Binecuvintez cu dor și cu iubire masa Mea de cuvânt în mijlocul poporului cuvântului Meu pe vatra neamului român, și binecuvintez adunarea Mea cu sfinții la masă, căci ceata mucenicilor și-a pornit din zori dorirea și statul cu Mine la masa cea de azi a sărbătorii mucenicului Pantelimon, iar Eu, Domnul, cuvintez cu dor, că am dorul ars ca să-i aduc pe cât mai mulți care Mă aud împărțit de aici, să-i aduc la credința că Dumnezeu este această lucrare de cuvânt și că trebuie iubit Domnul în acest cuvânt, cu care Eu voiesc să înnoiesc lumea, precum este scris.
O, tot ca și Mine, tot așa dor au și sfinții Mei, care-Mi văd și-Mi știu arsura Duhului Meu după om, că vreau să fie tot omul de pe pământ oștean al împărăției Mele, și plâng în calea omului, plâng prin acest cuvânt de dor și dau să-i spun că Eu vin cuvânt pe pământ și că am loc pregătit ca să vin și că este adevărată grăirea Mea cu omul. O, cine are stăpânire pe cer și pe pământ atât cât am Eu, Făcătorul a toate? Și dacă am, nu pot Eu să-i grăiesc omului? O, Eu pot să-i grăiesc, dar îi este lui pe dos să creadă aceasta, îi este greu să se învețe cu Dumnezeu și să aibă parte cu Mine în toate ale lui și să aibă Dumnezeu omul.
O, cum l-ar putea avea omul pe Dumnezeu decât împlinind poruncile Lui peste viața lui? Cum aș putea avea Eu parte cu omul dacă el nu Mi-ar da ce Mi se cuvine din partea lui? Iată, «cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi», așa este scris. Aceștia sunt cei ce-L cunosc și ei pe Domnul, sunt cei cărora Eu Mă descopăr și care cred în descoperirile pe care Eu le aduc celor ce cred în Mine și în lucrările Mele peste pământ.
«Mă îndur de cine voiesc Eu», așa este scris. Așa M-am împărțit Eu mucenicului Pantelimon. M-am descoperit lui în vremea copilăriei lui când mama lui îl învăța să iubească pe Domnul și să nu se apropie de păcatele păgânătății. A rămas în el această sămânță a semănătorului și a odrăslit ea când Eu, Domnul, M-am îndurat de el și M-am descoperit lui, Dumnezeu adevărat, Împărat al cerului și al pământului, cu împărăție veșnică în cer și pe pământ, nu în lumea aceasta, care trece ca iarba. Cerul și pământul sunt împărăția Mea, iar lumea nu. Ea este împărăția împăratului stăpânitor al acestui veac trecător, pe când Eu sunt Împăratul împărăției veșnice, și a crezut tânărul Pantelimon și s-a lipit cu Mine când dascălul sufletului lui M-a descoperit lui și M-a dat lui de Stăpân al vieții lui cea de veci, o, și nu s-a mai despărțit de Mine acest copil, ba M-a dat și altora, Mi-a arătat și altora puterea, căci el lucra cu Mine înaintea oamenilor dovada că Eu sunt și că el este de partea Mea, numai că necredincioșii n-au înțeles pe Dumnezeu și s-au dus cu gândul spre diavolul, cărora ei îi slujeau și credeau.
O, ce frumos este omul care crede pe Dumnezeu, ce frumos! Cel ce crede pe Dumnezeu și face totul după cuvântul Lui, acela nu face voia cea urâtă a diavolului, și de aceea este frumos un așa om. O, ce frumos este cel ce se străduiește să semene cu Mine ca să fie frumos, ca să-L mărturisească pe Cel frumos în vreme de mărturisire! Cel credincios și plin de dor are milă de Dumnezeu și de oameni și are jertfă de iubire, are fapte de iubire.
O, popor al cuvântului Meu, să spunem tuturor, măi fiule, că iubirea nu are în ea semeție, iar lucrarea ei nu-și trage sieși bucurii în cei ce se jertfesc iubind. Aceia au în ei sămânța umilinței de duh și nu se îmbată de bucuria că au făcut ceva prea mult, ci se micșorează sub lucrarea datoriei pentru Domnul și pentru semeni, iar altfel nu va găsi el de la Dumnezeu rodul umilinței când clipa va cere mila Mea spre el. Mucenicul Pantelimon a fost plin de darul milei prin faptele lui pentru semeni, iar Eu, Domnul, l-am numit pe el cu nume din cer și i-am dat acest nume: Pantelimon, adică suflet mult milostiv, mult îndurător, iar Eu, Domnul, îi trimiteam lui împliniri și vindeca el pe cei suferinzi, de s-a strâns apoi atâta dușmănie peste el din partea celor ce nu puteau vindeca la fel de minunat pe cei ce sufereau, pe cei ce căutau doctori pentru vindecarea lor.
O, vindecătorule mare, bucură-i pe sfinți în ziua ta de sobor între cei din cer. Eu, Domnul, binecuvintez grăirea ta acum. Amin.
— Tu, Doamne, binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează și îi sfințești pe cei ce se sfințesc pentru Tine, pe cei ce Te iubesc cu dor. Dorul de Dumnezeu îl sfințește pe om, îl face una cu Tine în vremea dorului. Se face o lacrimă cu Tine cel ce plânge după Tine cu dor, și se face el împărăție a Ta, și ce frumos este un așa om, ce frumos, Doamne! Le spun la toți oamenii de pe pământ că nu sunt frumoși dacă nu Te iubesc pe Tine, pe Cel frumos. Nu sunt frumoși oamenii dacă nu Te doresc pe Tine în ei, și pe ei în Tine, Doamne. Le spun la toți că oglinda lor îi minte în toată vremea și îi pedepsește pe toți la neiubire, o, Doamne. O, vai celui ce se iubește pe sine făcându-se oglindă mincinoasă pentru sine și pentru cei pedepsiți de neiubire! Vai celui ce se face rătăcire pentru cei ce nu știu să meargă veghind împotriva deșertăciunii vieții! O, cum să-și vegheze aceștia viața, când ei au atâtea oglinzi în jurul lor? Când apare în mijlocul lor un om frumos, un om cu Tine înăuntrul lui, toți cei înșelați de oglinda lor sar și se înfurie pe cel frumos, căci își văd ei atunci urâțenia lor în oglinda cea curată dinaintea lor, în cea care arată fața cea descoperită a omului cel dinăuntru și cel din afară. Eu, Doamne, eram frumos, eram al Tău, eram cu Tine și s-au speriat de urâțenia lor cei ce m-au aflat al Tău. Au dat atunci să se creadă că ei sunt cei frumoși și că eu sunt cel urât, de vreme ce ei nu știau ce este frumusețea, nu știau taina oglinzii omului, o, nu știau. Le-am arătat că-și pot vindeca urâțenia și faptele lor păgânești, dar împăratul vremii era mult prea urât, era vândut urâțeniei, iar de rușinea aceasta de pe chipul lui înaintea oglinzii m-a luat și m-a ascuns dinaintea lui și dinaintea oamenilor, dar cei săraci cu duhul au avut prilejul să vadă atunci în mine frumusețea vieții și au tânjit mulți să fie frumoși și ei, și mult s-a semănat prin mine atunci sămânța cea bună pentru viața oamenilor, și au crezut mulți în Stăpânul meu Cel frumos, în Tine, Doamne Iisuse, iar eu m-am mângâiat mult pentru cei ce Te-au așezat în ei de iubire a lor și de dor, Doamne.
O, ce să-Ți doresc eu Ție în ziua aceasta a mea între sfinți? Îți doresc să ai un popor frumos ca sfinții din cer, care Te-au iubit pe pământ și Te-au mărturisit celor ce nu aveau Dumnezeu, ci aveau idoli ca și ei, ca să petreacă în jurul acestora viața lor cea plină de fărădelegi, căci cei ce iubesc fărădelegea și săvârșirea ei, aceia nu trag spre Tine, că Tu ești Sfântul sfinților, Doamne, și nu trag cu Tine cei ce păcătuiesc, căci se tem de Tine din pricina faptelor lor rele, pe care le iubesc și le au de iubire a lor, dar cei ce Te doresc au în ei împărăția Ta și strălucesc ei cu ea în mijlocul oamenilor și văd oamenii pe Domnul în cei ce-L iubesc pe El pe pământ. O, așa popor Îți doresc să ai Tu în zilele acestea, Doamne, că mie îmi este milă de Tine și de oameni și au oamenii nevoie de călăuză, au nevoire de lumânări pe cale, iar Tu ești lumina lumii prin sfinții Tăi când ei strălucesc cu Tine în ei în mijlocul oamenilor străini de Dumnezeu, străini de iubire și de dor pentru cei din cer.
O, ocrotește-i pe cei ce sunt ai Tăi și întărește în jurul lor mereu, mereu, ocrotire mare, Doamne! Duhul însuflețirii și al tăriei de suflet coboară-l între ei. Ai grijă de poporul cuvântului Tău și de colina Ta cu slava Ta pe ea, cu lucrarea cuvântului Tău pe ea! Sunt dușmăniți cei ce sunt ai Tăi, dar aceasta este mărirea lor, Doamne, și strălucirea lor, iar Tu ești ocrotitorul lor și depărtezi de ei pe cei răi, pe cei atât de jos prin răutatea lor.
O, slavă Ție cu cei ce Te iubesc, Doamne! Cu ei este împărăția Ta pe pământ, și vai celor ce dau să se lovească în ea! Iar eu m-am mângâiat cu Tine între sfinți în ziua mea de sobor între cei din cer și-Ți mângâiem noi toți Duhul Tău, că Tu ești izvorul mângâierii, iar duhul mângâierii curge din gura Ta pentru cei ce Te mângâie, Doamne, pentru cei ce Te iubesc mângâindu-Te cu iubirea lor. Amin.
— O, pace vouă, sfinți iubiți, pace vouă la masă cu Mine în mijlocul poporului cuvântului Meu, unde Eu Îmi am popasul Meu cu sfinții! Sunt dușmăniți de cei răi fiii cuvântului Meu, dar aceasta este slava lor, slavă ca și a Mea. Nimic nu sunt cei ce nu sunt urâți pentru numele Meu, pentru mersul Meu cu ei.
Iar voi, fii ai poporului Meu, căutați mereu, mereu să fiți frumoși, tot mai frumoși, tot mai cu Mine în voi în toată clipa. Feriți-vă de nemulțumirea celui ce învinuiește pentru păcatul lui. O, feriți-vă de cel ce leagă păcatul lui de păcatul altuia, despre care el zice că l-a făcut să păcătuiască și să se nemulțumească. Feriți-vă mult, fiilor, de cel ce nu poate să-și poarte vina vieții lui spre pocăința lui, căci unul ca acesta te dă spre defăimare, adică te batjocorește cu limba lui și-și trage cenușă pe turta lui când e vorba de dreptatea lui Dumnezeu, Care Se îndură de cine voiește El, de cine voiește cu El. Dacă cineva vă strigă că sunteți păcătoși, o, nu vă întristați, ci umiliți-vă, căci dezvinovățirea nu este în lucrarea celor ce Mă iubesc, și știu aceștia cât Eu am suferit și n-am cârtit și nu M-am scuturat de vină înaintea celor ce Mă apăsau sub vină.
Și acum, pace vouă, fiilor, că acum binecuvintez Eu, Domnul, lucrarea Mea cu voi, că aveți de lucrat o lucrare proaspătă pe care o adăugăm apoi șiragului proorocit de Mine că va fi de jur-împrejur aici pentru slava Mea, pentru lucrul Meu cel sfânt peste pământ când poposesc aici ca să Mă împart celor ce vin aici ca să Mă ia de la izvor pentru ei! Vă dau din cer ajutoare, măi fiilor, dar voi aveți grijă de ele ca să vă ajute, măi fiilor. O, sunteți puținei și sunteți mititei, dar Eu numai cu cei mici am putut să Mă ajut sub sarcinile Mele.
Iubiți duhul rugăciunii, fiilor. Iubiți să lucrați tot ce am pus Eu peste voi să lucrați și să împliniți înaintea Mea. Nimic să nu dați deoparte și nimic să nu adăugați pentru cele ce v-am învățat să împliniți înaintea Mea. Faceți mereu cereri sfinte pentru toate câte avem de lucrat, iar Eu voi fi pentru voi și vom împlini, Eu și cu Tatăl, căci Una suntem Eu și cu Tatăl, iar Duhul Sfânt, Duhul Mângâietorul Ne este unitatea, Ne este lucrarea.
O, fiilor, nimeni și nimic nu are putere împotriva Mea, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, ocrotitorul vostru, ajutorul vostru, numai voi, o, numai voi să fiți mereu fiii lui Dumnezeu, mereu fii ai acestei iubiri care este cu voi și pentru voi, și cu care Eu, Domnul, voiesc să fac mult bine peste mulți din cei ce vor crede în venirea Mea la voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.