1.1. La început era Cuvântul şi toate prin El s-au făcut

La facerea lumii, după ce cuvântul lui Dumnezeu a zis să fie lumină, și ea a fost, a zis apoi Domnul iarăși cuvânt pentru facerea cerului și a pământului, după ce s-a depărtat întunericul de peste adânc și de peste ape și s-au despărțit prin cuvânt apele de ape sus și jos, iar ca să se adune apele și să se arate pământul, a fost aceasta ca și cum s-a dat cheag și s-au ales apă și pământ, și frumoasă a fost lucrarea toată a facerii lumii, și tot așa voi face și acum, ca și cum aș da cheag să se aleagă, și-Mi voi alege Mie popor credincios și drept, căci Duhul Meu Se poartă pe deasupra peste tot întunericul și amestecătura de pe pământ, și care au tras în adânc pe om, și va lucra Duhul Meu facerea cea nouă, și prin cuvânt zice Domnul și se face, și nu poate omul să zică aceasta și să se facă, fiindcă Domnul nu dă voie omului să facă ceea ce Domnul face, iar omul să-și vadă măsura lui cea mică și neputința lui cea mare și să se aplece lui Dumnezeu, căci altfel nu va fi, decât așa.

Nu e cuvântul Meu atât de mult cât este de mult dorul. Dacă Eu sunt Cuvântul, ce alt dor aș putea să am mereu decât să pot fi ceea ce sunt? O, nu e mult cuvântul Meu peste poporul Meu cel de azi și peste pământ, peste credință și faptă, și peste necredință și neîmplinire sfântă în om, căci mintea omului merge și nu stă, iar când Eu, Domnul, Mi-am scris pe pământ acum două mii de ani Evanghelia Mea, M-am făcut cuvânt peste ucenicii Mei și peste cei din vremea Mea, care Mă urmau cu credință sau cu ispitire, și cuvântam după cum mergea mintea lor și fapta credinței sau a necredinței lor, și eram Cel ce cuvântam cuvântul Meu peste ei.

Când Mă făceam cuvânt în rai între Mine și om, Mă înființam după cum era mintea și fapta omului față de lucrarea Mea așezată între om și Mine, după cum am cuvântat și am așezat pentru facerea a toate câte s-au făcut la cuvântul Meu, iar omul se depărta de fapta cuvântului Meu peste el, și trebuia să cuvintez peste om, și se dezvăța omul de Dumnezeu cu mintea și cu fapta lui, și iar trebuia să grăiesc cu el, iar el se tot depărta de Dumnezeu.

Când am grăit cu Cain și i-am spus despre fapta lui cea de moarte, el se depărtase de Mine mai înainte de fapta lui ucigătoare de frate, și apoi iarăși, după ce a săvârșit-o pe ea. O, cum se putea să nu cercetez Eu pentru cele stricate de om din pricina minții lui depărtate de Dumnezeu? Îi era greu omului să stea cu Mine de vorbă când el se ascundea de Mine pentru mintea lui și pentru simțirea inimii lui. Eu însă cuvântam cu el, căci eram Făcătorul lui și a toate câte erau prin facerea Mea cea prin cuvânt așezată ca să fie, și Mă durea, și Mă tot durea depărtarea lui de Mine, iar azi, după șapte mii de ani, sunt munți mari de durere între Mine și om, că nu s-a deprins omul decât să-Mi facă durere și să se ascundă de Mine și să se învețe să nu-l văd. O, cum să nu-l văd când Eu sunt Atoatevăzătorul și Atoateștiutorul? O, cum să tac între Mine și om? Cum să stea cuvântul Meu din lucrarea sa când nici omul nu stă ca să nu strice lucrarea lui Dumnezeu Făcătorul a toate câte sunt și al omului apoi?

Intru cuvânt în cartea Mea din zilele acestea și găsesc deschis și intru și grăiesc pentru începutul Meu cu omul. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, și eram Cuvântul la început ca și acum, la sfârșit, și toate s-au făcut prin cuvântul Meu cel grăit, și fără Mine nu s-a făcut nimic, căci numai Dumnezeu este Cel ce face, numai El.

Sunt în mijlocul tău cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, poporul Meu, că e sărbătoare de apostoli, fiule, iar slava lor cea din cer este tot ca și a Mea, este cuvântul, și toți suntem învăluiți în cuvânt, precum Dumnezeu a fost și este și va fi cuvânt între pământ și cer. Eu de la început am fost Cuvântul și am lucrat cu el facerea a toate, ca și azi, și spun aceasta pentru cei credincioși și pentru cei necredincioși, ca să-i întăresc în credință sau să-i trezesc întru umilință și pocăință, căci omul care nu are în el umilință, nu are nici pocăință pentru statura lui cea goală de Dumnezeu, și nu are nici credință în ființa Mea, în lucrările Mele, și apoi în venirea Mea de la Tatăl după om, învăluit fiind în cuvânt.

Coboară Domnul cuvânt în grădina Sa din mijlocul neamului român. Coboară Domnul cu sfinții Săi și Se vestește pe Sine în coborârea Sa. Coboară Domnul cuvânt peste pământ și intră în cartea Sa cuvânt de sărbătoare. Mă fac auzit la porți, și Mi se deschide ca să intru cu slava Mea la poporul cuvântului Meu. Slava Mea este cuvântul, precum a fost și la început când am făcut cerul și pământul, văzutele și nevăzutele, și apoi pe om, zicând: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră, care să aibă stăpânire peste peștii mării și peste păsările cerului și peste dobitoace și peste tot pământul și peste toate jivinele care se târăsc pe pământ». Și după ce s-a desăvârșit cerul și pământul și toată oștirea lor, a privit Dumnezeu la toate câte le făcuse și toate erau bune foarte, iar în ziua a șaptea a sfârșit Domnul lucrarea Sa, pe care o făcuse, și apoi S-a odihnit de toată lucrarea Sa cea făcută. Amin.

O, poporul Meu, așa aștept Eu și azi odihna pentru facerea cea de azi, pe care voiesc s-o desăvârșesc, și apoi să Mă odihnesc de toată lucrarea Mea. La început Dumnezeu S-a odihnit după ce l-a făcut pe om, pe care-l făcuse în ziua a șasea, iar în ziua a șaptea a sfârșit Dumnezeu lucrarea Sa de facere și apoi S-a odihnit de ea, și apoi a sfințit și a binecuvântat ziua a șaptea, odihnindu-Se în ea.

Eu sunt în mijlocul oamenilor cu acest izvor de cuvânt, căci omul fără hrană din cer peste el moare, moare mereu. Să vină omul să învețe de la Mine prin acest cuvânt viața, căci am venit iarăși de la Tatăl la om, și lucrez cu slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, iar slava aceasta ce o am de la El este cuvântul gurii Mele, cuvântul care a făcut cerul și pământul, și care face iarăși cer nou și pământ nou, Ierusalim nou și popor nou, precum este scris în Scripturi să lucrez Eu, Mieluțul Tatălui, pentru cei răscumpărați de El dintre oameni ca să fie ei împărăția Mea pe pământ.

Mă împlinesc în mijlocul tău cu Scriptura venirii Mele cu sfinții, poporul Meu, și cu nașterea din nou a lumii, nașterea prin cuvânt, căci la început a fost Cuvântul, și tot așa este și la sfârșit, și Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Lui sunt. începutul are un sfârșit, și sfârșitul are un început, fiindcă Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit, și de aceea este iarăși începutul și iarăși se lucrează prin cuvânt. Amin.