Un picuț dau să Mă sprijin pe calea coborârii Mele, căci calea Mi-e tot mai strâmtă ca să vin și să-Mi îngrijesc poporul ca să-l am, și ca să-l chem pe om de la moarte la viață. „Cei fără de păcat” aruncă de peste tot în calea venirii Mele cu învățătură pe pământ acum, iar de pe pământ nimeni nu Mă ajută ca să vin și să-l trag pe om la Tatăl, căci duhul rău nu poate să înghită cărarea Mea spre om, nu Mi-o lasă în pace, nu poate să nu-Mi slăbească de sub lovituri lucrarea Mea de înnoire a lumii, ba se zbate în fel și chip să biruiască el, și nu Eu.
Sunt Domnul Iisus Hristos, poporul Meu, și mai întâi Mi-am spus durerea. Sunt Domnul, dar necredința din mijlocul tău în venirea Mea la tine e tot mai mare, tată, și ea îmi stă grea în calea Mea, și n-am cu cine să Mă ajut de pe pământ pentru calea Mea spre tine. Cobor la tine așa cum mai pot, și de mult, de mult cobor greu și tot mai greu. Mă ajut cu îngerii și cu sfinții, căci lor le este milă de Mine și de oameni, iar planul Meu e mare pentru salvarea făpturii, și e mare strâmtorare pe pământ și în mijlocul tău. Vin în mijlocul tău o clipă cu sărbătoarea apostolilor Mei cei de acum două mii de ani. Ei înțeleg adânc strâmtorarea Mea cea de azi pentru lucrul Meu peste pământ, căci ei au putut și mai greu sta înaintea oamenilor pentru ca să strige peste pământ chemarea omului la credință și la pocăință și la iertarea păcatelor, și apoi la luptă împotriva oricărei ispite care dădea să-i culce la pământ pe ei și pe cei credincioși, iar câteodată se ridicau unul împotriva altuia pentru tot felul de pricini și stări și așteptări și vederi, iar Eu îi scoteam mereu de sub orice greu dintre ei.
De câte ori vin la tine îmi ud cu lacrimi calea când vin, că nu vreau, tată, să te las să pieri de pe calea slavei cuvântului Meu, nu vreau așa, poporul Meu. O, nu mai găsesc putere în porți când vin, dar îmi pun puterea Mea ca să Mi le supun și ca să pot să intru la tine și ca să-ți dau ție putere să poți pentru Mine și pentru tine, că Eu pe pământ și din mijlocul tău n-am ajutor pentru venirea Mea la tine, n-am alinare pentru greul Meu cel greu, și am numai și numai piedici și numai pietre și numai împotrivire, numai îndoială, și apoi necredință, iar mila Mea de om îmi sfâșie puterea Mea dumnezeiască, fiindcă puterea Mea pe pământ atârnă de puterea omului cel purtător de Dumnezeu.
Coborârea Mea la tine Mi-e tot mai sfâșiată, poporul Meu, și fac sfat în taină cu sfinții Mei și cu Tatăl Meu, ca să pot cumva să merg și să nu stau din lucrarea venirii Mele, că n-am ucenici de ajutor sub greul Meu cu care apăs peste cărarea Mea de venire, și e necredință pentru coborârea Mea în mijlocul tău. Am spus pe vremea trâmbiței Mele Verginica, am spus poporului cel de atunci că Eu nu voi sta din trâmbițat după ce-Mi voi ridica la Mine instrumentul prin care grăiam peste popor. Am spus atunci că va veni o vreme că voi vorbi cu poporul Meu ce va să fie, și voi grăi cu el așa cum grăiește omul cu telefonul și nu-Mi voi lăsa poporul fără cuvânt de înviere peste el, fără lucrarea Mea, care Mă aduce iarăși de la Tatăl pe pământ ca să-Mi împlinesc sfârșitul trudei lui Dumnezeu pentru salvarea omului căzut din Dumnezeu, căci omul este slab de tot, iar Eu, Domnul, sunt Cel ce îl ajut pe el pe calea cea cu dușmanii de suflet ai omului. Iată, n-am sprijin pentru multul Meu lucru de acum, căci cei ce-Mi stau porți sunt tot mai firavi, tot mai loviți, tot mai învinuiți, și Eu lucrez puțin de tot față de câte așteaptă după Mine și după tine ca să fie lucrate, poporul Meu. Duhul cel potrivnic de pe pământ lucrează din ascuns cu putere și amenință calea venirii Mele, iar ucenici plini de tainele Mele nu pot să-Mi fac, că e strâmt de tot pentru Mine așternutul Meu. Nu mai pot vorbi cu cei ce-Mi stau porți, că voiesc să Mă feresc de lovituri, dar vorbesc cu tine prin porți, poporul Meu. O, dacă tu vrei să vorbești cu cineva de departe așa cum se vorbește azi pe pământ cu telefonul, poți, tată, să vorbești fără telefon? Eu știu de ce te întreb aceasta, dar tu nu știi de ce te întreb. O, nici Eu nu pot vorbi cu tine altfel, darămite tu, dar nu mai grăiesc cât Mă doare când necredința omului îmi umblă la lucrarea Mea de venire, lucrare întocmită de Mine ca să pot prin ea să vin și să grăiesc acum pe pământ așa cum scrie în Scripturi să grăiesc acum, căci dacă altfel aș grăi, n-ar mai fi după adevăr Dumnezeu acum întru venirea Sa, ci ar fi și acum așa cum știe omul pe pământ să facă și să spună apoi că Eu sunt Cel ce lucrez așa. Eu însă acum, în zilele cele din urmă, n-aș mai fi putut lucra coborârea Mea la om, decât așa cum lucrez acum, așa cum scrie în Scripturi să lucrez, iar Scripturile nu sunt citite și nu sunt înțelese de cei ce le citesc. O, nu mai pot să-Mi dau tainele Mele pe masă, și Mi le voi pecetlui tot mai mult între ucenici, și-i voi deosebi pe ei în taină, și va fi mare strâmtorare pentru Mine, fiindcă pe pământ e numai strâmtorare, și tot mai mult se întinde ea în calea Mea cea de azi.
O, ucenici iubiți ai Mei, e sărbătoarea voastră în cer, și pe pământul așternutului Meu de azi, pe care stau și Mă adun cu poporul Meu de azi ca să-Mi fie el martorul Meu cel de azi așa cum voi Mi-ați fost atunci. Ștergeți-vă lacrimile, tată. N-am cum să vă bucur în ziua voastră de sărbătoare între sfinți. Orice ucenic desăvârșit este ca învățătorul său, iar Eu sunt plâns și însuspinat în cer și pe pământ. O, plângeți cu cei ce plâng, tată! Plângeți cu Mine și cu cei ce gem și plâng în mijlocul poporului Meu, așteptând să pot Eu de la Tatăl tot ce mai am de lucrat ca să-Mi sfârșesc lucrarea și venirea, și apoi desăvârșită țara Mea și a sfinților Mei. Nu mai putem grăi așa cum am Eu grăirea, și voi grăi mult în taină, și voi grăi așa cum se mai poate de acum, dar îmi voi așeza la adăpost tainele Mele și toate lucrurile Mele, și voi lucra cu ucenici, așa cum am lucrat și pe vremea voastră pentru tainele Mele pe pământ, și așa cum ați lucrat și voi, căci omul poate ca omul și atât, iar Eu îmi găsesc cu greu ucenici cu credincioșie pentru tainele Mele atât de greu de purtat în vreme de strâmtorare ca să fie ele apoi așezate pe pământ, tată, și să-Mi împodobesc cu ele ziua venirii Mele, ziua slavei Domnului. O, nu putem mult să lucrăm acum, căci ceea ce are Dumnezeu de lucrat pe pământ atârnă de puterea omului cu care Mă sprijin, și cu mult mai mult de credința în tainele lui Dumnezeu a celor credincioși. Grăim însă în ziua aceasta, și cu strâmtorare grăim, de vreme ce nu mai găsesc putere în porți. Pace vouă pentru cuvântul pe care îl așezați lângă al Meu în ziua aceasta de sărbătoare pentru voi în mijlocul poporului Meu. Amin.
– O, Fiule al Tatălui, învățătorule Doamne! N-a priceput nimeni nici atunci nici acum de ce spuneai Tu peste noi și de ce și noi spuneam când spuneam peste ai Tăi: „Pace vouă!”. Numai în vreme de zbucium greu, numai când totul pare strivit pentru lucrul Tău cu omul, numai atunci se naște din ființa Ta acest cuvânt peste ucenicii Tăi, și ferice de cei ce sunt ucenici, căci numai aceia pot înțelege de unde se naște acest dulce și plin de putere cuvânt al gurii Tale peste cei încercați și zbuciumați de ispite și de strâmtorări pe calea Ta spre om. Pe vremea Ta cu noi, pe vremea noastră cea de după ducerea Ta iarăși în Tatăl era și mai greu ca azi. Nu încăpeam în inimile oamenilor, și toți se sminteau întru noi, și se sminteau și cei credincioși, și se sminteau și dintre ucenici, iar noi eram slabi, dar Tu erai puterea cea din noi și Te întăreai în noi pentru numele Tău, pe care noi îl purtam între oameni, și săvârșeai prin noi semne din vreme în vreme, și numai așa îți mai făceai loc cu noi între oameni. O, și cât eram de primejduiți de peste tot, și puțini de tot erau între oameni care să primească tainele Tale cu noi tainele cele de nepătruns, Doamne, și care se primesc cu credința cea neîndoielnică, și altfel nu! Era greu pentru noi, era greu de tot între noi și noi, ca și acum între cei de azi popor al Tău, căci cuvântul pe care l-ai spus Tu: «Fericiți cei ce nu se smintesc întru Mine», acest cuvânt rostit de Tine nu are rod pentru el pe pământ, că pe pământ e diavolul cel plin de ispite pentru om. Cel ce citește în Scripturi vede strâmtorarea cea de atunci. Cel ce citește calea sfinților Tăi de atunci și de apoi vede cât de greu se mergea și se lucra pentru ucenici și pentru cei ce se făceau ucenici pentru ucenici, căci tainele Tale au fost și sunt numai între ucenici ținute, numai între cei ce mult se înduhovnicesc prin credința lor cea prin multe strâmtorări pe pământ.
O, ce greu ești Tu lovit în porți, Doamne, căci lucrarea Ta e lovită, și nu cei ce stau porți ca să vii! Nu mai poți grăi pe de-a dreptul, decât în taină, Doamne, căci vrăjmașul stă și se uită ca să vadă și ca să audă și ca să știe ce grăiești Tu peste cei de azi ai Tăi. Pe vremea Ta cea de dinaintea lor, când Tu grăiai prin trâmbița Ta, spuneai poporului cel credincios că va veni vreme de mare strâmtorare când nu se va mai putea vorbi decât prin scris cuvântul Tău, și apoi scrisul va fi dat pe foc, și focul să-l tăinuiască pe el, căci omul este vrăjmaș omului chiar pe calea Ta cu el.
O, popor îngrijit de Dumnezeu în vreme de mare strâmtorare! Lasă-te, fiule credincios cu multul, ușor la înțelegere și mult iubitor, căci are Domnul nevoie de ucenici tainici din mijlocul tău pentru lucrarea Sa cea grea și pentru lucrurile Lui. Păstrează-te credincios și nu te sminti întru greaua și cu strâmtorare lucrată lucrarea Domnului cu tine, căci unde este puțină credință pentru tainele Domnului, ele nu se pot așeza, ele nu pot lucra, căci ele nu se tocmesc cu omul, și nu se tocmește pentru ele, ci ele stau și așteaptă după ucenici cu credincioșie pentru Dumnezeu. O, cât de greu era și pentru noi! Nu găseam ucenici pentru tainele cerești ca să nu fie ele strivite de om pe pământ, ca să nu se ridice vrăjmași asupra tainelor lui Dumnezeu și să le strivească. Are Domnul nevoie de ucenici tainici, de fii cu credincioșie între voi, căci ați înțeles puțin pe cele ce sunt de lucrat pentru cer pe pământ, și pentru pământ în cer. Fiți măcar cuminți și încredințați în Domnul, Cel ce lucrează pentru voi așa cum mai poate El azi, fiilor, căci s-a sculat cu mare război de la mijloc duhul cel potrivnic și lovește cu batjocură mersul Domnului cu voi. Dați-I Domnului putere la cârmă în vreme de strâmtorare, căci vai cetății fără văzător peste ea! Stați cu tot cuvântul Lui pe masă între voi, scoateți-l din carte și vedeți în el că s-a spus prin el la vreme tot ce este și ce se lucrează bine sau rău asupra lucrării de cuvânt a Domnului pe pământ. îndemnați-i spre încurajare pe cei căzuți în dureri și în suspin și fără de sprijin între voi și îndemnați-i să vă arate din cele tainice ale Domnului cu ei, și vedeți în toate cuvintele Domnului și în toate tainele Lui nearătate și ascunse în cuvânt, vedeți greul cel de azi, și care a lucrat pe ascuns ca să șubrezească tot mai mult mersul Domnului. Fiți credincioși cuvântului Său de ieri și de azi! Fiți tari pentru duhul credincioșiei, ca să aibă Domnul cum să Se sprijine între voi, că vremea e cu cernere mare, și până la capăt va fi greu, așa cum a fost și pentru noi. Nici noi nu găseam ucenici cu credincioșie pentru tainele Domnului, pentru lucrurile Domnului în vremi grele, căci cei ce veneau pe calea cea cu ispite veneau să le fie lor bine, veneau să aibă ranguri și daruri, și nu dureri și încercări și lovituri prin strâmtorări fel de fel, și puțini de tot își puneau viața și cinstea pentru Dumnezeu cu credincioșie, căci omul este slab și se teme și își ocrotește viața sa și are nevoie de nume bun pe pământ, dar cei ce se aleg pentru Domnul se dau spre dispreț și se bagă sub vină, și așa stau ei pentru tainele Domnului, care sunt mai presus de cei ce le poartă pe ele. O, cât de greu era și pentru noi! Era dezbinare adesea între ucenici, iar Evanghelia Domnului mergea cu trudă înainte și mergea din greu. Fiți Domnului sprijin pe cât puteți! Fiți poporul Lui cel credincios Lui și tainelor Lui, căci vremea voastră e cu mare strâmtorare pentru tainele și pentru lucrurile Domnului. Pace vouă! Ca și Domnul vă spunem și noi în vreme de strâmtorare. Amin.
Pace Ție, Bunule învățător, căci suspini înlăcrimat în mijlocul poporului Tău și așa mergi, și așa mergi mereu, mereu! O, Doamne, nu vei plânge singur nici pe pământ, nici în cer. Plângem cu cei ce plâng, așa cum am venit azi să grăim în mijlocul poporului Tău. Amin.
– Eu, Domnul, însemnez pe cei ce plâng sub strâmtorări, și voi adăuga sub sarcina Mea de azi ajutor pentru ea din mijlocul poporului Meu, căci pentru Mine nu este ajutor de la mijloc, poporul Meu, iar Eu, tată, aștept să pot din tine tot ce am să lucrez peste pământ în zilele acestea. Nu mai pot grăi decât în taină pentru tainele Mele. Iar pentru duhul învățăturii peste cei ce vin să se facă fii ai lui Dumnezeu prin credința lor în Mine, voi grăi mult peste aceia și le voi da puterea credinței și faptele ei, care îi vor vădi pe ei. Amin.
Nu pot să nu Mă apropii cu un picuț de duh întăritor peste cei ce-Mi stau porți ca să vin. Necredința din părți îmi slăbește intrarea Mea la popor cu cuvântul Meu cel lucrător și Mă face să Mă rușinez, să Mă strâng și să Mă tăinuiesc între ucenici, între cei de o iubire și milă cu Mine. „Cei fără de păcat” nu pot să Mă primească așa cum vin, ba iau și dau cu pietre în venirea Mea cea grea și fără de sprijin pentru durerile ei, căci venirea Mea e cu durere, și nu este duhul mângâierii pentru ea în cei pe care i-am tot dorit să-Mi fie milostivi pentru mersul Meu cel greu cu care vin după om ca să-l duc iarăși pe om la Tatăl, precum este scris.
Eu, copii din porți, am spus, și iarăși spun că fericiți sunt cei ce știu să vă citească pe voi, dar prea puțini, prea puțini sunt, tată, aceștia. O, dați-vă Mie cu toate câte voi purtați pe fața voastră în vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt veacurile și nici nu va mai fi, iar aceasta ce am spus atunci și acum prin Scripturi nu poate omul să înțeleagă cum vine și cum este adevărul cuvântului acesta. Voi grăi mai mult în taină cu voi și cu cei ce stau cu voi sub greu, și cu cei ce poartă cu voi tainele Mele pentru toate lucrurile Mele de azi, căci în război își fac tranșee cei ce biruiesc, și așa este și cu tainele Duhului Sfânt. Vă voi povățui, tată, căci trebuie să adăpostim tot ce este de adăpostit, căci greu se lovesc în față lucrările Mele de acum, și multă răzbunare poartă acum duhul potrivnic Mie și vouă pentru mersul Meu pe mai departe cu calea Mea spre om. O, ștergeți-vă fața și lacrima! Voi grăi Eu, căci voi nu mai puteți grăi, că este necredință, tată. Fiți umiliți! Intrați sub vină fără să deschideți gura! Supuneți-vă sub orice fel de lovituri și dureri și încercări, și pecetluiți între Mine și voi, și între voi și ucenici purtarea tainelor Mele și grija de ele, tată. Sunteți fără de mângâiere din părți, sunteți neajutorați, iar peste aceasta sunteți și loviți, sunteți și disprețuiți. Eu sunt Cel ce vă cuprind în brațe și vă încălzesc ca să vă întăresc și ca să nu-Mi lăsați poporul fără sprijin, tată. Nu vă temeți de marea strâmtorare în care stați! V-a slăbit puterea și curajul! O, nu așa, tată. Eu voi avea grijă să vă întăresc, și voi întări pe mai departe pentru voi ucenici și ucenițe, căci tot așa lucram și Eu, și tot așa Mă întăream și Eu pe pământ din loc în loc, din timp în timp, și-Mi lăsam mărturia lucrului Meu și Mă sprijineam cu cei credincioși, și unii pe alții ne dădeam Tatălui, și așa puteam prin greu și prin multul întuneric al minții omului, al necredinței omului, și eram învinuit că petrec cu cei nevrednici pe pământ la masa tainelor Mele, dar Eu îmi pregăteam din ei ucenici ai puterii mărturisirii cea pentru Mine, tată. Pace vouă! Nu Mă lăsați, nu Mă lăsați, tată! Pregătiți-vă ucenici pentru lucrările Mele și pentru voi. Când văd că abia mai mergeți, Eu vă dau mers, căci pot Eu atunci când vă este greu, pot Eu când voi nu mai puteți. O, nu Mă lăsați! Eu trebuie să pot tot ce am să pot de la Tatăl pe pământ în zilele acestea și trebuie să pot cu voi. Fiți plini de umilință în voi și în afara voastră. Ascundeți-vă suspinul și fiți umiliți, căci duhul umilit din voi M-a făcut și Mă face tare pe Mine, tată. Când omul se arată tare, atunci el este slab, și de aceea se arată tare, iar apostolul Meu a spus ceea ce Eu spun acum, sfârșind așa cuvântul Meu din ziua aceasta: «Eu când sunt slab, atunci sunt tare». Amin, amin, amin.