Pace și liniște și odihnă sufletelor și duhurilor și trupurilor voastre, că dacă Eu, Domnul, nu v-aș da, voi nu ați avea, dar Eu am mereu grijă de voi, numai să aveți și voi de Mine, copii ai poporului Meu. Amin.
Cobor cu zi de sărbătoare în cuvânt și aducem slavă, cinste și închinăciune crucii care M-a purtat spre înviere, fiilor, căci suferința este slava omului, fiindcă ea îl ocrotește în Dumnezeu până ce Domnul îi dă lui cununa ei. Amin.
L-aș învăța pe om învățându-vă pe voi, că altfel nu-l pot învăța, fiindcă greu mai vine omul la fântâna învățăturii, care este una, și al cărei izvor este Dumnezeu, și este viața, fiilor. Viață înseamnă lumină, și de aceea am spus Eu ucenicilor Mei: «Umblați în lumină câtă vreme este lumina cu voi, căci Eu sunt Lumina lumii». Le-am spus să lucreze câtă vreme este ziuă, că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Noaptea este necredința care-L împiedică pe Dumnezeu și pe omul lui Dumnezeu să lucreze, iar Eu, cât am stat între oameni pe pământ, am fost Lumină a lumii și am spus: «Câtă vreme sunt în lume, Lumină a lumii sunt».
L-aș învăța pe om să caute să înțeleagă taina lui Dumnezeu și să caute el să fie de sprijin Mie, așa cum au fost ucenicii Mei, care erau curați, în afară de Iuda, prin care Eu i-am arătat omului ce înseamnă să stea omul lângă Mine închis în sine, ascuns în sine. Eu și pe Cain am voit să-l ajut să nu facă fapta rea pe care inima lui îl îndemna s-o facă din pricina duhului invidiei care s-a ascuns în om încă de la începutul lui. I-am ieșit lui Cain în cale și înainte de a face fapta cea de moarte, și după ce el a făcut-o, și i-am arătat că nu se poate ascunde de Dumnezeu, și că cel ce se ascunde săvârșește răul apoi. I-am spus și lui Iuda prin cuvinte tainice, și Mi-am făcut datoria pentru viața lui, dar cel ascuns în sine, cu greu se pocăiește, iar Eu voiesc să-l învăț pe om să stea cu inima în mână, nu în piept, ca să-l pot ajuta pe el prin cei în care Eu stau Lumină a lumii, așa cum am stat prin prooroci.
Iov era prooroc, și de aceea îi judeca pe învățători atunci când el a fost încercat de Dumnezeu, dar Domnul l-a slăvit pe el, căci el era drept în Dumnezeu față de cei ce erau ei în ei drepți și nu în Dumnezeu. Ioan Botezătorul a fost prooroc și a fost stârpit dintre oameni pentru că el a spus celor mari păcatul lor. Samuel, ales în locul celor ce nu iubeau pe Dumnezeu din pricina iubirii de sine prin care ei se desfrânau, a fost prooroc mare și a uns pe regi și pe prooroci, căci eram în el Lumină a lumii, și așa lucrez Eu prin cei în care Lumină a lumii sunt. O, dacă omul ar asculta de aceștia, l-aș scăpa pe om de desfrânare, căci tot ceea ce face omul în afară de lucrul Duhului Sfânt peste el și peste altul, se numește desfrânare și este desfrânare, dar nu mai are cine-i spune omului taina lui Dumnezeu, care se ascunde în Dumnezeu cu tot cu cei ce o poartă pe ea. Eu M-am ascuns de toți când am mâncat cu ucenicii cina, și ea a fost o taină, cina cea de taină, căci n-am putut să Mă dau celor ce nu credeau că Eu sunt de la Tatăl venit, și că Fiul Tatălui sunt. Dar și acolo, la cina cea de taină, a fost între ei om ascuns în sine și pe care am voit să-l trag spre pocăință, măcar după ce am fost pus pe cruce ca să mor pe ea, și prin ea să-i trag pe toți la Tatăl, prin milă și iubire de Dumnezeu. Iuda însă n-a mai venit să se împace cu Mine, și nu Mi-a făcut bine dacă a făcut așa. Din această pildă omul trebuie să înțeleagă că nu este bine să-i fie frică de Dumnezeu pentru faptele sale, ci e bine să-i fie frică să le facă, și e bine să fie înțelept în Dumnezeu omul, căci frica de Dumnezeu este început de înțelepciune în om, și este început de Dumnezeu, și este Dumnezeu apoi în om, și iată taină nepricepută de om, de nu fuge omul spre ea între Mine și el.
Cina cea de taină trebuie ascunsă numai de vrăjmași, dar nu și de Dumnezeu, și de aceea ea nu trebuie pusă între Mine și om înaintea vrăjmașilor, ci trebuie să fie tainică și cu duh de pocăință și de iubire de Dumnezeu luată, căci omul care umblă cu Dumnezeu, nu trebuie să se ascundă de Dumnezeu, ci numai de vrăjmașii lui Dumnezeu, care le fac cruce celor ce iubesc pe Dumnezeu împotriva iubirii omenești de pe pământ. Crucea este isprăvirea cu păcatul, iar cei ce nu au ajuns să urască păcatul, nu iubesc crucea, nu iubesc învierea prin cruce. Eu însă l-aș tot învăța pe om să caute să înțeleagă taina lui Dumnezeu așa cum Eu i-am învățat pe ucenicii Mei s-o înțeleagă. Nici ei n-au crezut în Mine atât cât trebuia să înțeleagă, dar după ce Eu am înviat prin cruce, au primit ei prin ea darul credinței sfinte și s-au dus și M-au dat celor ce au avut puterea să creadă și să iubească apoi viața cea de la Dumnezeu și nu cea de la părinții lor cei după trup.
O, de M-ar primi omul când Eu îi ies în cale pentru curățirea inimii lui și pentru ca să învețe să umble în lumină apoi, Eu aș avea atunci pe mulți, așa cum l-am avut pe Ioan Botezătorul, și mulți Mi-ar pregăti calea. O, mulți au crezut în Mine prin acest cuvânt, și mulți au venit așa cum au știut ei să vină, dar aceștia nu Mi-au și pregătit calea, iar cine nu Mi-o pregătește, acela Mi-o încurcă, la fel ca și cel ce nu știe să se folosească de ea umblând în lumină pe ea și nu în întunericul care-i ascunde faptele. Cel ce-Mi pregătește calea, Mi-o pregătește spre el, nu spre altul, cum fac mulți care dau să vină să Mă audă, și apoi iau aceștia și se duc să dea la alții fără ca Eu să-i trimit să facă aceasta. Eu când i-am trimis pe ucenici să Mă vestească în toată lumea, i-am făcut mai întâi să-Mi pregătească spre ei calea, ca să-i pot face pe ei mai întâi după chipul și asemănarea Mea, căci cine nu ia de la Mine după cum este acest luat, acela nu are, și dacă nu are, nu are ce să dea altuia, și acela se dă pe sine, nu pe Mine. Nici un ucenic chemat de chemarea Mea dacă nu vine să-Mi pregătească spre el calea mai întâi, acela nu-Mi poate pregăti calea venirii Mele.
I-aș învăța pe toți oamenii de pe pământ să știe să Mă primească și să se dea Mie apoi, cu bună voia lor, căci cel ce nu-Mi dă inima, în zadar stă în preajma Mea în chip văzut de om. Cei ce sunt lumina lumii, aceia sunt cei ce stau în lumină cu toate cele din ei și din aproapele lor și din Mine, așa cum Eu v-am învățat pe voi taina de prooroc al lui Dumnezeu.
Cel ce are nevoie de facere, acela vine spre cel ce-l face pe om cu Duhul și cu cuvântul Meu, și numai apoi cu Trupul Meu, căci dacă cuvântul Meu nu este cu duhul lui, nu este nici venirea Mea cu omul, și apoi Trupul Meu cu trupul lui, unul cu altul, pentru facerea omului, din Dumnezeu facere, și ca să fie apoi omul după chipul și asemănarea Mea.
Evanghelia Mea nu trebuie dată oamenilor de către oricine, căci Eu nu așa am lucrat cu ea când am dat-o. Am dat-o ucenicilor Mei după ce am împlinit-o și după ce i-am împlinit pe ei în Mine și în ea. Și după ce le-am dat-o, numai după aceea i-am trimis și i-am numit trimișii Mei. De atunci încoace prea mulți au dat să dea Evanghelia Mea fără de trimiterea Mea, iar azi și mai mulți care nu o împlinesc pe ea și care nu se jertfesc pentru ea, o iau și dau s-o dea oamenilor, de care nu se prinde Evanghelia Mea așa cum nu se prinde de cei ce dau s-o dea pe ea oamenilor. Eu M-am ascuns cu cina cea de taină între ucenicii Mei care umblau cu Mine, și altfel ei nu mai umblau, și a rămas atunci pildă dintre ei cel ce nu umbla numai cu Mine, ci umbla și cu vrăjmașii Mei cărora le spusese el taina Mea cu ei, dar aceia erau farisei, erau vrăjmași, fiindcă iubeau iubirea de sine și nu pe Dumnezeu.
O, cel ce nu iubește crucea, acela nu are de unde să învețe jertfa cea plăcută Mie cu inimă smerită și cu lumină prin jertfă. Am venit Eu însumi ca să Mă vestesc, căci cel ce vestește, trebuie să se jertfească, și aceasta să însemne Evanghelie vestită, așa cum și ucenicii Mei au vestit-o. Mă uit peste pământ la omul care se apucă să dea oamenilor Evanghelia Mea, Mă uit că aceștia nu știu să fie Evanghelie a lui Iisus Hristos, viață a Mea între oameni, cină tainică între Dumnezeu și om, cruce la care să se închine omul care se căiește de păcatele sale ca să găsească apoi iertarea lor cea de la Mine prin cei ce sunt ei înșiși cu viața lor lumină a lumii așa cum am fost Eu, învățătorul ucenicilor Mei. Crucea este viață plină de lumină pe calea Mea cu omul, pe calea omului cu Mine. Crucea este inima omului care merge cu ea afară din el înaintea Mea, iar omului nu trebuie să-i fie teamă de Dumnezeu când e vorba de venirea lui spre Mine cu inima din el. O, nu-i este bine fără Dumnezeu omului, și mult aș vrea să Mă câștige omul de Mântuitor al său, iar Eu să-l câștig pe el de odihnă a Mea și de lucrare a Mea peste el și din el. Amin.
Mergeți, fiilor, și luați masă frățească și prăznuiți cu duhul și cu sufletul și cu trupul crucea care a luat ființă din ființa Mea, și cântați cântările crucii, și Eu iarăși voi așeza în carte învățătura zilei acesteia, căci sunt învățătorul Cel venit de la Tatăl ca să învăț lumea și să fiu Lumina ei, și ea să vadă lumina Mea de peste voi, învățătura Mea care-l trage pe om din sine ca să umble după Mine, să-și ia crucea și să umble ca Mine și nu ca el, iar Eu să-i văd crucea, să-i văd viața când el Mi-o dă, și apoi să i-o fac ca pe a Mea, ca să poată el cu drag să caute spre Mine, căci omul pentru faptele lui rele dă să se ascundă și să nu vină spre venirea Mea după el, dar el poate să se facă curat și să învețe duhul umilinței, Duhul Meu cu Care am stat în fața omului ca să ia omul pilda vieții Mele și să se lepede de sine și să Mă ia pe Mine în el, și apoi să stea în iubirea Mea, și să fie și el iubire, precum Eu sunt. Iar cel ce are nevoie de facere nouă, acela vine mereu spre cel ce-l face pe el cu Duhul și cu cuvântul Meu, și cu acela Eu cinez până ce el se face casă a Mea, și apoi Mă vede precum sunt, ca să fie și el precum sunt Eu. Amin, amin, amin.
***
O, poporul Meu, e prea ziditor cuvântul Meu de peste tine, e prea făcător de om și de viață în om. Pe el trebuie să-l mănânci și să-l iubești și să-l cauți ziua și noaptea, în vreme de bucurie, în vreme de încercare, și să-l pui pe masă frățească mai mult decât pâinea cea pentru ființă, poporul Meu.
O, Ierusalime, în mijlocul tău trebuie să meargă înaintea ta și în urma ta, la orice lucru, la orice stare, cuvântul Meu, toiagul de care trebuie să te sprijini tu, și ca să te păstorească el, poporul Meu. O, ai grijă de tine, și ai grijă de cei care Mă dau ție cuvânt și trup, căci cuvântul Meu este hrana ta și viața ta și viața Mea din tine. Cuvântul Meu sunt Eu, Cel tainic în mijlocul tău, iar tu ești cel ce trebuie să-Mi dai viață în mijlocul tău. Amin. Tu trebuie să Mă trăiești pe Mine în tine. Tu nu trebuie să trăiești tu în tine, fiule îmbucăturit cu viața cuvântului Meu.
O, te-am învățat să te faci și tu cuvânt atât cât ești și faci și grăiești în tine, dar cei ce sunt în mijlocul tău poartă a Mea spre tine și poartă a ta spre Mine, nu-și mai află starea de a sta cu tine înaintea Mea, și aceasta este durere pentru îngerii Mei și pentru Mine, Care plâng de mila îngerilor tăi care așteaptă fața Mea, poporul Meu. Eu în toată vremea învățăturii Mele de peste tine te-am învățat să ai grijă de cei ce Mă poartă spre tine și de cei ce te poartă spre Mine și să nu ai o mai mare grijă ca grija aceasta care-ți dă viață ție înaintea Mea. Citește în Scriptură și vezi cât așteaptă îngerii Mei să vadă fața Mea, iar tu ai rânduială pusă de Mine în mijlocul tău și voiesc ca tu să fii tare de îngeri și să petreacă îngerii Mei înaintea Mea cu viața ta, fiule al poporului Meu. îngerii au nevoie de ochi și de gură și de gândire și de iubire de pe pământ spre cer, ca să poată avea ei lucrare de pe pământ și să vină cu ea la Mine și să vadă fața Mea. Dar pentru aceasta trebuie ascultare de rânduiala Mea, ca să stea inima ta în mâna Mea mereu, cu toate din ea, poporul Meu. Cea mai mare grijă, aceasta ar trebui să-ți fie, că astăzi e pus pe mare lucrare duhul cel potrivnic biruinței Mele ca să te ia pe tine dinaintea Mea și ca să te vadă el și ca să te ascundă el de la fața Mea, și apoi Eu să trag din greu pentru paza ta de toată primejdia rea. Cel ce este cu Dumnezeu, acela trebuie să învețe bine această orânduială și să fie creștin apoi prin orânduiala aceasta, că prea puțini sunt dintre cei ce-și zic creștini pe pământ și ca să mai și înțeleagă cum înseamnă legătura creștinului cu Dumnezeu. Eu, Domnul, am pierdut mult popor din pricină că el nu a știut cum este statul omului înaintea Mea. Nimeni nu poate sta prin sine înaintea Mea, dar puțini cred aceasta pe pământ, și de aceea s-au împrăștiat mulți căutând în fel și chip spre Dumnezeu, dar statul omului înaintea Mea nu are de unde să-l învețe omul decât de la Mine, și fericit este cel ce crede cuvântul Meu din zilele acestea, căci prin el Eu îl învăț pe om să fie, iar cel ce este, este cel ce stă înaintea Mea cu toată viața sa, așa cum Eu v-am povățuit pe voi să fiți, și să știți cum să fiți. Amin.
Cel ce este, este cel ce stă înaintea Mea, iar acest stat, cu greu l-ar învăța omul, căci omul este departe de Mine și stă prea mult în sine, de nu-l știe nimeni, de nu-l știu îngerii Mei pentru ca să-l aducă pe el înaintea Mea. Cel ce stă în mâna Mea nu poate sta prin sine dacă nu se dă celui ce-l aduce înaintea Mea. Această rânduială creștinească nu poate s-o îmbrățișeze omul ascuns în sine și nici n-o poate învăța, căci adevăratul creștin este cel cu totul văzut în afara sa, și pe acela nu-l poate învinui duhul rău, duhul cel ascuns în sinele omului. Eu am pierdut mult, mult popor din pricină că nu a avut de unde să învețe statul omului înaintea Mea.
Cel ce nu este păzit de îngerii Mei, este cel ascuns în sine. Cel ce nu se așează înaintea Mea mai înainte de orice lucrare a sa, acela nu poate scăpa de duhul cel potrivnic mântuirii lui și al statului lui în cele ce-i dau omului viață. Mă doare când îl văd pe om că nu se teme să stea ascuns în sine și nemulțumit în sine. în loc să se teamă omul de ascunderea lui în sine, el se teme să se descopere pe sine cu toate cele din el.
O, ce să-i fac Eu celui ce nu înțelege taina vieții lui? Mai înțelepți sunt fiii lumii care-și pun lor pază față de orice atac neașteptat de la răufăcători, și iată pildă de la care ar trebui să învețe neamul omenesc care își zice neam creștinesc. Cel ce se păzește pe sine, este cel ce-și încredințează inima și viața celor din jurul lui în toată clipa, și apoi el se roagă de îngerul Meu să-l aducă la Mine, și Eu să-l știu și să-l păzesc pe cel ce se încredințează Mie. Obștea creștinească nu poate ajunge la Mine dacă nu se dau Mie unii pe alții aceștia, fiindcă nu alta este orânduiala neamului lui Dumnezeu.
Am un sfânt în cer care zicea la creștinii cu care se întâlnea, le zicea: „Bucuria mea”. Le zicea așa pentru că avea cu cine să Mă împartă și cui să Mă împartă, și erau aceia bucuria lui și a Mea, și se făceau aceia asemenea Mie și Mă vedeau cum sunt, Mă vedeau în el, fiindcă el era vas al Meu, iar Eu stăteam în el și Mă vedeam.
Voi, fiilor, unii altora ar trebui să vă fiți bucurie de Duh Sfânt și să iubiți pe Duhul Sfânt, fiilor. Eu asta aștept din mijlocul vostru, și îi aștept pe cei ce Mă aduc vouă să aibă cu cine să Mă împartă și să fiți voi asemenea Mie, căci Eu sunt Cuvântul vieții și viața și bucuria celor ce știu ce este bucuria și viața ei în omul iubitor de Dumnezeu pe pământ, fiilor. Amin, amin, amin.