea lor, care-i vatămă pe ei şi dă să-i tragă de la Dumnezeu!
O, ai grijă de ei, Fiule Iisus al meu, că e grea calea lor, e cu ispite, e cu lovituri. O, nu-i lăsa singuri sub greu! Amin.
– O, nu, mamă, nu! Mă fac mereu, mereu cuvânt peste ei şi le dau din cer, mamă. Eu sunt Stăpânul lor Cel de sus, şi de fiecare dată îi spun furtunii: taci! Taci şi bate unde vrei, dar nu aici! O, aşa îl ocrotesc Eu pe poporul Meu cel de azi şi sunt ocrotitorul lui Cel de sus, căci Eu am înviat biruitor pentru om, şi Tatăl Mi-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, şi cu ea îl ocrotesc Eu pe poporul Meu cel de azi, pe cel binecredincios, şi care rămâne cu Mine în toate, în toate încercările, mamă. Amin, amin, amin.
09-04-2010
