Cu duh tămăduitor și cu dulce cuvânt de dor cobor la tine, poporul Meu cel credincios venirii Mele de azi, căci fără de credință în venirea Mea cuvânt în zilele acestea tu n-ai fi poporul Meu cel de azi al Meu. Mă întăresc în porți și cobor la tine cu multă tămăduire, tată, căci durerea Mea este și a ta, și trebuie să ne tămăduim unii pe alții, și trebuie să învățăm de la Tatăl aceasta, căci Tatăl M-a trimis la tine ca să-ți fac bine, iar Eu te trimit pe tine peste pământ cu tot cuvântul Meu ca să-l împarți spre tămăduirea multora, fiule, și am în tine fii ascultători, care Mă iau din cer și Mă așează pe pământ cuvânt când Eu vin ca să-l îndemn pe om spre Tatăl, căci Eu după învierea Mea dintre cei morți M-am dus iarăși la Tatăl ca să-i atrag pe toți cei credincioși la Tatăl prin tot ceea ce am împlinit și voi mai împlini peste pământ, spre tămăduirea neamurilor. Amin.
Vin cu sfinții la tine, poporul Meu. Am în coborârea Mea pe tămăduitorul Pantelimon, și te doresc pe tine ca pe sfinții Mei, fiule. O, cât de tămăduitor a fost acest ucenic al Meu, căci el tămăduia pe om din moartea necredinței prin tot ceea ce împlinea el prin credința și prin rugăciunea lui spre Mine pentru om. Ai grijă, poporul Meu, ai grijă, tată, să iubești ție tămăduirea cea din cer, căci cea de pe pământ tămăduire de boli este vremelnică și nu-l face pe om mai bun pentru Mine, ba, din contra, îl îndeamnă pe om la mai multă plăcere de viață pe pământ, căci omul își cumpără cu bani zile de trăit pe pământ, și nu se face mai bun pentru Mine cel ce face aceasta, ci doar se laudă cu vindecarea lui și cu bucuria sa de la ea, dar de Mine se bucură puțin, puțin de tot omul, căci ca să se bucure de Mine, el trebuie să petreacă cu Mine și pentru Mine mult de tot, căci altfel omul moare față de Mine, și se învață fără de Mine pe pământ cu viața lui.
Omul petrece cu omul pe pământ, căci așa este el învățat să facă, și altfel omul este trist. O, nu mai sunt oameni fericiți pe pământ, nu mai sunt! Cei mai fericiți între oameni sunt cei cărora le ajung Eu pentru ei. Cei cărora nu le ajunge Hristos, nimic nu le ajunge lor, și de aceea caută și tot caută omul cu pământul și cu tot ce e pe el, și de aceea omul este pământ și numai pământ, săracul de el, și și-a uitat omul obârșia. Vreau să strig din cer la om și dau să Mă audă omul, și vin cuvânt pe pământ și vin cu sfinții Mei, cu cei la care oamenii se roagă de ajutor și de tămăduire în durerile lor trupești și sufletești pe pământ.
O, ucenicule al Meu Pantelimon, e sărbătoare a ta în cer și pe pământ între cei cerești și între cei credincioși ai Mei pe pământ. Împarte tu dar de tămăduiri peste oameni în ziua ta de serbare, ca să fie ei cerești apoi pe pământ, așa cum tu ai fost când Eu te-am atins cu darul credinței sfinte și te-ai făcut mărturisitorul Meu peste cei necredincioși! Binecuvântată să-ți fie lucrarea cea de azi peste oameni și peste poporul Meu de azi. Amin.
– O, Doamne al sfinților Tăi cei plini de Tine și de tămăduirea cea de la Tine peste cei bineplăcuți Ție între oameni! O, se miră oamenii, se miră mulți din cei ce văd cuvântul Tău și al sfinților Tăi cum de este acest cuvânt peste pământ și de unde este el. Oamenilor le este greu să creadă din pricina minții lor și din pricina că au ales necredința, dar nu că nu ar putea să creadă ei în venirea Ta cuvânt pe pământ cu sfinții Tăi, cei vii ca și Tine, Doamne. Cei credincioși aleg credința în Tine și în sfinți, aceasta aleg ei de viață a lor și de petrecere a lor pe pământ cu Dumnezeu, iar cei necredincioși aleg necredința în Tine și în sfinții Tăi și aleg viața cu plăceri și alergarea lor după plăceri, după libertatea cea pentru tot ce este trecător pe pământ. Tu însă ai avut mereu, mereu pe pământ fii credincioși, și cu ei ai avut mereu stat pe pământ și mers peste oameni și lucru pentru necredința din oameni, și ai lucrat cu semne sau cu mânie din timp în timp ca să-l faci pe om să Te cunoască și să Te urmeze apoi, dar ei, bieții de ei, se împiedică unii pe alții, unii în alții și se iubesc unii pe alții spre căderea lor din Tine, Doamne, de parcă numai ei sunt între pământ și cer, iar Tu nu mai ești.
Voiesc să tămăduim de neînțelepciune pe oameni, căci neînțelepciunea lor vine de la lipsa de frica de Dumnezeu, Doamne. O, iată ce-Ți cer eu în rugăciunea mea de azi în mijlocul poporului Tău de azi: umple de frică de Dumnezeu pe toți oamenii, de la o margine a cerurilor până la celelalte margini, Doamne! E vremea să lucrezi cu trezire mare și să vadă toți oamenii că este Dumnezeu Stăpân al cerului și al pământului, și că nu omul este stăpânul. Cruță-i sub pavăza credinței sfinte pe toți cei credincioși lucrărilor Tale între cer și pământ și dă-le lor duh de mărturisire ca să lucreze ei de pe pământ, iar Tu din cer, Doamne. Să fie ca o înviere peste toți oamenii trezirea pe care le-o faci, că e târzie vremea, iar sfinții Tăi așteaptă slava Ta pe pământ ca plată a lor în cer și pe pământ, slavă după care ei au tânjit cu dor, căci Te-au iubit și Ți-au dorit slava înaintea oamenilor în toată vremea cerului și a pământului până azi și până mâine, Doamne.
Oamenii își cumpără zile cu bani. Se duc oamenii la doctor și le dau bani ca să le dea zile de trăit împotriva bolilor lor, cele trimise de la Tine pentru mântuirea lor, nu pentru vindecarea trupului lor și atât, căci oamenilor le trebuie vindecare de păcate, dar ei au nevoie de zile de trăit când se duc la doctori, nu de vindecare de păcate, nu de mântuire, Doamne. O, adu-le oamenilor trezirea și dorul de Tine, nu de ei, Doamne, căci vindecarea este o plată a omului credincios, o plată a lucrării sale pentru Tine și pentru ce ai Tu de lucrat și de așezat pe pământ în om, iar altă vindecare peste om nu vine de la Tine când omul o găsește, ci vine spre căderea mai mare a lui din viață. Să aibă oamenii peste ei grăirea mea cu Tine în cer în ziua aceasta, căci eu sunt tămăduitor de suflete și sunt sfântul Tău și am tămăduit suflete pe pământ, și morți am înviat ca să-i fac pe oameni să Te cunoască de Dumnezeu al celor credincioși și sfinți ai Tăi, Doamne, pe pământ. Amin.
Iar tu, popor al Domnului, ia de la Domnul, ia prin sfinții Săi tămăduitori, ia lucrarea de Duh Sfânt în tine, și cu ea să te tămăduiești de tine ca să fie numai Domnul aluatul tău, căci Domnul este din cer. Nimeni din fiii acestui popor să nu-l facă pe fratele său să râdă, ci să-l facă să privească spre tămăduirea cea din cer, căci Domnul este din cer. Grăirile dintre voi să aducă cerul pe pământ mereu, mereu, așa v-a învățat Domnul să trăiți la lucru și la stat, și Domnul va fi Cel minunat între voi. Căutați sănătate multă sufletului și Domnului în voi, căci El locuiește în locașe curățite pentru El și pentru statul Lui în ele, că este din cer Domnul. Iubirea să vă ardă după El, iar gândul la El să nu se stingă, iubiților, căci Domnul este din cer. Fiți cerul Domnului, fiți pe pământ ca cei din cer, căci în cei din cer locuiește Domnul de-a pururi. Sunt din cer cuvintele toate de peste voi, și hrană să vă fie ele vouă, căci omul nu trebuie numai cu pâine să se hrănească, ci mult să se hrănească din cer, căci cu cuvântul Său a făcut Domnul cerul și pământul și toate cele ce sunt și trăiesc. Așa să fiți și voi, și să fiți mereu rodul cuvântului Său de peste voi, plini de credință că se împlinește cuvântul Său. Nu fiți îndoielnici, nu faceți socoteală ca omul, căci omul este trecător, iar Domnul are viață veșnică. Fiți casa Lui, căci Domnul este veșnic. La fel și casa Lui să fie. Amin.
O, voi, cei ce vă lăsați spre necredință, căutați credința, nu necredința în acest cuvânt, care hrănește din cer un popor de mai bine de cincizeci de ani. O, nu câștigați nimic cu necredința, ci numai tulburare și deșertăciune câștigați, dar cu credința câștigați nădejde și pace și sprijin sufletelor voastre, și pe Domnul de Mântuitor al vostru, căci El S-a arătat, și iată, Cel ce S-a arătat vine iar, vine mereu, vine și va veni, și Scripturile se împlinesc cu El și întru El, și noi vedem venirea Lui și suntem în ea, și este plata noastră venirea Lui cu sfinții, și așa este plata celor credincioși, iar plata celor necredincioși va fi să vadă ei venirea Domnului cu sfinții și să se plângă pe ei că n-au crezut, că n-au iubit când era vremea iubirii pentru plata lor cea de apoi.
O, popor numit de Domnul al Său, ai grijă de viața ta, fiule de azi. Viața este înăuntrul omului. Învață de la învățător să-ți faci frumoasă casa și viața din ea, că mulți în tine sunt slabi cu viața, slabi cu înțelepciunea cea pentru viață, și aceasta se întâmplă pentru că omul stă mult de tot înăuntrul său și nu este primitor de oaspeți, primitor de învățătură multă și mereu peste el. E ca și la școală cum unii școlari învață și iau premiu mereu, iar alții stând în școală sunt slabi la învățătură și muți la grăirea cea pentru învățătură, iar cei ce nu grăiesc nu iau notă, nu iau plată, și e ca și la școală înțelepciunea și neînțelepciunea omului și plata pentru acestea. O, nu vă mirați de ce cad din învățătură și din bărcuța Domnului cei ce n-au voit să învețe și să rămână sub învățătura Lui. Cel ce se iubește pe sine este slab de tot pentru el însuși și pentru cei din jurul lui, și nu e bun la învățătură unul ca acela, chiar dacă se crede om cu înțelepciune în el. Înțelepciunea însă este aceea care îl face Dumnezeu pe om pe pământ, și aceasta este lucrarea pe care dă Domnul s-o așeze în om în vremea Lui cu voi, cei din urmă, căci El voiește să facă omul ca El, și de aceea Tatăl L-a trimis, ca oricine crede în El, să se facă și el fiu al lui Dumnezeu, precum Hristos este. Amin.
Eu, Doamne, tămăduire de suflet aduc peste poporul Tău de azi, căci când sufletul este sănătos și curat, tot trupul e sănătos și curat. Eu, Doamne, doresc tămăduirea Ta de dureri, căci ai dureri vechi și noi, și îi povățuiesc pe cei ce dau să se piardă, să caute ei să se întoarcă spre iubire mare, căci mila de ei îi pierde pe ei, că n-au iubit învățătura ca s-o împlinească pe ea pentru ei și să rămână ei în dragostea Ta. Învățătura se face naștere pentru cei ce stau la învățat, și ea nu este milă, ci este învățătură, fiindcă omul este greșit, și îi trebuie mereu înviere, mereu naștere, mereu, mereu, Doamne. Pace Ție, tămăduire Ție de la cei ce Te mângâie în durerile Tale de ieri și de azi, căci cei credincioși sunt mângâierea Ta mereu, mereu! Amin.
– Mă mângâi cu cei credincioși pe pământ. Eu, Domnul, cu cei credincioși M-am sprijinit pe pământ în toată vremea. M-am sprijinit cu Avraam, cu Isaac, cu Iacov, și apoi cu urmașii lor cei credincioși și am întocmit cu ei harta omului de la început și până la sfârșit, și așa lucrez până voi sfârși cu mântuirea celor credincioși. Fericiți, fericiți sunt cei credincioși, căci aceia au de la Mine în ei aluatul lor, și lucrează cu Mine cei credincioși, și numai aceia sunt cei credincioși. Amin.
Eu, Domnul, îți dau puteri proaspete pentru lucrul tău cu Mine la zidirea cea nouă în curțile Mele cu tine, popor de la izvor. O, lucrează, tată, cu sfinții și cu îngerii, și singur să nu lucrezi. Mă apropii mereu ca să-ți dau puteri, și tu vezi că-ți dau. O, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane, că iată, El îți dă puteri, și fiii tăi sunt cei ce se bizuie pe El. Amin.
Îndemnați-vă spre Duhul Sfânt, fiilor, și aduceți-L între voi în toată vremea, tată. El să vă fie putere și vindecare în neputințe, El să vă fie viața. Cu El am făcut Eu cerul și pământul și viața pentru toate și peste toate. O, nu uitați acest bun, fiilor.
Vine Domnul cu Duhul Sfânt la tine, Ierusalime! Vine Domnul cuvânt! Vino și tu cuvânt spre Domnul și pentru Domnul! Eu sunt cuvânt peste tine! Așa să fii și tu înaintea Mea, căci Eu stau mereu înaintea ta și te veghez și te umplu de viața Mea și-ți dau pe Duhul Sfânt de viață a ta, de mângâiere a ta, de multă multă mângâiere, poporul Meu. Așa să fii și tu pentru Domnul Dumnezeul tău. Amin, amin, amin.