Duhul învierii este cuvântul Meu peste pământ, şi Mă fac iarăşi acum prin el praznic de înviere peste cei duioşi după Mine, aşa cum Eu duios sunt după ei.
O, te cuprind în cuvântul Meu, în duhul învierii, popor al cuvântului Meu de azi! Tu eşti lucrarea Mea cea de azi, pe care o am de lucrat de la Tatăl pe pământ acum, şi prin tine cuprind în duh de înviere neamul român, căci sunt duios după el, şi am pe vatra lui făclia Mea, şi fericiţi cei ce iubesc lumina, că aceia văd de departe şi de aproape făclia Mea şi stau sub binecuvântarea ei şi o au pe ea mângâiere lor în durerile şi în bucuriile lor în vremea aceasta, şi o caută pe ea când întunericul cel răufăcător loveşte în ei să-i frângă, dar ei umblă în lumină şi biruiesc cu ea întunericul cel duşman pe Mine şi pe ei, şi aşa biruiesc cei credincioşi, cei duioşi după Mine, aşa cum Eu sunt după ei. Amin.
Eu Însumi binecuvintez pe cei binecredincioşi cuvântului Meu cel de azi şi rostesc peste ei salutul învierii Mele: „Hristos a înviat!“. O, prin câtă durere, prin câtă suferinţă de la necredinţa în Mine a celor care M-au doborât prin răstignire pe cruce, o, prin câtă jale am străbătut până ce am trecut prin moarte ca să fie apoi învierea Mea dintre cei morţi! Am iubit calea crucii pe pământ, şi pe altă cale n-am călătorit. Am venit de la Tatăl pentru viaţă sub cruce între oameni şi am spus omului că dacă voieşte cu Mine şi ca Mine, să se lepede de sine, să nu se mai gândească la sine dacă voieşte cu Mine, că altfel el nu poate să-L iubească pe Dumnezeu, Care este viaţa omului, iar viaţa este sub cruce dacă este, fiindcă ea nu se poate păstra viaţă decât sub cruce, iar cei de sub cruce sunt cei ce iubesc ca Dumnezeu pe pământ, şi apoi în cer.
Hristos a înviat, poporul Meu! Mă fac în mijlocul tău duhul învierii şi Mă dau spre viaţă celor ce nu iubesc moartea. Cei ce iubesc moartea nu ştiu şi nu vor şti ce este învierea, atâta timp cât ei sunt morţi faţă de Dumnezeu şi vii cu păcatul şi departe de Dumnezeu pe pământ. O, departe, departe de Mine este omul! Nu-i vine pe inimă şi pe limbă faţa Mea cea veşnică, şi care cuprinde totul şi care se înţelege din făpturi de către cei ce se deschid ca să vadă pe Dumnezeu.
O, departe eşti de Mine, omule, departe de calea Mea! Calea Mea este crucea, dar tu te dai vieţii amăgitoare pe pământ şi Mă dai pe Mine din viaţa ta, iar când te prinde durerea vieţii tale sub ea tu tot sub cruce ajungi, oricât ai fugi tu de calea cea cu suferinţă pe ea, de viaţa cea trăită frumos, ca Dumnezeu, şi care se descoperă prin înviere, iar învierea este numai după suferinţă, şi nu iubesc învierea cei ce dispreţuiesc suferinţa.
O, departe eşti de Mine, omule fără cale cu spini pe ea! Nu Mă poţi găsi decât pe calea durerii şi a suferinţei dacă Mă voieşti cu tine. Când Eu te întâlnesc în cale cu calea Mea cea cu suferinţă, Eu îţi ies ţie în cale cu calea Mea ca să Mă cunoşti, căci pe altă cale tu nu Mă poţi întâlni, dar dacă tu nu ştii să vezi şi să simţi şi să te înduioşezi pentru Mine şi pentru tine, tu pierzi atunci bucuria învierii şi nu înviezi, şi rămâi pe mai departe pe calea cea cu flori şi cu bucurii trecătoare şi te îmbeţi pe mai departe cu simţămintele ei, care se ofilesc odată cu tine şi prin care nu-ţi strângi decât lacrimi şi păreri de rău la sfârşitul tău. O, vezi de ce-ţi ies Eu în cale cu calea Mea? Eu vreau să-ţi dau bucuria învierii, omule! Nu este bucurie mai mare ca şi cea de după durere, şi aceea este înviere, dar vai celui ce nu ştie să înţeleagă aşa şi să preţuiască chemările Mele şi să-Mi răspundă cu recunoştinţă când Eu îl ridic ca să fie el apoi şi să rămână pentru înviere!
O, fii ai oamenilor, dacă Eu, Domnul, vă ies în cale cu ridicarea din suferinţa şi din lacrimile voastre cele de la depărtarea voastră de Mine, o, înţelegeţi, fiilor, duhul iubirii cea de la Mine vouă, şi pentru care rămâneţi îndatoraţi apoi Celui ce vă iubeşte atât şi vă strigă la înviere! Sfârşitul unei suferinţe este învierea, şi nu este înviere decât prin suferinţă şi după suferinţă. O, nu e bine să dispreţuiţi suferinţa şi să vă mâhniţi pentru ea şi să-Mi cereţi scăparea din ea, ci e bine să aşteptaţi cu credincioşie şi cu răbdare învierea, fiilor. O, dacă iubiţi Paştile Domnului, învăţaţi de la sfinţi şi de la părinţi cum să iubiţi şi cum să prăznuiţi învierea Mea! Fiţi destoinici cu înţelepciunea, că întunericul de pe pământ mănâncă lumina din voi ca să nu mai vedeţi, dar Eu am venit ca să dau vedere celor ce nu văd şi să le-o iau pe a celor ce zic că văd, că mare stricăciune este peste cei ce văd, că n-au ce să vadă pe pământ, decât moartea de pe el, şi, iarăşi, mare binecuvântare este peste cei orbi pentru cele de pe pământ, că aceia văd pe cele ce sunt şi nu trec, ci rămân, aşa cum Eu rămân, şi sunt fără de sfârşit.
O, învăţaţi de la Mine ce este viaţa, ce este învierea, fii ai oamenilor! Nu fiţi fără de pricepere pentru cele de sus cu oamenii! Nu fiţi nepăsători pentru înviere! Eu pe mulţi i-am tras din bucuriile trecătoare ale vieţii care trece şi se sfârşeşte aici, şi i-am aşezat sub cruce, vrând-nevrând ei aceasta, dar Eu, Domnul, sunt iubirea cea pentru om şi dau să-i pregătesc prin suferinţă înviere lui, şi îl ajut să moară faţă de viaţa care trece şi nu rămâne, şi îl ajut să stea sub cruce, sub viaţă fără de moarte, fără de păcat, aşa cum numai crucea vieţii poate să împlinească în om, şi apoi prin cruce învierea, aşa cum Eu v-am arătat să lucraţi şi să iubiţi şi să semănaţi cu Mine în suferinţă şi în înviere, căci cei ce nu seamănă cu Mine nu sunt ai Mei pe pământ, ci sunt ai lumii, şi vrednici sunt să fie ai ei, căci pe ea o iubesc pentru ei, iar Eu sunt pentru cei ce iubesc învierea, aşa cum Eu am iubit-o pe ea, prin multă, multă suferinţă, iubire şi răbdare, şi acestea au ca plată învierea. Amin.
În toate suferinţele şi durerile, numai una, o, numai una este de partea învierii, şi aceea este cea pentru calea Mea, cea pentru numele Meu, şi fericiţi sunt cei ce sunt duruţi aşa pe pământ, pentru Mine suferind ei şi pentru calea Mea cu ei, şi fericiţi sunt şi vor fi ei, şi învierea este plata lor! Cel ce vine după Mine lepădându-se de sine pentru viaţă sub cruce, acela este cel ce înviază şi nu mai moare apoi, căci crucea îl ţine pe ea şi sub ea, şi crucea este înviere, şi nu este cruce decât pe calea cu Mine, şi nu este suferinţă plătită, decât pe calea Mea. Amin.
O, de două mii de ani nu ştie omul să petreacă după plăcerea Mea praznicul învierii Mele. Nu merită omul bucurie, căci este păcătos. Ar trebui să înveţi, omule. Tu nu ştii să petreci spre bucuria Mea şi nu a ta amintirea învierii Mele. O, îţi trebuie umilinţă cerească, nu omenească, şi îţi trebuie dragoste pentru umilinţă, şi aşa ar fi să ştii să petreci tu praznicul învierii Mele. Adu-ţi aminte de păcătoşii care se târau după Mine ca să le dau lor vindecare şi izbăvire de sub crucea vieţii lor, că veneau cu credinţă şi cu umilinţă pe urma Mea şi strigau şi se rugau cu umilinţă să le fac bine, aşa cum ar trebui să faci şi tu pe urma Mea, iar Eu le făceam lor aşa cum ei cu umilinţă Îmi cereau. O, iată de ce nu te vindeci tu şi de ce nu primeşti când ceri! Nu ceri cu umilinţă şi cu promisiune pentru calea ta cu Mine apoi. O, tu nu eşti meritos, căci eşti păcătos, fiindcă păcatul te biruieşte, iar Eu nu pot să te biruiesc şi să te scap de păcat dacă tu nu vrei. Nu te mira de ce nu-ţi vine vindecare când Îmi ceri, dacă nu ştii cu umilinţă apoi să rămâi de partea învierii. O, Eu am fost Dumnezeu din Dumnezeu când am venit pe pământ între oameni, şi Mă rugam umilit ca un Fiu Tatălui în toate încercările Mele, iar când a fost să mor pentru ca să înviez după trei zile M-am temut de ceasul cel greu şi I-am spus cu mare umilinţă Tatălui: «Dacă voieşti, Tată, să treacă de la Mine paharul acesta greu, dar facă-se voia Ta şi nu a Mea». Umilinţa Mea Mi-a fost rugăciune, iar rugăciunea Mi-a fost umilinţă, şi aşa am stat înaintea Tatălui Savaot şi n-am stat cum am voit Eu, ci cum a voit El am stat, şi M-am făcut Învăţător întru toate pentru tine, omule, şi aşa ţi-am arătat cum să fii şi cum să faci şi cum să stai înaintea lui Dumnezeu, căci tu eşti păcătos şi îţi trebuie mare, mare umilinţă ca să mori păcatului şi ca să înviezi de partea Mea apoi, ca să pot Eu să te ajut apoi după dreptate, şi să-ţi aducă rod ceresc ajutorul Meu ţie. Sunt şapte mii de ani de când omul face răul pe faţă şi pe ascuns, dar deprinderea lui este să facă răul pe ascuns. O, cel ce se iubeşte pe sine acela se ascunde pentru răul pe care-l săvârşeşte, şi mai ales face aceasta cel cunoscut a fi pe calea Mea cu omul. Cel ce caută din duhul iubirii de sine să săvârşească răul, călcând poruncile vieţii, acela se ascunde de Cel ce-l vede şi îl poate opri pe el de la răul pe care vrea sau poate să-l facă, iar când el găseşte prilej, săvârşeşte răul în ascuns şi se scrie cu el înaintea lui Dumnezeu.
O, e bine să stea sub veghe omul, că este slab, săracul, şi îi trebuie înger mereu, mereu. Când el dă să iasă de sub înger, de sub cel care-l vede, el făptuieşte răul apoi. Aşa a făcut Adam, aşa a făcut Cain, aşa au făcut toţi cei care au căutat să facă răul şi călcarea poruncilor vieţii, şi unii s-au umilit apoi, iar alţii nu, şi au rămas pe mai departe să facă răul. Iată, îi trebuie înviere omului şi îi trebuie învăţător pentru înviere. O, pune, omule, pune, tată, pe cineva peste tine ca să te vadă şi să te oprească de la rău, căci tu eşti slab şi îţi trebuie ajutor ca să nu faci răul. Vreau să te văd că iubeşti lumina, tată. Cei ce au săvârşit răul n-au iubit lumina, căci s-au ascuns să săvârşească răul, iar pedeapsa cea pentru rău i-a învederat pe ei apoi. O, nu-ţi mai strânge pedeapsă, omule nevegheat! Eşti prea stăpân pe tine, tată! Eşti fără de veghe peste tine! O, intră sub veghe, tată, intră sub îngeri, fiule, căci vai celui fără de înger şi vai celui slab de înger şi care îşi slăbeşte îngeraşul cel pus peste el de la Mine! Eu am fost Dumnezeu adevărat, şi am stat sub veghe cât a fost să stau pe pământ cu oamenii, şi am ascultat ca un Fiu de mama Lui, şi am ascultat tot aşa şi de Tatăl ceresc, Tatăl Meu, pentru toate cele ce aveam de împlinit de la El pe pământ. Aşa te învăţ Eu şi pe tine viaţa, omule care voieşti să vezi zile bune şi fără de vicleşug pentru ele cu tine şi fără de pedeapsă peste ele, tată. O, vino spre bucuria învăţăturii cea de la Dumnezeu, vino, tată, că iată cum vin Eu, şi cu duhul învierii vin spre tine şi te aştept să vii şi să fii şi să ştii apoi şi să spui cu multă umilinţă: „Hristos a înviat!“, şi spre bucuria Mea şi nu a ta să rosteşti tu cuvântul lui Hristos Cel răstignit, şi vei fi tu aşa bucuria Mea şi nu a ta pe calea ta cu Mine. Amin.
L-am învăţat pe om bucuria umilinţei, şi prin ea bucuria praznicului învierii Mele dintre cei morţi, poporul Meu, iar pe tine, tată, te doresc îngerii ca să lucreze cu tine peste cei fără de pricepere pe pământ pentru iubirea lor de Dumnezeu. Ucenicii Mei erau îndureraţi pentru pătimirile Mele şi nu doreau să se bucure nici pentru învierea Mea apoi. Ei au rămas îndureraţi şi aşa au mers peste pământ, vestind peste tot patimile Mele cele spre înviere pentru tot omul care se botează cu putere de suflet spre învierea lui, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
O, adevăraţii Mei mărturisitori şi închinători nu sunt cei ce se bucură, ci sunt cei umiliţi şi mult lucrători peste cei ce pot să se facă fii ai lui Dumnezeu prin propovăduirea celor credincioşi Mie şi prin duhul mărturiei lor peste mulţi, şi aşa sunt cei ce se bucură întru Mine, aşa, trudind mult, ostenind mult, căci Eu le-am spus lor: «Pacea Mea o dau vouă, nu precum vă dă lumea vă dau Eu», şi mare este acest cuvânt pentru cei ce Mă iubesc mărturisindu-mă multora pentru bucuria Mea! O, numai duhul duioşiei, numai el poate să-l facă pe om mărturisitor al Meu, şi iarăşi voi grăi cu duh de înviere şi voi da multora din Duhul Meu, din duioşia Mea cea pentru om. Eu sunt Cel ce am înviat după trei zile de la aşezarea Mea pe cruce, bătut în cuie de cei ce nu M-au primit de la Tatăl trimis la ei, căci dacă nu L-au cunoscut pe Tatăl, ei nici pe Mine nu M-au cunoscut. Cei ce slujeau ca preoţi ai Lui, M-au dat la moarte pe cruce, căci le-a fost teamă de Mine ca nu cumva să-şi piardă slava lor şi statul lor mare peste oameni, dar Eu n-aveam ce să le iau, căci împărăţia Mea nu este de jos, şi s-au temut zadarnic, căci Eu eram de la Tatăl, nu de la ei pe pământ, şi sunt în Tatăl, aşa precum am şi fost. Amin.
Hristos a înviat, poporul Meu! Să cânţi îndurerat salutul învierii Mele, fiule, căci cei ce cântă cu bucurie „Hristos a înviat!“, aceia sunt cei ce-Mi înfig în carne cuiele păcatelor lor mereu, mereu, şi aşa cântă ei Celui ce a murit pentru om ca să-l oprească pe el de la păcat. Tu însă cântă cu umilinţă învierii Mele şi nădăjduieşte în iubirea Mea, fiule! Cei ce s-au despărţit de tine, aceia sunt cei ce s-au despărţit de Mine şi nu ştiu ei ce au făcut, şi stau ei departe de voi şi aşteaptă să vadă ce se va mai petrece cu Mine şi cu tine, dar cei ce se despart de Mine şi de tine nu mai văd ca Dumnezeu, ci văd ca ei, văd aşa cum au voit ei să vadă, iar Eu rămân cu voi şi văd aşa cum vede Dumnezeu şi Mă sprijin cu cei ce văd, şi pot tot ceea ce am de putut, pot prin credinţa lor şi prin statornicia lor sub crucea Mea cea de azi, crucea venirii Mele a doua oară de la Tatăl la om pentru mântuirea multora. Amin.
Hristos a înviat! Întărire sfântă vă dau vouă în zi de praznic al învierii Mele, fiilor. O, nu fiţi îndureraţi în dureri! Ele aduc înviere, tată. Ele vă ţin în Mine, şi pe Mine în voi, fiilor. Amin.
O, Hristos a înviat le spun şi celor ce nu vă iubesc pe voi, şi le dorim iubire lor, căci aşa sunt cei ce iubesc ca Dumnezeu, şi aşa lucrează ei peste cei fără de iubire din cer în ei. Pacea Mea o dau şi lor, dacă mai pot să Mă cunoască ei în acest cuvânt. Amin, amin, amin.
04-04-2010
