Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul Tatălui Savaot sunt. Am casă pe pământ cu tine, popor al cuvântului Meu. Iată câtă putere are cuvântul Meu! El vine de sus și se poartă pe nori și face lucrare mare pe pământ. El cheamă omul la Dumnezeu și naște de sus pe cel ce se lasă cu credință spre puterea lui. Amin.
Naștere de sus îi dă omului cuvântul Meu. Așa te-am născut Eu din Mine, din cuvântul Meu, ca să te am casă a Mea și să-Mi fac stat pe pământ între oameni, măi poporul Meu. Stau sfinții în uimire mare față în față cu această minune a Mea între Mine și tine și se hrănesc ei cu dragostea Mea la masă cu tine pe pământ, se hrănesc cu Mine și cu tine la masa Mea cu tine și-și umplu duhul de această dragoste și stau uimiți, așa cum stau legați cu ceea ce văd și simt cei ce se duc să vadă și să audă pe cei ce le arată lor o poveste măreață, pregătită frumos ca să adune spre vedere și spre hrana duhului pe mulți, și stau aceștia cuprinși de starea aceea în toată vremea cât ea lucrează sub ochii lor.
O, poporul Meu, sărbătoarea de azi Mă adună cu sfinții la masa Mea cu tine, și am pe Ioan Botezătorul serbat între sfinți cu ziua întâlnirii lui cu Tatăl Savaot și cu sfinții toți de până la el, și care până la el au sfârșit calea lor spre cer și au intrat în oștirile celor sfinți, în cele ce nu se văd ale țării celei de sus, țara sfinților Mei, care au trudit pentru ea pe pământ.
Mare învățătură trebuie să ia omul cel credincios din credința sfinților Mei. Mai întâi omul credincios trebuie să se înfioare când ia mijlocitor pentru el un sfânt care a trăit pe pământ cu trupul și pe care îl recunoaște viu în cer și mijlocitor între el și Dumnezeu apoi. Dacă acest fior viu nu-l leagă de cel sfânt pe cel ce îl ia pe el de mijlocitor spre cer, atunci legătura dintre pământ și cer nu se face cu putere, nu desființează pe cele ce se văd, care se fac opreliște omului către Dumnezeu.
E mare taină grăirea omului cu Dumnezeu și cu sfinții Săi. E de așezat bine în mintea omului acest înțeles. Când omul se duce într-un oraș mare și vestit, se pregătește cu duhul și cu trupul și călătorește apoi cu gândul spre orașul acela și spre cele ce va face acolo și spre cei cu care se va întâlni. Mai mult decât aceasta trebuie să-și facă omul pregătirea când duhul lui îl poartă spre cei din cer, căci despărțirea între cele de pe pământ și cele din cer sunt cele ce se văd și sunt însuși trupul omului și cele ale trupului lui, trupul pe care omul trebuie să-l pregătească spre călătorie înspre cer atunci când duhul lui sau trebuința lui îl poartă într-acolo, căci trupul este cel care poartă duhul și este locuința sufletului și a duhului omului pe pământ.
O, măi poporul Meu, multă din vremea sa de pe pământ ar fi s-o lase omul slujitoare spre cele de sus ale patriei cerești și ale celor locuitori într-însa prin cetățenia lor. Așa a fost timpul și dorul și lucrarea sfinților Mei, care cu dor mult căutau să-i atragă spre cele din cer și pe cei ce uitau de Dumnezeu și de cer în petrecerea lor cu trupul pe pământ. Cine vrea să aibă slujire mare și locuință slăvită și fericire cu Domnul pe vecie întru cele cerești, acela învață mult pe pământ și se pregătește mult și dă probe mari și mereu pentru notă bună în cer, și are multă înțelepciune și mult rod strâns apoi, iar plata cea din cer este ca și a unui om care pe pământ își strânge multă cunoștință și multă trecere între oameni prin marea lui ținută, câștigată prin învățătură și prin fapte și prin note mari, și apoi mulți iau de la el pregătire și ridicare spre trepte înalte între oameni și peste oameni, și spre buna lor slujire căpătată cu trudă pe pământ.
O, ce cuvinte mari trebuie spuse despre cel mai mare între cei ce s-au născut din om pe pământ, despre nașul Meu de botez, proorocul Ioan, fiul lui Zaharia și al Elisabetei, rudenie cu Mine după trup! Dacă Eu, Domnul Iisus Hristos, am luat trup din trupul mamei Mele Fecioara, rudenie aproape cu Ioan și cu cei ce l-au născut pe el, atunci Eu sunt rudenie cu Ioan, rudenie aproape, iar între cei din cer tot așa suntem și întreit rudenie suntem în cer.
Nu-și face omul socoteala pentru ceea ce trebuie să fie și să facă el pe pământ, iar Eu le spun tuturor că Ioan proorocul și botezătorul Meu va sta față în față cu tot omul care s-a născut din om pe pământ și n-a luat în seamă îndatoririle lui cele cerești dacă s-a născut și a fost.
Grăiesc cu tine în cer așa cum am grăit și pe pământ, o, botezătorule al Meu, iar cerul este cu Noi aici, unde grăim și unde așezăm masă de cuvânt pe pământ. Îi învățăm pe oameni supunerea Mea și a ta, căci ei nu știu taina aceasta mare și nu caută cu ea mai mult decât tot ce caută ei. E ziua ta de serbare între sfinți și trebuie să le ținem cuvântare oamenilor de pe pământ. Nu trebuie să-i sortăm pe cei ce cred sau pe cei ce nu cred pe cele din cer lucrătoare peste pământ, căci cuvântul cel din cer naște din nou omul, ori spre viață veșnică cu Domnul, ori spre osândă veșnică, fie că vrea, fie că nu vrea omul, și se face această lucrare tainică de către cei din cer după cum și-a strâns omul în inimă și în minte pe pământ, ori cerul și cele veșnice din el, ori pământul și cele vremelnice de pe el. Cuvântul dintre Mine și tine încununează sărbătoarea ta între sfinți în ziua aceasta și Ne arătăm mărturisitorii Tatălui așa cum am fost și pe pământ călători spre Tatăl, spre țara Lui cea pentru Noi și pentru cei ce au trudit și trudesc ca și Noi spre ea pe pământ. Suntem serbați în mijlocul poporului cuvântului Meu, și el Ne este casă și masă, iar Noi punem pentru el și pentru sfinți, punem pe masă, și binecuvântată este masa aceasta a cerului pe pământ, la care sfinții servesc pe cei ce iau de pe ea și se hrănesc. Amin.
— Mare a fost încă de la începutul cel din vecii taina Ta cea în Tatăl păstrată, o, Doamne, o, Fiule Unul al Tatălui Savaot! Cine s-a mai născut pe pământ om ca să stea numai cu Tine, numai în Tine cu viața lui de pe pământ? De la mine și până la mine nu a mai fost încă unul ca Ioan, Botezătorul Tău, ca mine, cel ce am stat în Tine și în taina Ta dintre cer și pământ, și în Tatăl în toată vremea trupului meu, care m-a purtat în locuința lui pe pământ.
O, ce mare lucrare mi-ai hărăzit, Doamne! Taina mea cu Tine și a Ta cu mine a fost mare pe pământ. Supunerea mea a făcut să se poată împlini această lucrare a mea pentru Tine în mijlocul oamenilor. Plângi mult, plângi îndelung față în față cu mine, cu sfinții, cu Tatăl, plângi, Doamne, că vremea Ta de acum e măreață foarte, că iarăși ai venit pe pământ cu lucrarea Ta și e mare slava Ta cea de azi, că e mult de tot cuvântul coborârii Tale și are putere în el cât cele șapte veacuri pecetluite de Scripturi, și nu mai este loc în oameni acum pentru Tine așa cum a fost în mine când m-a pregătit Tatăl încă înainte de zămislirea mea ca să mă nasc între oameni și să aduc Ție apoi lucrarea mea, Doamne, și viața mea în ea, căci am mers înaintea Ta cu viața și cu credința toată și am stat în fața lui Irod cu legea cerului ca să înfierez păcatul pe pământ, păcatul lui Irod, regele lui Israel, care nu avea gândul la Tine și la cei din cer în vremea lui de rege, căci s-a lăsat acesta spre mare cădere în păcat și n-a voit să se dea de partea Ta cu viața lui de pe pământ. Acest păcat greu și rușinos în om a început de la primul om, de la cel zidit de mâna Ta din pământ, o, Doamne, și apoi dăruit cu duh și cu suflet viu prin suflarea Ta de peste el, dar el n-a ales să iubească supunerea pe care Tu l-ai învățat s-o aibă, și a ieșit de sub ea și a făcut voia lui omul.
Uitătura femeii îl scoate din minți pe om, o, Doamne. Irod nu m-ar fi despărțit de trup prin tăierea capului, dar voia lui s-a lăsat slăbită de femeie și de uitătura ei, care l-a supus pe el vrând-nevrând. A fost pe pământ o fată iubitoare de Hristos, care l-a privit cu uitătura ei pe împărat, iar împăratul s-a umplut în el de dorul după ea și a trimis slugi după ea s-o aducă lui, căci gândul lui i-a fost robit spre ea prin uitătura ei, iar dacă ea a văzut că a greșit, s-a temut apoi și a spus că dacă împăratul dorește ochii ei, i-a trimis lui ceea ce el dorea de la ea, și-a luat ochii de la locul lor și i-a trimis împăratului, iar ea a rămas de partea Celui ce locuia în inima ei, de partea lui Hristos, și s-a despărțit ea de ochii ei, dar nu de Hristos, și așa și-a reparat ea greșeala făcută asupra împăratului, și apoi greșeala împăratului asupra ei.
O, cât de mult, cât de amănunțit ai învățat Tu în vremea aceasta pe fiii și pe fiicele poporului cuvântului Tău, Doamne! Omului îi trebuie mare pregătire ca să poată semăna el cu Tine apoi, și mare veghe apoi peste el în toată vremea. Împotriva păcatului trebuie multă învățătură, Doamne, căci cei ce se lasă spre păcat pot face păcat din păcat apoi împotriva celor ce învederează păcatul din ei, îndemnându-i aceia pe ei la pocăință pentru păcat și la salvare din moartea aceasta. Omul face ascundere apoi față de cel căruia greșește, așa cum a dat Cain să facă după ce a greșit el lui Dumnezeu. Cine păcătuiește împotriva celor puse peste el de Dumnezeu sau de oameni ca să le împlinească, se ascunde acela apoi pentru cele greșite de el, se ascunde cel ce face ascundere pentru păcat și fuge de cel de care se ascunde și se poartă urât cu el, căci are de ascuns. Iată, omul ascuns se face aspru cu cel de care se ascunde și se face mincinos față de el, iar purtarea cea urâtă îl dovedește pe cel ascuns cu faptele sale, așa cum a fost dovedit Adam și Cain și Irod și toți cei care au avut de ascuns înaintea dreptății lucrurilor și a faptelor. Irod însă păcătuia pe față și tot Israelul știa păcatul lui, și trebuia să vină cineva în fața lui și să înfiereze prin duhul proorociei păcatul lui, prin duhul care vede pe cele trecute și pe cele ce sunt și pe cele ce vin ca fapte ale omului, dar uitătura femeii nu l-a lăsat pe Irod să iasă de sub puterea păcatului și să scape de pedeapsa cea pentru păcat apoi, și s-a lăsat pe mai departe în păcat regele Irod, ba a mai dat și ascultare cu supunere femeii desfrânate, care l-a slăbit pe el spre ea, și m-a dat regele spre tăierea capului ca să nu se mai audă înaintea lui și în Israel mustrare pentru el și descoperirea păcatelor lui.
Mai mare putere trebuie să aibă supunerea omului spre Dumnezeu, o, Doamne, mai mare putere ca puterea păcatului din el. Aceste două puteri, puterea păcatului și puterea sfințeniei, pe care eu le-am dat astăzi de pildă, acestea două grăiesc prin ele însele. Păcatul din Irod, și sfințenia din mucenița cea dorită de împărat spre păcat, sunt una în fața celeilalte, și am cuvântat eu în ziua mea de serbare despre aceste două puteri, ca să fie de învățătură de viață peste cei ce dau să înțeleagă ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii pe pământ și câtă supunere trebuie să învețe ei de la noi, cei ce ne-am supus desăvârșit Tatălui pentru venirea noastră pe pământ între oameni și pentru slava Ta apoi prin această lucrare atunci, o, Doamne. Acum două mii de ani am ieșit din pustie și am fost botezătorul Tău la Iordan și Te-am vestit lumii Mielul Tatălui, iar Tatăl mi-a auzit mărturisirea și a adăugat cu glas de sus, cu glas de tunet că ești Fiul Său iubit, întru Care El a binevoit. Supunerea mea a fost deplină înaintea Ta în toată vremea mea de pe pământ, o, Doamne, iar credința mi-a lucrat mult, și inima mi-a fost în Tine mereu și mult, ca și credința, și nu mi-a trebuit dovezi ca să pot și ca să fiu supus și împlinitor voii și lucrării Tatălui în vremea aceea. Așa ai lucrat și Tu, așa Te-ai supus și Tu, o, Doamne. Te-ai supus desăvârșit Tatălui, și tot așa și omului, și dor Îți este să vezi că înțelege cel ce vine la Tine că are de lucrat și de dovedit supunere mare cu ajutorul credinței, iar supunerea este blândă, este duioasă, este înțeleaptă prin lucrarea ei și îl supune ea pe om Domnului și îl învață pe el să stea în lumină, căci cel ce ascultă nu mai are ce ascunde, ci se face cunoscut prin supunere și prin mare mulțumire în Domnul în toată vremea, așa cum am fost eu și inima mea în toată vremea mea pe pământ.
Voiesc mult să crească poporul Tău de azi în duhul și în lucrarea supunerii și să învețe el mult aceasta de la noi, o, Doamne. Cuvântarea noastră de azi a fost dorită și gustată de toți cei din cer. E mare bucurie celor din cer venirea Ta în cuvânt la poporul Tău aici. Cuvântul meu să-i dea lui împlinire a sa în el, ca și cuvântul Tău, și să ai Tu credință și supunere cu iubire înaintea Ta în fiii cuvântului Tău de azi, în cei născuți de sus la cuvântul Tău, cu care s-au întâlnit ei pentru nașterea lor cea de sus și pentru statul Tău în ei apoi pe pământ între oameni, Doamne. Eu, Ioan, Botezătorul Tău, Te mărturisesc acum din cer pe pământ Cuvântul Tatălui Savaot, prin Care oamenii se pot boteza cu botezul Duhului Sfânt spre credință și spre pocăință și spre viața lor cu Dumnezeu apoi pe pământ. Amin.
— Eu, Domnul Iisus Hristos, te mărturisesc și Eu botezător al Meu acum două mii de ani la Iordan, și-ți binecuvintez cuvântul și puterea lui cea ziditoare peste oameni în ziua ta de serbare între sfinți. Ioan Botezătorul Meu ești tu, iar Eu sunt Domnul și Învățătorul tău. Amin.
Zidească-vă pe voi cuvântul Meu și al sfinților Mei, o, fii ai oamenilor, că n-are cine să sufle peste voi de sus, decât Eu și sfinții Mei, spre înviorarea voastră înspre cer. Vin pe pământ cuvânt și Mă port cu el peste voi ca să-Mi auziți glasul și să tresăriți și să vă apropiați de Mine, Domnul, și Eu de voi, și să ne întoarcem unii spre alții, căci suntem despărțiți. Păcatul din voi vă desparte de Dumnezeu, Mă desparte de voi mereu, o, fii ai oamenilor. Ascultați glasul Meu, care vă strigă spre patria cerească și dați-i putere peste voi, ca să vă vindecați de păcat și de plata lui apoi. Eu, Domnul, am milă de voi. Suspinând vă strig și vă aștept spre înviere. Vin cu sfinții pe pământ și grăiesc cuvântul învierii peste voi. Auziți glasul Meu, auziți-l voi! Stau în mijlocul neamului român cu cuvântul venirii Mele și voiesc să înviez mai întâi acest neam și să fac din el lucrare peste mulți, care se vor scula din păcat.
Pace ție, popor al cuvântului Meu! Am stat la masă cu tine și am pus pe ea hrană pentru fiii oamenilor, care se întâlnesc cu cuvântul Meu de peste tine. Învață lecția supunerii înaintea Mea, măi poporul Meu. Supune-te Domnului, așa cum am fost Eu și Ioan supușii Tatălui, căci sunt Învățător prin însăși pilda vieții Mele, iar sfinții sunt asemenea Mie, căci M-au iubit și M-au urmat supuși.
Pace vouă, celor învățați de Dumnezeu, căci mult vi se va cere! Pace ție, Ierusalime nou! Să se întindă cortul Meu de peste tine și să-și afle hotarele lui cele vestite prin Scripturi și prin prooroci!
Pace vouă, fiilor, căci vă numesc fii, iar voi să lucrați pentru acest nume lucrarea fiilor lui Dumnezeu, lucrarea Mea cu voi, o, fiilor! Amin, amin, amin.