6.2. Misiunea lui; împlinirea proorociilor pentru sfârşitul veacurilor

O, pace vouă, și fiți credincioși, căci sunt la sărbătoare îngerească veniți sfinții și părinții, și sunt cei adormiți veniți la masa Mea cu îngerii și sunt ca frunza și ca iarba de mulți, căci Eu, Domnul, le-am făcut din vreme chemarea, iar ei așa au ascultat. Mihail, căpetenia oștirii Domnului, îngerul Meu și al poporului Meu, dă glas îngeresc sărbătorii de azi și strigă cu tărie:

— Slavă Ție, Doamne, că ai început să împărățești și să-Ți faci popor sfânt pe pământ pentru venirea Ta! O, slavă Ție, Stăpâne al oștirilor Tale, că mare este darul poporului Tău de azi în români, căci pentru învierea morților Tu l-ai ales pe el și l-ai așezat la împlinirea Scripturilor Tale cele pentru răscumpărarea trupurilor, că mare este așteptarea celor ce așteaptă!

O, poporul Meu, omul trăiește mai mult în pântecele lui, în care el se desfată cu inima. Își pierd mintea cei ce cad din slava lor cea de pe pământ și care le amenință strânsura lor, și sunt mai rău ca diavolii, bieții de ei. Nu-i mai pot ajuta, căci sunt orbi de tot. O, nu-i mai pot ajuta decât cu răsplata cea pentru fapte ca să le deschid ochii și să-și privească înșelăciunea vieții lor față în față cu ei, căci pe Mine, Domnul, ei n-au voit să Mă aibă, fiindcă viața lor și-au dat-o deșertăciunii vieții. Voiesc însă pe tine să te am și să te păzesc și să te păstrez al Meu, o, poporul Meu, și bunul Meu să fii tu, averea Mea pe pământ să fii, tată, că Eu am făcut cerul și pământul și n-am loc pe pământ, n-am, că omul s-a semețit și M-a dat deoparte din drumul lui și M-a uitat, și își spune Dumnezeu omul, așa își spune, și s-a făcut el pedeapsa Mea, crucea Mea cea grea, și pe care va fi s-o las jos, că vine vremea slavei lui Dumnezeu pe pământ și Mă trimite Tatăl cu ea mereu la tine, ca să pregătesc pământul pentru slava Mea, o, poporul Meu.

O, popor născut din cuvântul Fiului meu Iisus Hristos, vezi cum stai, cercetează-ți mereu statul față în față cu taina aceasta mare, care te-a născut ca să fii tu cortul lui Dumnezeu pe pământ în zilele acestea. Mereu, mereu să iei și să mănânci hrana îngerilor și a sfinților, că s-a unit cerul cu pământul în vremea ta cu Domnul pe pământ și stă Fiul meu nevăzut și învăluit de cetele îngerești în mijlocul tău grăind peste pământ și te-a făcut Domnul trimisul Său spre oameni și vin oamenii la tine ca să ia de pe masa ta cu Domnul, și ca Mirele din iatacul Său iese Domnul din mijlocul tău spre oameni și strigă Domnul din ușa cortului tău să-L audă oamenii și să vină să ia și să înțeleagă și să se facă fii ai lui Dumnezeu prin cuvântul auzit și prin credință și prin iubire, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat și îi aduce îndurarea și iertarea și învierea apoi.

O, cât de urât s-a purtat cu Tine Israel, o, Fiule al meu, când ai venit la el purtând povara pentru toți cei păcătoși și pierduți, copil născut din pântecele meu fecioresc și pus pe cruce apoi de cei ce nu Te-au primit ca să le ierți povara păcatelor lor! O, s-a temut de Tine că-i vei lua dreptul de moștenitor și și-a dovedit răutatea și inima împovărată de lăcomie și de păcate, și apoi s-a temut în toată vremea de atunci și până azi că-i va lua locul alt popor miluit de Tine dintre neamurile pământului, și s-a zbătut în toată vremea pentru întâietate între popoare și e crud și astăzi Israel, crud la inimă și la faptă, dar Tu ai lucrare tainică și Te desăvârșești prin ea peste pământ și-Ți naști și-Ți crești un nou popor, un nou Israel, un regat de nebiruit, împărăția cerurilor cu oamenii, neamul creștinesc cel plin de duhul și de trupul sfințeniei, Doamne, neam nou-născut din cuvântul Tău cel nou, și căruia Tu îi pui pe creștet numele Tău cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tău cel de azi, care naște un popor și pe care va fi să-l hrănești cu hrana îngerilor, și nu oricine trebuie să vestească măreața Ta lucrare a cuvântului Tău, căci nu cu oricine grăiește acest cuvânt ca să fie el împărțit la oameni, ci numai cu cei pe care Tu îi chemi și îi înveți și îi trimiți apoi să se facă pildă de împărăție a Ta între oameni, că altfel Tu nu poți lua naștere în oameni. O, să nu se apuce omul neisprăvit să ia cuvântul Tău spre vestire, că aceasta faci Tu, căci cei trimiși sunt cei ce se fac pildă a împărăției Tale în ei, și ea strălucește din ei și se întreabă oamenii de ea la vederea ei, așa cum se întreabă când văd ei pe poporul cuvântului Tău, pe cel ce s-a făcut casa Ta de venire ca să vii și ca să cuvintezi pe pământ, Fiule Doamne.

Iar tu, poporul Meu, cetate a cuvântului Meu, staulul Meu cel de azi în mijlocul neamului român, cere-Mi, tată, cere-Mi tu ceea ce trebuie să fie și să aibă acest neam, căci am coborât cu cuvântul venirii Mele în mijlocul lui și voiesc să-l fac pe el lumină popoarelor, dar să voiască și el să-Mi slujească așa, căci tu ești popor frumos și are după cine se lua neamul român dacă vrea să fie el lumină pe pământ așa cum am fost Eu.

Eu sunt în mijlocul neamului român cuvânt cu lumină în el peste om, și stau în mijlocul lui cu tine și lucrez cu tine minunat, poporul Meu, ca să știe acest neam că între el și Mine te am pe tine înaintemergător spre el și că Eu vin mereu cuvânt la el ca să-l fac întâiul între popoare când nimeni nu se așteaptă să fie așa, și să fie așa Domnul cu oamenii pe pământ. Amin.

Omul este prea slab, și de aceea am venit Eu pe pământ acum, la sfârșit de timp, și am voit și voiesc să-Mi întocmesc un popor ascultător, cu care să-Mi pot lucra tot ceea ce mai este scris în Scripturi să împlinesc, până după învierea morților, când va coborî starea de cer pe pământ, odihna Mea cea după multă trudă ca să-Mi ridic dintre oameni rodul lucrului Meu cel de șapte mii de ani, un popor agonisit de Dumnezeu prin mari furtuni, prin multe dureri și răbdări, prin truda Mea cea de azi, când Tatăl Mă trimite cuvânt pe pământ, căci a găsit fii credincioși și a putut să împlinească venirea Mea în cuvânt, vremea judecății faptelor oamenilor și vestirea zilei celei mari, prin care Domnul Se va arăta biruitor peste om și peste timp și peste necredința de pe pământ.

O, poporul Meu de la izvor, îți mulțumesc, tată, că te apleci să asculți de glasul Meu cel din mijlocul tău și să aduci înaintea Mea zile de post pentru biruința Mea și a ta pe pământ, căci zilele sunt pline de întuneric, fiule, și diavolul lucrează și el, și e supărat pe tine diavolul. O, învață-te, fiule, din zi în zi mai mult și mai bine și mai credincios să înveți să crezi că precum Tatăl este în Mine, tot așa sunt și Eu în cei ce Mă poartă în mijlocul tău, și în care Eu pun cuvântul Meu ca să-l rostească ei ție, că le-am șoptit lor să te așezi înaintea Mea cu zile de jertfă și de strigare, ca să Mă ajuți în biruința Mea asupra șarpelui cu capete multe și cu coarne multe și pe care Eu trebuie să i le tai unul câte unul când el le scoate iar și iar, dar fără de unealtă n-aș avea cum să lucrez lucrarea Mea. Eu, Domnul, îți trimit ție cuvânt și îți dau și putere să-l împlinești, dar și tu trebuie să-Mi dai atunci duhul tău ca să-l umplu Eu de dragostea Mea, care ține loc de toate, căci fără dragostea Mea nu poți nimic, tată. Le-am spus la ucenici acum două mii de ani: «Fără Mine nu puteți face nimic!», și tot așa vă spun și vouă azi, dar vă mai spun, cu multă umilință vă spun că fără voi nici Eu nu pot să lucrez și să împlinesc, și că v-am dat putere să vă faceți fii ai lui Dumnezeu ca să aibă Domnul cum să lucreze pe pământ lucrarea Sa, biruința cea pentru împărăția cerurilor cu oamenii, după ce mânia va trece și va rămâne credința, căci credința nu va trece, fiindcă este unealta lui Dumnezeu înaintea Sa pe pământ și cu ea Își curăță aria de necredință și de necredincioși, și așa va fi ziua Domnului, iar cei ce așteaptă să vină Domnul cu ziua Sa în alt chip, aceia nu știu ce zic și nu știu ce așteaptă. Cei credincioși însă așteaptă făgăduința Mea cea pentru ei: cer nou și pământ nou, și îndelung rabdă ei, nepierzându-și răbdarea ca și cei care pier așa apoi.

O, poporul Meu, te-aș schimba o clipă la față înaintea oamenilor, dar prea mult te iubesc și prea mult te ocrotesc și te păstrez ca să te am, iar până la zilele slavei celei descoperite slăvește-Mă tu pe Mine așa cum Eu te-am învățat, prin ființa ta îndumnezeită în fiecare zi de ființa Mea de pe masa ta și de rodul ființei Mele în tine, căci ție Mă împart și Mă dau ca să te am al Meu, fiule, și să te cunosc după pecetea Mea de peste tine, pe care tu trebuie s-o lași să se vadă de acum. O, pace ție! Iubește taina păcii, tată! Împacă-Mi Duhul, fiule, și păstrează-Mi-l împăcat, și așa să iubești tu taina păcii. Nu mai am pe pământ nici o Betanie în afară de tine și de stăurașul poporului Meu cel de azi. Nu mai am pe nicăieri masă de Emaus, în care să Mă las văzut și mărturisit după ce Mă împart de pe masă, căci cei ce-și zic slujitorii Mei dau să-Mi tot osândească slava, acoperindu-Mi-o cu slava lor, căci dau să și-o mărească pe-a lor și să nu Mă lase pe Mine descoperit cu slava Mea, și iată, nu Mă pot descoperi în mijlocul lor și la masa lor, căci departe sunt ei de slava Mea. Iată, tu ești Betania Mea, tu ești Emausul Meu și la tine pot să vin cu masa Mea, cu mersul Meu pe pământ, cu cina Mea descoperită, și care Mă dovedește aievea lângă tine cu cuvântul Meu de Păstor, căci Mie Îmi place pe pământ să stau și să păstoresc pe cei credincioși și să stau cu ei masă a împărăției Mele între oameni, și pe care oamenii nu pot s-o vadă, căci ochii lor sunt ținuți să vadă.

Pace ție, poporul Meu! Ești mititel și firav, dar ești mare la Dumnezeu pentru credința ta în venirea Mea, și nici un împărat de pe pământ nu e mai mare ca tine și nu are cinstea ta, fiindcă tu ești fiul Domnului Iisus Hristos, bogăția cea mai mare a omului, Domnul Stăpân al tău, că tu ești moștean al cerului pe pământ. Amin.

O, stai mereu la rugăciune pentru ca să vină Domnul la tine și să fie cu tine, popor mititel, care te hrănești cu graiul cuvântului lui Dumnezeu în vremea aceasta de întuneric și de secetă și de foamete cum n-a mai fost de când veacurile pe pământ, că e la capăt zvârcolirea lui satana și caută el de peste tot să-L doboare iar pe Domnul, dar el se va înșela mai greu decât s-a înșelat acum două mii de ani, că e vremea să-l biruiască de tot Domnul Iisus Hristos, Piatra bisericii, pe Care s-a zidit și se zidește pe pământ neamul creștinesc, moștenitor al cerurilor, neamul sfinților, care trăiesc după predania în care și noi, ucenicii Domnului acum două mii de ani, ne-am așezat, și am așezat-o pe ea apoi de viață a bisericii lui Hristos pe pământ, biserica dintr-o mie văzută, și să fiți nădejde mare de biserică sfântă și nebiruită în zilele ce vin, când toate luminile de la toate ferestrele se vor stinge de la vijelia lepădării de credință, care va sufla peste tot prin omul cel îmbrăcat în haină de păstor ca să poată el ucide cât mai bine turma, cât mai mult. O, ești pus la păstrat și la scumpit, și albește-te, fiule, ca lumina zilei, ca să luminezi tu în noaptea care vine și să faci lumină peste ea, căci Domnul e cu tine, și tu cu El, și neamurile vor înțelege și se vor apleca după ce mânia va trece, precum este scris să fie. Amin.

Noi, Doamne, sfârșim acum de cuvântat, iar prin cuvântul cel de azi spunem tuturor așa: «Domnul este în biserica cea sfântă a Lui, și în cer are scaunul Său, și pentru necazul săracilor Se scoală ca să le aducă mântuirea și ca să le grăiască pe față, și nu sunt graiuri și nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă. Ba în tot pământul iese vestirea lor, și până la marginile lumii cuvintele lor», și așa va merge acest cuvânt, și lumina lui va lumina pe pământ până la margini, spre mărturie scrisă. Amin.

O, poporul Meu, popasul Meu în carte cu ziua de serbare a ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani, îl sfârșesc acum și rămânem lucrători din cer pentru biruința lui Dumnezeu peste vreme, Eu și ucenicii Mei și toți sfinții mărturisitori și lucrători, iar tu lângă Noi. Pace ție! Tu ești casa Mea de oaspeți cerești, și-ți voi plăti ție la întoarcerea Mea, și în nume de ucenic vei primi de la Mine răsplată, dar să-Mi stai fiu supus și să fii ucenic și fiu, căci Tatăl tău este în cer, fiule poporul Meu. Amin, amin, amin.

Cobor din Tatăl, cobor la poporul cuvântului Meu ca să-i dau vlagă și mereu să-i dau, că nu mai am în cer și pe pământ grijă mai mare ca și grija de el, fiindcă Îmi trebuie un popor credincios acum, la sfârșit de timp, ca să împlinesc prin credința lui venirea Mea cea de azi, coborârea Mea din Tatăl cuvânt pe pământ ca să fac cerul cel nou și pământul cel nou, iar pentru această împlinire Eu trebuie să cuvintez și să lucrez prin cuvânt, așa cum și la început am lucrat. Amin.

L-am învățat pe om bucuria umilinței, și prin ea bucuria praznicului învierii Mele dintre cei morți, poporul Meu, iar pe tine, tată, te doresc îngerii ca să lucreze cu tine peste cei fără de pricepere pe pământ pentru iubirea lor de Dumnezeu. Ucenicii Mei erau îndurerați pentru pătimirile Mele și nu doreau să se bucure nici pentru învierea Mea apoi. Ei au rămas îndurerați și așa au mers peste pământ, vestind peste tot patimile Mele cele spre înviere pentru tot omul care se botează cu putere de suflet spre învierea lui, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului ești tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naște fii lui Dumnezeu. Pace ție! Binecuvântare arhierească așez peste tine. Sfinții din cer te mărturisesc azi popor agonisit de Dumnezeu dintre cei ce-și zic biserică a lui Hristos, dar nu sunt, ci mint, precum este scris la capătul Scripturilor cele pentru acum, la sfârșit de timp. Vine vremea când toți vor ști între ei de puterea ta cea mică și de harul cel mare de peste tine al Domnului, și mulți vor ști că Domnul te-a iubit și că te iubește și, vrând-nevrând, mulți se vor umili înaintea acestei lucrări cu tine, cuvântul lui Dumnezeu cu tine, popor al harului lui Hristos. Pace ție de la sfinții din cer! Cel ce este în mijlocul tău este mare, iar tu ești trupul Lui, mădulare ale Lui, precum este scris. O, întrărește-ți veghea cea pentru viață mare și sfântă și stai în prag pentru venirea Domnului la tine, și așteaptă slava Sa cea mare, ziua când El Se va arăta din mijlocul tău ca de pe muntele Taborului la ucenicii Săi, spre slava Lui cea mare și spre rușinarea celor necredincioși din pricina neumilinței lor! Har, har peste tine! Harul Domnului cu tine, căci Domnul este Stăpânul tău, Păstorul tău și Mântuitorul tău! Amin, amin, amin.

cei de la sfârșit au de dat mâna neamului omenesc întreg, de la Adam și până la venirea Mea cu judecata făpturii și apoi cu mângâierea cea veșnică pentru cei ce M-au urmat cu lepădare de sine și M-au mărturisit viilor și morților prin viața lor mărturisitoare de Dumnezeu pe pământ. Amin.

O, calea cea largă are pe ea pe cei păcătoși și-i duce la piere pe ei, iar calea cea îngustă are pe ea pe bărbatul cel credincios, căci acela nu stă pe calea și în sfatul păcătoșilor, ci legea Domnului este desfătarea lui, și grăiește David în cuvântul său de un bărbat sfânt și de mai mulți păcătoși, de unul curat față de cei mai mulți, care iubesc fărădelegea și calea ei, cale care piere și nu dăinuiește, pe când cel credincios nu pălește, căci este pom lângă pâraie de apă și se adapă și rodește la vreme și izbutește în lucrarea sa, și grăiesc cu tine această taină, Fiule Isus Hristos, copil al fecioriei mele, și grăiesc cu poporul cuvântului Tău și îi spun lui că el este pomișorul cel sădit de Tine lângă râul Tău de cuvânt, din care el se adapă, în care el caută cu mintea lui și găsește legea vieții și se hrănește cu ea și rodește pentru Tine prin darurile Tale de peste el, căci fericit este un fiu credincios Domnului și mare putere are el pe pământ, și apoi în cerul sfânt pentru cei credincioși ca și el, și iată taina celor ce dăinuiesc, și nu este minciună dăinuirea pe vecii a celor credincioși, și toți trăiesc în Tine apoi, și Tu ești Cel veșnic, ești Fiul Tatălui Savaot și al meu, și ești veșnic.

Duhul mărturiei este Duhul Meu și al sfinților Mei la masa Mea de cuvânt cu tine, poporul Meu. Fă, tată, pași tot mai mărișori pentru mersul cel sfânt al Duhul Meu mărturisitor printre oameni, că e de mers de acum, că fi-va să se scoale mulți spre duhul mărturiei și pentru el, dar am nevoie de cale întărită Mie de tine, ca să pot grăi pe pământ cu multă tărie de înviere, și îi voi aduce pe mulți la credință sfântă și, vrând-nevrând, vor face ei voia Mea, căci toate cuvintele Mele se împlinesc. Amin.

E praznic de naștere, și toate se nasc prin credință și sunt pe pământ apoi toate cele proocite să vină și să fie, iar Eu te am unealtă a Mea pentru vremea lucrărilor Mele pe pământ și pentru învierea multora pentru credință și pentru mărturisire, o, poporul Meu, și vreau, tată, să te deprind cu înțelepciunea cea de sus a credinței împlinirii a toate câte sunt scrise să fie, dar Eu iarăși îți amintesc că înțelepciunea cea de sus în tine este odihna Mea în tine și calea Mea spre oameni

Te-am învățat mereu, mereu, poporul Meu, să nu stai sec de cuvânt în familia Mea, căci gura are lucrare mai mare ca mâna, tată. Deschide tu cartea Mea cu poporul cel de cincizeci de ani și vezi că Eu am lăsat în ea cuvânt scris cum că Eu nu te-am primit lângă Mine să-Mi lucrezi cu lopata, ci de altceva te-am luat Eu cu lucrarea Mea de cuvânt, și nici pe celelalte să nu le lăsăm, ci pe toate să le împletim te-am învățat, ca nu cumva să rămân Eu văduvit de tine și de lucrarea Mea cu tine, lucrare cerească, tată.