7.3. A doua venire a Domnului

E grea viața fără Dumnezeu și e grea crucea de dus fără Mine sub ea pe calea omului pe pământ. Nu știe omul de Dumnezeu, nu-L caută decât în vreme de necaz, și de aceea e grea viața fără Dumnezeu pe cale. Mi-e milă de omul străin de Dumnezeu, și am făcut această milă mare ca să vin cuvânt pe pământ și să-l sprijin pe om și să-i deschid mintea și calea pentru viața lui. N-am de pe pământ ajutor pentru om. Nu sunt păstori de suflete cu milă pentru oameni, dar este scris în Scripturi și în prooroci că voi veni Eu Însumi și voi paște turma și o voi vindeca de răni și o voi purta la pășune și la izvoare, și iată, asta împlinesc acum, și din Scripturi am luat ca să lucrez ceea ce lucrez și împlinesc.

Intrăm tainic sub cort, căci s-a întins în grădină cortul de sărbătoare și Ne așezăm în taină dimpreună cu puterile cele cerești, care au nume date de Dumnezeu și lucrări împărțite, ca să Mă pot purta pe nori după cum este scris, o, fiilor, și să vin să împlinesc, căci scris este: «El vine cu norii, El are norii suire și coborâre». Sunt la voi cu norii, vin cu norii când vin, cu cele nouă ceruri, care sunt puterile cerești, și numele lor sunt mari și se numesc: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, puterile, arhanghelii, îngerii, heruvimii și serafimii. Toate sunt nevăzutele facerii lui Dumnezeu și sunt din vecii, sunt fără de început ca și Dumnezeu. Mai înainte de facerea cea nevăzută ele sunt, ele erau, iar cu ele era și este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Întăriți-vă credința în lucrarea Mea de peste voi, că Eu i-am grăit lui Adam și s-a scris grăirea Mea cu el și a rămas ea mărturisitoare! I-am grăit lui Moise și a scris el grăirea Mea cu el pentru poporul cel de atunci. Am grăit lui Ilie proorocul și a lăsat el scris toată grăirea și lucrarea Mea de atunci cu el și a rămas el proorocul Meu pe mai departe între pământ și cer ca și Moise, o, fiilor. Iar acum grăiesc peste voi și-Mi scrieți voi grăirea Mea și este ea pe pământ mărturisind de la margini la margini pe Dumnezeu Cuvântul grăind peste popoare.

Așadar să se întărească cei ce se hrănesc cu acest cuvânt, să-și întărească credința în lucrarea Mea de peste voi, fiilor, căci credința când este vin și faptele ei, și Se adeverește Dumnezeu prin cei credincioși Lui pe pământ, și voi lucra pe mai departe cu voi lucrarea Mea cea de la Tatăl dată s-o așez pe pământ, și pic cu pic să se arate înnoirea cea promisă să vină, și ea vine, o, fiilor.

Așez pacea venirii Mele peste cetatea cuvântului Meu, căci vin cuvânt pe pământ aici, și Mă împart peste tot de la margini la margini precum este scris, o, și n-a fost între Mine și om o mai mare și multă lucrare de cuvânt după ce am zidit omul între pământ și cer, dar dacă a venit acum această vreme scrisă în Scripturi să vină și să păstoresc Eu Însumi oamenii de pe pământ, iată vin, vin cu zecile de mii de sfinți, și am nume nou, Cuvântul lui Dumnezeu, după cum Îmi este și lucrarea Mea cea de acum.

O, ce vei face tu, omule care spui că nu este Dumnezeu, că nu vine Dumnezeu, și că doar tu ești și știi și vorbești? Nu este om care să nu creadă că este Dumnezeu, dar dorul de păcat, dorul de sine și trufia acestui dor a stricat omul la minte și împarte omul din ea stricăciunea ei peste mulți care dorm, iar Eu vin cu putere de cuvânt și-Mi împlinesc venirea cea pentru pregătirea zilei slavei Mele, când Tatăl Meu va să Mă slăvească cu slava cea nearătată până acum, iar oamenii toți vor pricepe atunci că facerea lui Dumnezeu nu este numai cea care se vede, o, nu, căci se vor lăsa la arătare nevăzutele facerii, veciile descoperite mult prea puțin până acum și toate, toate locașurile lui Dumnezeu, toate cele ce sunt și nu se văd precum nici Dumnezeu nu Se vede, dar Domnul este și cârmuiește lumea cât mintea omului nu poate pricepe, căci omul este om și atât, iar Dumnezeu este Dumnezeu, Făcătorul omului, și numai El este Făcătorul. Amin.

Lucrul cel cu mâna să fie spre slava lucrului cel cu duhul, și totul să aibă rod pentru cer, iar toiagul de cârmuire este cuvântul Meu, o, și să se facă faptă la voi tot cuvântul Meu, fiilor, că iată, stau cu voi în cetate la masă și cu cei din cer și le facem bucurie și mângâiere de aici lor, dar și ei dăruiesc la fel vouă, și iată, ucenicii Mei grăiesc cu voi acum.

— O, mare și lăudat ești, Doamne, în cetatea Ta aici, în muntele cel sfânt al Tău aici, cetate bine întemeiată spre bucuria întregului pământ, precum este scris, și se vor mira împărații pământului de ea, de slava Ta din ea, o, Doamne! Bucuria Noastră e mare și suntem martorii Tăi în lucrările Tale din cetate și-Ți crește slava, Doamne.

O, fii și ucenici ai lui Hristos, Păstorul Nostru și al vostru, pace vouă de la Noi la masa Domnului cu voi și cu Noi! Vin zilele slavei Domnului, vin cu grabă, și tot așa și voi să vă grăbiți cu ele și aduceți-L pe Domnul pe pământ ca să se rușineze cei care vor să nu fie Dumnezeu, să nu fie credință, dar iată, este Dumnezeu și lucrează aici, pe meleagul neamului român spre rușinarea necredincioșilor, căci Făcătorul a toate vine cu înnoirea și cu descoperirea celor nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și care vor lua locul celor văzute și luate sub stăpânirea omului necredincios, o, dar vine Domnul, și iată-L, vine, și se vor bucura cei ce-L iubesc și Îl așteaptă și Îl mărturisesc, iar cei fără de lege nu vor rămâne cu nimic, decât cu spaima pe care și-au lucrat-o din neștiință prin necredință și trufie, prin duhul lui satana.

O, Doamne, o, Doamne, între cei din cer crește dorul slavei Tale de la sfârșit de timp. Arată-Ți slava, Doamne! Ajută-i pe cei de pe pământ să-și facă vreme de ridicare spre iubirea de Dumnezeu și să se stingă puterea păcatului din oameni, căci păcatul îi desparte pe toți de Tine, dar hai, ridică-Ți țara luminii, ridic-o pe România în slavă văzută și fă-o pe ea lumină din lumina Ta peste pământ, fă-o, că nu mai este lumină pe pământ, Doamne! Pune puterea facerii Tale celei noi în cuvântul Tău de peste pământ și adu înnoirea lumii, Doamne! Ne rugăm în cetatea cuvântului Tău aici cu ei și cu Tine în față. Hai să colindăm din nou peste pământ cu vestea Ta ca și atunci și să-Ți trâmbițăm venirea și slava ei și lucrul Tău de azi pentru nașterea din nou a lumii, Doamne!

Binecuvântăm și Noi de lângă Tine lucrarea Ta cu ei, cu cei de azi unși ai Tăi și cu fiii cei care ascultă de împlinirea cuvântului Tău cu credință, căci dacă nu este credință nu este nici împlinire. Iar acum iarăși Tu, Doamne, grăiește-le lor.

Este așezată în calendarul creștin în a doua duminică după învierea Mea întâlnirea Mea iarăși cu ucenicii Mei, dar și cu Toma acum, care nu Mă văzuse încă, și le-am împărțit lor iarăși liniște peste ei și mângâiere peste apăsarea inimioarelor lor, și le-am spus: Pace vouă! Am luat apoi degetul lui Toma și l-am atins de rana Mea din coastă ca să se bucure că Eu sunt și că M-am sculat dintre cei morți și iarăși sunt cu ei după cum le-am făgăduit în vorbirea Mea cu ei, când îi pregăteam să întâmpine sub povața Mea jertfa Mea pe cruce și învierea Mea apoi, și iată, nimeni n-a putut lua de peste ei bucuria inimioarelor lor, în vreme ce lumea era zbuciumată cu toți mai-marii vremii dacă Eu am biruit și am înviat biruitor împotriva lor și a necredinței că Eu sunt Dumnezeu și că ei nu puteau crede aceasta, dar au crezut apoi toți, o, și așa va fi și acum peste cei necredincioși venirii Mele cuvânt pe pământ ca să fac bine la câți vor putea să Mă primească de la Tatăl venit și să Mă adeveresc cu a doua Mea venire și să pregătesc ziua Mea de slavă cu cete de sfinți și de îngeri, împotriva celor necredincioși încă, o, și asta fac, Îmi pregătesc cărarea acestei împliniri, și vin cu slavă mare și nu va mai fi să găsească peste ei judecată mai mare cei necredincioși, căci slava acelei zile va grăi de la sine, o, și nu se poate trece peste această filă de Scriptură ca să nu se vadă slava venirii Mele și cei biruitori, cei credincioși cuvântului Meu de azi, căci Eu, iată, nu stau în cer, că vin cuvânt pe pământ.

Vă învăț, fiilor, căci vă sunt Păstor, și sunt blând și smerit cu inima dacă sunt Păstor slujitor. Intru la voi ca în Ierusalim, intru pe cal alb, precum este scris să vin și să intru, o, și cu voi intru printre oameni cu cuvântul și-Mi sunteți căluțul pe care stau să-Mi rostesc cuvântul, fiilor, și sunt cu sfinții la voi și cu voi, așa cum este scris în Scripturi despre venirea Mea cu sfinții, și pe cal alb, tainic ca și Mine, și iată, Îmi fac lucrarea. Astăzi cântăm «Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!», iar duminica viitoare cântăm Hristos a înviat! și vom vesti peste pământ cuvântul Meu, fiilor.

Pace vouă, străjeri din cetate! Vin cuvânt pe pământ, și faceți-Mi primirea în carte, fiilor! Taina Mea cu voi în mijlocul acestui neam Îl ține pe Dumnezeu aproape, căci este nevoie de Dumnezeu pe pământ, și de aceea Eu, Domnul și Păstorul turmei creștine, Îmi găsesc locuri și suflete iubitoare și le dăruiesc darul credinței ca să pot prin ele să fiu între oameni pe pământ, căci am spus și iarăși spun: E greu fără Dumnezeu pe pământ, o, fiilor.

Și de ce acest greu? Fiindcă oamenii păcătuiesc mult și prea mult, și s-ar nărui cerul și pământul de acest foc nestins din oamenii care ard prin păcat, căci am spus că păcatul este moarte, și, mai ales, păcatul Îl alungă pe Dumnezeu din om, și n-are Domnul prin ce și prin cine să mai stea între oameni pe pământ, de vreme ce I se închide peste tot dreptul Său ca Făcător al cerului și al pământului, căci oamenii, aproape toți M-au dat de peste ei, iar diavolul are împărăție întărită în oameni și iată-l stăpân peste facerea Mea și a omului, și zic oamenii că nu este Dumnezeu, iar această nebunie este boala multora și zic aceștia ca niște nebuni, zic că nu este Dumnezeu ca să poată ei să-și înmulțească fărădelegea și să nu fie opriți să facă această călcare peste așezarea întocmită de Dumnezeu peste cer și pământ, peste facerea toată și legile ei, și iată, Mi-am făcut loc prielnic cu voi și la voi și stau pe pământ cu voi și cuvintez și vă așez să-Mi împărțiți cuvântul ca să pot lucra prin cuvânt, o, fiilor, căci este scris în Scripturi să vin cu oștirile de sfinți și să-Mi vestesc numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

O, e plin cerul pământului român de slavă îngerească în zi de praznic de Bobotează, iar puterile cerești sunt așezate cete-cete deasupra cetății cuvântului Meu, și-Mi scol străjerii să-Mi facă intrarea în cetate și în carte în zi de praznic sfânt.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Eu, și suflarea gurii Mele, cuvântul Meu peste pământ. În curând se vor lăsa văzute pe cer deasupra pământului român cetele îngerești sunând din trâmbițe, precum este scris, și slăvind pe Domnul Care cuvintează de deasupra, și iată, cuvântul Meu trebuie mult cercetat ca să-și poată omul așeza mersul cu Dumnezeu, căci ziua Mea se grăbește cu multul și nu poate nimeni s-o oprească să nu vină, ba chiar s-o grăbească pot și dușmanii Mei să facă aceasta, ceea ce nu vor ei să fie și să vină, o, dar nu, căci sfinții români cântă în văzduh aici deșteptarea neamului român și cântă ei cu dorul Meu și zic în cor: Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, în care te-adânciră barbarii de tirani, acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, la care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

O, cântă cu sfinții neamului român toți sfinții din cer când văd ei suflarea gurii Mele peste pământul român cum poruncește omului antichrist să iasă, să fugă cu grabă din țara Mea aleasă pentru sfârșit de timp să-Mi fie masă și casă și primire a Mea cu sfinții.

Așteaptă sfinții din țara fără dor, așteaptă venirea Mea promisă să se împlinească. Mă voi lăsa văzut venind cu sfinții Mei și vor crede și cei care acum scriu și lucrează și împart lepădarea de credință mai înainte să se închine omului antichrist, dar vine spaima peste toți necredincioșii, vine groaza cea promisă peste cei necredincioși, care au dat să Mă alunge de peste tot, să fie numai ei și să se închine lor neamurile pământului, și cred aceste satane că vor putea să facă lumea să creadă că nu este Dumnezeu, dar dacă nu este Dumnezeu, o, împotriva cui luptă ei, oare?

Intru în cetate și intru în carte cuvânt și Mă așez la masa cea de azi cu voi, căci voi Mă primiți să vin din cer pe pământ și să-Mi las cuvântul prin care lucrez pregătirea întoarcerii Mele la sfârșit de timp, fiilor care Mă întâmpinați acum și-Mi împărțiți peste pământ cuvântul. Numai cei necredincioși, numai cei lipsiți de darul credinței în Mine nu deschid venirii Mele cuvânt pe pământ, căci ei așa au ales să facă, dar cei cărora Tatăl le descoperă taina cerului pe pământ, aceia au tot darul de la Domnul să creadă și să-și așeze pașii pe calea venirii Mele după cum se cere această așezare să fie peste cei ce-Mi urmează, și aceia sunt cei care vor fi biruitori cu Mielul, cu Mine, căci M-am lăsat Miel jertfit pentru toți cei care vor fi de-a dreapta Mea după truda Mea cea de șapte mii de ani ca să-l întorc în rai pe omul cel pierdut prin păcat, prin nesupunere și neascultare de Dumnezeu, și iată, mărturisește de două mii de ani lucrarea Mea lăsată să fie cu cei credincioși Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu darul mânturii și al învierii celor ce vor birui cu Mine în ziua cea mare care vine, căci este în pregătire să vină, și vine cu slavă mare ziua întoarcerii Mele, după care râvnește tot cerul, căci vine cerul cu Mine pe pământ și de aceea trebuie curățenie mare să fie făcută pe calea întoarcerii Mele, și iată, trebuie pregătit omul și gătit cu podoabele sfințeniei, căci nu oricum va sta omul înaintea zilei slavei Mele și ca să Mă poată vedea, ci numai cu trupul sfânt și curat de sine și de păcat, că scris este: «Vor fi asemenea Lui și Îl vor vedea pe El».

Și, în sfârșit, feriți-vă de boldul necredinței, o, fiilor! Întăriți în voi și între voi lucrarea sfințeniei, fără de care nu poate Domnul sta cu ai Săi, căci Domnul este sfânt, fiilor. Și să audă aceasta toți cei care își caută hrana din acest cuvânt, cu care Eu vin pe pământ întru a doua Mea venire după om, căci omul trebuie pregătit pentru ziua slavei Mele, când se vor alege la dreapta și la stânga oameni și cetăți și popoare, pentru sau împotriva așezării împărăției cerurilor între oameni, și vor merge cei din dreapta spre rodul bucuriei de veci, iar cei din stânga spre rodul potrivnic acestei bucurii, precum este scris.

Cuvântul Meu este venirea Mea cu sfinții, căci singur nu umblu nici în cer nici pe pământ, nici în cele nevăzute nici în cele văzute ale facerii lui Dumnezeu.

Vine Domnul cuvânt pe pământ după două mii de ani de la venirea Sa întrupat în pântece de Fecioară și născut Om, ca să plătească prin jertfa Sa pe cruce răscumpărarea omului pierdut din Dumnezeu, ca să-l aducă la Tatăl înapoi pe om, căci omul este lucrarea lui Dumnezeu.

A venit prin înger cuvânt de la Dumnezeu că vine Domnul pe pământ ca să aducă mântuirea omului, dar taina aceasta au înțeles-o atunci puțini de tot, căci cum s-ar fi putut lucra dumnezeiește în vremea aceea dacă n-ar fi fost ținută sub taină venirea Mea de la Tatăl după om?

Mi-am făcut lucrarea pentru care am fost trimis și am căzut apoi jertfă pe cruce ca să Mă arăt Dumnezeu venit în taină după om, căci învierea Mea a treia zi a umplut pământul, și de atunci s-a numărat timpul lui Iisus Hristos până azi și până mâine, iar Eu, Domnul, vin de la Tatăl cuvânt pe pământ la două mii de ani de la nașterea Mea între oameni și apoi învierea Mea și apoi promisiunea că voi veni iar.

O, popor al cuvântului Meu, Mi-e dor de cer pe pământ, măi poporul Meu. Eu n-am plecat în ziua înălțării Mele dintre ucenici, ci doar am intrat în cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu ca să pot să rămân cu ei după felul Meu dumnezeiesc, ca să nu se învețe cu Mine creștinul, ci să slujească Domnului cu credință și cu dor și după datini duhovnicești și cerești cu viața lor, cu dorul lor de Dumnezeu, căci duhul lumii îl muncește pe om pe pământ când el nu se așteaptă, și îl ia pe creștin dinaintea lui Dumnezeu de nu mai știe bietul creștin dacă mai are sau nu pe Dumnezeu cu el, dacă mai poate și Domnul să încapă să petreacă în viața creștinului.

O, Doamne, o, Doamne, e ziua Ta și a mea în duh de Bobotează. Râul cuvântului gurii Tale este Iordanul Duhului Sfânt, în care Tu ai pus botezul și duhul învierii omului, duhul Bobotezei pentru sfârșit de timp, o, și ferice tuturor celor ce se apleacă să creadă că Tu vii cuvânt pe pământ ca să-Ți pregătești slava cea mare, care se va arăta curând, curând, căci Tu ai spus prin Duhul: «Vin curând!»! Și dacă așa ai spus, o, e de vegheat zi și noapte pentru această împlinire tainică, și apoi văzută în toată slava ei cea de la Dumnezeu pregătită, venirea Ta cea biruitoare împotriva necredinței din oamenii care nu veghează peste viața lor așezată pentru venirea Ta cea de acum.

E ziua ta și e ziua Mea și avem sărbătoarea alături pentru nașterea Mea pe pământ, mama Mea, dar lângă Noi cei sărbătoriți, este sărbătorită țara Mea cea de azi, țara Mea de venire a doua oară de lângă Tatăl după om, mamă. Nu este pe pământ între înțelepți cel care să priceapă și să vadă apoi Scriptura cea împlinită a întoarcerii Mele la oameni, după cum solii cei din cer i-au vestit pe ucenicii Mei în ziua înălțării Mele de lângă ei la Tatăl că tot așa voi și veni, precum M-am dus la locașul slavei Mele cerești, ca iarăși să vin la plinirea vremii, vremea care Mă dă înapoi oamenilor, o, mama Mea.

O, iată ce tainic vin și tot vin! Este cineva între oameni pe pământ ca să mai citească încă o dată cu ochii bine deschiși venirea Mea iarăși pe pământ așa precum M-am dus la cer pe norii slavei Domnului și să creadă apoi că așa vin?

Am așezat credință și loc de primire și am venit, precum este scris să vin, și țara Mea de azi Mi-a făcut primirea, și tainic, mamă, s-a întâmplat și se întâmplă aceasta. Vin cu norii, precum M-am și suit la Tatăl, și-Mi slobozesc glasul de sus, din nori, și Mă apropii cu mare grijă și ocrotesc din toate părțile taina și lucrarea ca să vin să Mă fac auzit și așezat în cartea Mea cea de azi, pe care o împart peste pământ filă cu filă ca să hrănesc mulțimile și să ia unii prin alții cuvântul gurii Mele, cu care păstoresc.

Venim cu masă de cuvânt pe pământ, mamă. O, ce tainic trebuie să lucreze Dumnezeu ca să se poată împlini Scripturile toate, căci toate sunt scrise ca să se împlinească ele, nu zadarnic au fost scrise toate ale lucrului Meu peste oameni, mama Mea! Iată câtă ocrotire avem de așezat în toată clipa pentru calea Mea cea de azi între oameni, ca și atunci când aveam de lucru pe pământ, mamă! România este ocrotită mult, căci este de ocrotit venirea Mea, lucrarea Mea, mersul Meu pe pământ așezat în mijlocul ei, mama Mea.

Îngerii Mei slobozesc glas între ei și Mine și spun în cor, în cete spun:

— Îți mulțumim, Doamne, că Tu împărățești și că ne dai lucrarea Ta s-o lucrăm pe pământ ca și în cer! Ne este dor de biruința Ta cea de la sfârșit de timp, Stăpâne Doamne. Ne este dor de serbarea Ta de biruință, de ziua Ta cea mare pe pământ. Așteptăm porunca Ta ca să sunăm din trâmbițe și să cadă Babilonul și să biruiască duhul credinței sfinte, Duhul lui Dumnezeu în toți pământenii.

O, slavă Ție în mijlocul celor ce sunt credincioși venirii Tale cuvânt pe pământ! Ei sunt bogăția cea de mare preț din zilele acestea, bogăție care nu piere, Doamne.

O, slavă Ție, Doamne, pentru această zi de serbare pentru noi, pentru cetele îngerești! Ne aplecăm acum, aici, în așternutul care ne adăpostește această zi de serbare pentru noi.

O, nu este biruință fără Domnul. Să știe toți de pe pământ, toți care doresc să fie biruitori, să știe că numai cu Domnul biruiesc cei ce sunt biruitori, culegându-și cerul de bogăție a lor pe pământ și în cer.

Am grăit în Tine și din Tine în ziua noastră de serbare în cer și pe pământ și Te-am mărturisit, Doamne, și duhul mângâierii l-am zidit prin cuvânt.

— Slava Mea este zidită de voi, din voi, o, slujitori cerești ai Mei, purtători de Dumnezeu din loc în loc. Mi-e dor să dau deoparte ceea ce Ne acoperă ca să stăm în taină între om și Dumnezeu. Mi-e dor de cele veșnice peste pământ și peste oameni. Voi lucra să întăresc credința în tot mai mulți, și să lucrez prin puterea credinței lor, prin statornicia credinței să lucrez. Mi-e dor să poată omul pentru Dumnezeu, și Dumnezeu pentru om. Mi-e dor, Mi-e tot mai dor de părtășia Mea cu cei de pe pământ. O, de M-ar aștepta ei! Mi-e tare dor să vin, să vin curând, să spună omul: „Vino, Doamne!”, iar Eu să-i răspund: „Vin curând!”, și apoi să vin.

O, fiilor din cetatea cuvântului Meu: Hristos a înviat! Sunteți buchețel adunați înaintea Mea cu cei aproape vouă, cu care vă sprijiniți în lucrarea slavei Mele de peste voi, ca s-o așezați voi înaintea Mea apoi și înaintea celor ce iau de la voi slava cuvântului Meu, și purtarea lui peste pământ, fiilor.

Sunteți strânși buchețel mititel și-Mi ridicați zile de serbare, fiilor. O, Hristos a înviat, cântă cu voi sfinții cu care Mă port! Cele ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu vă cuprind și se bucură, fiilor. Toată frumusețea cerească vă însoțește din părți iubindu-vă și cuprinzându-vă în ea pentru Mine, pentru vremea Mea cu voi, pentru venirea Mea la voi, pentru numele Meu mare de peste voi și de peste cetate, fiilor. Vin mereu și Mă descopăr vouă prin cuvântul cu care grăiesc, și vin și nu plec, ci vin, fiilor.

O, aduceți-vă aminte cu Mine împreună de taina Mea cea din Emaus cu ucenicii la care am rămas și nu M-am ascuns, ci am rămas cu ei atât de minunat, fiilor, ca și cu voi, ca și la voi. O, nu M-am ascuns, nu M-am despărțit de ei, ci am rămas, că M-am lăsat cu totul acoperit de sfânta împărtășanie, pe care le-am dat-o și i-am făcut pe ei preoți lui Dumnezeu Eu Însumi, căci M-am lăsat cu totul întreg cuprins în pâinea și vinul de pe masă și am rămas cu ei, o, că n-aveam unde să Mă duc, decât la ei și cu ei, cu ai Mei, și peste tot eram cu ei, peste tot pe unde erau ei pretutindeni, și întreg eram peste tot, că așa este Dumnezeu, întreg peste tot în toată clipa, căci le-am spus lor: «Voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor».

O, și cât de minunat lucrez Eu această taină a Mea cu ai Mei mereu, că eram ascuns în îngerul prin care grăiam lui Daniel, lui Ioan în vedeniile cele pentru sfârșitul veacurilor, că Mă acopăr îngerii ca să pot să fiu cu ai Mei tot timpul, iar îngerii, fiind fără de trup, Îmi acoperă de jur-împrejur trupul Meu cel înviat, și Mă acoperă nevăzutele facerii lui Dumnezeu, o, și Mă ascund în ei norii și vin cu norii, fiilor, și iată câte Mă poartă ca să merg și ca să vin și ca să fiu și ca să lucrez tot ce am de la Tatăl dat să lucrez!

O, voi ați văzut ce au făcut cu Mine cei care M-au văzut petrecând în mijlocul lor treizeci și trei de ani, însoțit Eu de ucenicii Mei, că apoi M-au luat și M-au dat crucii și batjocurii, o, că nu poate omul să stea lângă Dumnezeu aproape, că tot ce nu este pe potriva Mea Mă respinge, fiilor, o, și de aceea stau acoperit de nevăzutele lui Dumnezeu, ca să pot fi aproape cu ai Mei mereu așa cum am promis, iar la voi Mă dau vouă în fiecare zi întreg, și vă învăț, fiilor, prin aceasta să vă dați și voi Mie cu totul, dacă Eu Mă dau vouă ca să fiu cu voi și în voi, și apoi să știți să faceți bine statul vostru cu Mine și în Mine, și iată câtă milă, câtă vindecare poate să-Mi dea fiii lui Dumnezeu, cei ce iubesc pe Domnul din toată inima lor, din toată, fiilor!