O, pace ție, pace multă, pace dulce cu putere de cuvânt peste pământul și neamul român!
Pace din cer peste tine, țară română, țara Mea frumoasă, țara Mea de venire iarăși cuvânt peste pământ! Îți împletesc sfinții tăi cununi de nuntă, veșmânt ceresc și vin nou pe masa nunții Mele cu tine și cu toți aleșii Mei și ai tăi, ai acestui meleag atâta de frumos prin tainele cerești care-l veghează și îl păstrează lui Dumnezeu, venirii Lui cu slavă în zilele acestea.
Cu mare binecuvântare îmbrățișez acest meleag. Cu mult cuvânt izvorât din Ființa Mea curge slava Duhului Sfânt peste cetatea cuvântului Meu de pe vatra ta, neam român. Mă mângâi cu Tatăl și cu sfinții pe meleagul tău. Peste tot pământul este întunericul minciunii și al timpului pierdut pentru păcat, pentru fărădelegi, dar aici e soare nou, e soare mult, e cerul în mare lucrare aici, e Domnul cu sfinții și cu cetele cerești în lucrarea cea tainică a cerului nou și a pământului nou și a făgăduințelor scrise în Scripturi să se lucreze și să vină să se ivească pe pământ curățat și primenit, precum este scris.
O, țara Mea, cum să fac cu tine să Mă auzi și să Mă crezi și să-Mi deschizi și să-Mi vii în ajutor pentru lucrarea slavei Mele cu tine între neamuri și limbi și mulți împărați? Dau să te iau cu ușorul și să-ți pătrund duhul și să pun în el dorul de cer pe meleagul tău, peste neamul tău, așa cum îi este cerului dor de tine, de fața ta cea de la început, când Eu stăteam pe acest petec de pământ și rosteam facerea ca să se ivească ea pic cu pic după fiecare cuvânt al facerii a toate. Acum ai cerul tău de sfinți români între cetele de sus, și au sfinții tăi lucrare cu Mine peste tine și-ți zidesc în taină fața ta cea nouă prin lucrarea Mea cu ei, și iată, ești cea de jos și cea de sus a Mea, iar Eu lucrez la slava Mea cu tine ca să vin cu ziua slavei Mele și să-Mi las văzut și să-Mi las auzit peste tot pământul glasul venirii Mele și să-Mi adun aleșii de peste tot la masa cinei celei noi pe vatra ta, precum este scris că voi fi cu ai Mei la sfârșit de timp.
Voi sufla peste tine un fior nou, un dor nou, cu care să cauți cu dor spre Păstorul tău ceresc, și să fie tot mai mică, tot mai puțină calea dintre Mine și tine și să crească dorul și nerăbdarea dintre noi, țara Mea cea de azi, iar pentru asta te îmbrac în duh de mireasă cu dorul în ea după Mine, și ca să ne cunoaștem tot mai aproape, tot mai deslușit, și ca să fim apoi un duh și o îmbrățișare și ca să pornim serbarea cea așteptată de șapte mii de ani de toți cei care au fost și care se uită să vină această serbare cu ziua ei, cu odihna ei, cu mângâierea ei.
O, țara Mea, învață-te să aștepți mângâierea care va să vină, căci cei din cer numai pe ea o așteaptă, și este făgăduită să vină, să vină ea. Amin.
Aceasta am dorit să cuvintez în ziua aceasta de serbare a cetei sfinților români, și ori de câte ori unul dintre ei are serbare între sfinți.
Cuvântul Meu de peste tine se face mângâiere pentru sfinți, țara Mea, iar ei nu mai doresc altceva, dar mângâierea cea împlinită cu totul este biruința celor din urmă care lucrează cu Mine pe pământ pentru slava cea din urmă, cea întreagă, și apoi îmbrățișarea celor de sus cu cei de jos și nedespărțirea pentru cei care au iubit cerul pe pământ.
Și nu mai am acum decât să pun pecetea peste grăirea Mea din ziua aceasta de serbare între sfinții români, căci Eu veghez tot timpul peste țara venirii Mele de la sfârșit de timp și pregătesc mereu mângâierea ce va să fie și numele Meu de peste ea, și iată, Eu sunt Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt păstor peste neamul român la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.