Cuvântul Meu este izvor vindecător ca și cuvântul sfinților Mei cu care Mă slăvesc întru venirea Mea. La toți cei de pe pământ care se întreabă de vorbirea sfinților Mei și a celor pentru care se aduce rugăciune de pe pământ, Eu, Domnul, le spun acestora că se împlinesc Scripturile Mele cele de acum două mii de ani prin care am spus că aud cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu și înviază cuvântul lor și mărturisește; și le mai spun că este scris în Scripturi că «Domnul vine cu zecile de mii de sfinți ai Săi». Amin.
Mă fac cale tămăduitoare de la cer la pământ și de la pământ la cer, că voiesc să vindec cerul și pământul de așteptarea lor cea de șapte mii de ani, și voiesc să-l vindec pe omul cel de la sfârșit de timp omenesc pe pământ. Voiesc să-l vindec pe om de el însuși și să Mă așez Eu în el cu împărăția Mea, că nu poate omul să fie slujitor la doi stăpâni, și lui și Mie. Trupul stă mereu împotriva duhului atunci când Eu nu sălășluiesc în duhul omului, dar Eu voiesc să poată omul să Mă lase să-Mi fac casă în el și să vin în el și să cinez cu el și să Mă arăt lui ca să-l ajut să fie înțelept al cerului, iar din cerul lui să strălucească Domnul întru a Sa venire pe pământ. Amin.
O, mamă a Mea, tu ești stăpâna sărbătorii de azi, și ai darul tămăduirii pentru cei ce au nevoie de doctor, pentru cei ce se umilesc ca să Mă lase pe Mine să-Mi fac în ei împărăția Mea, mamă. Amin.
– O, dulce Fiul meu, le dăm înțelepciune la cei ce sunt poporul Tău și le spunem că dacă împărăția cerurilor este în ei, ea trebuie să se vadă bine, că nu altceva este împărăția cerurilor pe pământ. Ea nu poate fi văzută decât din om când ea este în om. Când omul se dă Domnului împărăție, el se face palat al Domnului, iar prin ușile și ferestrele lui, iese Domnul și Se face lumină a lumii și Se face mângâiere, și stă Domnul la masă cu sfinții Săi atunci când omul se lasă sălaș al împărăției lui Dumnezeu.
O, popor al venirii Fiului meu! Eu Îi sunt Lui mamă. El nu mi-a adus dureri, căci fiii sunt mângâiere, și nu sunt altfel cei ce sunt fii. O, cât de mult mi-e dor de om vindecat de sine ca să-l ajut să se lase sălaș al slavei Fiului meu între oameni! E dureros când unii vor, și alții nu vor cu strălucirea împărăției cerurilor în ei, dar eu sunt vindecătoare și sunt mamă a Fiului lui Dumnezeu. Fiul meu este blând și smerit cu inima și așa voiește El să fie în fiii cuvântului Său, căci El Și-a făcut popor, și îl învață pe drumul nestricăciunii pe poporul Lui. Eu voiesc să vindec de supărare pe tot fiul care s-a lăsat spre împlinirea cea pentru împărăția cerurilor în el. Iubirea îl vindecă pe om de păcat, îl vindecă de el însuși pe om, și Îl vindecă pe Dumnezeu, iar iubirea este la Dumnezeu. Cel ce voiește să fie asemenea Fiului meu, acela este cel ce se lasă vindecat de sine și împodobit înăuntru și în afara sa cu Fiul meu. Iubirea Lui de Fiu al Tatălui și al meu, ea este cea care îl vindecă pe om de păcat, de el însuși îl vindecă pe om, căci Fiul meu în om este așa cum este El în cele cerești, căci cine are iubirea Tatălui, este cel ce are umilința slavei acestei iubiri. Iubirea are umilință, fiilor, și cu ea vindecă în jurul ei.
O, popor al venirii Fiului meu, ia învățătură de iubire de pe masa Lui. Ia de pe crucea Lui puterea iubirii Lui de pe cruce, căci iubirea Lui pentru om nu I-a putut-o răstigni omul, ci, din contra, s-a așezat cu ea înaintea omului plină de slava crucii, plânsă sub slava suferinței care plânge în Dumnezeu după om. Numai cel ce nu-L iubește pe Domnul în el și în afara lui, numai acela nu știe fața și puterea iubirii cea din Fiul meu izvorâtă și adusă în dar omului ca împărăție a lui Dumnezeu în om. Cel ce nu seamănă cu Fiul meu și cu iubirea Lui, acela nu se face casă a Fiului meu și nu-L tămăduiește pe Domnul de durerea Lui cea fără de casă pe pământ.
O, popor hrănit cu Fiul meu! Slava iubirii Lui este tot ce-ți doresc eu ca tămăduitoare ce sunt peste om. Să se vindece de nepăsare cel ce voiește să fie fiu al Tatălui, căci Fiul meu îi voiește pe toți aduși la Tatăl, și pe Tatăl adus la ei. Amin.
O, Fiule blând și smerit înaintea omului! Le dau lor povață pentru tot omul. Le dau iubire vindecătoare și le spun că între frate și frate trebuie să fie Dumnezeu Iisus Hristos, Fiul meu.
O, vorbește de Domnul pe cale, fiule al Fiului meu, iar El Se va arăta ție și îți va tâlcui Scripturile venirii Lui. Iubește viața Lui, și grăiește-o între frate și frate, căci foamea vine mâncând, dar dacă stai nemâncat, nu-ți mai cere nici duhul, nici sufletul, și e păcat să stai fără Domnul pe cale, fără statul Lui cu tine și între frate și frate. Fă foc, fă cu Domnul și te vindecă la focul Lui de toată răceala, și stai cald apoi, că e frig pe pământ, e frig fără iubire și fără focul ei cel viu. Nestins să fie focul iubirii între frate și frate, căci Domnul este foc mistuitor precum este iubirea Lui în cei ce o poartă pe ea. Amin.
Eu, Fiule, sunt mama lor pentru că sunt mama Ta. Le-am dat alifie, le-am dat de hăinuță focul iubirii Tale, foc mistuitor între frate și frate, ca să fie peste ei vindecare de frigul de pe pământ și să fii Tu Stăpânul vieții și al iubirii lor, Fiule al iubirii care vine după om. Amin.
– După ei și la ei vin, mamă, că vreau să stau în ei și între ei iubire precum am stat între Luca și Cleopa pe drum de Emaus iubind cuvântul lor cel despre Mine și iubindu-i cu cuvântul Meu cel de peste ei până ce M-am lăsat văzut de ei ca să le dau bucurie deplină, mamă, și să le fiu lor vindecare și alinare. Amin.
O, fiilor, lăsați-vă după cei ce iubesc mult între voi. Cei ce iubesc mult, sunt cei ce nu pot sta fără Mine între frate și frate și sunt cei ce stau cu Mine în ei și nu cu ei. Nu este altă vindecare de durere, nu este, iar Mie Îmi este dor să fiu vindecător și să Mă arăt apoi la cei ce Mă poartă în ei cu chipul și asemănarea Mea.
O, poporul Meu, să nu-L superi pe Dumnezeu. Să nu-l îndurerezi pe cel în care iubește și trăiește Dumnezeu cu fața Lui slăvită și cu iubirea Lui cea de sus. Cel ce iubește ca Domnul, acela este cel mai mare învățat și cel mai mare învățător de la care ia învățătură cei ce iubesc să învețe. Iar Eu, Domnul, dau vindecare peste neputințele voastre, fiilor, și unii pe alții să ne vindecăm de dureri și să fim casa păcii, căci pacea este puterea care Îi face Domnului casă în om, și ea vindecă cu taina ei pe cei adânc îndurerați după Dumnezeu pe pământ. Amin, amin, amin.