Vine din cer, vine Cuvântul lui Dumnezeu din cer pe pământ, vine și Se vestește pe Sine că vine. Vine Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din Dumnezeu va lua și va vesti peste pământ Cuvântul lui Dumnezeu.
Eu sunt Cel ce sunt, și Mă vestesc pe Mine Însumi când vin cuvânt peste pământ ca să Mă așez în carte și să fiu împărțit în lung și în lat până la marginile marginilor, ca nu cumva să fie cineva să spună că n-a grăit Dumnezeu peste pământ în acest timp.
Eu sunt Iisus Hristos și sunt Păstor. Pe cei ce Mă cunosc și Mă cred și Mă așteaptă, pe aceia îi păstoresc și le dau din gura Mea și sunt ei mângâiați de Dumnezeu, iar pe cei necredincioși și neiubitori de Dumnezeu îi aștept, îi aștept să-Mi cunoască strigătul și să le întind mâna ca un Păstor și să-i scot dintre spini și să-i curăț apoi ca să le dau iertare pentru deșertăciunile vieții lor, că n-am venit și nu vin să pierd lumea, ci vin s-o mântuiesc pe cea din pierzare dacă va asculta ea glasul Meu, strigătul Meu după om.
În zi de duminică grăiesc cuvânt peste pământ, grăiesc ca un Păstor. Fiecare preot dacă-i păstor le dă din gura lui povață și mângâiere și putere celor păstoriți de el. Așa este lucrarea păstorului și grăiește el în duminici și în sărbători, grăiește peste cei păstoriți de el, iar Eu dacă sunt Păstorul Cel din cer, Păstorul Cel cu crucea, Eu sunt Cel ce păstoresc și pe oi și pe păstorii care păstoresc, căci aceasta este lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu, a Fiului lui Dumnezeu, a Celui Care are nume mare la sfârșit de timp când «El vine cu oștiri din cer după El, călare pe cai albi, îmbrăcați în haine de in alb, curat», precum este scris că «vine Domnul, Cel îmbrăcat în veșmânt stropit cu sânge, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu». Să se deschidă Scripturile și să se citească în ele ceea ce Eu, Domnul domnilor și Împăratul împăraților, spun acum cu gura Mea, ca să fie crezut ceea ce spun. Amin.
Duminica a treia a postului mare, duminica sfintei cruci, popasul cel de la mijlocul timpului cel pentru postul Sfintelor Paști, iată așezare scrisă de sfinții părinți peste biserica Mea de pe pământ! O, ce dulce este pentru cei din cer graiul Meu când grăiesc cuvânt peste pământ în sărbători! O, ce mare slavă se așează înaintea lor când Domnul lor grăiește călătorind cu ei între cer și pământ călare pe cai albi, precum este scris!
O, ce-ar face oamenii de pe pământ dacă li s-ar deschide ochii ca să vadă cu ei cum călătoresc Eu, Domnul, între cer și pământ cu sfinții Mei? Am spus poporului cuvântului Meu cel de azi și spun acum și lumii care-L știe pe Domnul dar nu umblă pe urma Lui, îi spun să citească din cartea istoriei Domnului cartea Macabeilor și să vadă în ea cum cei din cer mergeau prin văzduh luptând cu săbii și cu săgeți ca și cei de pe pământ pentru cei credincioși, care strigau la Domnul, și mare era rugăciunea lor spre cer și puterea ei! O, dar ei trebuia să învețe din această arătare cerească și să înțeleagă din ea că nu pentru cele de pe pământ trebuie să se lupte omul, ci pentru cele din cer, pentru patria cea din cer a celor ce iubesc pe Domnul, căci scris este în Evanghelia duminicii de azi cuvântul Meu care-i învață pe cei iubitori de cer și le spune că: «Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze, căci cine va voi să-și mântuiască sufletul îl va pierde, iar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie acela îl va mântui, căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și pierde sufletul și ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul lui?». O, și le-am mai spus mulțimii și ucenicilor Mei să nu se rușineze: «Căci cine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta curvar și păcătos, și Eu, Domnul, Mă voi rușina de el când voi veni întru mărirea Tatălui Meu cu sfinții îngeri».
Chem și azi mulțimile, chem și iar chem popoarele de pe pământ și le spun și lor același cuvânt, căci patria cerească este aceea care va rămâne, iar dacă ei zidesc la altă împărăție și patrie pe pământ își vor pierde salvarea, își vor pierde sufletul, în timp ce ei ar crede că și-l vor mântui.
Eu, Domnul Iisus Hristos, vin din cer cuvânt pe pământ și chem la rugăciune popoarele, căci oamenii toți sunt păcătoși peste măsură și trebuie să bată la ușa cerului cu rugăciune fierbinte și să ceară milă, să ceară cu putere ca să li se deschidă cerul, de unde să li se dea.
Voi, popoare și căpetenii de popoare, o, ați lăsat să ruginească de tot această cheie cu care omul poate să deschidă cerul și să primească. Iată, nu mai este folosită rugăciunea spre cer, ci numai bogățiile de pe pământ și gloatele sărace care să slujească pentru cei bogați, pentru cei ce au și trăiesc în plăceri, dar dacă aceștia ar fi săraci ar striga la cer și s-ar mângâia cu mila care ar avea grijă de ei din cer, fără să le dăuneze lor această milă așa cum le dăunează bogățiile, banii și plăcerile lor.
O, Mă doare când îi văd pe cei bogați de bani și de avuții și de plăceri și de distracții, Mă doare când îi văd și când îi aud că-Mi cântă, că-Mi rostesc numele de care se folosesc pentru ei și nu pentru Mine, Mă doare când îi aud și când îi văd cum sunt, căci sunt goi de tot și n-au veșmânt pentru cer, că iată cum umblă femeia, umblă descoperită cu trupul și cu capul, umblă lumește tot timpul, și tot așa se pune apoi și în fața icoanei ca să grăiască Domnului, o, și Mă doare lipsa sfințeniei din rugăciunea celor ce Mă folosesc numai pentru binele lor, uitând ei că și cei din cer au nevoie de binele făcut de ei și plăcut Mie, adică după voia Mea, după legea Mea cea sfântă lucrat.
O, nu pot grăi celor ce-și zic păstori și slujesc în biserici, nu le pot grăi durerea Mea cea de la ei, căci ei nu Mă iubesc. Și cum ar putea să Mă iubească dacă nu aceasta este dorirea lor? E de ajuns să-i dea diavolului un vârf de deget, și dacă-i dai, el îți ia apoi toată mâna și toată inima, și nu mai rămâne omul pentru Dumnezeu nici dacă se duce să stea pe scaun de păstor. Dar cei ce Mă iubesc, cei cărora Eu le sunt iubirea, aceia altfel sunt, și trebuie ei să spună Domnului mereu în rugăciunea lor și să ceară spunând: să știu că sunt în mâinile Tale, Doamne, chiar și când diavolul vrăjmaș mă are la mână prin multele mele slăbiciuni și păcate, pe care le-am adus înaintea Ta împotriva mea însumi, dar ține-mă în mâna Ta ca să nu mă pierd, Doamne, ci doar să mă umilesc adânc pentru neputința mea. Amin.
O, ce mare minune s-ar ridica de pe pământ la cer dacă tot neamul creștinesc, tot neamul botezat ar vrea să nu calce, ci să țină cu sfințenie toate zilele de post, toate câte Eu, Domnul, am așezat pentru oameni pe pământ prin sfinți! O, greu Mă apasă neascultarea tuturor oamenilor, dar Eu îi strig și le amintesc de legea Mea cea sfântă pentru creștini și le spun că sunt patru posturi în an, și ele trebuie să fie ascultate și împlinite cu frică și cu cutremur, căci altfel nu este bine pe pământ. Nici unui neam de pe pământ nu i-a fost bine când n-a ținut seama de așezările din cer venite pentru neamul creștinesc ca să fie ținute și ca să pot Eu, Domnul, să am cu ei viețuire și ajutorare pentru ascultarea lor. Orice necaz, orice amenințare, orice lucru și năvală diavolească se duc pe apa sâmbetei dacă postul și rugăciunea lângă post sunt aduse Domnului așa cum este orânduiala lor, căci Eu am spus tuturor: «Rugați-vă neîncetat!».
Să-l simt pe om când se roagă Mie, când Îmi grăiește, așa aștept Eu de la fiecare om, căci așa este adevărată iubirea celui ce Mă dorește și Mă iubește și-Mi grăiește, iar altfel e seacă vremea rugăciunii omului. Să facă roade rugăciunea așa cum face pomul, că numai așa se vede că Mă dorește și Mă iubește omul și se roagă după adevăr.
Iată o durere mare a Mea, că de peste tot ajunge la Mine durere neștiută că este ea și că doare, că văd pe mulți care dau să nu creadă, să nu mai creadă, după ce au avut folos pentru credință prin cei care au crezut și au iubit pe Dumnezeu. Dar să ajungi să nu mai crezi de la Dumnezeu pentru că nu-l mai ai la suflet pe cel prin care Domnul S-a strecurat și Se strecoară spre tine, pe cel de care ție nu-ți mai place pentru că-ți place de tine, iar de el ești nemulțumit, iată, aceasta este durere fără de mângâiere pentru Mine și pentru cei din cer, și numai celui ce-i place de el însuși căutându-și dreptatea lui, numai acela se împiedică în cel de lângă el prin care Domnul i-ar putea lui grăi, și iată, ajunge acela să nu mai vrea, să nu mai ia, să nu mai creadă de la Domnul. O, și vine așa peste tine, omule, vine aceasta ca pedeapsă a îndoielii tale, a nestatorniciei tale față de Domnul, vine ceea ce cauți, vine ceea ce lucrezi și faci tu, vine și te întunecă și te pedepsește și te alungă de lângă Domnul, iar tu ai răspundere pentru aceasta și ai de dat răspuns. O, numai cel ce rabdă totul, totul până la capătul răbdării, numai acela va avea plata fericirii pentru răbdarea sa, Eu așa am spus, și așa se va împlini, precum am spus. Amin.
Purtarea crucii și statul lângă Mine și lângă multa Mea lucrare dintre cer și pământ, numai așa poate omul care Mă cunoaște în acest cuvânt, numai așa poate să aibă el plată că M-a iubit și că M-a slujit, dar nu până la jumătatea drumului, nu așa se merge pe cale cu Mine. O, nu cu lumea, ci cu Mine și lângă Mine să meargă cel ce voiește să ajungă să vadă ziua slavei Mele, ziua la care tânjesc toți sfinții din cer, toate oștirile cerești.
Viață păstorită, așa voiesc Eu să fie viața celor ce vor să fie creștini, căci fără păstorire din cer vine diavolul și păstorește el peste om cu ale lui.
Crucea purtată, aceasta este calea și mersul celui ce vine după Mine ca să fie cu Mine pe pământ, și în cer apoi. Tânjirea după cele din cer trebuie s-o poarte în suflet cel ce vine după Mine ca să fie cu Mine aici și pe vecii. Acestea le spun Eu, Domnul, celor ce au fost sau sunt sau vin să fie cu Mine pe cale până la sfârșit, până la venirea Mea. Eu vin mereu, vin după om mereu, vin și până la ziua Mea cea slăvită mult, și să înțeleagă omul această mare iubire a Mea, iar cine nu înțelege de iubire, e de plâns unul ca acela.
O, e mult de plâns pentru toți oamenii, măi poporul Meu. Grăiesc cu tine, fiule, și grăiesc în mijlocul tău pentru toți cei de pe pământ mari și mici. Tu ești poporul cuvântului Meu, micuța Mea obște de ucenici acum, la sfârșit de timp, și ești pregătit de Mine pentru cele ce am de împlinit și de împărțit acum, în vremea ta cu Mine pe pământ. Întărește-te, dar, ca să-Mi fii de ajutor și ucenic să-Mi fii pentru împărțirea Mea peste tot, ca nu cumva să fie cineva să poată spune că n-a grăit Dumnezeu pe pământ în zilele cele de apoi, când oamenii nu-și mai întorc fața spre cer.
O, pace ție, poporul Meu, obștea Mea cea mică de ucenici! Pace vouă, și stați mereu, stați în ajutorul Meu mereu, o, fiilor! Amin, amin, amin.