6.2. Misiunea lui; împlinirea proorociilor pentru sfârşitul veacurilor

Sunt plin de dor, și străbat cerul și pământul cu cuvântul și caut cu el la inima omului ca să-l învăț pocăința spre iertarea păcatelor. Vreau să-l învăț pe om dragostea Mea, vreau să-i dau povața Mea, vreau să-i dau fața Mea. Vreau să salvez neamul omenesc de la păcat, și ies în calea lui cu minunea Mea de la sfârșit de timp, căci tu, poporul Meu Ierusalim din români, ești unealta Mea cu care Îmi curăț aria ca să-Mi aleg grâul în hambare, iar pleava, în foc nestins, și apoi să Mă las cu slavă veșnică pe pământ și să prind sub ea pe cei aleși ai Mei pe care dau să-i adun de la o margine a cerurilor și până la celelalte margini cu cuvântul Meu duios, cu care vin să-l păstoresc pe om. Amin.

E vremea celei mai mari Scripturi pe care s-o împlinesc cu tine, Ierusalime român: Scriptura venirii Mele, venirea Fiului Omului, înaintea Căruia stau vrând-nevrând toate neamurile pământului, măcar că ele știu sau nu știu aceasta, dar Eu știu că așez pe pământ cartea venirii Mele, cuvântul Meu care vine cu norii ca să adune pe cei aleși ai săi și să dea fiecăruia după cum este fapta sa. Amin.

Ioan, ucenicul Meu cel iubit, a spus mărturisindu-Mă: «La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, și Acesta era întru început la Dumnezeu și toate prin El s-au făcut». Și a mai spus apoi: «Întru El era viața, și viața era lumina oamenilor, și lumina luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o». Amin. Și iată ce-ți spun Eu ție, poporul Meu de la sfârșit de timp: la sfârșit, ca și la început, este Cuvântul, și Acesta este întru început și întru sfârșit la Dumnezeu, și toate prin El iarăși se fac. Amin. Și îți mai spun: întru Mine este viața, și viața este lumina oamenilor, și aceasta trebuie să fii tu în mijlocul oamenilor, căci lumina luminează în întuneric, și întunericul nu o cuprinde pe ea. Tu însă poartă în tine viață, căci viața este lumina oamenilor, și aceasta este ceea ce luminează în întuneric, și pe care întunericul n-o cuprinde. Fii atent bine la învățătura Mea de peste tine, căci cuvântul Meu poartă în el viață, poporul Meu. Amin.

Aceasta înseamnă viața: Duhul Meu în om, poporul Meu, și aceasta voiesc Eu să am în tine, în trupul tău, care este casa Mea și viața Mea, fiindcă Eu de aceea te-am luat din lume și ți-am dat de lucru și te-am învățat să lucrezi lucrările Mele în mijlocul oamenilor și să fii lumii lumină, poporul Meu, și să vadă lumea viață la tine, iar viața este Duhul Meu în om. Amin.

Tu, poporul Meu, să nu iubești slava pe care ți-o dau ție oamenii, ci să iubești viața, iar viața este Duhul Meu în om. Și dacă pe Acesta nu L-ai avea, n-ai avea viață. Dar tu trebuie să fii lumina oamenilor cu viața ta, și să vorbești cu omul despre viață, nu despre cele de pe pământ, și să rămână omul cu viață în el, nu cu tine în el, căci tu trebuie să fii ucenicul Meu în toate câte tu vestești omului spre lumina lui. Viața Mea în viața ta, Duhul Meu în duhul tău, aceasta îți cer să ai și să fii în zilele de serbare care vin acum din nou, și când Eu iar Mă slăvesc în mijlocul oamenilor cu slava cuvântului Meu și cu tine, că tu ești poporul prin care Eu, Domnul, Mă slăvesc pe pământ așa cum M-am slăvit odinioară cu poporul lui Moise, Israele de azi.

Am venit cu sete și sunt ostenit, poporul Meu, și te văd și pe tine ostenit, și îți dau să bei și îți dau din Duhul Meu ca să poți tu prin Mine, căci prin tine nu poți, că e grea de tot vremea pe pământ, iar duhul rău se luptă cu Mine și cu tine și Mă umple de grijă pentru viața ta. Dar Eu și cu toți sfinții Mei îți dăm din cer, îți dăm din apa vieții, care se face în cel ce bea din ea izvor de apă curgătoare spre viață veșnică, poporul Meu.

Iată, Mi-am întărit cu toate puterile cerești porțile Mele dintre pământ și cer, și am deschis, și apoi am intrat, și îți dau să bei spre viața ta cu Mine, că fii atent ce-ți spun Eu ție. Îți spun o taină despre venirea Mea, și îți spun așa: Scripturile nu le împlinește Dumnezeu, ci omul, căci Dumnezeu este cu duhul. Domnul nu vine, ci trebuie adus, și trebuie la voi credință cum n-a mai fost din veac și până în veac, și de aceea am spus Eu ție, poporul Meu de azi, că atunci când tu vei arde pe deplin, Eu vin. Amin. Omul este cel ce Mă aduce, poporul Meu; omul, fiule ostenit de durerea din tine, de durerea ta după izbăvirea ta. Și Eu Însumi, și Eu M-am făcut Om când a venit vremea venirii Mele acum două mii de ani, că omul este cel ce împlinește Scripturile, nu Dumnezeu, căci Domnul este cu duhul.

Aștept nesațul tău, Ierusalime nou. Tu ești poporul prin care Eu, Domnul, Mă slăvesc pe pământ înaintea oamenilor, iar Eu pentru viața ta Mă las mereu cu durere și cu suspin în cei ce Mă poartă spre tine, ca să nu Mă lase ei jos, și să Mă ducă ei cu toate slabele lor puteri, căci omul este cel ce Mă aduce.

O, e grea de tot venirea Mea, și omul e mic și e slab, dar iată, nu Domnul vine, căci Domnul trebuie adus, trebuie ținut de puntea dintre pământ și cer, căci Eu cu omul Îmi împlinesc Scripturile, și n-a fost și nu este Scriptură mai grea de împlinit ca aceasta a venirii Mele acum, la sfârșit de timp, când Eu de lângă Tatăl Îmi întocmesc venirea Mea cea plină de cuvânt, cuvânt ca râul de mult și de greu, căci e judecata lumii cea fără de Dumnezeu pe pământ, și e grea de dus și de împlinit Scriptura facerii din nou a lumii, că nu cu mângâiere, ci cu dureri de facere lucrez prin duhul cel plăpând al celor ce Mă primesc când Eu vin și Mă fac carte pe pământ, și te-am rugat, Ierusalime, să întărești tu mereu, mereu puterea lor. Mereu, mereu să le dai mâna să se scoale din dureri și să-Mi deschidă și să Mă dea ei vouă, fiilor, că Eu prin voi Mă slăvesc peste pământ și peste om, și vine vremea iar să adun din nou mulțimile pe lângă izvorul cuvântului vieții și să-Mi alin setea după om dându-le să bea spre viață veșnică la toți cei care se vor aduna curând, curând pe lângă voi. Amin.

Vreau să creadă lumea prin tine în Mine, în glasul Meu care-i vorbește omului, poporul Meu, și nimic altceva nu este lucrarea Mea cu tine. Vreau să aduc la vedere cerul cel nou și pământul cel nou și omul cel după chipul și asemănarea Mea.

Dacă Eu, Domnul, am venit, timpul s-a prăbușit peste om și l-a zdrobit de tot, căci timpul nu mai este, precum nici omul nu mai este. Iar Eu vin pe pământ cu glasul Meu care se aude de către cei din morminte, precum Eu am spus că va fi așa, și te aștept, poporul Meu de azi, să te faci tu desăvârșit mâna Mea pe care o voi da morților să se scoale. Amin.

Unește-te cu sfinții în cuvântul cel pentru cer nou și pământ nou ca să cerem la Tatăl toată, toată împlinirea care trebuie să fie întreagă curând, curând, și nu uita că ești așteptat de făptura care te strigă, poporul Meu. Amin.

Te-am profețit, poporul Meu de azi, de pe când Eu, Domnul, trâmbițam prin trâmbița Mea Verginica, și ți-am spus că voi trece cu tine prin lume și vei cânta, și va răsuna glasul tău în numele Meu. Cântă, Ierusalime, cântarea învierii Mele și cântarea învierii tale și cheamă lumea la înviere, că lumea nu știe ce este înviere și sărbătoare de înviere. Îndreaptă-ți o clipă urechea spre sătuțul acesta în care Eu viețuiesc cu tine în duhul proorociilor sfinte, și auzi tu ce face lumea și cum petrece ea cu veselia ei cea fără de Dumnezeu. Cântă și tu, că tu ești copilul Meu cel mai mic, poporul Meu, prin care Eu Îmi deșert peste pământ slava cuvântului Meu și împlinirea lui. Cântă peste lume „Hristos a înviat!“. Cântă tu cântare îngerească, fiindcă în lume se cântă omenește și diavolește, și nu poate lumea cânta cerește, Ierusalime scump. O, dacă ar ști lumea ce scumpete ascund Eu în mijlocul tău, și-ar da pe apa sâmbetei toată înțelepciunea ei și ar lua-o pe cea de la Mine și pe cea de la tine, și Eu aș salva lumea din mâna diavolului și a slujitorilor lui care stau peste lume momind-o chiar cu fața Mea sub care ei dau să se ascundă. Eu însă sunt rănit adânc de tot ce văd pe pământ, și Mă mângâi cu tine cuvântându-ți, poporul Meu.

Diavolul, care a cuprins tot, Mă mânie ca să-i tai mersul și să-Mi iau înapoi omul, împărăția Mea cea pierdută acum șapte mii de ani. Voiesc să pot cu tine; voiesc să poți cu Mine; voiesc să putem să așezăm pe pământ învierea celor morți și a celor vii, că Eu pentru asta am venit de la Tatăl acum două mii de ani. Și iarăși, acum, cu duhul plin de dorul împărăției Mele din om, vin mereu, mereu și grăiesc cu glasul Meu din văzduh și vă dau vouă, copii credincioși, ca să dați voi tuturor celor ce cred și celor ce nu cred glasului Meu care răsună din norii slavei Mele de deasupra grădiniței Mele de cuvânt, ca să dați omului cuvântul venirii Mele. Amin.

Cântă, Ierusalime, cântă ca în cer, nu ca pe pământ. Roagă-te ca în cer, nu ca pe pământ, că Eu, Domnul Cel înviat, voiesc să aduc cu cuvântul Meu cel de peste tine nașterea din nou a lumii. Amin.

Taina glasului Meu de peste tine te învață să nu trăiești viață vremelnică, ci viață veșnică pe pământ, Ierusalime sfânt, și să preaslăvești numele Domnului de pe creștetul tău, și să fii covor de flori de rai, covor de crini și de trandafiri în calea Mea spre tine, și apoi cu tine în calea Mea spre om, ca să altoim viețile oamenilor cu viața ta de pe pământ, poporul Meu de azi. Eu vreau să fac cu tine minunea învierii morților, iar tu trebuie să fii desăvârșit la minte și să vezi pe cele ce nu se văd și să le aduci la vedere, și toate spre zidire să se facă.

Căutați să fiți cu înțelepciune în bine și nevinovați la rău, ca să nimicim cu grabă pe satana, fiilor, și să se ridice moartea de pe pământ, căci celor necredincioși în înviere le spun Eu, Domnul, că dacă nu este înviere a morților, nici Eu n-am înviat. Dacă morții nu înviază, nici Eu n-am înviat. Eu însă, celor ce cred în învierea celor adormiți așa cum a crezut Marta le spun că Eu, Domnul Cel înviat, am fost începătură a învierii celor adormiți și învierea morților, și le spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. Amin.

O, poporul Meu, te așteaptă sfinții cu răsplata lor cea de la Mine, cea de la sfârșit de timp. Te așteaptă morții ca să învieze ei la trâmbița Mea cea de apoi și care va răsuna din mijlocul tău, că așa destin ți-am hărăzit Eu ție, dar caută cu toată ființa ta să Mă iubești desăvârșit și să Mă asculți, căci Eu sunt Dumnezeul păcii, Ierusalime. Am în mijlocul tău Duhul Meu, iar tu să asculți așa cum Eu te-am învățat, și vei mânca din fructul fericirii tale cu Mine, căci așa este plata celor ce ascultă cu iubire. Nimeni nu-l poate asculta cu iubire decât pe cel pe care-l iubește. Amin.

Luați din duhul iubirii Mele, și așa să iubiți voi, copii ai vremii venirii Mele. Lăudați pe Domnul și facerea Lui cea nouă peste pământ, ca să audă Tatăl pe cei ce sunt ai Mei din lume. Aduceți Mie iubire, fiilor, și faceți aceasta pentru învierea făpturii, și cântați și binecuvântați pe cele ce vor fi și vor rămâne. Amin.

Dar tu, popor care crezi venirii cuvântului Meu la tine ca să te povățuiesc cu el, auzi suspinul Meu îndurerat după om, că multă lucrare cerească am lucrat peste tine ca să-l întorc pe om în dragostea Mea, în starea cea de har în care am fost Eu pe pământ între oameni. Învățătura Mea este din Tatăl, și cine Mă cunoaște pe Mine în ea, Îl cunoaște și pe Tatăl. Te-aș povățui mult de tot. Ți-aș spune mereu că Eu nu te-am ales ca să-Mi slujești cu mâinile și cu picioarele, și te-am ales să lucrezi harul Meu peste pământ și să fii plin de har, ca să Mă pot purta spre om prin tine. Te-am ales să te învăț, și tu să împlinești învățătura Mea uitându-te la Mine, nu la tine. Când Eu umblu la tine ca să-ți dau mereu înfățișare nouă, mereu făptură nouă, tu să știi să stai în fața Mea, căci fața Mea este învățătura ta. Ai grijă de tine, Ierusalime, și fii slava Mea înaintea Mea zi și noapte, și altceva să nu fii, și să fugi de cel ce te face să uiți ce să fii tu, că Eu nu te-am ales pentru mâinile și picioarele tale, ci pentru har te-am ales. Stai mereu în dor și în iubire și în așteptare și învață bine să faci acestea și nu te sătura să înveți și să faci așa, că Eu te-am ales să te învăț, și tu să împlinești uitându-te la Mine, nu la tine. Mereu, mereu te privesc. Stau deasupra ta cu brațele pline de har, numai să te am ascultător și supus lucrului facerii lumii, că Eu vin la tine ca să fac lumea, poporul Meu. Să nu fii mulțumit cum ești tu, și să fii mulțumit cum sunt Eu, ca să fii ca Mine cu mulțumire și cu râvnă fără de capăt, poporul Meu, că iar și iar îți spun: uită-te la Mine, nu la tine. Cine se uită la Mine, acela vede, iar cine se uită la sine nu vede.

Orice om are nevoie de unealtă când lucrează, când face ceea ce face. Așa am Eu nevoie de tine, Israele de azi. Am nevoie să fii după chipul și asemănarea Mea, și îți trebuie mereu pe Domnul peste tine, mereu, mereu învățătura Mea, poporul Meu, să Mă văd cu ea în tine, și să se uite omul la tine și să-L vadă pe Dumnezeu și să-L facă în el cu cuvântul Meu cel de peste tine, căci cuvântul Meu zidește pe om, și nu se poate zidi omul pentru Mine decât cu cuvântul Meu. Amin.

O, poporul Meu, te serbează sfinții din cer lângă ei, că tu ești pe pământ al Meu, și ești voia Mea pe pământ. Duminica tuturor sfinților care se bucură în Duhul Sfânt, așteptând ziua întâi, ziua când Eu voi face învierea cea mare a tuturor sfinților spre vedere, că mulți sfinți au fost pe pământ, și nimeni nu i-a știut, nimeni, decât Eu, Cel ce le-am văzut dragostea lor arzând și lăcrimând ca să-și stingă cu lacrimi arsura sufletului lor, care tânjea în dorul lor după Mine. Dar pe tine te-am făcut torță a Mea în mijlocul întunericului lumii cea de la sfârșit de timp și te-am pus să-Mi slujești Mie în mijlocul lumii și te-am pus să rabzi un ceas cu Mine pentru ridicarea din moarte a celor vii și a celor morți, ca să-Mi împlinesc Scriptura învierii făpturii, poporul Meu. Vreau să nu mai fie ca tine nimeni și nimic pe pământ, și așa vreau să vrei și tu. Vreau să dai tu împlinire lucrului Meu cel de la sfârșit de timp, ca să-Mi împlinesc slava Mea prin om, și toate celelalte se vor adăuga ție prin puterea Mea, prin purtarea Mea de grijă, poporul Meu cel prin care Eu trudesc un ceas, mai înainte de venirea Mea. Vreau să știe tot omul de pe pământ, și tot, și toate, de acest colț de cer, de acest lucru nou, că Eu, poporul Meu, ți-am spus ție că nicăieri nu va fi mai frumos și mai cerește ca aici, unde Eu Mi-am făcut sălaș de coborâre și de lucru pentru venirea Mea pe pământ. Amin.

Stau sfinții pe lângă tine arzând de dorul venirii Mele. Stau sfinții pe lângă Mine arzând de dorul tău, poporul Meu de la sfârșit de timp. Tu ești Scriptura împlinită și tot mai împlinită a descoperirii fiilor lui Dumnezeu, și vreau să te am pe pământ dragoste, dragostea care nu cade niciodată și care va fi pe vecii, poporul Meu. O, ia-Mă de sus și ia-Mă de jos și împlinește cuvântul Meu și învață lucrarea minunilor și fă minuni cu credința, poporul Meu, și pune timpul la ascultare și pune-l pe om în genunchi în fața slavei cuvântului Meu, că uită-te tu câtă putere am ca să fac aceasta, dar stai semn desăvârșit înaintea omului, ca să Mă vadă omul la tine și să creadă în dragostea Mea cu care umblu pe pământ după om, chemându-l la izvorul vieții veșnice și la tinerețe fără de bătrânețe și la viață fără de moarte, că acolo vreau să ajung cu omul cel iubit de Mine, poporul Meu.

O, poporul Meu mireasă, o, ce frumos ești tu făcut de Mine, fiule micuț! Te-am făcut așa cu cuvântul Meu cel de azi, și pe care tu l-ai luat și l-ai pus peste tine ca să te facă el frumos. Și te-a făcut. Iar Eu te iau și te arăt fiilor oamenilor și te numesc semnul Meu, semnul cel de dinaintea venirii Mele, ca să-ți ia omul urma și să ajungă în împărăția Mea și să vadă și el cum este în cer.

Semnul Fiului Omului. Atât de mult s-a spus și se spune între oameni că acesta sau acesta va fi semnul Fiului Omului, după care Eu fi-va să vin văzut. Dar Eu, Domnul, Cuvântul Tatălui, îi spun omului acum, la sfârșit de timp, îi spun așa: poporul cuvântului Meu din mijlocul neamului român, acesta este semnul cel de dinaintea venirii Mele, căci Eu acum două mii de ani am spus așa: «Învățați de la smochin pilda. Când mlădița lui se frăgezește și odrăslește frunze, cunoașteți că vara este aproape. Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că El este aproape, la uși». Amin.

O, fii ai oamenilor, vă pun înainte semnul, drumul spre viața veacului ce va să fie pe pământ curând, curând. Am făcut din aceștia cale a Mea de la cer la pământ, și de la ei la inima omului care umblă pribeag ca să-și afle casa și odihna și viața.

Mi-e duhul plin de dor după om, și n-aș mai avea astâmpăr căutându-l dacă tu ai putea atât cât ard Eu după om, poporul Meu iubit. Mi-e inima plină de iubire și de dor după tine, Ierusalime, și voiesc să știe tot neamul omenesc că Eu te am al Meu și că te-am făcut semănător al Meu peste pământ, că vreau să răsară de la Mine și de la tine lumea cea nouă, veacul cel nou pe pământ și viața veacului ce va să fie, poporul Meu.

O, fiule de la sfârșit, iată ce semn te anunț Eu pe tine: când dragostea ta va arde pe deplin înăuntrul tău și în afara ta clipă de clipă, atunci tu Mă vei arăta că am venit, și Eu Mă voi lăsa descoperit pentru toate popoarele, și vom străluci pe muntele acesta mai mult decât orice strălucire a Mea pe care Mi-am slobozit-o vreodată pe pământ între oameni, și apoi, fiule, Îmi voi lua înapoi ziua Mea de odihnă, Eu și cu Tatăl Meu, din mâna ta o voi lua, căci tu ești omul cel zidit de Duhul Meu, de Duhul Meu Cel de la sfârșit, de Duhul venirii Mele la sfârșit de timp. Amin. Acest sfârșit de timp îl așteaptă cerul și pământul de șapte mii de ani ca să-și ia din nou strălucirea lor cea dintâi, veșnicia lor, poporul Meu.

Te-am pus lucrător lângă Mine și lângă Tatăl. Te-am pus lângă Mine să lucrezi duhul facerii din nou a lumii și a cerului nou și a pământului nou. Te-am pus semn între popoare prin semnul Meu cel de peste tine, căci Eu așa am binevoit, poporul Meu. Și Eu te rog cu tot dorul și cu tot Duhul Meu, răzbate bine grăirea Mea de peste tine și pune-te bine înaintea acestui semn ca să te străpungă el și să-ți fie de ajuns el, ca să nu ne uităm unii pe alții, că Eu, mereu, mereu îți aduc aminte de Mine și de ziua Mea de odihnă de la început, ca s-o unesc cu cea de la sfârșit, și pe care o doresc cu lacrimi și cu suspin în Mine și în Tatăl, poporul Meu, popor al Duhului Domnului. E cu tine ziua venirii Mele. Aceasta înseamnă acest semn, iar semnul este cuvântul care curge peste tine din gura Mea. Amin. Toate popoarele vor auzi pe deplin, curând, curând că Duhul Meu Se odihnește peste tine lucrând și că Eu am venit ca să vin. Amin. Iar tu, poporul Meu, să te faci luntrița Mea ca să trec pe ea cu cele ce nu se văd în cele ce se văd și să-i trec pe toți din cele ce se văd spre cele ce nu se văd acum, căci toate acestea așteaptă să treacă spre vedere, ca să fie apoi. Amin.

Îți doresc dor aprins, poporul Meu, ca să vin pe luntriță și să Mă arăt desăvârșit cu tine, și tu cu Mine. Și cu dor aprins îți spun acum: Eu cât mai curând voiesc să vin, voiesc să sfârșesc totul și să vin și să-ți dau plata credinței și a așteptării și, mai ales, să-ți dau dragoste pentru dragoste, poporul Meu. Amin, amin, amin.

La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, iar la sfârșit, pe deasupra ta. La început am scos cerul și pământul din ape, iar la sfârșit, din lucrarea Mea cea din mijlocul tău, poporul Meu. Când am făcut cerul și pământul, le-am făcut în lumină și la lumină, căci mai întâi lumina am făcut-o și am numit-o ziuă, ziua întâi. Apoi le-am spus apelor să se despartă ape de ape, și dacă s-au despărțit, s-a făcut cerul. Cerul a străpuns apele pe la mijloc, în sus și în jos, și așa le-a ținut, și această putere, această tărie s-a numit cer, cerul între ape; cerul din ape ivit, și apoi pământul după ce apele au primit cuvânt să se adune la un loc și din ele să iasă uscatul pe care Dumnezeu l-a botezat numindu-l pământ, iar pe ape numindu-le mări.

La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, poporul Meu, și Își pregătea cuvântul pentru facerea cerului și a pământului și a toată frumusețea și viața de pe ele, și a omului, poporul Meu. Iar la sfârșit Duhul Domnului Se poartă pe deasupra ta pregătindu-Și cuvântul pentru facerea cerului nou și a pământului nou. La început am scos cerul și pământul din ape, și la sfârșit, din tine, popor născut din Dumnezeu și din cuvântul Său cel făcător. Am despărțit apele de ape cu tine și te-am numit cer, poporul Meu. Tu ești unealta cu care Eu lucrez cerul cel nou și pământul cel nou. Duhul Meu Se poartă pe deasupra ta și Se face cuvânt, cuvânt de facere a cerului nou și a pământului nou.

Cer nou și pământ nou pe pământ, aceasta este soarta pe care Eu ți-am dat-o. Ți-am dat să porți taina venirii Mele, așa cum lui Ioan i-am dat soarta să poarte taina botezului Meu mai înainte să Mă arăt Dumnezeu desăvârșit, învingând puterea morții și dând apoi omului înapoi viața în chip desăvârșit. De atunci și până azi aștept omul cel cu credința cea care să priceapă desăvârșit pentru ce am venit Eu Om pe pământ acum două mii de ani. Aștept să-ți înțelegi desăvârșit soarta și taina pe care ți-am dat-o s-o porți, poporul Meu de la sfârșit de timp; taina venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, taina cerului nou și a pământului nou, taina Noului Ierusalim, facerea cea de la venirea Mea. Amin.

Ziua de Bobotează a fost zi de facere. Domnul a ieșit din apă, și Ioan L-a cunoscut pe El și L-a mărturisit. Iată ce taină în zi de Bobotează, poporul Meu, taina pentru care a venit Ioan, așa cum taina ta este taina pentru care ai venit tu, taina venirii Mele a doua oară pe pământ cu Noul Ierusalim cel din vecii ca să ți-o încredințez ție spre lucrul ei și spre împlinirea ei cea deplină, că Mi-e drag să Mă împlinesc prin cei slabi cu toate împlinirile care mai sunt, ca să nu zică omul că el a făcut, că el a știut, că el merită, că el poate. Să nu mai zică omul iarăși că poate peste Dumnezeu. Și iată cum lucrez. Pe cei mai slabi îi fac tărie cu care despart lumina de întuneric, apele de ape, ca să iasă din ele cerul cel nou și pământul cel nou și marea, și iarăși zic: cerul cel nou și pământul cel nou și marea, care este și nu este, căci lumea are peste ea sfârșitul ei, plata fărădelegilor ei, iar plata ei este fărădelegea, căci scris este: «Cine este nedrept, să nedreptățească înainte; cine este spurcat, să se spurce și mai greu; cine este drept, să facă dreptate mai departe; cine este sfânt, să se sfințească și mai mult, că Eu vin curând, și plata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui». Amin.

O, Ierusalime, tu ai ca soartă lumina, fiule mic. Întuneric este peste tot, întuneric adânc, iar Duhul Meu Se poartă pe deasupra ta, și am zis ca tu să fii lumină, căci Eu în ziua întâi a facerii așa am zis: «Să fie lumină!», și ea a fost; a fost și s-a arătat peste întuneric, poporul Meu, și s-a numit lumina ziuă, ziua întâi. Așa ți-am spus și ție, și la sfârșit ți-am spus; ți-am spus: «Să fii lumină!». Și precum lumina a ascultat și s-a arătat, așa și tu să asculți și să te desparți de tot întunericul, ca să te pot numi pe deplin ziuă, ziua întâi, ziua Mea, că Eu sunt Cel dintâi Care este, și sunt Cel de pe urmă, și sunt începutul și sfârșitul, că Eu nu încep nimic fără să sfârșesc tot lucrul început. La începutul cel dintâi am început cu lumina, iar la sfârșitul lucrului Meu încep tot cu ea, și te-am făcut pe tine început de lumină, și luminez cu tine cerul și pământul și le umplu de Duhul Mângâietorul, Cel Care grăiește plutind pe deasupra ta în taina facerii din nou a toate câte sunt, fie că se văd, fie că nu se văd cele ce sunt.

Dau să te învăț toată taina Mea cea pentru sfârșit de timp, în care Eu te-am cuprins pe tine, iar tu să cauți să fii silitor pentru ea și pentru înțelepciunea ei cea deplină, popor mititel. Scoală-te mare pentru înțelepciunea tainei în care Eu te-am învăluit și pe care am coborât-o din vecii peste tine, Ierusalime nou, că dacă nu vei înțelege pe deplin taina Mea cea păstrată pentru la sfârșit de timp și pentru tine, nu vei putea s-o împlinești pe deplin, nu vei purta pe deplin iubirea ei, iubirea ei care te ajută s-o poți purta și lucra ca să se întocmească ziua venirii Mele cu învierea făpturii și cu viața veacului ce va să fie pe deplin pe pământ. Amin.

O, poporul Meu Ierusalim, cerul cel nou și pământul cel nou își desfac învelișul și se ivesc din mijlocul tău, iar tu să le lucrezi și se le păzești și să le ai pe vecii, căci marea nu mai stă împotriva ta, nu mai este în calea ta, căci am despărțit lumina de întuneric și apele de ape și am întocmit tăria, și o numesc cer nou, Ierusalim nou pe pământ, și l-am numit întâiul, cea dintâi sămânță păstrată în vecii ca să nu fie strivită pe pământ. Iar acum îi dau chip în mijlocul oamenilor, că e sfârșit de timp la ivirea acestui rod tainic, dar adevărat ca și Dumnezeu. Amin.

Cântă-ți cântarea dacă ai răsărit pe pământ, Ierusalime nou, căci sămânța ta a fost păstrată în vecii pentru la sfârșit de timp, și iarăși zic: pentru la sfârșit de timp. Amin. Tu ești făgăduința pe care am făcut-o Eu pentru toți sfinții și îngerii. Tot și toate așteaptă ziua ta și ziua Mea una în alta, și totul se va descoperi în toată frumusețea cea din vecii care este la Tatăl, și apoi toate se vor supune Tatălui, căci s-au supus Fiului. Amin.

Cântă-ți cântarea, iubitul Meu Ierusalim. Învață-ți cântarea și soarta și cântă Celui ce ți-a dat viață pe pământ, și cântă, și vei cânta pe veci de veci cântarea ta cea din vecii, cântarea miresei. Eu am spus: «Când mlădița smochinului se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți și vă bucurați, că a sosit izbăvirea». Amin.

O, spune-Mi tu, Ierusalime, spune-Mi tu taina ta, taina pentru care ai venit. Spune-Mi, poporul Meu, învaț-o bine și spune-Mi ca să-ți văd credința și statura și duhul tău cel lucrător și mersul tău pe pământ. O, poporul Meu, să mergi pe pământ tot mai frumos, tot mai pe deasupra, ca să ne întâlnim în vremea mersului și să ne întâmpinăm și să ne îmbrățișăm întru slavă, căci scris este: «Vor fi răpiți ca să întâmpine pe Domnul în văzduh, și așa vor fi cu El pururea». Amin.

La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, iar la sfârșit, pe deasupra ta, grăind peste tine și mărturisindu-te, poporul Meu. Spune-Mi tu Mie, Ierusalime nou, spune-Mi, fiule, taina ta. Eu te voi auzi și îți voi duce cuvântul în vecii. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, tu să-Mi simți fiorul iubirii Mele de la sfârșit de timp. Să-l simți pe deplin și să fii un sânge cu Mine, că v-am dat nume mai presus decât fii și fiice înaintea Tatălui Meu, și voiesc să fiți ca Mine pe deplin, în muntele Meu cel sfânt, și să străluciți la fel peste pământ, luând din strălucirea Mea pe deplin, și din unul în altul să ne deșertăm și să-i dăm facerii soarta pentru care a fost ea făcută. Amin.

O, poporul Meu, o, copii ai Ierusalimului nou! Acum două mii de ani când Eu am ieșit din apa Iordanului mărturisind facerea omului din apă, au venit apoi Tatăl și Duhul Sfânt, și Tatăl a grăit și M-a mărturisit Fiul Său, iar Duhul Sfânt M-a pecetluit înaintea norodului adeverind cuvântul Tatălui, și pe Fiul Său, în Care El a binevoit pe pământ între oameni. Acum două mii de ani M-a mărturisit Tatăl la Iordan, iar acum când Eu am venit sămânță pe pământ, Mă mărturisești tu, popor al Ierusalimului nou așezat de Mine pe pământ ca să aibă omul cort sub care să tragă și să-Mi culeagă sămânța, căci cuvântul Meu de peste tine este sămânță, și tu ești cel ce seamănă sămânța Mea peste pământ, și din ea să crească omul, omul cel nou, ieșit din om, din cuvântul Meu apoi. Amin.

Și dacă tu ești taina Mea cea de la sfârșit de timp, Eu te învăluiesc în slava Mea, în lumina Mea cea de mare preț, și te numesc Israelul cel nou. Și Mă voi lăți cu tine după măsura îngerului Meu cu care Eu am măsurat pe pământ cu măsură omenească, dar și după măsura îngerului, după cum este scris în Scripturi. Și voi lumina cu tine neamurile de pe pământ și toată facerea care așteaptă lumina cea dintâi, slava Mea cea din vecii, făclia Tatălui: Mielul.

Taina Mea cea păstrată în vecii pentru la sfârșit de timp, așa te numesc Eu pe tine, popor mititel. Taina de nou Ierusalim poartă în ea cerul cel nou și pământul cel nou pe pământ la sfârșit de timp, și popor nou, din sămânță nouă răsărit, din cuvânt proaspăt, înviere tainică, duh de înviere peste oameni, poporul Meu. Vreau să Mă port cu tine printre oameni și să plutească pe urma Mea și a ta duhul învierii făpturii, Duhul Domnului, Care plutește ca la început când plutea pe deasupra apelor și când Eu am zis să fie lumină, și ea a fost și s-a făcut. Amin.

Se scoală sfinții din odihna lor ca să-și primească plata. Venirea Mea acum, la sfârșit de timp, aceasta e plata tuturor sfinților pe pământ. Sfinții trebuie să-și primească plata pe pământ, căci ei aici au trudit. Fiecare om se duce să-și ia plata de acolo de unde a lucrat, și iată de ce trebuia să vin Eu pe pământ acum, la sfârșit de timp. Vin cu venirea Mea ca să le-o dau la toți sfinții care-și așteaptă răscumpărarea prin Mine și prin cei de la sfârșit. Sângele Meu pe care l-am dat pentru viața a toate câte au fost și câte sunt, l-am dat ca să răscumpăr cu el toată făptura, și făptura suspină încă, suspină până ce Eu voi fi desăvârșit venit pe pământ. Amin.

Moștenirea sfinților, sunt Eu, Domnul; Eu și cu tine, cel mic, poporul Meu. Te păstrez cu mare taină, cu mare lucrare, cu mare iubire ca să-Mi pot desăvârși toată taina Mea care a mai rămas de împlinit.

O, dacă ar fi priceput omul cel de la început unde trebuie să ajung Eu cu omul, ar fi fost o bucurie pe veci de veci între Mine și om în facerea pe care Eu am făcut-o pentru om, dar omul a dat de la el această taină și s-a ridicat pe sine peste Mine și și-a agonisit sfârșit omul. De atunci Eu sunt tot într-un zbucium, tot într-o lucrare, tot într-o așteptare ca să pot să-l pun iar pe om sub taina lui cea de început. Eu vreau să pun ființa Mea în om. E tot ce doresc să fac de șapte mii de ani. Eu vreau să pun ființa Mea în om. Aceasta este ce vreau Eu să fac prin venirea Mea la tine, popor agonisit de Mine la sfârșit de timp. Chipul sfinților Mei tot după tine așteaptă. Tot și toate așteaptă după Mine și după tine, poporul Meu cel mai mic. Zi și noapte să-ți șoptești lucrarea pentru care Eu te-am luat și te-am ridicat spre Mine și pentru Mine dintre fiii oamenilor. Tot și toate așteaptă după Mine și după tine, copil cu chipul Meu la sfârșit de timp. Amin. Cel ce grăiește cu Domnul, acela este cel așteptat de sfinți și de îngeri. Cel ce crede desăvârșit în venirea Mea de acum, acela este cel ce Mă aduce pe pământ cu plata pentru sfinți până la al miilea neam, din neam în neam. Amin.

Grăiesc cuvântul Meu peste tine, poporul Meu. Ești tu de-ajuns de împlinit ca să pricepi taina ta? Umple cerul și pământul cuvântul Meu cel de la sfârșit. Am venit cu el ca să păstoresc toate neamurile pământului, și îl numesc toiag de fier, cuvânt de nezdruncinat. Dacă cuvântul cel prin prooroci a fost de neclintit și s-a împlinit, cuvântul Meu care răsună azi peste pământ deșteptând pe morți și pe vii, cum să nu adune sub el toată făptura pentru răscumpărare?

Eu vreau să pun ființa Mea în om și să strălucesc în el ca soarele. Aceasta este ce vreau Eu să fac prin venirea Mea la tine, poporul Meu, iar chipul sfinților Mei tot după tine așteaptă. Iată, serbez cu tine în duh de biserică sfântă pe cel între prooroci Daniel, cel preaiubit și scump Mie. Când el era pe pământ, M-a întrebat: «Stăpâne, care va fi sfârșitul a toate acestea?». Iar Eu i-am spus așa: «Du-te, Daniele, mergi spre sfârșitul tău și te odihnește, și te vei scula ca să primești moștenirea ta în vremea cea de apoi».

O, poporul Meu, chipul sfinților te așteaptă pe tine ca să săvârșești lucrarea venirii Mele, și Eu să vin apoi să le dau moștenirea cea deplină. Cei mai mici sunt cei mai iubiți, dar și cei mai învățați de Dumnezeu. Eu lui Daniel i-am spus așa: «Daniele, sunt închise și pecetluite tainele și cuvintele până la sfârșit. Cei fără de lege nu vor pricepe atunci, dar vor înțelege cei înțelepți. Iar tu ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul vremii, și mulți o vor cerceta amănunțit și știința va crește». Amin.

O, poporul Meu de azi, vreau să te deprind tot mai adânc cu taina Mea de peste tine, căci chipul sfinților te așteaptă pe tine, fiule de la sfârșit; te așteaptă să iei tu pe deplin chipul Meu, și Eu să strălucesc ca soarele dinăuntrul tău, și atunci ne vom vedea unul pe altul, ne vom vedea unii pe alții, voi și cu Noi. Amin.

Cei iubiți la sfârșit sunt taina celor ce au iubit pe pământ de la început și până la ei. Cei iubiți la sfârșit sunt cununa celor ce au suferit mult pe pământ cu dorul în ei după cetatea ce va să fie curând, curând pe pământ odată cu venirea Mea care vine curând, curând deplin pe pământ. Amin.

Eu vreau să pun ființa Mea în om, și apoi să vin și să am la cine să vin. Învață bine taina aceasta, poporul Meu, căci chipul sfinților te așteaptă să strălucești ca soarele, că ei știu cuvântul Meu care spune: «cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor». Amin.

În toată îndeletnicirea ta cea pentru lucrarea Mea să nu uiți de dor, poporul Meu. De venirea Mea curând, curând să nu uiți. De frumusețea ta cea pentru venirea Mea să nu uiți. De haina ta și de podoabele tale pentru ziua venirii Mele nicicum să nu uiți, poporul Meu, că dacă uiți, Mă doare adânc de la tine și nu pot cu durerea de la tine, că ar fi cea mai grea. Eu vreau să te dau pildă înaintea neamurilor de pe pământ. Pildă a împărăției cerurilor vreau să fii tu între oameni, și să nu-ți măsori vreodată această statură a ta, că nu au voie cei sfinți să facă așa până la venirea Mea. Eu sunt în mijlocul tău cu truda Mea cea grea ca să-Mi sfârșesc cărarea și să mut cerul pe pământ cu toată suflarea lui câtă este, și Îmi trebuie mult de tot ființa Mea în tine, ființa ta întru Mine, poporul Meu. Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea. Aceasta este ființa Mea în om, fața Mea pe fața omului, lacrima lui care plânge cu dor după Mine, căci Eu sunt mângâierea omului și fericit este omul care caută înțelepciunea aceasta pentru veci de veci. Amin.

Fața ta, poporul Meu, să fie chipul Meu cel înviat din răstignire. Ți-am spus să te așezi la oglindă și să te gătești frumos, că-ți trebuie gătire aleasă. Ai auzit, poporul Meu? Ți-am spus că tu ești Evanghelia Mea cea de azi. Ai auzit, poporul Meu? Iată, iar îți spun aceasta, și așa îți spun: când fața Mea va fi pe fața ta pe deplin, atunci va veni sfârșitul și începutul, și toate se vor naște din nou, din chipul tău cel nou, că Eu pentru asta te-am ales, poporul Meu. Atunci Eu voi rosti din gura ta facerea cea din nou a toate câte au fost la început, și voi face prin tine cuvânt de facere, și totul va veni spre înnoire, și apoi voi zice: «Făcutu-s-a!». Amin. Prin chipul tău cel nou voi zice: «Făcutu-s-a!». Amin, amin, amin.

O, copii iubiți, o, fiilor, o, fiilor scumpi, iubirea dintre voi și Mine, dintre Mine și voi, aceasta va face venirea Mea pe pământ ca să-Mi sfârșesc lucrarea și să Mi-o pecetluiesc, și să vă dau apoi bucuria cea de veci. Pe voi vă privesc și vă așteaptă îngerii și sfinții, care așteaptă venirea Mea pe pământ. Tot cerul sfânt așteaptă iubirea voastră cea arzândă pentru Mine și pentru ei. Toată oastea cerească se uită la voi și după voi ca să rostiți ultimul cuvânt: „Vino, Doamne!“, cuvânt care să ia foc între pământ și cer. Să iasă din voi focul venirii Mele, asta așteaptă oastea cerească, copii așteptați ca să fiți și ca să grăiți și ca să rostiți venirea Mea, ziua Mea cea mai slăvită între zilele venirii Mele la voi, ziua pe care o va vedea cerul și tot pământul, așa cum este scris despre ea. Vă așteaptă Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, vă așteaptă îngerii și sfinții să rostiți ultimul „Vino, Doamne!“. Vă așteaptă morții să rostiți ultima strigare, fiilor de azi, copii de la venirea Mea. Și cei de pe pământ vă așteaptă, chiar dacă ei nu știu, chiar dacă voi nu știți. Eu voi lucra tot mai cu dor, tot mai cu foc, și voi căuta să vă aprind în rugăciune și în cuvânt, dar prin bucurii și nu prin apăsări, că Eu așa voiesc, și așa și voi să voiți. Faceți-vă bucurii sfinte din părtășia Mea cu voi, din părtășia voastră cu Mine, și pliniți vremea venirii Mele, vremea bucuriilor fără de sfârșit care așteaptă la ușă ca să fie peste voi, cei ce chemați pe Domnul să vină. Întețiți semnele Noului Ierusalim peste pământ, și din ele să izvorască minuni care să cheme pe oameni la Mine și la venirea Mea la voi. Dați foc iubirii și aruncați peste pământ focul acesta, căci scris este: «Dumnezeu este foc mistuitor!». Amin.

O, fiilor, fiți focul la care să se încălzească venirea Mea. Fiți iubirea care va aduce pe pământ pe Domnul, Care vine la voi. Fiți dorul în care să se mistuie ultimii Mei pași spre voi pentru ziua veciei, și aduceți Domnului rugăciune pentru ziua venirii Lui desăvârșit cu vecia pe pământ, ca să se împlinească proorocia vieții veșnice pe care Eu am promis-o cu atâta dor și am sortit-o omului, numai să creadă omul în cuvântul Meu cel rostit atunci și acum.

O, vino, poporul Meu, tot mai mult spre venirea Mea! Cu orice clipă vino, și nu Mă lăsa fără chemarea ta ca să vin. O, poporul Meu, să nu stai fără lucru, fiule. Și din nou îți spun, și iarăși să auzi din gura Mea: să nu stai fără lucru, poporul Meu. Întețește acest foc, căci lucrul este bucurie, și nu altceva este bucurie. Chivernisește-te bine în lucru, că iată ce-ți spun: Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez, și tu lucrezi, și așa să fie, căci lucrul este bucuria Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și a ta, bucuria ta cea de la Dumnezeu, cea cu Dumnezeu, poporul Meu. Învață-te zi cu zi și ține lanț lucrul. Învață-te să-ți fie hrană vie rugăciunea și să simți saț după ea. Masă pentru suflet să-ți fie ea, viața ta în Mine să-ți fie ea, căci cu ce altceva poate avea omul viață în Mine dacă nu cu părtășia lui cea deplină prin rugăciune și prin dor cu Mine și prin dragoste cu Mine? Sunt tot un foc, ca să vă fac foc din foc și să-l arunc peste pământ ca să-l înnoiesc prin foc. Să ard lumea și să o nasc din foc și să fac din voi născători de om nou, de lume nouă, și să-i dau cer nou și pământ nou lumii noi, și să vă am pe voi începătură, precum Eu sunt. Amin.

E numai jale pe sfinți la sărbătorile serbate pentru ei pe pământ. Dar la tine, poporul Meu, se odihnesc sfinții și iau de la tine dragostea ta pentru ei și pentru Mine, și așteaptă sfinții mâna ta care să descuie taina veacului cel veșnic pe pământ, că Eu așa ți-am spus: „tu ești cheia“, și așa voi face să fie, căci cuvintele Mele nu trec, și se împlinesc. Amin.