E zi de praznic împărătesc în cer în această zi, după orânduiala lăsată prin sfinți pentru cei din cer și pentru cei de pe pământ, care iubesc pe cele din cer, iubind ei să petreacă odată cu cei din cer slava sărbătorilor cerești, spre aducerea-aminte a lucrărilor lui Dumnezeu între oameni, căci toate spre mântuirea oamenilor se lucrează în cer, și apoi pe pământ se așează ele și lucrează credință și mântuire în oameni și lucrează bucurie în cer și pe pământ.
Eu, Domnul, Îmi fac în ziua aceasta de praznic sfânt dovada dumnezeirii Mele. Sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Sunt Dumnezeu și Om. Am Tată și mamă și sunt din cer venit, și sunt și de pe pământ, căci am venit pe pământ ca să Mă vestesc oamenilor că Eu sunt Cel ce sunt, că este Dumnezeu, că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt lucrează mult și mereu în cer și pe pământ și nu stă Dumnezeu din lucrarea Sa. Cel ce a făcut cerul și pământul, o, cum să stea, cum ar putea să stea din lucrarea Sa vreo clipă, după ce a făcut această facere și după ce l-a zidit pe om?
Am venit din cer pe pământ acum două mii de ani, și am venit apoi de pe pământ în cer, iar acum, o, acum vin iar din cer pe pământ. Vin și Mă duc, Mă duc și vin și sunt mereu pe cale. Am îngeri însoțire și slujire și acoperământ, căci tainic lucrez, și nu dau la o parte perdeaua de deasupra Mea până ce de la margini la margini voi fi vestit și cunoscut și așteptat și mult dorit și iubit, căci Eu sunt iubirea cea fără de început și fără de sfârșit, fiindcă așa este Dumnezeu, nu are început și nici sfârșit, ci are doar iubire, iar ea nu va pieri.
O, cum să fac? Dau să Mă sfătuiesc cu cei de pe pământ cum să fac să le pregătesc bucurii. Încă de la facerea cerului și a pământului, mai înainte de a-l zidi pe om, încă de pe atunci am lucrat să-i pregătesc omului bucurii cerești, bucurii cu Dumnezeu și de la Dumnezeu, dar omul a dat mereu să-și pregătească el bucurii chiar și în raiul în care l-am așezat spre bucuria Mea și a lui, numai că el, omul, nu-și poate pregăti decât dureri, bietul de el. Bucuriile omului sunt numai cele de la Domnul lucrate și dăruite lui apoi așa cum s-a pregătit acum două mii de ani zi de bucurie venită pe pământ, și apoi prin îngeri a fost ea vestită și așezată să fie spre pomenire, căci venise ziua zămislirii Mele în mamă Fecioară, iar când a venit această clipă s-a făcut lumină de îngeri în jurul Fecioarei și glas îngeresc a vestit-o pe ea că va fi mama lui Dumnezeu, a Fiului lui Dumnezeu, că va veni Domnul pe pământ și Se va îmbrăca în trup, Se va așeza sămânță de Om în pântecele ei și Se va supune facerii prin naștere feciorelnică, și numai din cer se va lucra și va lua Dumnezeu trup pe pământ și Se va naște Prunc și va crește încet, încet ca și omul și va ajunge la vârsta de bărbat desăvârșit și va plăti apoi vrăjmașului omului prețul pentru răscumpărarea omului, care a murit prin păcat, care moare prin păcatul cel de la început al neascultării de Dumnezeu a omului în rai, și va muri Dumnezeu, va muri ca omul și va învia apoi ca Dumnezeu, căci trebuia plătită viața omului, și numai Dumnezeu a putut să plătească, fiindcă hoțul este tainic, este ascuns, și pe ascuns a lucrat de a făcut omului moarte, și trebuia tot tainic să se pătrundă în locuința morților și să se ia din ea avutul lui Dumnezeu, avutul cel furat. O, numai Eu, Domnul, numai Eu am putut să pătrund în casa hoțului, numai Cel tainic a putut aceasta, iar hoțul s-a înspăimântat mult când a aflat cine sunt Eu, Cel ce am pătruns în locuința lui și Mi-am luat înapoi ceea ce el Mi-a furat.
O, acum două mii de ani s-a luminat încăperea unde locuia mama Mea Fecioara și i-a spus ei slujitorul Domnului, i-a spus din lumină: «Bucură-te, tu, Marie Fecioară! Tu ești plină de har, plină de Dumnezeu și de cele pentru El. El este cu tine și binecuvântată ești tu între femei și vei zămisli în sânul tău și vei naște un Fiu și vei chema numele Lui: Iisus. Acesta va fi mare, și Fiul Celui Preaînalt va fi și Se va chema, și va sta El pe tronul Părintelui Său David și va împărăți peste casa Domnului în veci, căci împărăția Lui va fi fără de sfârșit, că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. O, nu te mira, tu nu știi de bărbat, după cum spui, dar Duhul Sfânt Se va coborî acum peste tine și vei fi umbrită de puterea Celui Preaînalt, și de aceea Pruncul tău Se va naște din tine și Fiul lui Dumnezeu Se va chema El pe pământ și în cer pe veci de veci. Amin!».
Amin a zis atunci Fecioara mama Mea. O, ce mare bucurie, ce clipă măreață a fost coborâtă pe pământ în ziua aceea în care Eu, Domnul, am coborât prin lucrarea Duhului Sfânt și prin cuvânt îngeresc în pântecele mamei Mele Fecioara, cea plină de harul cel de sus, prin care ea aștepta pe Domnul! O, ce mare este omul și tot înăuntrul lui, ce mare este cel ce așteaptă pe Domnul! Vine peste el ziua bucuriei, vine pe neașteptate, vine Domnul la el și Se sălășluiește în el și-Și face casă la el și masă de cină cerească așează apoi cu cel ce Îl așteaptă pe El. O, iată ce face așteptarea cu credință a Domnului pe pământ!
M-am pregătit dis-de-dimineață în ziua aceasta ca să cobor cu praznic sfânt, cu masă de praznic pe pământ. Am cu Mine pe împărăteasa, pe mama Mea Fecioara. M-a purtat ea în pântece acum două mii de ani și M-a născut apoi și M-a dat Tatălui, și M-a dat oamenilor credincioși și necredincioși, M-a dat ca să-Mi lucrez lucrarea pentru care am venit de la Tatăl pe pământ. Iată, în zilele acestea vin iar, vin aici, în acest loc, și Mă fac cuvânt și Mă așez în carte și ies înaintea oamenilor Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, îmbrăcat în cuvânt și în nor de heruvimi purtat. De iubire vin, de bucurie vin, că voiesc să fac dovada dumnezeirii Mele și să pun iubire pentru Dumnezeu în om, și nimic nu este cu neputință la Dumnezeu. Am venit și vin pe pământ, și vin din cer. Sunt Dumnezeu și Om, căci am Tată și mamă, și vin și din cer, și vin și de pe pământ la cer, vin și Mă duc, Mă duc și vin și nu stau din lucru și sunt mereu pe cale și Eu sunt calea omului spre Dumnezeu.
O, omule, Eu sunt calea. Eu sunt Cel ce te călăuzește, și nu este nimic și nimeni în afară de Mine care să te poată călăuzi și să te așeze pe calea care duce la fericire, la bucurie, că tu ești lipsit de bucurie. Ți-e dor de bucurie, dar bucură-te așa cum s-a bucurat mama Mea Fecioara acum două mii de ani, când am venit Eu la ea însoțit de înger ca să Mă așez înăuntrul ei și să-Mi fac lucrarea cea pentru mântuirea ta, omule scump. O, iată ce te învăț Eu acum: Îți amintesc de mulțimea de oameni care se adună la slujbele bisericești la sărbători și hramuri mari, și această mulțime se uită mai ales la suita de preoți slujitori, împopoțonați toți în veșminte de sfințenie, pe care ei nu le țin în cinste, și se uită biata mulțime de oameni și li se strânge inima uitându-se ca la niște sfinți la vederea aceea, așa cum se strânge inima altei mulțimi de oameni care se strânge pe arene sau la carnavaluri, și tot așa se bucură și aceștia la vederea celor văzute, și pentru care ei se strâng. O, dar la sfânta Liturghie este suită cerească de slujitori slăviți în cer, și coboară ei pe pământ la slujbe sfinte între slujitori sfinți, iar la această priveliște unică nu li se strânge inima celor adunați, după ce preotul în altar rostește și cere Domnului binecuvântare spunând: Binecuvintează intrarea sfinților Tăi, Doamne! Iată, nu vede omul slava cea de sus, ci numai pe cea de jos, care îi ia ochii și inima și nu-și mai duce ochii la Domnul, ci îi duce la slava cea trecătoare a omului care stă în numele Domnului peste mulțimi, sau în numele vrăjmașului Domnului și al omului pe pământ.
O, omule, o, omule scump, vino și pe Golgota, vino, omule căutător, și nu căuta numai să-L folosești, ci să-L și iubești pe Cel ce umblă după tine suspinând ca să-L auzi și ca să-L primești, și lasă-te folosit de El pentru iubire de Dumnezeu și de semeni, ca să fii ca El, ca să semeni cu El, cu Cel de pe Golgota, căci unde îți este inima ta, acolo îți este și comoara, căci cei din lume au în lume și comoara și inima și se desfrânează iubind păcatul, iubind lumea și duhul ei.
O, omule, caută cu dor, caută să ai dor de binele cerului pe pământ și să nu mai ai alt dor pe pământ. Ascult-o pe mama Mea Fecioara așa cum au ascultat de ea mesenii de la nuntă când M-a luat cu ea la nuntă ca să Mă arăt acolo Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Dumnezeu și Om, ca să-Mi strâng din loc în loc pe ucenicii Mei cei doisprezece, căci venise această vreme, iar Eu o ascultam pe mama Mea și îi eram Fiu supus.
O, mamă Fecioară, gătește-te acum și grăiește tu în mijlocul poporului cuvântului Meu, mamă. E zi de praznic împărătesc, mama Mea, e ziua Mea și a ta și a îngerului buneivestiri, mamă. O, e zi mare această zi, mamă.
— O, marele meu Stăpân și Dumnezeule mare, Te-ai făcut Fiul meu iubit acum două mii de ani, Doamne, iar eu m-am făcut mama Ta pe pământ. Nu poate omul să-Ți pregătească zilele Tale de slavă, dar vin cei din cer și le pregătesc, Fiule scump al meu. O, ce mare sărbătoare a așezat pe pământ acum două mii de ani îngerașul venit la mine cu vestea cea din cer a buneivestiri a nașterii Tale din pântecele meu cel fecioresc, ziua în care Tu Te-ai zămislit ca să Te naști apoi, Doamne minunat întru sfinți.
Caută și tot caută oamenii mari ai pământului, pe toate căile caută ei să ducă lumea la bine, dar numai Evanghelia Domnului, numai ea poate să vă unească și să vă aducă vremi de bucurie, o, popoarelor de pe pământ. Nici o orânduire pământească nu va putea fără de Dumnezeu în ea să așeze peste popoare pacea și bucuria, ci numai dragostea de Dumnezeu va putea aceasta, numai ea schimbă omul la inimă și la faptă, iar altfel omul rămâne hoțul care-L ascunde pe Domnul din fața popoarelor ca să fure el împărăția, el, hoțul, cel care înșeală noroadele toate că le va aduce binele, când nimeni în afară de Domnul nu poate aceasta.
O, departe, departe de Domnul sunteți, popoarelor, și departe de duhul păcii sfinte. Ascultați ceea ce vă spun: căutați după dragoste, de la care vă va veni în suflet căldura pentru cei din cer și credința apoi. O, nu fiți necredincioși ca Israel, cel căruia nu i se strângea inima când vedea norul coborând înăuntrul lui cu Domnul, sau stâlpul de foc cu Domnul în el, care lumina calea poporului Israel, și acest popor a greșit prin neiubire și prin necredință apoi și a găsit cu cale să-l bată cu pietre pe Moise, prin care Domnul binevoia peste Israel. O, nu-L dați pe Domnul din calea voastră! El vine cuvânt, cuvânt mult peste pământ ca să vă iasă în cale cu vremea bucuriei, cu vremea Domnului, iar voi nu vă purtați dulce și frumos înaintea coborârii Lui la voi. O, dacă nu vreți dureri și încercări și încordări, faceți tot ce vă spune El să faceți. Să vă doară adânc pentru toate păcatele pe care le-ați făcut voi și semenii voștri de lângă voi și de peste tot pământul, și să se vadă că vă doare adânc, ca să vină apoi vremea bucuriei și a păcii peste voi. O, aceasta este lucrarea creștinului, nu alta este ea. Aceasta ar fi să fie lucrarea unui popor ortodox: să facă tot ceea ce Domnul îi spune să facă, și să fie ascultare, căci neascultarea de Domnul aduce după ea păcatul, și face omul păcat în locul ascultării pe care se cere s-o facă. O, ce a folosit omul dacă a făcut neascultare în rai?
Înfricoșați-vă, voi, popoare, și părăsiți voia de sine, voia care desparte pe om de Dumnezeu, de binele care nu vine decât de la Domnul! O, ascultați de El, popoarelor de pe pământ! Nu este pace fără Domnul. Își împarte Domnul cuvântul peste voi ca să vă aducă pacea. O, pace vouă, pace de la Domnul vouă! Voi nu știți decât să vă războiți între voi și să luați pe cele ale aproapelui, care nu se cuvin vouă. O, pace vouă, pace și nu război! Iar pentru ca să aveți pace și bine, faceți tot ce vă spune Domnul să faceți. Deschideți cartea Lui, cartea Cuvântului lui Dumnezeu din zilele acestea, și deschideți Scripturile ca să găsiți în ele vestirea acestei cărți, că ea va veni și se va deschide pe pământ și va fi ea glasul Domnului peste vii și peste morți, căci este vestită de Scripturi cartea aceasta, și ea este Domnul, Care vine pe pământ cuvânt în zilele acestea pentru toate popoarele ca să curgă ele spre acest munte de cuvânt și să caute cu voia Domnului toate popoarele.
E zi de praznic sfânt între cei din cer și coboară Domnul pe pământ la voi și Se face cuvânt peste voi, o, popoarelor de pe pământ. Vă binevestește Domnul bucurie mare, cuvântul Său, care să vă așeze în duhul păcii Lui. O, pace vouă, și zi de praznic de bunăvestire atunci și acum! Fiți credincioși. Mari și mici câți sunteți pe pământ, fiți credincioși și nu necredincioși! Pipăiți bine cu mintea și cu credința cuvântul glasului Domnului, căci El este Fiul meu, Fiul Tatălui și Fiul meu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dovedit pe pământ acum două mii de ani și vestit apoi spre toate popoarele. Amin.
Și acum, Fiule Doamne, pecetluiește grăirea mea peste pământ și peste popoare. Eu stau de veghe la hotarele țării și ale neamului român, unde Tu Ți-ai așezat foișor de venire acum, la sfârșit de timp, și-Ți săvârșești strigarea glasului Tău peste tot pământul, o, Doamne. O, trebuie veghe și de sus, și de jos, și să îndemnăm pe români să nu uite de Dumnezeu și de îndatoririle pe care Domnul le cere la creștini. Post și rugăciune, iubire și răbdare, necălcare peste legile sfinte, credință și lucrare de credință, și mai ales primire pentru Domnul, Care vine, venire pentru Tine, Fiule al lui Dumnezeu și al meu, Fiule Care vii ascultând ca un Fiu, căci lucrarea Ta a fost și este ascultarea, o, Doamne al meu, o, Fiule iubit al meu, Care-Ți ai foișor acum în mijlocul neamului român, la care vii cuvânt și Te împarți peste pământ cu dulce glas mântuitor și salvator acum. Amin.
— O, ce bucurie, mamă! E praznic de bucurie această zi de praznic. „Bucură-te, cea plină de har!“, așa a rostit ție îngerul buneivestiri în ziua aceasta acum două mii de ani și M-a vestit ție că voi veni și Mă voi arăta pe pământ Dumnezeu din Dumnezeu, fiu al lui Dumnezeu, în pântecele tău așezat spre nașterea Lui între oameni, o, mamă Fecioară. Binecuvintez cu mare iubire veghea ta peste neamul român. Curând, curând voi grăi iarăși cuvânt peste neamul român spre înțelepțirea lui și spre împlinirea cuvântului Meu de peste el, mamă. O, pace ție peste neamul român și veghe peste el de la Noi, mamă! Amin.
O, popor al cuvântului Meu cel de azi, de ce poți tu să rămâi cu Mine și să crezi așa? Dacă ai fi numai tu și numai aproapele tău laolaltă în numele Meu, o, fiule, și dacă n-aș fi și Eu al treilea mereu ca să însuflețesc iubirea și credința și frăția dintre frați, o, tu n-ai putea să rămâi al Meu și numai al Meu și te-ai duce de lângă Mine, dar ieslea Mea de cuvânt te ține tare cu credința și cu nădejdea și cu jertfa, iar pentru jertfă ți se dă plată, ți se dă credință prin dar. Tu și fratele tău, dar și Eu sunt, iar Eu sunt Cel ce vă țin ai Mei pe voi și lângă Mine vă țin. O, ce rău și-au făcut cei care au plecat! Au plecat că n-au avut minte, de aceea au plecat de lângă voi și de lângă Mine și de lângă locul izvorului Meu de cuvânt, și n-are cine să-i mai ajute și să-i mai ocrotească pe ei pe unde sunt, ci numai dragostea voastră de Mine și de oameni, numai ea a mai rămas cu pomenirea numelui lor înaintea Mea pe masa de la voi, fiilor mijlocitori prin rugăciune înaintea Mea. Dar starea lor nu este bună, fiilor, căci cei ce Mă părăsesc, Mă părăsesc, și nu se pot dezvinovăți pentru aceasta.
O, adu-ți aminte, poporul Meu, de mama Mea Fecioara, care a spus mesenilor de la nunta din Cana să facă ei tot ce le voi spune Eu să facă. Așa și voi, măi fiilor, faceți tot ce Eu vă spun să faceți și să împliniți, și așa Mă veți ține cu voi, și așa veți rămâne voi lângă Mine, și Eu lângă voi, și lumea nu ne va despărți.
V-am întrebat pe voi: de ce lumea nu poate cu Mine? Cine iubește duhul lumii și faptele ei, o, cum să poată cu Mine? Dar cine iubește Duhul Meu și lucrarea Lui peste pământ, cum să poată fără Mine cel ce a ales să iubească așa? O, veți putea să rămâneți cu Mine, și Eu cu voi numai dacă veți face mereu tot ce vă voi spune să faceți, măi fiilor, iar altfel nu poate rămâne cu Mine cel ce dă să fie al Meu. De aceea Eu v-am învățat și vă spun iar și iar: umblați la taina ascultării, căci cei ce nu ascultă, după neascultare urmează păcatul, măi fiilor, urmează despărțirea de Dumnezeu prin păcat, fiilor. O, de-ar învăța aceasta bine toți cei care dau să creadă în cuvântul Meu cel de azi și să fie și ei ai Mei prin împlinirea toată a acestui cuvânt peste ei!
O, nu păcătuiți voi, cei care v-ați ales și vreți să fiți ai Mei, iar Eu al vostru să fiu. Iată ce vă spun: Dacă între voi sunt dintre cei care pentru dreptatea și starea dorită loruși apasă și învinuiesc și numesc sub vină pe cei prin care-Mi port povara lucrării venirii Mele cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc așa ziua slavei, o, dacă sunt între voi dintre cei care lovesc în părți suflete care-și pot șubrezi apoi credința și dragostea de lucrarea Mea și de purtătorii ei, dacă sunteți deprinși să vă dezvinovățiți aruncând cu nemulțumire în părți cuvinte asupra celor ce vă călăuzesc și vă cresc pentru Mine amănunțit, o, vindecați-vă, și mergeți apoi să-i vindecați și pe cei doborâți de voi cu nemulțumirile voastre răsturnate peste ei, căci omul alunecă cu ușorul spre ură, și nu trebuie hrănit cu ură nici un om, că are nevoie de dragoste omul, nu de ură. Și fiți atenți că ura dacă se ivește în om și crește în om, ea ucide în două părți apoi, ba chiar în trei părți dacă ea este hrănită, dacă inimi slabe nu pot s-o respingă ca să plece ea, ca să nu-și facă ea cuib și viețuire apoi în cuib, spre căderea celor slabi.
Și vă voi mai povățui pe voi în multe, fiilor, căci am lucrare de ocrotire peste voi. Iar acum să slăvim pe mama Mea Fecioara, pe împărăteasa, căci Eu sunt Fiu de Împărat, iar ea este mama Mea, mireasa Mea, și este împărăteasă. Am fost un duh cu ea în toată vremea ei cea de dinaintea buneivestiri prin înger peste ea, și am fost apoi un trup cu ea până ce am crescut în pântecele ei spre nașterea Mea Prunc împlinit la trup, și iarăși am fost și sunt un duh cu ea în aceeași locuință cerească pe vecii, iar Tatăl binecuvintează mereu, mereu lângă Mine calea Mea spre oameni, pe împărăteasa, pe mama Mea Fecioara.
O, slavă numelui Meu și al tău, mamă, nume împărătesc, mama Mea, iar Tatăl Savaot Se bucură de bucuria zilelor slavei Mele cu cei din cer pe pământ.
O, Tatăl Meu, bucură-Te de Mine și cu Mine, și minuni să fie pe pământ prin cuvântul Tău rostit de gura Mea în această vreme slăvită! Binecuvintează neamul român pentru paza și pacea lui, Tată, și scoate de peste el pe cei străini cu totul de Dumnezeu și de voia lui Dumnezeu, căci neamul român este neam creștin după nume, dar să fie și cu viața, căci viața Mea am dat-o ca să am pe pământ neam creștin, Tată.
Acum las pacea Mea peste tine, popor al cuvântului Meu. Te cuprind în brațe, căci sunt Păstorul tău și Dumnezeul tău, și ai grijă să știi cine stă în brațe, ai grijă să fii mic și curat ca să te pot purta în brațe, ca să te pot avea, ca să nu te pierzi și ca să nu te pierd, fiule, și ca să rămâi tu pe vecii al Meu, poporul Meu să rămâi, poporul Meu român, și să te am în cer pe vecii, și cerul cel nou și pământul cel nou să pot să-ți dăruiesc. Amin, amin, amin.