7.3. A doua venire a Domnului

O, nu a fost și nu este nimeni pe pământ ca să nu știe că Eu am murit pe cruce și am înviat apoi. Iar acum nu va mai fi nimeni de la o margine la alta a cerurilor, nimeni care să nu aibă parte să știe și să audă că vine Domnul cuvânt peste pământ ca să-Și anunțe împărăția, Evanghelia venirii Sale, că vine Domnul și vorbește și împarte cuvântul Său în lung și în lat ca să poată apoi să se arate pe cer și pe pământ ziua slavei Sale, El, și oastea cerească în haine albe venind pe nori, precum este scris, și iată, e mare milă cerească să prindă omul credință statornică și să Mă cunoască în acest cuvânt, chiar dacă până acum n-a știut că este Dumnezeu, că a fost și că este Dumnezeu, așa cum El a vrut să-și spună.

Îmi pregătesc arătarea slavei și a minunilor ei, mama Mea, iar îndelunga Mea răbdare se va schimba în mântuire, precum este scris, dar voiesc de pe pământ să vină strigare cu dor, de la mireasă cu dor în ea, și care să Mă strige: Vino!

Voiesc să fiu dorit, că altfel este să vin de dorul celor cu dor în ei după venirea Mea, iar mângâierea Noastră este mare, și vine ea din adevărul cel de sus, că Eu, Fiul tău și Mielul Tatălui, Eu voi birui, și voi rușina toată lucrătura satanicească și voi sufla peste omul antichrist cu cuvântul Meu până ce el va cădea zgomotos și văzut de toți oamenii de pe pământ, că iată-l, pune la cale lepădarea de credință peste toți, dar o va face doar peste cei ce n-au primit iubirea adevărului, căci așa este scris, iar peste cei credincioși cuvântului Meu de ieri și de azi va răsări bucurie și vor fi cuprinși în taina cerului nou și a pământului nou și în mângâierea cea de rai, cea din rai. Amin.

Cu mare bucurie Mă hrăniți voi, cei ce-Mi deschideți când grăiesc de deasupra și-Mi scrieți și-Mi împărțiți cuvântul și-Mi dați putere și cale ca să vin pe pământ cuvânt ca să împlinesc Scripturile venirii Mele cu sfinții în zeci de mii și să-Mi fac cale zilei slavei Mele, căci trebuie pregătită această zi, și nu pot nimic să împlinesc până ce mai întâi nu vestesc prin cuvânt, și niciodată n-am lucrat altfel pentru împlinirile cele de la Dumnezeu între cer și pământ, și iată, mai întâi vestesc, și numai apoi împlinesc.

Se cutremură cei din cer de necredința de pe pământ, de prigonirea Mea și a împărăției Mele între oameni, o, dar n-a fost să fie prigoană pentru credință și să nu crească și mai mult credința și căutarea după Dumnezeu a oamenilor, căci duhul din om tânjește după ajutor de la Dumnezeu, chiar dacă omul nu pricepe aceasta cu mintea sa, dar duhul îi suspină și așteaptă cu nădejde și ține aproape cerul de pământ și cheamă pe Domnul să vină cu izbăvirea și cu judecata celor ce Îl prigonesc pe El pentru ca să stea ei mari peste oameni, peste pământ, ba și peste cer să stea mari. O, dar Eu, Domnul, sunt Cel ce am cuvânt, nu omul este, nu necredința, nu satana cel fără de astâmpăr prin slugile lui ca să-și țină stăpânirea cu dinții, cu toată puterea cea vrăjmașă puterii lui Dumnezeu Biruitorul, și iată, Eu sunt Cel ce biruiește și vine cuvânt pe pământ și-Și întărește împărăția și scaunul judecății faptelor, și voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris.

E zi de duminică, fiilor, și se citește în biserici evanghelia Mea cea despre ziua venirii Mele cu judecata făpturii și a faptelor. Lucrarea Mea cu voi este slava Mea, venirea Mea cu sfinții și cu îngerii, și e scaunul Meu de domnie, în fața căruia stau vrând-nevrând, știind sau neștiind stau toate neamurile adunate, iar Eu despart pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre ca să pun oile la dreapta, iar caprele la stânga Mea, precum este scris, și să le dăruiesc moștenirea împărăției gătită de la întemeierea lumii pentru oile Mele, iar caprelor să le dau după faptă ceea ce și-au lucrat spre pedeapsa lor cea veșnică.

O, fiilor, caprele sunt neastâmpărate, se cațără și rup frunzele și lăstarii copăceilor și sar și țopăie, caută peste tot și ascultă cu greu de păzitor, umblă cu capul pe sus și n-au blândețe. Oile însă, sunt blajine, privesc spre pământ și pasc cuminți, ascultă de ciobani, nu se răzvrătesc, rabdă îndelung când sunt neputincioase, se lasă spre jertfă fără de împotrivire și seamănă cu Păstorul Care-Și pune viața pentru ele. Iată, faptele vorbesc, și de aceea învăț Eu mereu pe cei ce și-au ales să facă parte din fiii poporului cuvântului Meu cel de azi și să asculte de el ca de un păstor care-și pune viața pentru oi, și să învețe că oile sunt oi, iar caprele sunt capre, și să aibă grijă ce fac cu mersul lor pe calea lor cu Domnul.

Coboară din cer pe pământ Scriptura împlinirii venirii Mele cu sfinții. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Eu, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Nori de sfinți M-au întâmpinat la suirea Mea lângă Tatăl, după ce am săvârșit lucrarea pentru care am venit pe pământ om născut din om acum două mii de ani. A venit un nor și M-a cuprins în el și am trecut în cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și toți sfinții care s-au sculat odată cu scularea Mea dintre cei morți M-au însoțit până înaintea Tatălui cu slavă multă și cu cântarea îngerească a heruvimilor și serafimilor, iar acum călătoresc pe nori de sfinți și de îngeri cu slava venirii Mele așa cum M-am suit la Tatăl, și s-a scris mereu pe pământ cuvântul venirii Mele din vremea aceasta, căci se scrie de mai bine de șaizeci de ani cartea aceasta, și este pe pământ cuvântul cu care vin ca să curgă el din gura Mea în cartea sa.

Ori de câte ori cobor cuvântul Meu în cartea sa de azi sunt însoțit de sfinții Mei, ca și în ziua aceasta. Mă slăvesc între sfinți cu arhiereii cei nedespărțiți între cei din cer: Vasile, Grigorie și Ioan, o, și e dulce plata lor între cei din cer și sunt ei nedespărțiți și-Mi sunt însoțitori aproape pentru venirea Mea cuvânt pe pământ după două mii de ani, când Tatăl Mă trimite iarăși să lucrez, cer nou și pământ nou să lucrez, nașterea din nou a lumii precum este scris, și tainic lucrez, și tot așa și sfinții Mei, cu care Mă port ca să vin.

O, ce măreață a fost și a rămas ziua nașterii Mele pe pământ acum două mii de ani! O, și ce măreață este și va fi ziua venirii Mele cu zecile de mii de sfinți, cu cei în care M-am slăvit pe pământ prin vreme cu viața lor, cu dragostea lor, cu credința lor în Mine! O, și Mă tot întreabă ei rând pe rând vreme de două mii de ani: «Doamne, până când? Te-am iubit și Te-am urmat cu credință și cu dor. Până când, ca să vedem prețul acestei iubiri și așteptarea lui?».

O, până acum, iubiților, că iată, cu voi sunt, și Mă port întru iubirea Mea cuvânt pe pământ cu voi în zeci de mii, precum este scris că vine Domnul, și iată-Mă, și nu Mă împiedic să vin dacă nu este credință în lume ca să vin, căci scris este: «Cine este sfânt să se sfințească încă, iar cine stă în fărădelegile acestui veac să facă așa și mai departe, că ziua Mea vine când nimeni nu se așteaptă să vin și să dau fiecăruia după cum este fapta sa».

O, fiilor de la ieslea Mea de cuvânt, Mă fac cunoscut lumii de pe pământ că Mă nasc cuvânt și că vin de la Tatăl și că nu vorbesc de la Mine Însumi și că Tatăl Îmi dă ce să lucrez, Îmi dă, ca și acum două mii de ani Îmi dă. O, câți M-au cunoscut atunci? Puțini de tot, iar ceilalți mulți de tot erau cu capul în norii lor, ca și cei mulți, mulți din vremea aceasta.

V-am așezat de veghe, fiilor, pentru glasul Meu cel din cer, când el Mă aduce la voi ca să-i dați mers apoi, ca să-l trâmbițați, fiilor, căci dacă trâmbița sună ea face deșteptare, face strigare la veghe, face împlinire, face cale Domnului să vină, să aibă la cine să vină, o, că vreau să grăbesc biruința cea deplină peste tot răul care împiedică încă venirea Mea cu slavă și cu bucurie pentru cei ce Mă poartă în ei și-Mi știu dorirea, o, dar Îmi trebuie ajutor de pe pământ ca să merg, ca să deștept la veghe, ca să îndemn, ca să așez omul înaintea Mea ca să știe că vin, și să nu fie luat pe neștire de lucrul Domnului peste pământ, că vreau să fie liniște în inimi și bucurie că vine Domnul, și nu temere, nu spaimă să fie, nu, fiilor, că dacă omul știe că vin, el se pregătește, se așează, se spală, se bucură apoi, iar Eu când văd că omul stă gata pentru ca să vin, Eu vin, Eu vin, fiilor, vin să-i izbăvesc de toată strâmtorarea pe cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu pe pământ.

Am sfinții cu Mine când Mă port între cer și pământ cu venirea Mea, și sunt ei plini de dor și de râvnă să Mi se gătească venirea, că e tot o așteptare între cei din cer, e tot un dor aprins după ziua slavei Mele, când totul se va îmbrăca în slavă și va cădea despărțitura, și totul așteaptă după om, fiilor.

O, omule de pe pământ, o, cât ești tu de așteptat să te ivești stând înaintea Mea ca să vin, ca să aibă cine Mă aștepta și ca să vin! O, ce măreț ar fi pentru tine și pentru Domnul să ai tu dor și așteptare după El, și nu să fii luat din spate, nu să tot fii rugat și strigat să ieși înaintea Domnului ca să vină Domnul.

O, ce multă și măreață pregătire ar fi să gătească cei de pe pământ și s-o pună ei înainte pentru venirea Mea! Vremea aceasta a sosit, e aproape, se grăbește să se arate, dar îl așteaptă pe om, iar Eu, Domnul, strig și tot strig la om și dau să-l deprind să creadă și să Mă aștepte cu pregătire, cu deșteptare, cu sărbătoare, căci venirea Mea e sărbătoare care încununează, care înmiresmează, care schimbă înfățișarea văzutelor și nevăzutelor, și pe ea au așteptat-o sfinții toți, și au îmbrățișat-o cu dor și cu odihnă când le ieșeam întru întâmpinare ca să le deschid și să intre ei în ceata oștirilor cerești. O, dar acum ei toți așteaptă încununarea vremurilor de sub cer, iar aceasta va fi odată cu arătarea Mea în slavă, slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, și vreau cu mare dor să înțeleagă tot mai bine și tot mai mult poporul care se hrănește și se zidește cu cuvântul venirii Mele de azi, vreau să se deprindă el tot mai aproape, să-Mi tot apropie el ziua Mea de slavă, să se grăbească cu găteală multă și să-Mi ajute arătarea, care așteaptă la hotar, căci toate celelalte îndeletniciri n-au nici un preț pe lângă grija venirii Mele cu slavă, numai să fie deplină credința pentru venirea Mea, așa cum toți sfinții Mei au crezut deplin că vor fi cu Mine după truda cea de pe calea lor spre cer.

O, dar acum vine cerul, vine întru întâmpinarea omului, vine Domnul cu sfinții, că este scris să vină așa și să-Și facă spre oameni cale ca să-i pregătească pe ei pentru slava cea mare, și care va umple cerul și pământul, și noi să fie toate, cerul și pământul, omul și facerea toată, totul, nou să fie totul, totul ca în cer pe pământ, ca să se facă unirea cea mare, cea pentru veșnicie.

O, și nimeni să nu spună că sunt prea mari, prea greu de înțeles aceste cuvinte, căci vremea este aproape, și trebuie credință să fie, credință și ascultare pentru gătirea slavei Mele, lucrare în cer și pe pământ deopotrivă, o, și e mare misiunea omului, și strig la om, îl strig să ia de la Mine și să învețe bine ce are de lucrat și de pregătit pentru slava venirii Mele, iar pentru această bucurie trebuie înnoire, și noi se vor face toate, precum este scris.

O, fiilor, a venit vremea, și toate se grăbesc când văd că Eu vin și tot vin, și toate se vor știute și lucrate și așezate înaintea Mea, și toate cer de la om timpul omului, toate îl strigă pe om și îl cheamă să lucreze pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu, că vine Domnul, fiilor, și tot și toate văd că vine Domnul.

O, ce durere ar fi fost între cei din cer să nu fi avut Eu cum să vin pe pământ cuvânt, toiagul Meu de Păstor, precum este scris să păstoresc cu el și să cârmuiesc peste neamuri atât cât nu poate pricepe cineva între oameni! O, dar ce mângâiere au cei din cer de la cuvântul Meu de peste voi, când văd ei că a venit vremea proorociei din Scripturi ca să vin Eu cu sfinții și ca să păstoresc!

Aici grăiesc cu omul ca în Rai, ca și cu Adam în Rai, și grăiesc ca și cu Moise pe muntele sfânt, ca și cu Saul din Tars pe cale, și grăiesc cu fiii credinței sfinte și este credință pe pământ întru întâmpinarea Mea, că M-a trimis Tatăl încă o dată pe pământ cuvânt, căci este scris în Scripturi să vin să deschid cărțile și să judec după ele viii și morții, și cu Mine împlinește Tatăl cele scrise în Scripturi și se împlinesc ele pe pământ.

O, de ce vin Eu cuvânt pe pământ? Fiilor, fiilor, dacă este scris să se împlinească așa, pot trece cele scrise ca să nu se împlinească? Eu vin cu sfinții fiindcă este scris să vin cu sfinții în zeci de mii, că un sfânt când vine cu Mine vine cu el și toată ceata din care el face parte, toată familia lui îl serbează și are parte de bucurie cerească în zile de sfinți. O, și apoi vin, fiindcă este scris că voi păstori neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul gurii Mele, și de aceea a trebuit să-Mi fac un popor cules dintre fiii oamenilor și să-l cresc frumos cu cuvântul facerii omului, cu iubirea Mea să-l hrănesc și să-l cresc, și apoi să zidesc cu el cetate și să-l așez în ea aproape de gura izvorului Meu cu el pe pământ, căci dacă împărații pământului își zidesc cetăți și pun numele lor peste ele și-și așează tronul într-un palat în mijlocul cetății lor, o, cum să fie Domnul mai mic, mai jos decât acești împărați vremelnici, și care n-au parte de nimic din truda lor de-o viață? O, numai Eu sunt Cel veșnic, și sunt Împăratul împăraților și toți Mă întâlnesc când își părăsesc cetatea și trupul ca să vină să dea seama de zilele lor pe pământ.

O, de ce vin Eu pe pământ cuvânt la voi, fiilor care Mă primiți, și voi, cei care primiți de la Domnul cuvânt, după ce am așezat spre voi albia venirii Mele și împărțirea în toate laturile a râului vieții ca să tămăduiască el neamurile pământului, inimile curate, de puterea deșertăciunii a toate, și care tânjesc în ele după adevăr, după veșnicie, o, fiilor?

O, ce drag Îmi este să vă grăiesc vouă și să Mă împărțiți voi apoi peste pământ! O, ce minune mare se va petrece când toate colțurile pământului și mulțime de urechi și de inimi vor lua și se vor apleca iubirii lui Dumnezeu, venirii Mele cuvânt pe pământ! Voi lua toată mângâierea de la oameni, căci ea este cea vremelnică, și voi pune în ei dorul de Dumnezeu, căci va veni Duhul și va sufla cu dor și va împărți dor, și lupii se vor face miei, căci vor vedea slava Mea, care va ajunge peste tot pământul, și va păli fărădelegea, prin care oamenii nu se mai uită spre cer, de unde vine viața la oameni.

După ce am înviat, și M-am dus apoi la dreapta Tatălui să stau și să fiu, au venit soli cerești să Mă poarte până la Tatăl și au vestit ei făgăduința cea pentru întoarcerea Mea. Voi sunteți căzuți la sorți, la voi vin când Mă întorc, și vin și las carte între voi cu tot cuvântul gurii Mele, iar voi îl puneți pe cale ca să meargă el, fiilor. O, ce măreț ar fi, ce mărire ați putea vedea în voi și peste voi, dacă ați vrea într-o clipă să vă dați seama adânc de această măreție, de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care vă însoțește, Care vine la voi și vă învață să rămâneți întru El, să-L sălășluiți în voi și între voi cu toată primirea și ospitalitatea ei pentru El!

Psalmul iubirii Mele pentru voi, pentru om, aceasta este ceea ce Eu scriu cu voi în cartea Mea cu voi, carte proorocită prin Scripturi ca să fie ea așezată pe pământ și în cer, și să fie ea deschisă pentru venirea Mea în ea cuvânt, iar voi să vă ridicați, porți ale Mele, și să-Mi faceți primirea de fiecare dată, să deschideți cartea și să vă așezați cu Mine în ea, căci Eu, Domnul, cu voi grăiesc, vouă vă arăt grăirea Mea toată și mereu, și nimeni să nu se mire de această lucrare măreață, o, nimeni, că iată, omul pe pământ ascultă mereu ce este pe pământ, ce se întâmplă, se uită și ascultă zi și noapte pe cei ce le grăiesc lor de toate și le arată de toate, iar oamenii nu mai caută în sus, la Dumnezeu, dacă au atâtea de auzit, de văzut, de știut, de făcut, și rămân ei zidiți numai din trup, și doare la Dumnezeu depărtarea de El a omului, și om de la om ia, iar Eu, Domnul, Îmi cânt și Îmi plâng psalmul iubirii și îl așez pe pământ peste om, și de aceea am așezat la voi nu numai carte scrisă s-o așezați pe pământ înaintea oamenilor, dar și glasul ei, o, fiilor așezați de Mine la lucru și la duhul cuvântului Meu sosit la voi, și de la voi pe pământ înaintea oamenilor.

Acum două mii de ani am venit de la Tatăl pe pământ prin nașterea Mea din Fecioară mamă și am lucrat atunci lucrarea răscumpărării din păcat a omului zidit de mâna Mea și a urmașilor lui, iar după treizeci și trei de ani M-am așezat biruitor de-a dreapta Tatălui Meu în cer, unde-Mi este locul din veșnicie. Acum iarăși M-a trimis Tatăl pe pământ după om, iar slava Mea este cuvântul, ca și numele Meu cel nou, scris în Scripturi să-l port acum, la sfârșit de timp, căci numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Am pe pământul român un popor de copii credincioși, popor crescut cu cuvântul gurii Mele, și Mă port cuvânt peste pământ prin lucrarea Mea cu el. El este calul cel alb proorocit prin Scripturi, iar Eu sunt călărețul, așa este scris, iar sabia Mea este cuvântul, toiagul cu care păstoresc popoarele și limbile, după felul neamurilor de pe pământ, și duhul dreptății Îmi este măsura în lucrul Meu.

Am cetate de scaun pe vatra neamului român și vin pe nori purtat, vin de mai bine de șaizeci de ani, vin cu cete de sfinți deasupra pământului român, și cu sfinții Mă port și grăiesc din văzduh ca pe muntele sfânt când grăiam lui Moise pentru poporul Israel. O, vin și grăiesc peste pământ și peste popoare și peste căpeteniile lor și-Mi fac lucrarea dată de Tatăl s-o lucrez, căci la nașterea Mea pe pământ Mi-a dat Tatăl de țară patria aceasta și neamul de pe ea, neamul român, după ce poporul Israel M-a lepădat, M-a scos afară din mijlocul lui, și nu M-a cunoscut cu credință ca să Mă primească, și iată, sunt primit pe vatra neamului român și Mi-am pregătit aici staul și cobor în el cu cuvântul și Mă fac carte pe masa aceasta și Mă așez cu ea înaintea acestui neam și merg cu glas de tunet și sunt cu zilele slavei Mele peste acest timp și spun cine sunt și ce fac, și spun că sunt cu venirea Mea a doua oară de la Tatăl și am loc pregătit pentru lucrul Meu cel din acest timp, iar cine aude și cine citește, să înțeleagă venirea Mea de la Tatăl, purtat pe cal alb, însoțit de oștiri de sfinți, sabie ascuțită ieșind din gura Mea, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, Eu și cetatea Mea de cuvânt, locul de unde cârmuiesc cu toiag de fier popoare și limbi, și am nume scris: Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu sunt Alfa și Omega, sunt Cel de la început și Cel de la sfârșit Făcătorul lumii, și am spus acum două mii de ani că iarăși va fi zidită lumea prin naștere din nou și va fi cer nou și pământ nou, și spun aceasta pentru cei ce cred și pentru cei ce nu cred.

Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, și dacă sunt, cuvintez și lucrez, și ia ființă scrisă cuvântul Meu, spre mărturia Mea. Sunt cu sărbătoare de cuvânt deasupra cetății cuvântului Meu din mijlocul neamului român, că Mi-am întocmit cu puterile cerești cetate și popor credincios în ea și Mi se face primirea când vin, și Mă așez cuvânt în carte ca să fie scris pe pământ cuvântul Meu. N-am întrebat pe cei ce s-au așezat unii pe alții, unii peste alții mai-mari ai pământului și ai turmei de pe el, o, n-am întrebat pe nimeni din lumea oamenilor, ci M-am uitat în Scripturi și am găsit să vin cu sfinții în zeci de mii și să cuvintez peste pământ, să fiu cuvântul lui Dumnezeu.

Voi, cei care-Mi faceți primirea când cerurile se deschid ca să vin cu oștiri din cer să cuvintez, o, deschideți și voi cartea, deschideți cuvântului Meu ca să intru și să păstoresc, să grăiesc cu dreptate, căci ea Îmi este toiagul cu care păstoresc. Sunt deasupra aici cu sfinți fără de număr și scriem în carte sărbătoare pentru ei, duminica tuturor sfinților scriem, și ne scriem cu ea în carte, fiilor străjeri ai venirii Mele la voi cuvânt pe pământ, că iarăși lucrez ca la început, căci sunt Cel de la început la Dumnezeu și sunt Dumnezeu-Cuvântul. Cu coroană de sfinți stau deasupra în slavă mare, iar puterile cerești ne țin și ne slujesc. Sfinții au plâns pe pământ, nu s-au desfătat, ci au suferit pentru numele Meu și au plâns de dor, iar acum sunt cei mângâiați, precum este scris pentru cei ce plâng pe pământ.

E numai freamăt sfânt aici, sus și jos, o, și e dulce bucuria, și e multă mângâierea celor sosiți cete-cete și așezați în slava sărbătorii de Duh Sfânt, iar Eu, Domnul, le sunt călăuză și merg în frunte, în fața cetelor cerești, toți în cămășuțe de in alb, o, și câtă sfială pe chipuri, și ce frumoasă ținută au sfinții, ce dulci priviri, ce mărețe simțiri, ce stări senine, ce frumos aici, o, fiilor din cetatea cuvântului Meu. O, pace vouă, și hai să ne așezăm în carte și să deschidem din vreme, căci sunt aproape la porți cei plini de dor și ei și vin la pășune și vin la izvor, vin la Noi, vin la voi, fiilor primitori de oaspeți aici, la Domnul, aici, unde sunt Eu cu voi. O, voi ați fost din vreme, de mult ați fost vestiți prin cuvântul Meu, care s-a făcut aici carte, și prin care Eu am spus acum patruzeci și ceva de ani și am vestit că mai e puțin, și va veni un popor necunoscut, și nu mult după aceea se face aici un lucru sfânt, o lucrare mare, care nu se poate descoperi până atunci, o, și iată împlinirea aceea, că am împlinit și împlinesc cu voi, cei ce trudiți acum pentru slava Mea cu care merg peste pământ cu vestea cuvântului Meu, și cu care încep de aici, fiilor, și se uită din cer cei ce erau atunci, și cărora le-am vestit atunci, demult, o, și e minunată lucrarea Mea cu voi, că am mai spus atunci la cei ce-Mi culegeau cuvântul și le spuneam prin vremi de strâmtorare pentru Mine pe pământ cu ei, le spuneam lor de vremea aceasta că vom avea și corturi, dar nu de zece sau sute de persoane, ci de mii și mii de persoane, o, fiilor.

Îmi așez în carte cuvântul după opt zile de la praznicul învierii Mele și vă dau vouă sarcină binecuvântată, fiilor, căci pentru următoarea zi de duminică, peste o săptămână, aveți acum de așternut în grădinile Mele cu voi scumpă întâlnire a fraților care cred că Eu vin aici cuvânt și îl pun pe masă, spre hrana sufletelor care-Mi întâmpină a doua Mea venire de la Tatăl, și ca să împlinesc promisiunea cea făcută acum două mii de ani, când am spus despre ea cu jale grea, cu tristețe a inimii întrebând și întrebându-Mă: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?».

Tatăl Mă trimite mereu să grăiesc aici, la voi, și să petrec cu sfinții și cu voi, cei tocmiți de Tatăl prin Mine și pentru Mine ca să-Mi fiți ucenici mărturisitori ai venirii Mele cuvânt pe pământ, iar cetatea aceasta în care vă am pe voi familie a Mea are nume mare și se cheamă ea Acasă, căci aici este și lucrează Dumnezeu, aici Își desăvârșesc Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt lucrarea nașterii din nou a lumii, aici Și-a așezat Domnul tronul cuvântului, scaunul judecății făpturii, aici este casa și ograda în care fiii vin în sărbători la Tatăl, la părinți și petrec cu ei bucurându-i și bucurându-se, alinându-și dorul de părinți și de casă, de petrecere sfântă, fiilor.

O, fiilor, o, fiilor scumpi, o, cine sunteți voi, cei scumpi, cei cu care Dumnezeu grăiește ca să dați oamenilor grăirea Lui? Întreb nu ca să vă întreb pe voi și să-Mi răspundeți. Întreb ca să răspund tot Eu și ca să vă spun, și să le spun și celor ce aud de la voi pe Domnul, să le spun la toți că voi sunteți cei ce ați crezut cuvântului Meu, care vine cu norii, că vine Domnul pe nori de cuvânt deasupra cetății Mele cu voi ca să-I fie pusă în carte grăirea Lui peste pământ, iar voi sunteți cei ce credeți că Eu sunt Cel ce vin și grăiesc, pentru că Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. Eu sunt Cel ce am grăit cu Moise pe munte pentru Israel, și tot Eu sunt Cel ce grăiesc azi cu voi de pe munți de cuvânt, sub care vor da să se adăpostească în vremurile de strâmtorare care vin mulți de pe pământ, care se vor teme mult de măreția Domnului și de zilele slavei Lui, cu Duhul Sfânt și cu foc lucrând Domnul pentru înnoirea lumii, precum este scris.

Voi sunteți cei cu care Eu grăiesc în zilele acestea pe pământ, fiilor, căci voi v-ați lăsat pețiți de Mine precum mama Mea Fecioara când a venit la ea arhanghel binevestitor de Dumnezeu și a pețit-o pe ea Domnului mamă și mireasă și casă și cale și mers al Meu între cer și pământ, și apoi între oameni trup și cuvânt, după orânduiala Tatălui Dumnezeu pentru toate lucrările Lui între facerea cea dintâi și până iarăși facerea cea nouă, nașterea din nou a lumii, precum este scris să fie, precum Tatăl a hotărât, măi fiilor.

O, pace vouă, iar și iar pace vouă! Ați sosit la izvor, și cuvântul Meu se dă vouă, căci voi veniți și Mă așteptați să vă grăiesc. O, iată popor care-Mi așteaptă venirea! M-am întrebat când M-am suit la Tatăl după învierea Mea și am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». Iată, venirea Mea e măreață și se împlinește ea și a găsit pentru ea credință pe pământ.

O, fiilor, vă mulțumesc vouă că auzind de venirea Mea ați crezut în ea și ați venit la ea. Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin, Eu sunt Cel ce grăiesc vouă. Am venit în acest timp că era scris să vin, fiilor. Vă mulțumesc că Mi-ați dăruit prilej să grăiesc peste pământ și să-Mi fac cunoscută grăirea cu care Tatăl M-a trimis.