În a doua zi de praznic de Înviere, Eu, Domnul, stau cu tine în sfat duhovnicesc, popor al cuvântului Meu. Paști sfânt petrec cu tine, și cobor la izvor cuvânt de înviere și găsesc pregătită coborârea Mea, găsesc la veghe străjerii, iar Eu voi fi împărțit ție cu tot cuvântul Meu de azi pentru tine, pentru multă, multă înviere, pentru mereu înviere peste tine, fiule poporul Meu.
O, câtă hrană, câtă hrană, măi popor hrănit cu mult cuvânt din cer! Eu pe masa ta cu Mine trebuie să pun multă hrană, multă învățătură și mereu, că n-are omul pe pământ de unde să învețe, iar Eu sunt Învățător, și trebuie să fac lucrarea aceasta peste om.
Salut de înviere aduc ție, popor de peste tot al cuvântului Meu: Hristos a înviat! Te învăț când vii la izvor și stau de vorbă cu tine când vii, dar nu pot să nu te învăț și fără de venirea ta mai mult la duhul învățăturii, căci cel nedădăcit mult nu poate mult ca Dumnezeu, ci poate mai mult ca omul, și nu trebuie cei alipiți de cuvântul Meu să poată puțin pentru împlinirea lui, ci trebuie atât cât îi spune cuvântul Meu să facă și să împlinească, fiindcă altfel nu i se pune dragoste, ci i se pune lene și neascultare, amândouă acestea păcate de moarte, păcate care Îl sfârșesc pe Domnul în om și în mersul omului cu Dumnezeu pe cale.
O, popor hrănit de la izvor, îți trebuie multă, multă cercetare, căci altfel nu înveți să fii ascultător lui Dumnezeu, Care te hrănește cu învățătură scumpă, măi fiule. În a doua zi a Mea de Paști, zi a Domnului tău Iisus Hristos, stau cu tine în sfat duhovnicesc, te strâng în Duhul Meu și îți împart viață cercetându-te și dându-ți povață de viață, numai să fie apoi împlinire din partea ta. Când văd cât de puțin vii tu la izvorul vieții, dau Eu să Mă împart ție prin cei ce Mă împart. La apă tu te duci mereu și-ți umpli cofița, că mereu trebuie să ai apă în toate și pentru toate. La fel și cu pâinea, trebuie să faci mereu pâine, că mereu îți trebuie pâine. O, așa trebuie să te îngrijești și pentru puterea sufletului, așa și pentru unirea dintre Mine și tine trebuie să ai grijă, că mai mult și mai mult îți trebuie pe Dumnezeu, fiule.
O, sunt între cei ce se cred fii ai acestui popor, sunt și din cei care aleg cât să împlinească din statura cerută de Domnul pentru cei ce sunt în numărul fiilor poporului Meu de azi. Numai cei ce se tem de Domnul, o, numai aceia pot iubi mult pe Domnul, și iată, vă trebuie temere de Dumnezeu, măi fiilor, căci altfel călcați împlinirea care se cere s-o împliniți ca popor ascultător, căci sunt trei trepte pe care nu trebuie să le uite cei ce se vor a fi în rândul celor ce sunt fiii poporului Meu cel de azi, popor de Nou Ierusalim, taina omului nou, om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pe pământ, om înviat dintre cei morți care nu pot cu voia lui Dumnezeu peste ei.
Stau amănunțit în sfat duhovnicesc cu tine, popor de peste tot al cuvântului Meu cel de azi. Ia aminte că omul greșește mult cu gura, cu cuvântul gurii sale, fiule. O, ia aminte, ca să poți să îndrepți ceea ce nu faci bine. Eu, Domnul, îți povățuiesc acum gura cea dinăuntru și gura cea din afară a ta și-i spun limbii gurii tale să nu uite că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit. Grăirea cea multă și deprinsă în firea omului îi scade lui puterea cea pentru Dumnezeu de peste el. Este scris în Scripturi pentru cel ce grăiește că trebuie cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu, iar omul greșește mult și fără de folos de suflet, și nu se spală în gură după ce-și murdărește gura cu cele dinăuntru ale ei.
Când omul se scoală de la masă după ce a mâncat bucatele din blid, el ia măturica și-și face curat în gură, își spală gura și și-o clătește de resturile toate rămase de la mâncare, ca nu cumva să se strice gura lui, ca nu cumva să miroasă apoi urât gura lui față în față cu cei din jur și să se facă greu pentru ei. Dar când omul își folosește gura pentru ceea ce mănâncă el cu mintea și cu inima, sau pentru ceea ce dă din acestea în jur cu ajutorul gurii în chip neplăcut, necreștinesc, neduhovnicesc, o, când ar fi să-și spele gura de toate aceste stricăciuni, n-o face omul, nu face el aceasta cu frică de Dumnezeu ca să fie curat apoi de acest păcat.
O, ce mult grăiește omul și ce stricat, ce urât, ce greșit și ce lipsit de cuvânt de viață! Trebuie educație pentru aceasta și mereu trebuie, dar dacă omul nu se duce la doctor pentru viață, de unde să ia el viață cu care să calce peste moartea lui, peste cele moarte ale lui? Trupul și-l duce la doctor iubitorul de trup, dar gura și vătămările pe care și le face cu ea nu și-o duce la doctor, nu și-o duce la spălat așa cum își duce la doctor și la spălat urechea, când ea se înfundă și simte că nu mai aude bine cu ea.
Iată, e nevoie, e multă nevoie de învățătură de înviere, de spălare și de primenire a omului. Ar fi să caute mult această învățătură creștinul care s-a alipit de cuvântul Meu și se vrea a fi scris în rândul celor scriși ca popor al acestui cuvânt. Cu multă înțelepciune pentru creștini M-am coborât mai la începutul coborârii Mele și le-am spus celor ce veneau să asculte din gura Mea cuvânt de viață, le-am spus lor: «O, creștinilor, nu sunt împotriva parfumului, ci sunt împotriva păcatului». După ce-i vedeam pentru ce se dădeau ei cu parfum, după aceea le spuneam lor aceasta. Parfum se dă și pe cei morți, nu numai pe cei vii, dar are și parfumul lucrarea lui cea de sus, căci cel ce se dă cu parfum ca să miroasă frumos pentru cei din jur, nu seamănă cu cel ce se parfumează ca să nu miroasă urât între ceilalți. Iată, nu este asemănare între păcat și nepăcat, și de aceea trebuie învățătură de înviere mereu, mereu peste om ca să nu păcătuiască el și ca să știe cum să-L iubească pe Domnul, căci pentru Domnul trebuie toate să le facă, toate, toate, și nu va păcătui omul făcând așa.
O, fără învățătură și fără mustrare pentru neascultare și pentru neîmplinire, moare omul fără acestea peste el, se culcă de tot și stă fără de veghe, fără Domnul peste el, și moare apoi. O, fiilor, am spus că vinul este dușmanul omului, al sănătății omului. Celui ce îi place vinul, cel ce este stăpânit de vin în gândul și în gustul lui, acela face păcat cu vinul, și face vinul păcat, și apoi este pedepsit acela pentru acest păcat, căci vinul este taină mare, mare, măi fiilor, și trebuie taină să rămână, nu să lucreze el altceva. Vinul a fost și este folosit de Mine pentru om, și am rostit peste el cuvânt mare, am pus Ființa Mea de viață în el, iar omul face din vin plăcerea limbii și a inimii lui și amețeală duhului lui, și face șarpe din vin. O, ce păcat, o, ce păcat! Vinul trebuie folosit numai cu ascultare, numai cu binecuvântare, numai cu tămăduire, fiilor, dar creștinii care fac altceva cu vinul și se cred creștini oricum, o, ce mai sunt aceia care uită ce taină are peste el rostită vinul?
Omul nu trebuie să bea niciodată singur vin. E binecuvântat de Domnul vinul, și numai cu binecuvântare rostită peste el trebuie să fie folosit, iar pentru băut de sete sau de bucurie sau de plăcere, aceasta este apa, care face alin și bucurie celui însetat.
Am spus acestea toate pentru vin fiindcă văd creștini care nu vor să poată cu frica de Dumnezeu, cu învățătura cea mântuitoare pentru tot ce folosesc ei pe calea creștină, iar unii sunt pedepsiți pentru călcarea de cuvânt și suferă cu trupul apoi, căci neascultarea de tainele vieții creștinești se face păcat și se face pedeapsă pentru cel ce nu ascultă.
Înviere îți trebuie, măi creștine, nu vin îți trebuie. Vinul să-l bei ca pe ceva sfânt, iar singur să nu bei niciodată vin, ci să ți se dea cu binecuvântare ca să bei, așa cum vezi tu că se face la masa Mea cu poporul cel adunat în sărbători când se pune vin pe masă, se pune de bucurie și se binecuvintează de preot, de cel care cere pe Domnul să binecuvinteze și ți se împarte apoi.
O, și am văzut creștini la masa Mea cu strângere de popor la izvor, am privit și am văzut dintre cei care n-au avut teamă și au băut vin mult la masa Mea cu popor adunat la izvor, am văzut și M-a durut și M-am rușinat și am plâns de rușine, că iată, nu se teme de Domnul cel ce vine și vrea să fie fiu al acestei lucrări.
O, de câte ori am povățuit Eu pe cei ce veneau la masa Mea de cuvânt! În fel și chip am povățuit acest popor, dar n-am avut cum să-l urc treptele cele trei de urcare spre Domnul a creștinilor care veneau să asculte cuvântul cel ieșit din gura Mea înaintea lor. Chemați, aleși și credincioși, acestea sunt cele trei feluri de creștini, cele trei trepte, iar Eu, Domnul, am nevoie de ucenici, și abia, abia pot să-Mi fac ucenici folositori dintre cei ce Mă află aici și vin la chemarea Mea, că nu se lasă să fie ei între cei aleși sau între cei credincioși Mie apoi, și iată, cuvântul Meu aduce fiecăruia și împarte după cum este fapta fiecăruia din cei care-L știu pe Domnul grăind și împărțind din acest izvor duh de viață, iar pilda cea ieșită din gura Mea acum două mii de ani, pilda semănătorului prinde adevăr mult peste creștinii care vin și dau să vină să audă pe Domnul și să creadă și să stea sau să plece apoi, după ce ar încerca să stea cu Domnul creștinul care Mă află din acest izvor.
La fel cu vinul, la fel cu parfumul, la fel este și cu orice ascultare cerută de Domnul prin acest cuvânt ca să se împlinească de creștin în chip duhovnicesc și nu în alt chip, căci omul este învățat să fie om, și nu înger să fie, dar nu uita, creștine înjumătățit, că Eu am spus că vor fi toți ca îngerii, toți cei care vor veni să fie cu împărăția Mea, fii ai împărăției Mele, fii ai acestui cuvânt și ai acestui popor. O, tu ai nevoie de binecuvântare, de viață binecuvântată cu toată mișcarea ei, dar aceasta îi vine cel mai greu creștinului doritor să fie și el al Meu.
Nimic n-ar fi să facă fără binecuvântare creștinul, numai că el nu înțelege cum se poate aceasta. O, se poate pentru cel hotărât de viață binecuvântată, iar viața de sine nu poate aceasta, decât dacă nu calcă ea în creștin tot cuvântul cel așezat pe pământ pentru creștinii care Mă împlinesc în ei până la o cirtă, ori de câte ori sunt ei puși față în față cu împlinirea vieții Mele în ei, după cerințele Mele pentru noul Meu popor, în toate în câte viața le este probată, în toate clipele, măi fiilor.
Acum sfârșesc cuvântul Meu și vă las să-l împliniți frumos, iar Eu să Mă bucur apoi de la voi, de la toți la fel, și vom vedea minuni, fiilor, căci minuni sunt creștinii cei după chipul și asemănarea Mea, și binecuvântarea Mea peste pământ sunt ei, semne și minuni sunt ei din loc în loc între oameni, dar plini de umilință, plini de aluatul cel frumos, cel veșnic, blânzi și smeriți cu inima așa cum Eu sunt, iar fără de acestea nimeni nu poate semăna cu Domnul între fiii oamenilor, o, fiilor.
Pace vouă, fiilor! Lumina Mea, lumina învierii să fiți voi pe pământ, o, fiilor! Amin, amin, amin.