Cobor în sărbători, cobor cuvânt peste pământ ca să-Mi hrănesc poporul și ca să-i grăiesc lui, căci sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care grăiește din Tatăl.
O, cobor în sărbători, căci este scris despre Mine să vin cu sfinții, în zeci de mii însoțindu-Mă ei întru venirea Mea cuvânt pe pământ. Se poate să nu împlinesc Eu pe cele proorocite ca să le săvârșesc? Eu, Domnul Iisus Hristos, aș coborî mereu pe pământ pe calea cuvântului Meu, căci am avut grijă să-Mi pregătesc cale și să vin, precum este scris, dar iată, abia în sărbători grăiesc, căci sunt purtat din greu cu venirea Mea de cei ce Mi-o poartă, și iată, grăiesc și sfinții lângă Mine, căci aceasta este plata lor: să judece lumea, precum este scris, să judece pe îngeri, și cu mult mai mult pe cele ce par a nu se voi judecate și umblat la ele când este vorba de privirea Mea peste om și peste cei ce în numele Meu viețuiesc laolaltă spre bucuria Mea.
Nimeni să nu se alăture laolaltă cu oștiri creștinești pentru întocmirea poporului Meu de Nou Ierusalim, nimeni decât cei care numai pentru Domnul fac aceasta, iar cine face cu alt gând această venire a sa la Domnul, acela este slab, precum slabă și mică îi este haina sa de nuntă la masa cea frățească, cea duhovnicească, cea pentru Hristos cu frații Săi.
Pace ție, popor al cuvântului Meu! Ai grijă de simțirea inimii și a credinței tale, ai grijă, fiule, ca să poți să fii dăruitor și ca să știi tu bine care îți este dorirea venirii tale la Domnul. O, se cunoaște cel ce vine pentru sine, precum se cunoaște bine cel ce vine pentru Domnul. Cine vine pentru Domnul uită de sine și se preface în har și în dăruire cu mulțumire și prețuiește mult calea Domnului și pe însoțitorii ei. Cel ce vine pentru sine face multe supărări, multe apăsări, multe dureri, multe pretenții apoi, multă trufie, și din acestea se nasc cuvinte fără cer în ele și fapte trufașe, care se vor a fi premiate aparte, căci unui așa om îi este de ajuns mulțumirea de sine față în față cu cei din jurul lui și își este de ajuns el. La această lecție trebuie mult să se oprească și mult să învețe tot fiul acestui cuvânt, tot cel care ia din gura Mea cuvântul Meu când el vine și se așează pe pământ în cartea sa.
O, cei ce iubesc ca omul așteaptă răsplată, așteaptă să i se plătească mai mult iubirea, ca și cel ce a lucrat de dimineață până seara pentru un dinar, asemenea celor ce au lucrat numai la sfârșitul zilei tot pentru un dinar, iar cei ce iubesc ca Dumnezeu, iubesc și atât, iubesc pe Dumnezeu, nu pe ei înșiși, după ce vin ei cu Dumnezeu pe cale.
O, nu e cu iubirea ca și cu orice altă lucrare. Fiilor, fiilor, cu iubirea este altfel. Ea este cea care dăruiește, nu cea care primește că dăruiește. Nimeni să nu Mă înjuge la o plată pentru că vine pe cale cu Mine. Nimic nu trebuie să primească cel ce se dăruiește, decât pe Dumnezeu, pe Care trebuie să-L merite îndeajuns în toată clipa. Când altceva așteaptă iubirea și dăruirea ei, omul nu va rămâne pentru Domnul și cu Domnul, ci va scoate sabia și își va cere cu camătă ceea ce a dat iubirea sa. Îi este de ajuns pe sine însuși unuia ca acela, și spun cu durere mare această durere a Mea, că mulți au dat să-și piardă cununa cea pentru iubire și pentru credință, fiindcă mult au crezut ei că valoarea lor este mare și de mare preț, dar acest gând este diavolul trufiei, gând care le este de ajuns celor ce nu știu să-și câștige pe vecii cununa lor cea pentru Dumnezeu.
O, nu face parte din darurile cele duhovnicești ceva din cele plăcute diavolului, ceva născut din diavol în om, și pierde omul cununa iubirii și a credinței dacă nu are cine să-l învețe iubirea și dăruirea ei. O, popor hrănit din gura Mea cu mult cuvânt, roagă-te Tatălui să-ți înmulțească harul înțelepciunii de sus, căci cel ce vine să fie al Meu trebuie să se schimbe cu totul și să înțeleagă bine apoi ce face venirea lui pe cale cu Mine.
O, fiule, stau înaintea ta cu sfinții, măi poporul Meu. Se sfiesc oștirile de sfinți, cu care Eu vin și stau la masă cu tine și cu ei, se sfiesc când privesc la tine, la cel de azi popor al cuvântului Meu coborât pe pământ pentru om. Între ei au acum zi de aducere-aminte cei patruzeci de mucenici care au dat pentru iubirea Mea iubirea lor și trupurile lor, după ce au fost amenințați că-și vor pierde haina de ostași ai gardei împărătești dacă nu se vor lepăda de iubirea lor de Dumnezeu. Ei însă au mărturisit lepădarea de sine cu totul și au rostit numele Meu și iubirea lor cea pentru Mine și dorul lor nestăvilit al nedespărțirii de Mine și au ales să pătimească disprețul celor ce n-au fost aleși de ei în schimbul Meu.
O cei ce sunt orbiți de îngâmfare chiar și înaintea lui Dumnezeu, aceia nu pot purta să se lase biruiți. Erau în iezerul cel înghețat mucenicii pomeniți azi și au fost bătuți cu pietre, dar pietrele se întorceau și loveau ca de moarte pe cei ce aruncau în iubirea lor de Dumnezeu. Chiar comandantul care dădea ordinele pentru lovirea și nimicirea ucenicilor Mei, chiar și acela a primit înapoi piatra aruncată și i-a sluțit piatra fața și gura, dar el tot vârtos a rămas, căci aceasta face în om diavolul îngâmfării, care îl înfierbântă și mai mult pe cel îngâmfat în sine. Iubirea mucenicilor însă nu a dat nici un pas înapoi, ci numai înainte, numai spre vecie, nesocotind ea pe cele ce dădeau să-i stea ei împotrivă.
Iată, trebuie să se schimbe cu totul cel ce se dă Domnului iubire, căci altfel îi este zadarnică venirea sa pe cale cu Mine. Cel între cei patruzeci, care s-a înfricoșat de apa cea rece din iezer, s-a lăsat încântat, săracul, de baia cea caldă adusă spre ispitire asupra slăbiciunii iubirii ostașilor mucenici dacă ar fi vreunul slab, și a pierdut cununa lui din ziua aceea a cununilor, a pierdut-o cel slab, căci cununile s-au grăbit să coboare peste mucenici, însă locul celui lepădat s-a umplut la loc, și un alt ostaș de pe margine s-a lăsat spre credință și spre iubire în clipa aceea și nu s-a știrbit numărul celor patruzeci de mucenici ai acelei minunate priveliști a mărturisirii lui Hristos, Cel iubit de mulți, dar numai de cei ce se leapădă de sine ca să-L iubească pe El pentru viața lor cea de veci apoi cu El și cu fericirea Lui pentru cei ce-L iubesc.
Învață, poporul Meu, învață adânc, fiule crescut la masa cuvântului Meu, că Mă doare adânc și cu usturime de durere de la cei ce s-au alăturat, și care încă și acum mulți din ei nu înțeleg să nu ceară tribut iubirii lor de Dumnezeu, căci nu Domnul, ci omul are nevoie de salvare din valuri, iar aceasta se face numai dacă omul are odată cu credința nădejdea și iubirea, iubirea, care este steagul ostașului biruitor, așa cum ea le-a fost de pe pământ și până în cer celor ce azi sunt veniți cu Mine la masa Mea de cuvânt în mijlocul tău, poporul Meu. Amin.
— Numai pentru iubire, o, numai pentru ea este cuvântul pe care-l punem noi lângă Tine la masă, o, Doamne iubit de noi și atât de cald în noi, de nu ne-a biruit apa cea pusă la înghețarea ei în iezerul rece în care am fost noi așezați ca să ne fie încercată iubirea de Tine, o, Doamne, dar noi Te alesesem pe Tine în locul nostru și ai intrat în fiecare din noi, Doamne, și ai stat cald, și am putut pentru Tine chiar și când a venit clipa să fim ispitiți față în față cu baia cea caldă adusă de ostași ca să părăsim iezerul cel rece și să ne îndulcim de căldura băii calde, dar nu, o, nu, căci iubirea a fost flacără în noi și nicidecum iubirea de sine, și ne doare de fratele care n-a răbdat pentru iubire, dar locul s-a umplut la loc, Doamne, căci altul s-a dăruit iubirii și cununii cea pentru ea.
O, să nu se vadă între fiii poporului Tău pe nicăieri iubire șovăielnică, Doamne, ci numai răbdare cu iubire, căci Tu ai spus celor ce Te iubesc: «Răbdați până la sfârșit, până la fericirea răbdării». O, răbdarea este iubire, Doamne. Vai celor ce nu le este iubire răbdarea lor! Să se cerceteze în toată ființa lui fiecare din fiii și fiicele poporului cuvântului Tău, ca nu cumva în vreme de încercare pentru iubirea lor de Tine să-și piardă așteptarea, să piardă cununa pentru că sunt ai Tăi, pentru că Te-au ales, pentru că Te-au iubit. Să-și încerce fiecare ființa ca să vadă dacă Te iubesc, dar mai cu seamă să se lase încercați în iubire și în curățenia ei, că nu este loc și stare în care Tu să nu fii și să nu vezi toate și să nu știi toate. Și spunem așa pentru că omul este deprins, săracul, să se pitească și să încerce alt adevăr al lucrurilor față în față cu semenii săi, și aceasta numai din pricina duhului trufiei din om și al iubirii de sine, Doamne.
O, fii și fiice ale acestui măreț cuvânt al venirii Domnului cu sfinții în oștiri la voi, o, căutați adânca înțelepciune a luminii Domnului. Este ceva ascuns pentru lumina Lui, când El a făcut cerul și pământul și toate la lumină? Voim să vă așezăm iubirea. Pentru ea vă trebuie mereu învățător, ca la școală. Fără învățător ea se schimbă în îngâmfare, în trufie, și altfel nu pățește cel fără de învățător mereu pentru iubirea lui de Dumnezeu. O, deschideți-vă mintea și gura și întrebările înțelepciunii, căci înțelepciunea este cea care vrea mereu și care întreabă mereu pentru ea, pentru ca să fie ea, pentru ca să aibă omul, iar altfel omul este ca și școlarul care se strecoară în banca cea mai din spate ca să nu învețe, ca să nu scape de neînțelepciune, dar voi nu căutați, o, nu căutați ca și cei care pier și se duc de la Dumnezeu prin această lipsă de înțelepciune. Nu-i vedeți voi pe cei care au luat din sine părere bună despre ei mai mult decât sunt ei, nedreaptă această părere, și notă mare, de ei înșiși pusă lor, chiar și peste alții despre ei înșiși, o, nu-i vedeți unde i-au dus îngâmfarea și mulțumirea de sine a ființei lor, care s-a trufit față în față cu numărul celor de pe cale cu Domnul prin acest cuvânt sfânt? Iată-i, se strâng aceștia uneori la bacanale ca să uite că vor da răspuns lui Dumnezeu, pe Care L-au crezut și L-au iubit. Iată-i, se îmbată cu propria lor ființă și pot prin aceasta, zic ei. Domnul însă nu rămâne păgubit și-Și păstrează numărul Lui de fii și pune la loc și umple golul și merge Domnul cu putere pe cale și merge cu poporul Său.
Fiți vii cu totul și pentru tot ce are Domnul de împlinit cu voi, fiilor. Fiți cununa noastră, a sfinților care am mărturisit prin timp pe Domnul și care așteptăm acum cu toții pe cei din urmă, care vor încunua iubirea de Domnul și răbdarea cea pentru ea a sfinților Lui. Amin.
Iar Tu, Doamne al nostru și al lor și al celor ce se vor da Ție pentru iubirea de Tine și nu de ei, o, dă-le lor harul cel înmulțitor de iubire, dă-le, Doamne, să poată, căci răbdarea celor din cer așteaptă după ei de șapte mii de ani, de când omul cel neascultător a pierdut locul său din rai din pricina trufiei lui asupra Ta, o, Doamne Făcător. Și-Ți dăm noi acum să-Ți pui Tu numele Tău peste grăirea noastră cea de azi, căci Tu ne-ai fost Învățător pe pământ, și tot așa ne ești, Doamne, și în cer acum. Amin.
— Pace vouă, mucenici mărturisitori prin dureri și prin ispitiri ale iubirii voastre de Dumnezeu! Da, îi trebuie învățătură iubirii de Dumnezeu a celor ce vin să fie cu Mine pe pământ, și în cer apoi, și îi trebuie înțelepciune iubirii. Frumoasă și sfântă v-a fost înțelepciunea, căci ați ales cu totul pe Domnul și a putut El totul pentru voi și ați biruit pentru El și pentru slava Lui, iar acum aveți slava Mea cunună a iubirii voastre pentru Mine și venirea Mea cu voi cuvânt peste pământ ca să judecăm lumea, căci așa este scris să lucrăm, să stăm pe scaune și să judecăm lumea pentru necredința ei. Amin.
Slava Mea cu tine este cuvântul Meu cu tine, măi poporul Meu, iar slava ta cu Mine să fie iubirea ta cea pentru Mine, că veșnică este această cunună, și ai grijă s-o ai și cum s-o ai și cum s-o porți și cum s-o veghezi și cum să se vadă ea de pe pământ și din cer, căci cei din cer privesc atent iubirea ta de Dumnezeu și ți-o veghează de pe pământ și din cer și lucrează cerul cu tine, fiule. În zi de sărbătoare de sfinți ți-am dat ție iubirea Mea, iar tu în toate zilele și nopțile să iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să înveți mereu cum să-L iubești, că de lângă tine trebuie să Mă înveți și să Mă urmezi, căci Eu lângă tine sunt și-ți păstoresc tainic tot mersul tău cu Mine ceas de ceas, clipă de clipă, și este scumpă măsura Mea cu care te măsor, și scumpă să-ți fie și ție și să nu o disprețuiești pentru tine însuți. Aceasta te învăț Eu în ziua aceasta sfântă, iar tu să-Mi arăți că înțelegi și că ești copilul Meu, că ești al Meu și că Eu sunt al tău, Domn și Dumnezeu al tău, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.