Mila Mea de Fiu al Tatălui ceresc, aduce sub supunere porțile cuvântului Meu ca să cobor în carte și să grăiesc pe pământ. Amin.
O, poporul Meu, te-am făcut poporul Meu pentru ca să grăiesc cu tine pe pământ, iar cel ce crede cuvântul coborârii Mele, acela este cel ce nu iese din cuvântul Meu, precum Eu nu am ieșit din cuvântul Tatălui nici înainte de vecii, nici după ce am făcut cerul și pământul și pe om, nici după ce M-am întrupat Om din Fecioară și nici după ce M-am înălțat iarăși la Tatăl, și iată, Cuvântul Tatălui sunt. Amin, amin, amin.
Așa trebuie să fii și tu, trebuie să fii cuvântul Meu, poporul Meu, și să nu ieși din el, ca să-Mi fii cu mare grijă fiu, cu mare grijă, căci cine este fiu, aceasta face, și nu poate să facă altceva cel ce este fiu. Tatăl Meu M-a purtat pe îngeri, căci I-am fost Fiu supus, și nimic n-am făcut de la Mine Însumi, ci am fost cuminte, și îngerii M-au iubit și M-au purtat și M-au vestit, căci am iubit numai cuvântul Tatălui și I-am fost cuvânt, și așa M-a slăvit Tatăl.
O, poporul Meu, așteaptă îngerii să te slăvească Domnul așa cum M-a slăvit pe Mine Tatăl, căci Eu am fost Cuvântul Lui. O, dacă ești supus lui Dumnezeu, fă-te cuvântul Lui, împlinește tot cuvântul Lui, dar pentru aceasta îți trebuie iubire, iar ea se naște din credința în cuvântul Meu și din temerea de Dumnezeu, poporul Meu. Temerea de Dumnezeu este îngerul care-l ține treaz pe om, aprins pe om, iar cine nu o are pe ea, nu are nici dor și nici iubire pentru Dumnezeu, ci este gol de viață unul ca acela și se împarte în jur cu golul din el, cu lipsa lui Dumnezeu din el, și acela este ca o boală în trupul bisericii lui Hristos, ca o suferință pentru cei din preajma lui.
O, poporul Meu, cel ce este fiu, aduce folos tatălui său. M-am strecurat în sfatul tău și am spus că orice cioban de oi are folos de la oile sale pe care le scoate la pășune păzindu-le de furi și de lupi, iar ele, pentru îngrijire și pentru hrană verde de la Dumnezeu, aduc rod de lapte și de lână și de miei, și aud și ascultă glasul păstorului și merg după el cu blândețe și cu iubire și se poartă după fluierul lui, poporul Meu.
Eu sunt Păstorul Cel bun, căci viața Mea ți-o dau, ca să fii copil al Tatălui, prin Fiul Său, Care te paște ca să aduci rod, și să mănânce Domnul din rodul tău, căci El este Păstorul tău, poporul Meu. Eu pe oile pe care trebuia să le aduc la Tatăl ca rod le-am îmbiat spre mângâierea cerului și le-am arătat staulul Meu, așa cum a făcut cu tine mila Mea de Păstor, poporul Meu. Îți amintesc de orbul cel din naștere orb, căci el Mi-a adus rod mărturisirea lui despre Mine după ce l-am vindecat, după ce i-am făcut din tină ochi și i-am pus la locul lor ca să vadă cu ei pe Dumnezeu. El pe Mine M-a văzut întâi, căci credința este mai văzătoare decât ochii, iar Eu M-am mărit întru el, și apoi el M-a primit ca pe Mesia, Cel ce este Fiul Tatălui, căci am venit pe pământ să săvârșesc lucrările Tatălui. Amin.
Le-am spus ucenicilor Mei că orbul din naștere s-a născut așa pentru ca să săvârșesc Eu în el lucrarea Tatălui Meu și să-L slăvesc pe Tatăl pe pământ. O, poporul Meu, nu grăiesc cu tine lucruri mai presus decât cele ce sunt scrise să fie, ci grăiesc pentru că Mi-e tare drag și Mi-e tare dor să grăiesc cu omul și nu să stau tăcut. Dar iată, pe pământ Dumnezeu grăiește cuvintele Sale, iar omul, pe ale sale, și nu știe omul să grăiască și cu Dumnezeu, ci știe numai cu omul și numai ca omul să grăiască. Cel ce crede în Mine, acela nu mai grăiește ca omul, și grăiește ca Dumnezeu, pentru că este cuprins de Dumnezeu. M-am mângâiat mult de tot de la cel orb din naștere după ce l-am vindecat, căci el a grăit cu Mine în chip mângâios și credincios și frumos, ca unul care atât de ușor M-a cunoscut. M-am mângâiat apoi că M-a mărturisit cu putere, căci celor ce îl ispiteau cu privire la vindecarea lui, le-a spus că Eu sunt de la Dumnezeu și că ei nu știu de unde sunt Eu, Cel ce i-am adus lui vindecare mai presus de fire, minune care a stârnit împotriviri.
O, Mi-e tare dor și mereu Mi-e dor să stau de vorbă cu omul și să pot săvârși în el lucrările Tatălui Meu, spre credința în Dumnezeu a multora, spre mângâierea lui Dumnezeu, poporul Meu. O, minunea cea mai mare nu a fost vindecarea ochilor orbului, ci a fost credința lui în Mine și, de la ea, mărturisirea lui despre Mine înaintea mai-marilor lui Israel. Mare mângâiere Mi-a dat acesta atunci! Frumos le-a mai spus despre Mine la cei ce le era atât de greu să-și părăsească trufia vieții, care îi împiedica să vadă pe Dumnezeu, Cel ce S-a lăsat cunoscut în chip atât de tainic, atât de minunat!
Iată, nimic nu-i mai mișcă omului inima spre credință în Dumnezeu, spre temerea de Dumnezeu, ca apoi să prindă dor, și iubire cu dor în ea pentru Mine, Cel ce plâng după om. Mă doare că nu pot să-Mi săvârșesc peste om lucrările Tatălui așa cum am lucrat peste cel orb cu ochii trupului, suferință care i-a deschis ochii duhului ca să-L creadă pe Dumnezeu, Care grăia cu el să-i dea vindecare, să săvârșească în el lucrările Tatălui.
O, ce durere Mi-a făcut duhul lumii, care a omorât în om temerea de Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu, mila de Dumnezeu! O, ce orb este omul, poporul Meu! Nu-i este omului milă de el, dară de Dumnezeu! Pentru el însuși omul Îl omoară pe Dumnezeu. O, nu mai are omul vindecare peste orbirea lui! Nu-L cunoaște omul pe Dumnezeu, Cel ce-l vindecă de orbire pe om! Cine nu-L cunoaște pe Dumnezeu, nu poate să creadă în El și nu poate să-L vadă dacă nu-L cunoaște, căci omul are mintea lui, și este orb cu mintea și nu-L vede pe Dumnezeu pe nicăieri, și umblă în întuneric omul.
Mă mângâi de jale dacă am cui să-i spun jalea Mea cea de la om. Am fost smerit și blând cu inima, și Mă ascundeam de semeție și lucram în taină slava lucrărilor Tatălui Meu, căci cel adevărat se teme de mărirea cea de la om, care este diavol și îi pierde omului viața.
O, poporul Meu, ce mare așteptare este în cer! Ce mult așteaptă sfinții serbările lor! Mi-a fost milă de cei din cer, de împărații Constantin și Elena. Au așteptat cu dor ziua lor de serbare și au rămas cu suspin că n-au avut intrare în cartea Mea cu voi, pentru sărbătoarea lor. O, tare zdrobiți sunteți, copii din porți! O, n-am cu ce să vă mângâi de pe pământ ca să puteți voi pentru Dumnezeu de fiecare dată când așteaptă cerul de sfinți să vină cu Mine în cartea Mea cu voi. O, fiilor copii, greu s-a făcut drumul Meu spre voi! Sunteți numai sub greu, numai sub jale. O, sunt cu cerul pe pământ și nu pot să vă mângâi. Vremea este grea și răutăcioasă cu voi, iar durerile sunt mari, și greu mai lucrăm pentru cer, și greu mai putem înainta ca să dăm viață și pază și minte și veghe și dor și mereu iubire lui Israel.
O, când Mi-am făcut loc să vin la voi cu samarineanca și cu sărbătoarea ei de înger al fântânii întâlnirii, M-am întrebat cu tine, poporul Meu, și am spus: «Cum să fac să dau omului minte, și nu să-i deschid mintea lui, ca să nu Mă pedepsească omul cu ea, ca să nu Mă învinuiască pentru el însuși omul?».
I-am mângâiat pe împărații creștini, Constantin și Elena, și M-au mângâiat și ei cu durerea lor ca și a Mea, și am suspinat, și cu suspin Ne-am mângâiat. O, cum să fac să pot întări venirea Mea la voi când dau să vin, poporul Meu? O, cum să mai fac, oare?
Eu te rog, poporul Meu, nu iubi viața ta, ci iubește viața Mea și ai grijă de ea și adu-Mi rod așa cum aduce oița mulțumindu-i celui ce o poartă pe ea spre pășune. Ea mănâncă de la Dumnezeu, și nu ca omul mănâncă. Ea mănâncă blând și smerit și cu ascultare, și apoi aduce rod, aduce mulțumire celui ce o poartă pe pășune.
Mi-e jalea mângâiată când pot să grăiesc. Cel durut pentru Dumnezeu grăiește și nu tace, căci vai celui ce tace, și despre care scrie în Scripturi că va plăti aceasta. Voi însă lăsați-vă așa cum vă dau Eu să grăiți, copii din porți, și cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește acela, iar cine vă îndurerează, pe Mine nu Mă primește, pe Mine Mă zdrobește. O, mângâiați-vă cu durerea, că vremea e cu durere, copii duruți ca Dumnezeu, copii miloși ca Dumnezeu și nu ca omul. Eu am vindecări pentru om prin voi, dar cel ce se crede sănătos nu primește de la voi, și vă dovedește pe voi bolnavi atunci când nu primește vindecarea. Eu însă Mă mângâi când grăiesc în mijlocul poporului Meu, și l-aș vrea pe el cu rod mult înaintea Tatălui, Care ne dă din Duhul Lui Cel Sfânt cea mai dulce viață, și ne dă ochi buni ca să vedem și să pricepem slava Lui cea fără de sfârșit pe pământ.
O, poporul Meu, nu mai fă nimic pe pământ mai mult decât mângâiere și putere pentru Mine, ca să te pot hrăni din Duhul Tatălui, fiule. Nu-ți lucra ție mai mult decât lui Dumnezeu, că e greu și tot mai greu pe pământ, iar Eu mereu te-am învățat să-L iubești pe Dumnezeu pe pământ. Deschide gurița frate către frate și învață-te din zi în zi mai mult să-L bucuri pe Dumnezeu, că pe pământ e mânie mare peste oameni, iar Eu am pus tot cerul în lucru ca să te ocrotesc. Dar tu și mai mult să lucrezi la această lucrare, ca să te poată cerul ocroti, poporul Meu, căci la Domnul numai cei ascultători au trecere, iar tu să nu uiți că Eu ți-am spus și ți-am tot amintit aceasta, fiule.
Cel ce plânge pentru Mine și cu Mine, acela este ocrotit de plânsul cel pentru el, și este mare la Dumnezeu cel ce poate să lucreze această milă pentru Dumnezeu. Cel ce plânge pentru Mine și cu Mine, acela nu moare niciodată, căci este doctorie pentru Dumnezeu unul ca acela, și Domnul îi dă milă pentru veci de veci.
O, poporul Meu, nu cumva să nu Mă auzi sau să nu Mă vezi. Stai sub scutul ascultării, dă lumea din jurul tău, că pe pământ e mare mânie peste lume, fiindcă lumea nu-și mai strânge altceva la Dumnezeu decât numai mânie, și nimeni nu primește de la Dumnezeu decât ceea ce-și strânge.
Poporul Meu, Mi-e milă de țara Mea și a ta, că România e sub biciul mâniei pe care și-a strâns-o deasupra creștetului ei. Stai sub scutul ascultării ca să pot să Mă las cunoscut la cei care pot să Mă vadă și să Mă cunoască, poporul Meu. O, dă-Mi putere să vin, și veghează ca să vin, că nu mai e pe pământ ocrotire, ci e numai durere, fiule. Și te rog, poporul Meu, învață-te să fii cuvânt, și să te văd așa, și să ajungă la Mine mărturisire despre tine prin cei ce mărturisesc la Mine despre tine, prin cei ce mărturisesc de la Mine peste tine, căci Eu sunt adevărul, și tu să iubești adevărul Meu, să-L iubești pe Dumnezeu, poporul Meu.
O, nu sta fără mângâierea cea de la Mine, fiule. Nu sta fără dor de viața Mea în viața ta. Nu sta fără călăuză peste viața ta, că Eu nu te pot avea din mâna ta, fiindcă una este orânduiala cea pusă de Tatăl și nu se poate ca omul, nu se poate așa la Dumnezeu, ci se poate ca Dumnezeu. Amin.
Ai grijă de viața Mea, poporul Meu, și așa vei vedea, și așa vei avea viață. Ai grijă să fii ca Dumnezeu, căci cerul și pământul sunt ale lui Dumnezeu. O, uită-te la Mine, poporul Meu. Ai grijă să fii ca Dumnezeu, căci Domnul plânge în cer și pe pământ, plânge căutând după om, umblând după om, cu duh de viață în brațe, ca să-l facă pe om să iubească viața lui Dumnezeu și nu viața sa. Amin, amin, amin.