Ne așezăm în carte cu amintirea cea despre Mine, Fiul lui Dumnezeu Tatăl și al mamei Fecioară, căci umilința Mea îndeamnă spre umilință, fiilor, numai să caute omul să vadă ce a făcut Dumnezeu pentru om, căci toată lucrarea lui Dumnezeu, toată facerea și toată truda și aplecarea Domnului, toate au fost pentru om, toate au fost pildă de viață plăcută lui Dumnezeu în om, căci odihna lui Dumnezeu a fost să fie omul, după ce el a fost zidit de Dumnezeu și așezat să stăpânească în numele și spre slava Domnului toată facerea cea prin cuvânt zidită și să se bucure de Domnul, iar Domnul să Se bucure de el și întru el. O, dar nu i-a ajuns omului ce i-am dat să fie și să facă și s-a trufit și n-a ascultat pe Făcătorul Dumnezeu, și l-am pierdut apoi, o, și ce ușor se pierde de Dumnezeu omul, ce ușor, fiilor!
E prea puțină veghe în om ca să nu se piardă el de Domnul, iar ca să nu se piardă ar fi să aibă grijă mare clipă de clipă. Dar nu, e mică de tot grija aceasta și la cei ce-și aleg să iubească pe Domnul cu viața lor, căci ca să-L iubești pe Domnul trebuie să nu uiți poruncile vieții și împlinirea lor, și mai ales trebuie umilință mare, și Mă are omul pe Mine pildă de umilință, căci după patruzeci de zile de la naștere am fost dus la templu de mama Mea Fecioara și de bătrânul Iosif pentru curățirea cea prin lege așezată după naștere de prunci, iar Eu eram minunea ivită din cer pe pământ, Dumnezeu Fiul coborât la oameni prin făgăduința Duhului Sfânt ca să-l călăuzesc pe om spre întoarcerea la Tatăl, ca să-l ajut prin umilința Mea, de la care să învețe omul, o, că umilit am fost în trecerea Mea pe pământ, și tot nu poate omul să vadă și să facă și el ce a făcut Dumnezeu pe pământ înaintea oamenilor, și omul se ține bățos, meritos, nemulțumit, pretențios, chiar dacă nu atrage pe Domnul spre el prin viață îndumnezeită și plină de umilință ca viața Mea arătată lui cât am stat pe pământ.
O, îi trebuie dragoste omului, nu numai credință, și nimic mai bun nu poate el lucra decât dragostea, când o lucrează pe ea.
Fiilor, fiilor, punem în carte în ziua aceasta amintirea umilinței Mele cea de acum două mii de ani, ziua când M-a întâlnit în templu bătrânul Simeon și M-a întâlnit Ana proorocița, și care au rostit prin Duhul Sfânt că Eu, Pruncul Tatălui și al mamei Fecioara, Eu, Dumnezeu Fiul, voi fi cădere și ridicare pentru mulți din Israel, și semn care va stârni împotriviri și descoperirea multor inimi, care sunt sau nu sunt de partea lui Dumnezeu. O, și așa sunt și acum, semn care descoperă inimile multora, căci semn este cuvântul Meu, și descoperă el inimile multora dintre cei care se cred a fi ai lui Dumnezeu, sau dintre cei care aud și înțeleg pe Domnul din pricina curățeniei inimii lor, chiar dacă au de reparat peste viața lor cu Dumnezeu ca să fie plăcută ea Domnului apoi.
Iată amintirea umilinței Mele, aceasta este sărbătoarea cea de azi, cea împărătească, fiilor, și e praznic împărătesc scris peste această zi de amintire. Iar peste încă două duminici după cea de mâine scrisă în calendarul creștin, cea a pomenirii fiului risipitor, începe apoi aplecarea neamului creștinesc spre cele șapte săptămâni de post, și se pregătesc creștinii să întâmpine amintirea patimilor Mele prin cruce, și apoi învierea Mea. O, și trebuie pregătire mai întâi, căci pentru vreme de post avem de învățat cu sufletul și cu fapta întoarcerea la Dumnezeu cu toată ființa a celor ce nu stau frumos în poruncile vieții, și avem de înțeles întoarcerea de-a dreapta Tatălui pentru nejudecată în ziua slavei și a judecății. O, și este apoi de învățat viața de rai, din care să nu cădem dacă o învățăm, căci cine nu ia aminte nu învață și nu are grijă de rai ca să nu-l piardă.
Tu însă, poporul Meu, nu uita că Domnul a făcut milă mare cu tine și te-a povățuit mereu și nu te lasă nepovățuit, numai să primești și să împlinești povața Mea, căci dacă n-o lucrezi o uiți, iar dacă o uiți n-o lucrezi. Dar știi tu cine este cel mai bun paznic al tău pentru păstrarea vieții tale în Domnul și în frați? O, dragostea, este, fiule, acest străjer. Dar dacă dai să socotești sau să înveți singur, o, nu este așa lucrarea ei, și este să iei de la Mine cum să lucrezi și cum să te păstrezi în dragoste, că Eu cu umilință am împărțit în toată vremea dragostea, iar tu nu ești iertat de ea dacă nu lucrezi ca Dumnezeu, căci fiii lui Dumnezeu sunt asemenea Lui, precum este scris, dar numai dacă în ei se vede lucrând dragostea lui Dumnezeu și nejudecata, așa cum Eu, Domnul, pe cruce fiind pus, am împărțit dragoste și celor ce M-au defăimat cu chinul de pe cruce, iar omul creștin trebuie să se uite la Mine dacă vrea să stea de-a dreapta Mea acum, și întru împărăția Mea cea de veci apoi.
O, și vă voi îmbrățișa în cuvânt și voi grăi cu voi acum despre statul în Domnul, fiilor, și vă voi învăța pas cu pas gătirea cea pentru post apoi, și gătirea cea pentru slava zilei învierii Mele, ziua în care i-am mângâiat pe cei zdrobiți pentru Mine, și cu care mângâi de atunci și tot mângâi, căci sunt izvor de mângâiere, aceasta sunt Eu, o, fiilor. Amin, amin, amin.