O, bucurați-vă și vă veseliți cu Mine, voi, cei adunați din cer și de pe pământ aici laolaltă în zi de praznic de înviere, în zi de duminică, zi a învierii Mele dintre cei morți, ziua întâi a săptămânii când mironosițele Mele Mi-au adus la mormânt miresme scumpe, că mult Mă iubeau, și așteptau cu credincioșie să înviez a treia zi, precum Eu le spusesem lor.
Mireasmă scumpă Mi-ați adus, că Mi-ați adus bucurie odată cu venirea voastră la izvorul Meu de cuvânt. Slavă întru cei de sus Tatălui Savaot, iar pe pământ cu voi pace multă și bunăvoire, că masă cerească este întinsă aici!
Am venit cu cele din cer, fiilor adunați la izvor. Mi-am pus poporul de la izvor să pregătească sărbătoarea. Hristos a înviat! Așa este salutul între frați până la praznicul Înălțării Mele la Tatăl. Ucenicii și ucenițele Mele mironosițe vă dau vouă salutare cu Hristos a înviat, așa cum au spus ei în lung și în lat apoi după ce i-am trimis Eu să spună în toată lumea și la toate neamurile învierea Mea, ca să se aleagă cei credincioși auzind vestirea cea despre Mine și să se facă ei fii ai lui Dumnezeu iubind mult, crezând frumos și umilindu-se duios, căci Duhul Meu îi umplea pe ei de duhul duioșeniei și le luau foc inimioarele, că bucurie mare îi cuprindea pe ei.
O, bucurați-vă, voi, cei ce v-ați ales călătoria spre izvorul Meu de cuvânt, spre aceste plaiuri cerești, unde Eu Îmi așez venirea și cuvântul și vestirea lui apoi! Pace inimioarelor voastre, că le-am ascultat bătăile și M-am încălzit la dorul din ele!
O, câtă slavă aici acum! Nu am aur și argint, nu am ce să vă dau ca plată pentru dragostea din voi. Vă dau slava Mea, cuvântul dragostei Mele, povestea Mea de dragoste cu care Mă scriu pe pământ de aproape șaizeci de ani pe vatra neamului român. Dar de ce nu M-am dus pe alt meleag acum, când venirea Mea trebuie să se scrie pe pământ? O, am venit pe locul de unde am început când am făcut cu cuvântul cerul și pământul, și l-am făcut apoi din pământ pe om cu mâna și i-am dat chipul Meu la facerea lui și l-am asemănat cu Mine și cu Tatăl și l-am iubit cu iubire mare ca pe lucrul mâinilor lui Dumnezeu și i-am zidit rai pe pământ, grădină de poveste, și l-am așezat în fericire dulce pe om, și am început atunci de aici cu toată slava facerii și am pecetluit la început acest pământ și are acum numele de pământ român, după numele neamului de pe el. O, mulți căutători, mulți cercetători au grăit și grăiesc că e țara Domnului pământul român, dar ei au auzit de la Mine, din descoperirile pe care Eu, Domnul, le-am coborât ca să fie cunoscută taina acestui pământ, pe care Eu stau și cuvintez cuvântul Meu, cuvântul celei de a doua veniri a Mea de la Tatăl la oameni.
O, câtă bucurie ar fi să porți tu în suflet, neam român, când auzi tu din gura Mea soarta ta, alegerea ta cea dintru început! Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, și lucrez ca la început, căci sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și sunt Domnul Dumnezeul tău, că ești întâia, o, țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit. Am început cu tine, și tot cu tine trebuie să lucrez și la sfârșit, și să înțeleagă toți de ce ești tu a Mea, de ce-ți spun Eu țara Mea, țara Mea de nuntă. O, cum să-ți spun altfel când Eu am în tine masa Mea de nuntă, slava cuvântului Meu, care cheamă omul la masa Mea, la masa Mea cu sfinții? O, ce frumoasă ești tu întru cele cerești, întru cele nevăzute ale tale și puse peste tine la facerea lumii! Acum două mii de ani M-a sortit Tatăl ție la sfârșit de timp, după ce poporul Israel M-a lepădat și M-a scos afară din mijlocul lui. Tu ești pământul făgăduinței cel pentru sfârșit de timp, și iată, ești, și am în mijlocul tău praznicul împărăției cerurilor, vestea care merge ca fulgerul peste tot, căci omenirea doarme în plăceri ca înainte de potop când Noe striga spre Domnul oamenii de pe pământ ca să nu-i piardă pe ei fărădelegile lor.
O, ce frumoasă ești tu între cele nevăzute ale tale, țara Mea cea de azi! Oștiri cerești stau la masă cu Mine și cu poporul cuvântului Meu pe vatra ta, și cât aș vrea să iubești venirea Mea la tine și să cauți după Mine cu dor! Amin.
Stau acum cu voi la masă de cuvânt, cu voi, cei care ați călătorit cu dor spre plaiurile Mele cerești aici, unde Eu vin cu sfinții Mei, cu oaspeți cerești. Vine unda și aduce cuvântul Meu la voi, vine și Mă ia și Mă poartă aici cu cerul Meu de sfinți, și Mă poartă spre voi și ne întâlnim cu dor. O, fiți una cu Mine tot timpul, ca să vadă satana cine sunteți voi. Veniți la izvor și stați cu Domnul la masă, ca să vadă aceasta satana și să știe cine sunteți, căci vorbă înțeleaptă este vorba care spune: „Spune-mi cu cine te unești ca să-ți spun cine ești“. Uniți-vă cu sfinții, grăiți cu ei, chemați-i spre voi, căci sunt vii și lucrători cu tainele cerești pentru voi, cei credincioși! Dar acum am venit la masă cu voi și cu ucenicii și ucenițele Mele mironosițe, și le dau lor bucurie pentru toate lucrările lor cu Mine și pentru văpaia în care a ars în ei dragostea Mea. Cu dor fără de astâmpăr așteaptă cei din cer sărbătorile Mele aici la izvor, și vin cu Mine și vin cu dor, vin cum veniți voi și așteaptă ca și voi sărbătorile Mele cu poporul Meu, cu care stau înaintea celor ce vin la masa Mea. Iată, le dau lor cuvântul ca să vă grăiască și să împartă ei înviere.
O, pace vouă, mironosițe ale suferinței Mele atunci! M-ați iubit cu putere multă pe toată calea Mea de atunci, dar și mai cu putere pe calea suferinței crucii, și apoi pe calea mărturisirii cea pentru Mine după ce M-am așezat lângă Tatăl prin înălțarea Mea la El. O, aduceți Domnului slavă, aduceți bucurie pe pământ, căci sunt cu voi la masă de cuvânt acum, pe pământ. Amin.
— Aducem, Doamne, putere de credință statornică în cei ce Te caută, și cărora Tu Te lași găsit la masă de cuvânt aici. Dragoste fără de sfârșit să aibă în ei cei care se dau Ție, și fără de sfârșit să le fie lor viața, căci Tu ai spus: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată!». O, ce moarte rușinoasă este pentru om când vine peste el necredința, Doamne, când îi moare credința! Celui ce nu-i cade credința nu moare niciodată, o, Doamne, iar cel ce moare este cel ce nu mai are credință, căci se smintește pentru credință. Ce este această sminteală? Este îndoială această sminteală. Dar cum vine îndoiala? Duhul de judecată este nașterea acestui păcat, care-l trage pe om în lepădarea de credință. O, e mai mare dragostea! Ea nu cade, căci rabdă iubind îndelung, și este ea cea mai ușoară povară, căci stă în umilință.
O, fii și fiice ale credinței, nu treziți dragostea până ce ea nu vine, până ce ea nu poate în voi, dar treziți-vă voi și stați apoi în duhul credinței, care se umilește pentru dragoste și pentru umilință. E mare dorul celor din cer. Sunt așteptați cei din urmă, cei ce umblă cu Domnul precum voiește El, precum este scris. Suntem trâmbițe ale credinței cea pentru iubirea de Hristos și pentru statornicia în iubire. Am fost arse de dor și de dragoste pentru Domnul pe pământ, și precum pe pământ, așa suntem și în cer iubire și dor. Purtăm în noi acum dorul venirii Lui cu sfinții, căci așa este scris să se împlinească. Am crezut pe pământ că va învia Domnul după răstignire, iar credința noastră L-a înviat pe El.
Îi trebuie Domnului credință în voi ca să-Și împlinească Scripturile cele de apoi. Rămâneți în iubirea Lui! El Și-o arată. El vine pe aceste plaiuri din mijlocul neamului român și vine la poporul Lui de la izvor și Se împarte apoi. O, rămâneți în iubirea Lui, lângă poporul Lui, care este iubirea Lui și coboară Domnul în mijlocul lui cuvânt. Rămâneți lângă El cu toată iubirea și nu mai căutați despărțirea de El, că e urât omul care iubește și se desparte apoi căzând din iubire și dând putere duhului potrivnic peste el, așa cum a pățit ucenicul Iuda, care s-a depărtat de Domnul pentru bani, pentru slăbiciuni, pentru libertate, și prea greu l-a costat pe el despărțirea de Învățătorul lui.
O, îmbogățiți-vă iubirea, că are Domnul în mână o sită pentru sortarea grâului întreg de cel care nu este întreg și de cel care seacă până la pusul pe masă. Fiți plini de iubire, fiți plini de fiorii ei, că vine Mirele nunții cerului cu pământul și va rămâne cerul cel nou și pământul cel nou. Fiți sfinți pentru facerea cea nouă, pentru care nu puteți fi vrednici dacă sunteți împărțiți. Îmbrăcați-vă ca și cei din cer și nu luați pilde de pe pământ pentru veșmânt. Îmbrăcați-vă ca fii ai lui Dumnezeu și dați-I Lui toată puterea peste voi, nejudecând voi nimic pentru voi, căci omul nu are ca Domnul înțelepciune, și are ca omul, iar omul este trecător, că nu vrea altfel și că nu crede altfel.
Grăim vouă cu dragostea din noi, cu Domnul în noi. Ne este dor de Domnul în voi așa cum a fost în noi pe pământ, și plată scumpă avem în cer pentru dragostea de El, care nu s-a stins în noi, și între noi și El. O, fiice ale credinței, aveți grijă de felul cum vă înfățișați înaintea Domnului credința și dorul de El. Iubiți sfințenia pentru cei care vă înconjoară și pentru voi apoi. Femeia sfântă trebuie să fie învățătoare sfântă pentru sfințenie în jurul ei. E lipsă de sfinți și de sfințenie pe pământ, în timp ce desfrânarea și duhul ei merg pe cale cu tot omul ca și înainte de potop. Femeia nu se mai îmbracă și stă goală în ochii tuturor trecătorilor, și e mai îmbrăcat bărbatul decât femeia, și e numai Sodomă și Gomoră peste tot pe unde stăpânește omul, iar pe unde omul știe că este scris numele lui Dumnezeu, acolo trăiește pe scaun mare fățărnicia, aluatul de care Domnul Și-a învățat ucenicii să se ferească și să nu înșele ei neamurile pământului ca și cei care zic și nu fac și ei ceea ce zic altora să facă.
O, multe femei au luat pe deasupra haină bărbătească, numai ca să aibă grijă de Hristos din ele, și de ele apoi în Hristos, și de cei din jurul lor ca să nu se prăbușească vreun om slab la vederea trupului lor de femeie, căci femeia a slăbit de la început spre ea pe bărbat și l-a dezbrăcat de Domnul pentru dragostea de ea. O, mărirea femeii este ca să fie acoperită și să-și pună pe cap maramă pentru îngeri, căci îngerii au semnul supunerii pe creștetul lor îngeresc atunci când se arată ca să fie văzuți, și povestită apoi înfățișarea lor, de la care au oamenii de învățat. Femeia care iubește pe Domnul nu mai iubește și omul cu aceeași iubire, ci îl cinstește doar, iar ea se face plăcută Mirelui ei, Bărbatului ei Cel din cer, și numai pentru El se gătește ea cu ceea ce-I place Lui, dar femeia care se iubește pe sine își face rost de supuși dorințelor ei și-i trage spre ea pe cei din jur și se face ea cădere din viață a omului, și cine este cel care poate să se izbăvească din această prăpastie de suflet?
Caută omul, caută mereu, caută viață pentru păcat. Este scris în cartea cea de azi a cuvântului lui Dumnezeu că n-ai să mai vezi om bătrân, că merge și intră pe o ușă bătrân și iese pe alta tânăr și se face omul frumos pentru păcat.
O, omule mult greșit și pedepsitor de Dumnezeu înăuntru și în afara ta, nu mai căuta, nu mai tot căuta fericirea! Caută lacrimă pentru multele tale păcate, că dacă nu te vei așeza în pocăință pentru cele rele ale vieții tale, te vei întâlni cu o zi în care te vei vedea ca în oglindă cu viața ta cea plină de păcat. O, cine să-l mai scape pe bărbat de femeie, când el și după moarte este de folos femeii?
Iată, femeia dacă nu iubește sfințenia și pe Domnul, se face ea cădere pentru om. V-am grăit cu bucurie mare, și tot cu bucurie am dat să facem învățătură pentru sfințenie și povață împotriva păcatului pedepsitor de Dumnezeu în om. Puțini sunt cei cărora le este dat să înțeleagă taina lui Dumnezeu cu omul pentru trup curat, și de aceea este atâta suferință, atâta lacrimă pe pământ și în cer.
O, Doamne, fă din iubirea noastră pentru Tine, fă pe pământ mironosițe pline de dor de Tine și de sfințenie peste oameni! O, Doamne, fă din credința noastră în Tine și în cuvântul gurii Tale, fă multă credință în oameni pentru cuvântul Tău, pentru povestea Ta de dragoste dintre cer și pământ, prin care chemi și aștepți să se facă oamenii fii ai lui Dumnezeu! O, Doamne înviat, fă din bărbăția noastră ucenici și ucenițe pentru Tine cu multul pe pământ, ca să avem în cer mângâiere de la mângâierea Ta cea de la om, că dragostea de Tine arde în noi și în cer, și e plin cerul de sfinți vii cu lucrarea cea pentru mângâierea Ta!
O, ce zi măreață! Ce frumos este cerul și pământul aici! Stăm la masă cu poporul cuvântului Tău și cu oaspeți din depărtări veniți la izvor, căci ei iubesc venirea Ta cea de azi, Doamne. O, împlinește-Ți venirea în mulți, în tot mai mulți, care să Te îndulcească din ea și să creadă că Tu vii și-Ți pregătești slava. E zi de serbare pentru noi în grădina întâlnirii Tale cu cei ce-Ți iubesc venirea. De lângă noi, ucenicii Tăi le spun și ei celor de la masa cea de azi urarea cea pentru învierea Ta, și spun ei așa:
— Cu umilință mare vă spunem noi urarea cea pentru Domnul: Hristos a înviat! Iată, bărbăția stă în cei ce iubesc mult neînfricoșându-se pentru iubire. Pace vouă! Ca și Domnul vă spunem și noi: Pace vouă! Binecuvântare arhierească punem peste voi, ca și Domnul. Martori ai învierii Lui suntem, ca și surorile mironosițe, cele pline de bărbăția iubirii de Dumnezeu.
Putere de credință să se împartă din noi peste neamul român, care nu poate să vadă pe Domnul cu ochii credinței, din pricina fărădelegii de pe pământ. Iubirea cea pentru Domnul este avuția cea mai mare a omului, iar înțelepciunea cea omenească nu i se poate împotrivi. Cel ce nu iubește pe Domnul, să fie anatema, să nu fie pe cale cu voi! Mergeți cu mers sfânt pe pământ! Să crească florile credinței sfinte pe unde voi umblați! Domnul să vă fie Stăpân pe deplin, iar voi supuneți-vă iubirii de Dumnezeu, ca să fiți cei dintâi pe pământ!
O, Doamne, măreață este slava Ta în sărbători! Petrecem aici mai frumos ca în cer, căci este dor mare în cei din cer ca să vii Tu pe pământ cu ei, cu sfinții Tăi. O, Doamne înviat și mărturisit de noi precum Tu ne-ai trimis, ai grijă în toată vremea de cei ce sunt ai Tăi, ai grijă, Doamne! Să se uite la noi toți cei care dau să Te urmeze, și să învețe ei să-și ia crucea, că altfel vin și se fac Ție cruce pe cale. Să vină mulți pe calea împărăției și să fie harnici, harnici, după pilda celor harnici și harnice de pe pământ. O, suntem uimiți de dragostea Ta pentru poporul Tău de azi în mijlocul neamului român. O, câtă taină și ce măreție, Doamne! Ce mai este cel care se zbate să piardă această măreție, pe care o văd atât de măreț aici sfinții Tăi!
O, slavă Ție, Bunul nostru Învățător! Tu ești calea. Iartă-ne de toate câte n-am putut să le facem Ție cu bucurie cât am fost cu Tine pe pământ, dar Duhul Sfânt ne-a pus pecetea apostoliei și am putut apoi cu Tine totul. Așa să poate mărturisi venirea Ta de azi toți cei care cresc în har prin ea. Așa bucurie să ai de la cei ce Te aleg loruși, o, Doamne. Amin.
— Vă mângâi pe voi, cei veniți cu Mine din cele cerești aici, la izvor.
Vă mângâi și pe voi, cei adunați la trâmbițarea Mea ca să fim aici din cer și de pe pământ pentru sărbătoarea mironosițelor Mele. Fiți vii! Eu am murit pentru voi și am înviat pentru voi și v-am făgăduit împărăția Mea și am spus că vin să vă trag pe toți la Tatăl. O, fericit va fi cel care Mă ajută să-l trag spre Tatăl.
Mă despart de voi acum în cuvânt și petrec cu voi stând cu oaspeții cerești, acoperit de cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu. Rămân cu voi, rămân în mijlocul vostru. Unii pe alții să ne simțim aproape. Slava Mea vă învăluie în ea. Pace vouă! E praznic de înviere și de martori ai învierii Mele în voi. O, pace vouă! Vă cuprind cu îmbrățișarea.
Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.