Mai înainte de zori Mă pornesc cu oștiri cerești, cu glasul cuvântului Meu și cu întreită iubire întru întâmpinarea celor ce se strâng la izvorul Meu de cuvânt în ziua aceasta de praznic sfânt. Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul Tatălui Savaot, Unul născut din Tatăl mai înainte de vecii, și din mamă Fecioară acum două mii de ani când M-am făcut Om ca să fiu cu oamenii pe pământ și să anunț între ei împărăția Mea pentru oricine voiește să se facă fiu al lui Dumnezeu, cu cetățenie cerească peste el pe pământ. Am norii suire și am umblare pe aripile vânturilor, căci scris este: «Dumnezeu strălucit va veni și nu va tăcea».
Cu glas de Păstor iubitor și milos vă dau din gura Mea vouă, celor ce veniți la izvorul Meu de cuvânt. Pace vouă! Mai întâi pace vouă vă spun! Apoi voi să vă așezați înaintea Mea ca să vă binecuvintez venirea voastră la Mine, la izvorul cuvântului Meu, care se face carte aici, între slugile Mele, căci Eu sunt Cel ce fac pe îngerii Mei duhuri și pe slugile Mele pară de foc, precum este scris să fac. Voiesc și omul să-L facă pe Dumnezeu ca să-L aibă pe El de Păstor al său.
Vine Domnul la oameni, vine cu sfinții în oștiri, călare pe cai albi, și vine în locurile Sale binecuvântate pe pământ. Precum se duc oamenii în locuri plăcute lor, făcute de oameni, așa vin Eu cu sfinții la izvor aici și Mă odihnesc de drumul dintre cer și pământ, căci Eu am spus, și s-a făcut cuvântul Meu și e domnia Mea aici, și vin aici cei pe care Tatăl Savaot îi atrage, iar Eu le dau lor, căci sunt Păstor.
E zi de praznic împărătesc și sfânt pentru intrarea mamei Mele Fecioara între sfinți în cele ce nu se văd, și este scris la Mine în această zi sărbătoare cu strângere la izvor și cu hrană din gura Mea pentru cei ce vin, atrași de Tatăl Meu. Acum paisprezece zile s-a strâns mulțime mare cât vezi cu ochii, s-a strâns la rugăciune spre Mine pentru ca să le dau lor, dar aici la izvorul înțelepciunii Mele vin cei ce se dau ei Domnului, nu vin cei care cer. O, ce frumos! Unde se mai găsesc locuri sfințite unde să se adune mulțime care să se dea Domnului, și nu ca să le dea lor Domnul? S-a strâns mulțime cât frunza și iarba lângă icoana Maicii Mele și toți au cerut Mie și ei multe pentru nevoile lor, iar Noi să le dăm lor. Aici însă vin cei ce se dau ei lui Dumnezeu, pentru că au iubirea lui Dumnezeu în ei și se dau Lui cu ea. Eu însă Mă aplec și vă dau, ca mama care se apleacă să-și hrănească pruncul mic și să și-l crească îngrijindu-l cu dor.
Mă dau vouă pentru că vă dați Mie cu viața voastră după voia Mea, dar să fie așa venirea voastră la izvorul Meu de cuvânt, care vă învață să vă dați lui Dumnezeu, iar El să facă voia Lui în voi și între voi, căci voia Lui în voi este cea care se vede între voi apoi, uitând de cele ale voastre și dându-vă unii pe alții Domnului prin povață, prin îndemnare și prin sfântă lucrare pentru mersul Său pe pământ prin voi.
Vă spun vouă în zi de praznic sfânt că omul trebuie să se facă purtător de Dumnezeu, cea mai dulce povară pe care o poate omul avea. Cel ce stă sub această sarcină are pe Domnul strălucire peste el și văd cei din jur lumina aceasta, prin care nu-și face loc trufia, ci numai iubirea și strălucirea ei. Vă îndemn să aveți pace între voi. Prin iubire de Dumnezeu se zidește ea între frați. Nu uitați că iubirea cea știrbită nu are frumusețe și nici rod pentru cer. Cel ce iubește pe Domnul în chip știrbit e ca gura fără dinții ei toți, și de a căror lipsă gura nu poate mesteca hrana cea pentru viață și pentru sănătatea vieții.
Iubirea Mea cea dintre frați a fost povața mamei Mele Fecioara ori de câte ori ea avea de lucrat peste cei ce se mântuiau atunci și erau atrași la Mine și la Tatăl prin lucrarea ei de peste ei. O, tot așa și acum mama Mea se împarte, și iată, Eu Mă împart celor ce se dau Mie cu viața lor, nemaicerându-Mi Mie pentru ei, de vreme ce se dau ei Mie cu totul.
Hai, mama Mea, e praznic sfânt pentru tine, mamă. Avem cetate pe pământ primitoare de oaspeți din cer, mamă, și avem oaspeți veniți la izvor și trebuie să le dăm lor masă împărătească, mamă, căci ei se dau nouă rod ceresc ca să-l aducem Tatălui. Binecuvântat să fie cuvântul tău peste ei! Ocrotire să le fii lor și veghe peste ei, și să te primească ei, mamă. Amin.
— Da, Fiule scump, al Tatălui Mieluț și al meu pruncușor, să-i învățăm pe ei să se facă purtători de Dumnezeu, căci așa lucru voiești Tu să aibă omul. Trebuie acum, la sfârșit, să putem aceasta peste oameni, chiar dacă numai un popor mic la număr va trage sub această povară dulce. Omul este învățat să bată și să ceară de la Noi ceea ce voiește să-i dăm, dar aici, în lucrarea Ta peste acest popor este altfel, Fiule Doamne. Aici omul este cel ce se dă Nouă, iar cel ce se dă nu mai cere, căci are pe Domnul povară dulce de purtat, povară pe care n-o dă omul de la el nici pentru lumea toată, căci așa face cel care simte gustul lui Dumnezeu și bunul Lui din el.
Voi, cei adunați la praznicul meu de suire la cer lângă Fiul meu Iisus Hristos, primiți povața mea! Nimiciți duhul lumii din voi, căci lumea este urâtă și vă face urâți ca și pe ea. Fiți biruitori ca Fiul meu, Care a biruit lumea în însuși trupul Său. Ce-i face omului duhul lumii? Îl face să uite de Dumnezeu, Care dă viață tuturor. Luați din viața mea vedere bună pentru viața voastră. Stați în cer cu viața, că pe pământ e numai desfrânare din tată în fiu, de la începutul omului și până azi și până mâine, și apoi va fi Domnul cu împărăția Sa și cu oștenii ei, cu cei care au biruit lumea ca și Fiul meu Iisus Hristos.
Duhul lumii îi împarte omului mintea în cele din lume, îi strică dragostea, veghea și bucuria cea de sus. Duhul lumii desparte frații cei întru Hristos frați și fărâmițează frumusețea Domnului dintre ei și lucrurile Lui cu ei. Dați-vă Domnului în toate clipele voastre și nu fiți fără El, căci duhul lumii vă prinde singuri și vă trage spre vină și vă învinuiește apoi la Domnul.
O, iubiți rugăciunea cea cu putere rostită, cea plină de Dumnezeu în ea și nu de om! Aceasta trebuie să facă purtătorul de Dumnezeu, nu altceva. Cereți-L pe Domnul în voi să stea! Vă cere Domnul să stați întru El. Iată ce măreață slujire cu supunere înaintea Domnului! Cei ce împlinesc așa nu mai au vreme de duhul lumii, care îl urâțește pe om, oricâte podoabe ar avea pe el puse de la Dumnezeu.
Mi-e dor de voi să-I fiți popor lui Hristos Fiul meu! Nu se poate aceasta cu dăruire știrbită, ci trebuie să-L aveți pe El povară dulce și mers întreg să aveți sub crucea Lui. Fie-vă milă de oameni, de fiii oamenilor! Dar cum această milă? Cereți Domnului să pătrundă cu dorul Său în oameni ca să-Și aleagă El popor sfințit. Iată lucrarea purtătorilor de Dumnezeu! Cel ce nu lucrează așa lucrul său, nu este de folos lui Dumnezeu.
O, cât de dulce vă povățuiesc, cât de cerește, cât de frumos! Așa îi îndemnam pe ucenicii Fiului meu, pe cei iubitori de cer pe pământ și peste ei. Eram purtătoare de Dumnezeu și nu-i puteam învăța decât ceea ce eu făceam și împlineam, iar împlinirea mea făcea rod.
Nu uitați să fiți și să rămâneți copii, ca să fiți ai Tatălui și ai Fiului și ai Sfântului Duh și să stați apoi lângă El așa cum eu stau lângă Tatăl și lângă Fiul meu între cei din cer. E cerul plin de purtători de Dumnezeu veniți de pe pământ în toate vremile de până acum. Acesta a fost neamul lui Dumnezeu după duh și după sânge apoi, căci Fiul meu S-a dat lor pe pământ precum în cer și S-a unit cu ei, un singur trup cei doi.
Vă mulțumesc pentru iubirea voastră adusă Fiului meu Iisus Hristos, Care plânge în cer pentru fiecare om, așa cum eu plâng cu El. Învățați taina plânsului lui Dumnezeu. O, învățați puterea acestei taine și veți fi cei fericiți. Plânsul omului este duhul nemulțumirii, dar plânsul Domnului este duhul iubirii. Aceste învățături vă dăruiesc în ziua mea de praznic sfânt al venirii mele la Fiul meu Iisus Hristos, acum două mii de ani, după ce El S-a dus iar la Tatăl și iarăși a venit și m-a luat lângă El.
Lacrima și mila mea de mamă suspină mult pentru neamul român, pentru țara venirii Fiului meu Iisus Hristos Cuvântul acum, la sfârșit de timp. Plâng la Tatăl și Îi cer Lui pentru neamul Fiului meu. Mă împart și fac ocrotire mare în toată vremea peste țara Fiului meu peste pământ cuvânt acum. Mila mea vindecă și slobozește pe cei încercați, iar azi am pregătit cu rugăciune un dar ceresc, o izbândă sfântă peste neamul român, cu greu dobândită împotriva celor ce au alungat cârmaciul acestui neam de la locul lui de veghe. Poporul Fiului meu, aici, la izvorul Lui de cuvânt, a ridicat glas de rugăciune în vremea acestei încercări și s-a deschis cerul și a adus răspuns rugăciunii lui. Luați har din acest izvor ceresc și purtați-vă ca fii ai harului cel de sus, care biruiește în om duhul lumii. Amin.
Eu, Fiule Doamne, am împărțit sămânță peste cei ce vin după cuvântul Tău la izvor. M-am dat lor plină de cuvânt. Îi iubesc pe cei ce vin pentru iubirea lor la Tine și-i doresc pe ei sub această dulce povară: iubirea lor de Dumnezeu. Am multe de așezat bine în ei, am încă multe și mereu cerute să fie lucrătoare în ei. Iubirea din ei să-i facă biruitori, o, Doamne! Ca Tine să iubească ei și nu ca oamenii, o, Fiule Doamne! Iubirea mea cea pentru Tine a fost povara mea de-o viață. Să poarte și ei această dulce povară, și vor fi cei fericiți. Iar Tu întoarce-Te acum în sfat cu ei și dă-le lor, căci eu le-am dat, și le dau încă binecuvântare de mamă pentru calea lor înapoi și dor le doresc lor, pentru Tine dor, o, Fiule scump al meu, Mieluț îndurerat pentru fiecare om, care încă nu știe că Tu ești Dumnezeu și că vii să-i îndemni pe toți la Tatăl cu dulcele Tău glas și cuvânt, ca apoi să Te odihnești, dându-I Tatălui Savaot rodul Tău. Amin.
— O, mamă cerească, așa ai fost tu și pe pământ, cerească ai fost tu, mamă. Fii cerești trebuie să naștem Noi din oameni prin cuvântul Nostru semănat peste ei. Cu glas de Păstor milos Mă dau oamenilor și voiesc să se aprindă în ei focul Duhului Meu. Ca mama care se apleacă să-și hrănească pruncul, așa cobor Eu după om, mamă. Sărbătorim cu poporul cuvântului Meu ziua ta de praznic între sfinți, și e zi măreață această sărbătoare, mamă.
Îți mulțumesc, popor de la izvor, pentru masa cea pregătită și așezată frumos pentru această zi. Ai trudit pentru cer, iar cerul te scrie sus la Tatăl sprijin lui Dumnezeu și lucrărilor Lui. Binecuvintez în ziua aceasta lucrarea cea pentru săvârșirea sălii de nuntă de sub cortul alb. Se suie în cer truda ta, care-Mi slujește venirii Mele și lucrului ei.
E bucurie în cer pentru cei ce vin la izvor, și voiesc să se întoarcă întru ale lor cu împlinirea Mea în ei. E glasul Meu pe pământ peste ei când ei vin la Mine și la tine ca să audă glasul lui Dumnezeu. O, de și-ar păstra ei credința până la sfârșit! Eu le dau lor această putere s-o poarte, le dau credința, până le voi da plata ei. Amin.
Mă voi întoarce în carte cu cuvântul Meu după ce vom conduce înapoi pe oaspeții primiți la izvor, și vom pune apoi în carte durerea care a fost peste neamul român și truda Mea și a ta și a sfinților toți pentru liniștirea furtunii care a bătut atât de greu peste fața acestui neam. Mă voi îndrepta peste tot cu cuvântul și voi lăsa puterea lui să lucreze mereu, că mereu e de lucrat peste cele ce ispitesc și încearcă neamul român.
Am împărțit puterile cerești ca să lucreze ele peste cele stricate de cei ce au stricat. Voi ați cerut, fiilor, iar Eu, Domnul, v-am deschis și am lucrat și s-a văzut lucrarea puterilor cerești intrând și ieșind și, iarăși, ieșind și intrând și lucrând. Așa lucrez Eu, Domnul, pentru neamul român, și vă am pe voi în mijlocul acestui neam și vă arăt cât pot Eu de mult să lucrez prin voi și cu voi, ca să prindeți voi iubire și putere și răbdare cu Mine și să lucrăm, fiilor, mereu pentru soarta acestui neam, neamul Meu cel de la sfârșit de timp. Să cerem acum Tatălui să ridice mlădițe noi și să învețe ele dăruirea și iubirea care nu caută câștig și nu cere pentru ea, căci altfel de oameni nu pot da cu fapta lor nimic semenilor lor. Voi da în lături pe cei lacomi, pe cei ce iubesc banul și slava lor. Voi face cale multor inimi curate și voi sluji cu ele mersul neamului român. Mergem înainte cu rugăciunea spre Tatăl, căci vremea cea cu război ne ține strânși de Tatăl, de la Care trebuie să vină toată izbăvirea mereu, iar noi să fim mijlocitori, fiilor. Amin.
Fiți la veghe, că ne întoarcem în carte, măi fiilor. Voi sta în sfat cu neamul român și cu cei ce au suflat cu ispită grea peste el. Voi umple acum iarăși de vlagă pe cel ce se întoarce la locul cârmei peste acest neam. Am norii suire și am umblare pe aripile vânturilor, căci scris este: «Dumnezeu strălucit vine mereu și nu va tăcea». Amin.
Pace vouă, celor ce iubiți izvorul cuvântului Meu! Sunt Cel ce fac pe îngerii Mei duhuri și pe slugile Mele pară de foc, și vă vor însoți puterile cerești spre cale înapoi. Duhul Meu tânjește de la o întâlnire la alta să se adune cu voi aici, la izvor, să stăm la masă și să avem mângâiere. Luați din înțelepciunea pildelor arătate vouă din mijlocul poporului cuvântului Meu. Veniți și luați și fiți bogați de Dumnezeu. Să nu aveți doruri, să nu aveți nemulțumiri. Fiți plini de Dumnezeu, fiilor!
Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Amin, amin, amin.
Partea a doua
Iată, cerurile se deschid, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, sunt trimis de El cuvânt peste neamul român. Eu ascult de Tatăl și împlinesc, căci între cei din cer este ascultare, și vin spre tine cu cuvântul Meu, neam român, iar tu deschide-I Domnului, Care vine la tine cu toate puterile cerești, în oștiri călare pe cai albi. Am norii suire și Mă port pe aripile vânturilor și-Mi fac din foc, din pară de foc, slujitori.
O, auzi glasul Domnului, neam român! Și auziți voi cuvântul lui Dumnezeu, Care strigă peste voi, cei care ați adus duh de neliniște, furtună peste suflete și pagubă în vreme de secetă, căci seceta a mers odată cu voi și a pârjolit pământul român, așa cum voi v-ați ridicat și ați pârjolit ceea ce a fost zidit până acum pentru slava și numele acestui neam înaintea neamurilor pământului. Stau de vorbă cu voi. Cuvântul Meu nu vă întreabă dacă veți crede în el, ci vă întreabă dacă veți fi cuminți de acum, căci până acum n-ați fost cuminți, ci ați făcut pagubă mare, și vai vouă dacă veți plăti aceasta! Vă luați unul după altul la săvârșirea păcatului învrăjbirii între frați și vă îndemnați spre acest păcat, iar păgubitul cel dintâi este poporul, cu care voi vă acoperiți ca să ziceți că în numele lui lucrați voi răul pe care-l faceți și cu care loviți din creștet până în tălpi, de sus până jos trupul neamului român, iar Eu, Domnul, în fața lui stau cu cuvântul Meu de peste voi ca să ne socotim pentru cele ce voi ați săvârșit și încă dați să săvârșiți după mintea voastră lucrare fără rod. E vremea să lucrez Eu, Domnul, căci voi ați stricat mult și ați călcat sub picioarele voastre puteri bune, zidire mare și multă, care s-a dărâmat acum, căci voi ați făcut război asupra celor buni și mari cu inima pentru acest neam. O, cum de n-ați văzut îndeajuns că nu faceți bine și că faceți mult rău? O, cum de nu v-ați temut să lucrați așa și să vă îndemnați unii pe alții să faceți atâta cutremur? Iată cât de mincinoasă este nădejdea cea omenească! Priviți și socotiți-vă pe urma a ceea ce ați dat să săvârșiți. Ca unii fără de minte ați călcat peste toți fiii români și mai ales peste cei pe care i-ați tras la păcatul vostru. V-ați pus de gând să alungați cârmaciul de la cârmă și ați lucrat cu îndărătnicie acest păcat și au râs popoarele de pe pământ de fața neamului român și de lucrarea lui cea plină de răzvrătire, de la mijloc lucrată de voi. V-ați socotit unii pe alții pentru această lovitură și ați instigat apoi poporul, pe care l-ați pus să slujească și să grăiască după cum slujiți și grăiți voi, dar voi ați mințit poporul, căci nu lui ați vrut să slujiți prin aceasta, ci vouă; vouă, celor vinovați mult și plini de ură și de dușmănie și de duh de trădare de frați. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Dumnezeul neamului român-ortodox, a privit la voi și are înainte păcatul vostru, păcat săvârșit asupra fraților voștri, asupra neamului român, neamul Meu cel de azi, la care vin cuvânt, neam ales de Tatăl Savaot să-Mi primească venirea cuvântului Meu peste pământ, căci vremea Mea s-a apropiat și aud morții din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu și se pregătesc să iasă, precum este scris, și când puterile cerești și toate câte sunt între cer și pământ aud glasul Meu și-Mi slujesc și am norii suire și am umblare pe aripile vânturilor și vin cuvânt pe vatra neamului român de aproape șaizeci de ani și am istorie scrisă în mijlocul acestui popor. Veniți și luați și citiți și bucurați-vă de Domnul, Care este în mijlocul poporului român cuvântând cuvântul Său, sau căiți-vă pentru răul din voi și lepădați-l apoi.
Stau de vorbă cu voi și vă îndemn cu milă părintească să lepădați duhul minciunii, care vă lucrează inimile, și pe care mult îl lucrați, căci v-ați învățat cu el prea mult, și vede acest neam ceea ce faceți voi și e păcat să lucrați așa. O, până când veți merge cu această răzvrătire și învrăjbire între fiii neamului român? Vi s-a dat prea mult gura și limba spre minciună. O, nu de asta trebuie să doriți să stați în sfatul cel pentru țară. V-ați făcut rost de lăudători, care să vă trimită în sfatul țării, în vreme ce voi nu știți și nu vreți să faceți pentru popor și nu pentru voi lucrul pe care l-ați luat să-l săvârșiți în sfatul țării. În locurile de frunte ale unui neam nu trebuie să râvnească cei ce nu au lepădare de sine și jertfă deplină cu trupul, cu sufletul și cu duhul. Nu trebuie să stea pe scaunele dreptății cei ce calcă aceste legi, defăimând puterea lor. Este scris în Scripturi despre judecătorii pământului și despre lucrarea pe care o au ei de lucrat de pe scaunele legii. Este scris: «Iubiți dreptatea și cugetați drept despre Domnul Judecătorul, și umblați după El cu inima smerită, o, judecători ai pământului, căci El Se lasă spre cei ce nu-L ispitesc și spre cei ce cred în El, iar cugetele cele viclene Îl depărtează pe Domnul, Care mustră pe cei fără de lege și pe cei ce ispitesc, și în care înțelepciunea nu sălășluiește, iar Duhul Sfânt Se depărtează, căci sunt fără de pricepere aceștia pentru înțelepciune, iar înțelepciunea este duh iubitor de oameni și pedepsitoare pentru cei ce hulesc, căci Domnul este martor gândurilor celor mai ascunse și străbate negreșit inimile și nu-I scapă nici șoapta cuvintelor și nu se poate ascunde de El cel ce este nedrept, căci dreptatea se răzbună și taie chibzuința celui nelegiuit și duce zvonul graiurilor sale înaintea Domnului, spre pedeapsa pentru cele strâmbate de el, fiindcă și cea mai tainică vorbă nu va trece nepedepsită, iar gura cea plină de minciună primejduiește viața sufletului, și nedreptatea săvârșită atrage moarte după ea».
Este scris în Scripturi de plata celor necredincioși, care-și atrag moartea cu mâinile și cu glasul, cu fapta și cu cuvântul și și-o fac prietenă și sunt împătimiți după ea și fac legământ cu ea și sunt vrednici de ea apoi, dar cine să înțeleagă între ei aceasta? Eu însă vă spun vouă din cartea dreptății, iar cartea aceasta are putere să pătrundă peste voi prin însăși puterea ei, peste care voi călcați și faceți răzbunătoare peste voi dreptatea, și fericiți veți fi dacă vă veți îndrepta spre credință și spre lepădarea fărădelegii apoi, iar dacă cu vicleșug veți lucra pe mai departe, voi veți vedea. Amin.
O, neam român, mult te-am strigat și te-am povățuit la veghe prin acest râu de cuvânt! Iată, n-ai vegheat așa cum te-am povățuit, ba te-ai lăsat dus cu vorba de cei ce te-au cumpărat de partea fărădelegilor lor. Stau mijlocitor la Tatăl Savaot pentru soarta ta cu Mine pe pământ între neamuri, dar Tatăl S-a întristat adânc de la tine și a bătut cu secetă mare peste vatra ta, căci L-ai îndurerat prin păcat. O, cum de te-ai lăsat îndemnat la duhul învrăjbirii între frate și frate de către acești oameni însetați de putere peste tine, neam român? O, cum de nu te-ai înțelepțit la glasul Meu, care te-a povățuit mereu mult și milos ca să nu te apleci spre păcatul fărădelegii acestor trădători de frați? O, cum să fac acum pacea Mea în mijlocul tău? S-a stricat fața ta înaintea popoarelor, iar Eu am voit să stea sus fruntea ta și s-o umplu de slava Mea.
Te povățuiesc spre veghe, neam român, și spre înțelepciunea cea de sus, pe care n-o au cei ce te-au tras la păcatul învrăjbirii între frați. Căiește-te acum, după ce te-ai lăsat atras la păcat! Deschide ochii și lasă-Mă să ți-i deschid Eu, căci cei ce vor să stăpânească peste tine acum nu au iubire pentru tine, ci au pentru ei și plăsmuiesc fără să știe dureri peste tine. Te chem sub povața Mea. Deschide ochii mari și socotește bine și crede de la Mine, nu de la om. Nu-ți vor binele, nu-ți țin partea aceștia care te-au îndemnat la păcat, ci te folosesc acum scut pentru ei și pentru fărădelegile lor, pe care ei încă și încă le desfășoară pentru duhul învrăjbirii dintre frați.
Iată, ai greșit lovind cu batjocură și cu defăimare în cel ce stă la cârmă cu trezie mare pentru soarta ta, și pe care îl laudă popoarele pentru veghea lui de peste tine și pentru înțelepciunea lui cea mare. O, caută să cunoști adevărul, neam român. Nu te grăbi să-i crezi pe cei ce-ți defaimă ființa prin duhul trufiei lor, prin minciuna pe care o împart peste tine în locul pâinii cea de toate zilele, de care tu ai nevoie acum, neam român, căci te-am bătut cu secetă pentru neveghea ta. Din mijlocul puterilor cerești grăiesc peste tine. Scoală-te la veghe și caută să înveți de la cei înțelepți și să pricepi că e război pe vatra ta și că tu încă nu înțelegi și nu te temi! Voi pune duh din Duhul Meu peste tine și-ți voi da ajutor să pricepi și-ți voi deschide ochii și mintea și-ți voi arăta care sunt binefăcătorii tăi. Cei ce iubesc dreptatea și pacea și adevărul a toate, aceia sunt din partea Mea pentru soarta ta între neamurile pământului, căci tu trebuie să strălucești între neamuri, o, țara Mea cea de azi. Pun puterile cerești în slujba ta și lucrez tainic ca să te mântuiesc de cei ce te-au mințit și te-au tras spre păcatul învrăjbirii pentru alungarea cârmaciului de peste tine. Nu mai e mult și vei vedea fața cea adevărată a celor ce te-au îndemnat să te răzvrătești pentru puterea lor peste tine. Vei alerga după ajutor ca după aer, dar nu te lăsa până atunci biruit de ei, neam român. Scoală-te să crezi în cuvântul Meu, care te cheamă la veghe și te scoală la lucru. Nu are nimeni nici un câștig dacă nu crede în cuvântul Meu cel de azi, din care Mi-am făcut toiag de cârmuire peste popoare, precum este scris.
Grăiesc acum cârmaciului neamului român. Duhul Meu îl cuprinde și îi întărește vlaga cea rănită și încercată din părți prin cei ce au adus învrăjbire mare între fiii acestui neam.
Deschide-Mi ca să-ți grăiesc! Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl Savaot și al mamei Fecioare, iar cuvântul Meu se așează înaintea ta și-ți plămădește inima și puterea ei cea de sus pentru locul și duhul cârmei la care stai pentru sufletul și trupul neamului român. Iubirea Mea te prețuiește mult, că ai iubire mare și veghetoare pentru neamul român. I-am avut atât de rari pe cei ce au iubit ca și tine acest neam și cârmuirea lui, cu nădejde în Mine cârmuind ei. Ești însă dușmănit mult de cei ce iubesc minciuna și nedreptatea și pe ei înșiși, și s-au suit aceștia pe scaune în sfatul țării și au iubit duhul minciunii și așa au lucrat, și se vede acum lucrarea minciunii cu care au înșelat ei acest neam ca să-l ridice împotriva ta, împotriva cârmei cea pentru soarta neamului român. Te-au alungat de două ori, căci sunt dușmani, dar Eu, Domnul, am pe poporul cuvântului Meu și îl am pregătit mult înaintea Mea și lucrez cu el împlinirile Mele pentru neamul român. Nu-ți mai spun de lucrarea Mea și de alegerea Mea peste neamul român, și îți spun că lucrez cu mare veghe împlinirea Scripturilor cele pentru acum și Mă folosesc de acest micuț popor, pe care-l țin sub voia Mea, sub cuvântul Meu ca să-l am la lucru și la strigare și ca să vin cu ajutor de sus, ori de câte ori soarta celor drepți ai acestui neam e lovită de frați trădători și învrăjbitori în mijlocul neamului român. E aprigă lupta celor mincinoși și nedrepți asupra ta, căci ei nu au iubire, și se vede bine că nu au, de vreme ce pe limba lor dăinuiește cuvântul minciunii, cu care ei se acoperă și se ajută. Dar când a biruit duhul minciunii ca să nu fie pedepsit apoi acest duh?
Acum îți dau cuvânt de mângâiere și de putere de sus peste tine. Puterile cerești au fost peste tot la porunca Mea și la strigarea poporului cuvântului Meu și s-a văzut puterea lor împărțită și lucrând minunat. Te povățuiesc, și-ți voi face timp prielnic ca să Mă asculți așa și să te așezi înaintea neamului român, cel atât de încercat acum pentru păcatul în care a fost atras de cei mincinoși, și să-i deslușești tu cu duh duios acestui neam iubirea ta cea pentru el și faptele tale și viața ta și lucrarea ta și lucrul cel pentru el între neamuri, la care tu ai lucrat și ai luptat cu credincioșie, ca să aibă acest neam nume și laudă înaintea popoarelor, și nu rușine să aibă. Toate învinuirile care ți-au fost aduse pe nedrept cercetează-le bine pe rând și deslușește-le bine înțelesul, ca să trezești la duhul adevărului pe toți fiii neamului român, căci au fost duși cu minciuna împotriva ta cei care s-au tras de partea chemării spre duhul minciunii celor ce mint cu multul pentru ca să câștige ei de partea lor pe mulți din neamul român. Așează tu pe hârtie toate învinuirile, toate nelămuririle care sunt, toate înțelesurile care s-au încurcat, și deslușește adevărul cel adevărat în fața neamului român, căci ești dator să deslușești totul în numele adevărului a toate. Nu lovi în nimeni, nu învinui pe nimeni, nu rosti nume, ci doar să deslușești adevărul a toate și să te faci înțeles și urmat de mulți apoi pentru adevăr. Caută să stai mult înaintea neamului român cu toate deslușirile pentru toate câte au fost și sunt încă nedeslușite bine și sfătuiește-l spre pace, spre adevăr, spre iubire de țară, de neam și de Dumnezeu, căci numai cei cu Dumnezeu sunt cei ce biruiesc pe deplin. Să nu-ți fie rușine cu Dumnezeu, să nu negi grăirea Mea de peste tine, căci stau deasupra neamului român de aproape șaizeci de ani și tainic lucrez și cuvintez și-Mi sprijin mersul și ajutorul și împlinirea Scripturilor toate, căci a venit vremea Scripturii venirii Fiului lui Dumnezeu ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa.
Dacă cineva te îndeamnă să lovești, să dai la spate mersul Meu peste pământ cuvânt, tu să fii înțelept și să rămâi de partea Mea, căci vreau să pun pe fruntea neamului român slava Mea cea de la sfârșit de timp și să fac patria română lumină peste popoare prin râul cuvântului Meu, care curge din gura Mea și se slăvește peste pământ de pe vatra acestui neam în care Eu Îmi am ieslea coborârii Mele și pe poporul cuvântului Meu, popor de veghe lângă Mine, pentru Mine și pentru neamul Meu cel ales acum, la sfârșit de timp, neamul român, căci poporul Israel M-a alungat și M-a dat pieirii prin moarte pe cruce, iar Tatăl Mi-a dat atunci pământul român ca să-l am pentru venirea Mea cea de acum cuvânt peste pământ, și să am din mijlocul lui popor ales Mie.
Te îndemn spre multă cuvioșenie și multă duioșenie. Pe acestea să le ai pe buze și să hrănești cu duhul lor neamul român. Te-am rugat de mult, și de alte dăți te-am rugat să stai cu mult cuvânt înaintea acestui neam și să-l hrănești pe el cu adevărul cel despre toate câte sunt și vin și trec. Când ai ascultat așa, a fost mai bine, dar după ce n-ai mai lucrat așa și-a făcut loc duhul minciunii dinspre cei ce nu iubesc adevărul și nu te iubesc, din pricina nedreptății pe care ei o iubesc pentru ei.
Nu trebuie să rostești numele celor răufăcători, ci trebuie să grăiești cuvinte deslușite și pline de înțelepciunea faptelor toate și a toate câte vor fi bune ca să vină spre lucrare, iar dorul și iubirea să ți se vadă în toată purtarea ta cea iubitoare de neam și de țară, căci vreau să trezesc acum un duh nou, o primăvară, o vreme cu flori proaspete și cu un suflu curat din unii în alții în fiii neamului român, care are nevoie de iubire și de curatul ei și de rodul ei apoi. Inima ta cea mare trebuie să fie arătată și văzută și luată de model, căci are nevoie acest neam de duh de cârmaci, de vitejie pentru iubire de neam, căruia îi lipsește mult iubirea acum.
Trebuie să scoatem din inimi și dintre frați duhul și puterea învrăjbirii, iar pentru cei ce nu se vor apleca spre pace și spre duhul iubirii, Eu, Domnul, voi privi peste ei și voi lucra după dreptate, căci se apropie ziua și duhul slavei Mele, cu care Mă voi arăta curând, curând peste neamul și pământul român și vor înțelege popoarele iubirea Mea pentru acest neam și lucrarea Mea cea cu lumină mare în mijlocul lui.
Iar acum întărește-te, căci Eu te întăresc. Fii viteaz și fii blând cu duhul cuvântului, cu care să înseninezi fața neamului român. Tot ce este încâlcit și nedeslușit are nevoie de deslușire întreagă, căci altfel nedumerirea și duhul cel rău prind puteri și strică și aduc durere.
Voiesc să se ducă vestea de dragostea dintre frați și de adevărul care lucrează între fiii neamului român. Scoală-te acum și grăiește duios și drept și hrănește iubirea în fiii acestui neam, iar Eu te sprijinesc cu puterile cerești, cu care M-am împărțit ca să lucrez spre slava acestui neam, hărăzit Mie de Tatăl acum, la sfârșit de timp, pentru cuvântul venirii Mele, prin care-Mi scriu cartea judecății faptelor, ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Amin.
Pace ție, căci am de stat de veghe pentru statul tău la cârma neamului român! Pace ție și locului de cârmă în care stai veghind! Amin.
O, neam român, lasă-te spre duhul iubirii! Să dea mlădițe noi acest duh în mijlocul tău. Iubirea și dăruirea, care nu caută câștig, care nu cer pentru ele, așa să fie cei ce se ridică cu duh proaspăt acum, căci altfel de oameni nu pot da cu faptele lor nimic semenilor lor, iar cei lacomi de slavă și de averi să se dea în lături sau să se nască din nou, căci Eu, Domnul, fac cale acum multor inimi curate și vor sluji ele soarta neamului român.
Pace vouă, fii români, iar cei ce nu iubesc cuvântul Meu, să fie anatema, precum este scris în Scripturi despre cei ce nu iubesc pe Domnul, căci Domnul vine și cârmuiește neamurile cu toiag de fier, cu slava cuvântului Său peste popoare, iar patria română este ieslea Sa, muntele Domnului, din vârful căruia curge peste popoare lumina cea de sus, iubirea Mea pentru cei ce cred și se apleacă pentru iubire, precum Eu iubesc, și sunt cuvântul Tatălui Savaot peste pământ și am veșmânt de Mântuitor și-i strâng sub el pe cei ce se aleg de partea dreptății Domnului, de partea iubirii de Dumnezeu între pământ și cer. Amin, amin, amin.