În zi de duminică și de sărbătoare de sfinți, Eu, Domnul, vin la tine cuvânt din Tatăl, poporul Meu de la izvor. Așa lucram Eu și acum două mii de ani. Când era prilej de sărbătoare la iudei Eu Mă apropiam lângă mulțimile adunate și făceam semne cerești peste cei neputincioși, căci îi vindecam pe ei de neputințele lor, și eram semn de împotrivire pentru mai-marii iudeilor, pentru cei ce ziceau între ei că au credința de la Moise, dar Dumnezeu este simțit cu inima de către cei cărora voiește El să li se descopere, iar simțirea cea pentru Dumnezeu a celor hărăziți să fie mărturisitori Domnului, a stârnit ea împotriviri mari prin vreme din partea celor ce se făceau mari cu statul lor peste oameni și cărora le era teamă de adevărul cel pentru Dumnezeu și luptau ei cu îndrăzneală împotriva lui.
În zi de sărbătoare sfântă a amintirii Mele cu oamenii pe pământ stau cu tine la masă de cuvânt, poporul Meu, și Mă dau de pe masa ta celor ce Mă iau cu hrana cuvântului Meu pentru ei, că mulți Mă iau de la tine și Mă pun la inimă, căci inima lor simte și trăiește venirea Mea la tine cuvânt pe pământ. Îmi amintesc în ziua aceasta de amintire a Mea și a lucrului Meu pe pământ, Îmi amintesc de împotrivirea celor ce și-au pus în gând să Mă omoare după ce l-am ridicat din slăbănogirea lui pe cel de mulți, mulți ani suferind, și căruia i-am zis în zi de sâmbătă: «Ia-ți patul tău și umblă!».
Se teme omul mare de puterea lui Dumnezeu pe pământ și caută după ea ca s-o piardă pe ea. De câte ori se iveau mărturisitori pentru Dumnezeu între oameni, mai-marii de peste oameni se temeau și se ridicau să-i piardă pe cei ce Mă simțeau și Mă mărturiseau când era să aleagă ei între idoli și Dumnezeul cerului și al pământului. Într-o zi de sărbătoare a iudeilor l-am văzut pe cel slăbănog de mulți ani cum aștepta la scăldătoare ca să-i vină și lui vremea vindecării, dar alții ajungeau întâi și se vindecau și mergeau apoi, dar la nici unul din ei nu spuneau iudeii de ce umbla după ce se vindeca, căci îngerul venea la scăldătoare și o făcuse pe ea vestită între iudei. Când însă Eu am fost Cel care am sculat pe slăbănog apropiindu-Mă și întrebându-L: «Vrei să te faci sănătos?», o, s-a stârnit atunci împotrivire mare între mai-marii iudeilor, căci este proorocit prin Scripturile care mărturisesc că voi veni, este scris că voi fi ca semn de tăgadă și că voi stârni împotriviri.
O, poporul Meu, cei care cercetează Scripturile și mai ales pe cele pentru vremea de apoi, socotesc ei că în ele au viață veșnică, și tocmai ele sunt care mărturisesc despre Mine și despre această lucrare că voi veni cu ea pe pământ ca să dau viață oamenilor, și nu vin oamenii spre Mine ca să aibă viață veșnică. O, aceasta le-am spus Eu și iudeilor care s-au sculat cu împotrivire ca să-Mi pună la cale moartea pentru că l-am vindecat în ziua sâmbetei pe cel de mult slăbănog. O, nu Eu am mărturisit despre Mine în ziua aceea, ci fapta săvârșită cu minune mare peste trupul celui slăbănog, căci Eu nu de la om iau mărturie, și spun aceasta spre mântuirea omului, ca și acum două mii de ani.
Se ivesc împotriviri mari pe pământ din pricina dorului de mărire al oamenilor care se simt mari, și se dărâmă unii pe alții cei mari, că nu le ajunge mărirea, și calcă ei cu duhul minciunii peste cele adevărate și își păstrează semeția lor față în față cu adevărul lucrurilor. Împărați și regi și mai-mari de pe pământ și-au păstrat cu luptă josnică tronurile lor și s-au temut de Dumnezeu și de credincioșii lui Dumnezeu și nu-i voiau pe pământ pe ei, căci se temeau de curajul lor cel sfânt, de credința și de dragostea lor de Dumnezeu, căci dragostea este numai Dumnezeu când ea este între oameni pe pământ, iar oamenii care se vor puternici în ei înșiși se tem de această putere, se tem de dragostea lui Dumnezeu din om.
Sunt venit cu sărbătoare de sfinți în zi de duminică lângă serbarea pomenirii minunii vindecării slăbănogului care nu putea singur să ajungă în apa vindecătoare când îngerul cel de sus venea cu vindecarea peste cel ce se atingea de el când el scutura apa prin venirea lui la scăldătoare. Sunt cu ceată de sfinți mucenici, că mult doresc sfinții să vin cu ei pe pajiștele Mele cu voi, măi fiilor care-Mi așterneți cuvântul în cartea sa când vin să-l las peste voi! E zi de sobor între sfinții mucenici pentru marele Meu mărturisitor Gheorghe, biruitorul cel împotriva necredinței împăratului cel din vremea lui. El este acum mărturisitor pe calea venirii Mele pe pământ cuvânt așa cum cu toți sfinții vin, căci este scris în Scripturi să vin cu ei, iar Eu vin și lucrez, și lucrează și ei, căci cei ce s-au făcut pe pământ după chipul și asemănarea Mea înaintea mai-marilor domnitori de peste oameni, aceia lucrează ca Mine, lucrează ei după asemănarea lucrului Meu, precum și Eu, căci dacă Tatăl Meu lucrează, lucrez și Eu.
Binecuvintez intrarea sfinților Mei, iar ei binecuvintează pe Domnul Dumnezeul lor, pe Care cu atâta dor și putere de cuvânt L-au mărturisit pe pământ spre rușinea celor necredincioși și atât de fricoși față în față cu dragostea lui Dumnezeu din cei mărturisitori pentru ea pe pământ. Amin.
— O, nu este, Doamne, nu este putere pe pământ care să poată stinge, care să poată ea birui dragostea Ta din om, pusă de Tine în cei ce s-au aprins de la Tine și Te-au mărturisit cu putere înaintea păgânilor. Cel ce stătea cu împăratul pe tron în vremea mărturisirii mele, acela s-a temut de mine când m-am împotrivit lor, alegându-Te pe Tine în schimbul lor și aruncând pe idolii lor. Dragostea mea cea pentru Tine mă întregea la trup ori de câte ori ei îmi risipeau trupul sub chinuri fel de fel, iar teama lor de mine creștea în ei, căci Tu erai puterea mea și vindecarea mea peste trupul meu cel sfâșiat cu torturi pregătite cu cruzime de inimă pentru cei ce nu se lepădau de Tine ca să se închine lor. Urmașul împăratului îl îndemna mereu pe împărat să mă sfâșie, dar minuni nemaivăzute veneau de la Tine și mă scoteau biruitor și tare în dragostea mea cea pentru Tine, și la ea a tras apoi împărăteasa, căreia Tu i-ai atins inima ca să se tragă de partea Ta și să-i rușineze pe cei mincinoși. O, mare este puterea Ta, Doamne, pentru cei întru care Tu binevoiești! Așa Ți-ai scris Tu puterea și adevărul Tău pe pământ între oameni, iar în cartea mărturiilor sunt și eu scris mărturisitor al Tău, și mare slavă mi-ai hărăzit Tu apoi în cer și pe pământ, că mulți m-au luat de sprijin de la Dumnezeu pentru ei când au avut ei de biruit peste cel rău. Am rămas de mare ajutor și de mare amintire în neamul român, căci eu am sprijinit mult, și tot așa și acum fac pentru acest neam, că i-am văzut în cer soarta lui cea de la Tine și m-am alipit Ție cu putere pentru lucrarea Ta cu el, și iată, pentru venirea Ta la el, căci pe vatra lui vii și-Ți lași cuvântul celei de-a doua veniri a Ta de la Tatăl pe pământ, acum, la sfârșit de timp, căci început și sfârșit lucrezi Tu pe pământ.
O, cât îi doare pe sfinți durerea Ta cea pentru neamul român, o, Doamne! Se tem cei mincinoși din acest neam, se tem de cei curați cu inima lor pentru el și caută să-i doboare mereu pe ei și să domnească ei, cei ce nu vor decât binele lor și umilirea acestui neam, amețit acum de tot de la necredincioșia cea pentru el a celor ce vor cu orice preț puterea lor peste el și vor să răstoarne prin duhul prostiei lor pe cei ce dau să scoată la țărm soarta acestui neam, față în față cu cei ce se luptă fără de rușine să biruiască ei pentru stat mare pe grumazul acestui neam.
O, cât întuneric este în cei orbiți de dorul lor de stăpânire, Doamne! Iată, mâine e zi de doliu pe fruntea neamului român, căci cei ce se luptă să pună ei mâna pe frâie, se luptă cu puterea nedreptății să-și facă loc la cârmă și să facă apoi jaf și jale pe fața poporului român. O, cum să facem să biruim noi, cei din cer, pentru acest neam, nu cei răi de pe pământul român, Doamne? Plâng sfinții cu Tine de la cei ce dau să-Ți răstoarne mereu cu susul în jos biruința cea pentru Tine a celor drepți cu inima și cu fapta lor pentru acest neam, ales de Tatăl pentru Tine ca să vii și să biruiești pe satana și pe antichrist, din mijlocul acestui neam lucrând și cuvântând peste pământ. O, fă-le lor, Doamne, ca regelui Irod, care s-a împotrivit nașterii și creșterii Tale în mijlocul lui Israel, căci sfinții Tăi tânjesc cum și pe pământ au tânjit ca să biruiești Tu, și nu omul cel potrivnic Ție, o, Doamne.
Scoală-Te, Doamne, și mergi biruitor în fruntea oștirilor cerești, căci Tu ești scris în Scripturi să biruiești minciuna și pe împăratul minciunii și pe toți slujitorii lui! Dă-i poporului cuvântului Tău duhul veghii tot mai aprins lângă Tine pentru mersul Tău cel plin de biruință pentru slava Ta în mijlocul acestui neam de pe pământul român! Mărire Ție, Doamne, și nu oamenilor care-și caută mărirea! Așa ne este rugăciunea înaintea Ta, și mângâie-ne Tu pe noi în cer cu împlinirea aceasta. Amin.
— O, mare este credința ta și râvna ta cea pentru Mine, mucenic mărturisitor! Voi pune pe poporul Meu la veghe, dar duhul rău a intrat cu tot întunericul lui în cei ce dau să jefuiască și să prade casa aceasta, vatra neamului român. Le-am hărăzit lor să nu aibă pe nicăieri loc pe lângă cei ce au fost așezați să vegheze și să cârmuiască acum soarta acestui neam, și aceasta i-a îndârjit diavolește și s-au sculat să doboare pe cei cu veghea și să se așeze ei domni mari și tari așa pătați cum sunt. O, de câte ori am suspinat în cuvânt și am strigat cu dor și cu suspin peste neamul român ca să Mă asculte ceea ce-l povățuiesc Eu pe el, dar n-a voit el să se aplece și să facă voia Mea! O, cum să fac să-l ocrotesc acum de căderea lui sub cei necredincioși lui, și care nu sunt ei voia poporului cel bun, și sunt voia lor însăși, și cu care dau ei să biruiască acest neam, care nu pricepe cine sunt cei ce dau să pună mâna pe cârmă prin puterea răutății lor, care i-a orbit de tot, căci numai cei orbi ca și ei nu văd cu câtă răutate lucrează ei. Mă doare, Mă doare, și îi va ajunge pe ei durerea Mea, ca și pe toți cei care s-au împotrivit în vreme binelui lui Dumnezeu peste pământ.
Așează-te, poporul Meu de la izvor, așează-te, fiule, în duhul veghii sfinte și stai cu gândul și cu inima la durerea Mea, și să stăm de veghe Noi și cu voi, fiilor. Vă va fi împărțită lucrarea veghii, căci este de vegheat. Satana și slujitorii lui sunt în luptă ca să biruiască puterea acestui neam. Să veghem, fiilor, și să-L rugăm pe Tatăl să trezească El pe cei mari cu inima și cu dreptatea și cu dragostea pentru acest neam, căci neamul român are de la Tatăl chemarea cea mare ca să-Mi fie Mie loc de primire până ce voi sfârși de biruit pe satana, precum este scris, dar este nevoie să facă unire pământul cu cerul în împreună lucrare, căci Eu nu voiesc moartea păcătoșilor, ci salvarea lor o voiesc, și trebuie să-i fac și pe ei să-și voiască salvarea, iar lucrul Meu este mult, căci este la sfârșit.
Tot poporul cuvântului Meu să se așeze în rugăciune și să ceară de la Dumnezeu pază și veghe sfântă peste sufletul neamului român. Tot poporul cuvântului Meu să stea cu inima sus la Dumnezeu și cu gândul la neamul român, cel încercat acum de cei răufăcători lui din mijlocul lui, și care nu se satură de dorul de domnie peste acest neam, înșelat mult de cei ce îl înșeală pe el. O, dacă M-ar întreba pe Mine acest neam, Eu i-aș spune lui cum să lucreze pentru soarta lui, dar lui îi spune ceata celor răzvrătiți de peste el, și nu este cel care să-i facă lui trezirea cea mare, căci pe Mine, mântuirea lui, nu Mă aude, nu aude cum îl strig ca să-l ocrotesc pe el.
Am stat cu cuvânt de sărbătoare în zi de sobor de sfinți la masă cu tine, popor al cuvântului Meu. Să iei, fiule, putere de sus prin cuvântul Meu de peste tine și să poți cu putere pentru Domnul Dumnezeul tău. Stai înaintea Mea ca să Mă sprijin pe tine, și să prinzi bucurie că poți pentru Dumnezeu, căci Eu, Domnul, am grijă să poți. O, să ai și tu grijă să poată Dumnezeu prin puterea ta, prin supunerea ta înaintea Lui, căci Eu îți dau de lucru, ca să fii tu cel credincios lucrului Meu cu tine.
Să ne dăm unii altora pacea cea de sus, măi fiilor. În dureri și în lupte cu dureri, pacea este mângâierea durerii. Nu se pot ocoli durerile când vin, dar pacea aduce peste ele mângâieri și-L aduce pe Domnul lângă ele și îl țin ele treaz pe cel durut. Așa să stăm noi pentru veghea cea de peste neamul român, atât de înșelat acum de cei cu fața vopsită, și care n-au ce să-i dea lui, decât pagubă peste tot, căci cei ce caută pentru ei înșiși sunt orbiți de dorul puterii peste oameni și se zbat orbește, că n-au ei Dumnezeu de Care să se teamă pe pământ, și numai de ei țin seama, până ce se vor încăiera ei între ei, spre paguba și spre rușinea lor.
O, neam român, îți hărăzesc pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care să te înțelepțească de sus. Îți doresc cu tot cerul sfânt slava Mea cu tine, care lucrează în mijlocul tău pentru viața ta. Ți-aș da trezire mare, dar Mi-e milă. Voiesc să-ți dau mângâiere. Cum să fac să-ți dau? Voiesc să-ți dau vedere. Cum să fac? Vrăjmașii tăi și ai Mei stau gata să te culce sub picioarele lor. Mi-e tare milă de tine. Cum să fac să-ți dau salvare, cum să fac? Mă întreb cu cei din cer și Mă întreb cu tine, dar cum să fac cu tine ca să Mă auzi?
O, auzi glasul Domnului, neam român! Te strigă Domnul. Răspunde-I Lui! Amin, amin, amin.