Mă vestesc, ca să intru în grădină. Sunt Domnul. Mă fac cuvânt de viață veșnică peste cei credincioși, căci cei necredincioși nu Mă primesc să vin. Drumul Meu dintre cer și pământ este credința celui ce Mă primește când vin. Și dacă vin, vin că este scris să vin. Amin, amin, amin.
Mă las peste voi cu cuvinte sfinte, fiilor care Mă primiți. Deschideți ca să intru cuvânt în cartea învățăturii sfinte, căci cu ea stau față în față cu cei ce se judecă cu Mine și cu voi. Vin cu învățătură ca să vă întăresc credința, vouă și celor ce sunt încercați pentru credința lor în cuvântul Meu. Nu sunt creștini creștinii care nu sunt încercați pentru credință. Nu sunt tari cei care nu trec prin foc. Nu sunt veșnici cei care nu au de luptat pentru viața cea veșnică și care se capătă prin stăruință și prin sfințenie și prin credință încercată prin foc, așa cum sfinții toți au fost luptați de cei îndoielnici, de cei ce nu cred până la sfârșit.
Vin din dreapta Tatălui și sunt deopotrivă în cer și pe pământ, căci M-am dus ca să vin, precum este scris în Scripturi. Și dacă nu acesta este drumul pe care vin, care este, și cum este, și pe unde este? Să vină cel ce știe, și să Mă arate venind și cuvântând și deslușind tainele venirii Mele, precum este scris să vin. Să vină cel care Mă știe venind pe alt drum, și să Mă pot uita pe calea aceea ca să văd dacă sunt Eu și dacă vin Eu pe ea. Vreau să-Mi arate cel ce spune că nu sunt Eu Cel ce vin la voi cuvânt, precum este scris să vin, să-Mi arate ce știe el, să-Mi spună cum știe el Scripturile venirii Mele, să-Mi dovedească credința lui în venirea Mea și să Mă arate cu el întru a Mea venire. Fiilor, dacă altul este drumul venirii Mele, dacă cei ce vă încearcă vouă credința în venirea Mea la voi, dacă ei știu venirea Mea pe alt drum, să-Mi arate acest drum, să vi-l arate și vouă, dar să Mă văd Eu bine pe drumul pe care-l arată.
O, iată de ce vin la voi cuvânt cu această carte. Vin să vă spun că toți cei care zic că Mă au, toți se smintesc din pricina cuvântului Meu care Mă aduce la voi, și dacă se smintesc, se scoală și dau în Mine, dau în cuvântul Meu care Mă aduce la voi ca să-l dați peste pământ și să știe tot pământul că Eu vin și Îmi împlinesc Scripturile venirii Mele cu cei credincioși, că nu pot să Mi le împlinesc decât prin credința celor ce Mă așteaptă să vin. Cine citește cerește în Scripturile venirii Mele, acela Mă vede venind și vede vremea venirii Mele, fiindcă Eu le-am spus la ucenicii Mei cum va fi venirea Mea, căci ei M-au întrebat, și Eu așa le-am răspuns: «Va fi ca în vremea lui Noe, și oamenii vor fi găsiți mâncând și bând, însurându-se și măritându-se până la sfârșit».
O, copii care-Mi primiți cuvântul, sunt rari oamenii, și sunt rari creștinii, dar mai rari decât aceștia sunt preoții iubitori de Dumnezeu, căci dragostea de Dumnezeu s-a răcit de mult. Întăriți-vă cu adevărat, că e scump omul și e scump creștinul care mai este azi creștin, e scump de tot la Dumnezeu, și Eu vin și îl întăresc din partea Tatălui Cel ceresc. Vă dau învățătură întăritoare, ca să ia și cei ce sunt în lume prigoniți ca și voi pentru numele Meu, pentru cuvântul Meu, care vine pe pământ pentru pregătirea celor ce Mă așteaptă să vin. Cei ce sunt tari și sfinți întru venirea Mea, aceia vor fi prigoniți, precum este scris cuvântul Meu care spune: «M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni».
Sunt pline bisericile de oameni fără de sfințenie, care beau și fumează și se desfrânează și se lăcomesc și defăimează cele sfinte, dar pe aceștia nu-i prigonește nimeni, iar pe cei ce se sfințesc îi dau preoții pe mâna hulitorilor. Preoții i-au deprins pe oameni să-i iubească și să-i cinstească pe ei, nu pe Mine; să asculte de ei, nu de Mine, și i-au învățat pe oameni să spună tot ce au în suflet, dar nu pentru ca să-i curețe de păcate, ci să vândă taina și credința sufletului omului, și să dea apoi pe omul sfânt în lături, zicând că el a învățat la școală și că știe. Iată, cunoștința îngâmfă, precum este scris în Scripturi, și Eu îi prind pe aceștia prin cuvântul Scripturii; Eu, și nu ei pe Mine. O, cei ce s-au jucat de-a învățătura peste oameni despărțind în stânga lor pe cei ce-Mi urmează Mie, vor vedea curând, curând că Eu am fost adevărat în cuvântul cărții Mele de azi, pe care Eu o așez în grădina cuvântului Meu, căci Eu sunt mereu astăzi. Toți cei care s-au luptat împotriva venirii Mele la voi cuvânt de pregătire și de pocăință și de iubire cerească pe pământ, au luptat în zadar, și prăbușirea le-a fost mare.
Nici un creștin dintre cei ce cred și se hrănesc cu bucuria venirii Mele cuvânt peste pământ, să nu se mire de prigoana care este, de rătăcirea care se zbate să rătăcească pe cei iubitori de Dumnezeu. În toată vremea propovăduirii Mele acum două mii de ani, fariseii și cărturarii și bătrânii care M-au omorât pe cruce, Mă ispiteau cu întrebări ca să-Mi găsească pricină în cuvânt, și să Mă piardă apoi, căci erau îngâmfați din pricina cunoștinței lor. Mă purtam din loc în loc, și mulțimile se purtau după Mine cu duiumul, nu tainic ca acum. Eu le vindecam suferințele, ca să le plătesc credința și iubirea, dar cărturarii și fariseii dacă n-aveau puterea Mea ca să facă și ei faptele pe care le făceam Eu, cârteau zicând: «Cine este Acesta Care grăiește hule?», «Cine poate ierta păcatele afară de Dumnezeu?», «De ce mănâncă Acesta cu vameșii și cu desfrânații?». Eu însă le spuneam: «Adevărat grăiesc vouă, că vameșii și desfrânații merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu, căci a venit Ioan la voi în calea dreptății și n-ați crezut lui, și vameșii și desfrânatele au crezut, iar voi, văzând, nu v-ați căit nici după aceea ca să credeți lui». Omul care păcătuiește nu se pocăiește din pricină că păcătuiește, dar cel ce se pocăiește, acela nu mai păcătuiește, și înțelege împărăția cerurilor, iar Ioan le-a zis iudeilor: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!». Tot așa le-am spus și Eu, și le-am mai spus că «împărăția cerurilor se aseamănă cu fecioarele», și îi prindeam Eu în cuvânt, nu ei pe Mine, iar ei puneau la cale pierzarea Mea.
Oamenii nu se mai satură de însurat și de măritat și de desfrânat. Ar vrea omul să aibă femeie și după înviere, căci am fost întrebat a cărui femeie va fi la înviere cea care a ținut șapte frați. Eu le-am spus: «Rătăciți neștiind Scripturile și puterea lui Dumnezeu, căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer». Celor care Mă ispiteau despre despărțirea omului de femeie le-am răspuns cu cele ce le-a spus Moise, că altceva nu le puteam da lor, dar ucenicilor Mei le-am răspuns curat, așa cum curat era sufletul lor, căci ei au priceput vorbirea Mea cu fariseii și au zis: «Doamne, dacă asta este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare omul». Eu le-am răspuns: «Nu toți pricep taina aceasta, ci numai cei cărora le este dat să priceapă», și am adăugat așa: «Cel ce înțelege, să înțeleagă». Amin.
O, fiilor, preoții și arhiereii nu M-au iubit, că ei aveau femei, și le lăsau și luau altele, căci iubeau păcatul, ca și preoții de azi. Se supără preoții pe Mine și pe voi, că Eu le învederez faptele lor rele, ca să-i fac să se curețe de ele și să fie slujitori ai Domnului. Dar când am acoperit Eu faptele cele rele ale oamenilor? Înainte de venirea Mea în trup proorocii descopereau faptele cele rele ale preoților lui Israel, iar Eu când am venit în trup tot la fel am lucrat, și le-am zis: «Vai vouă, fățarnicilor!», iar ei M-au răstignit zicând că Eu hulesc, dar nu huleam, ci lucram prin Duhul Sfânt ca să-i fac să se pocăiască, zicându-le: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!», și am zis: «Orice păcat și orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie». Iată, acesta este păcatul pentru care nu se scoală cei ce ispitesc pe Dumnezeu așa cum Mă ispiteau pe Mine cărturarii și fariseii ca să Mă prindă în cuvânt. Omul se grăbește să spună cuvinte, dar Eu am zis: «Pentru orice cuvânt în deșert va da omul socoteală în ziua judecății», căci scris este: «Din cuvintele tale te vei îndrepta sau te vei osândi».
Iată, Eu arunc sămânța. Una cade lângă drum și o mănâncă păsările; alta, pe loc pietros și nu prinde rădăcină; alta, în spini și se înăbușă, iar alta, în pământ bun, și aceea dă rod. Cea din loc pietros este cel care aude și primește cu bucurie cuvântul Meu, dar nu are rădăcină în sine, și se ține până la o vreme, și când se ivește strâmtorarea sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește și se leapădă, după cum Eu am grăit prin Evanghelie despre locul pietros.
O, n-a fost preot care să vină să fie cu cuvântul Meu și să nu-l lepede apoi. Iată Scriptura Mea care spune: «Nu se poate pune vin nou în burduf vechi, căci crapă burduful și vinul se varsă, ci se pune vin nou în burdufuri noi și se păstrează împreună; și când pui petec nou la haină veche, se rupe haina veche, căci umplutura trage din haină».
Vin și întăresc cu Scripturile Mele pe toți cei încercați în credința lor pentru cuvântul Meu. Eu am putere, și pun puterea Mea în cuvânt, și așa învăț pe om, dar cei ce învață în numele Meu, n-au putere ca a Mea, și nici învățătura lor n-are. Toate mulțimile sunt ca niște oi care n-au păstor, și Eu intru în casa omului ca să-l învăț, că Mi-e milă de mulțimi, așa cum Îmi era atunci, și zic: mai ușor va fi pământului Sodomei sau al Gomorei în ziua judecății decât casei care n-a primit cuvântul Meu cu care strig ca și atunci: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!».
Am venit la voi și Mi-am făcut cale spre oameni, fiilor. Mi-am făcut iatac de nuntă la voi, și vă învăț și vă mângâi, și cei îngâmfați zic că voi sunteți Lucifer. Dar, oare, la apostolii Mei nu le vorbeam tot ca și vouă? căci le ziceam: «Voi sunteți lumina lumii, voi sunteți sarea pământului, voi sunteți martorii Mei până la toate marginile».
O, copii care-Mi primiți cuvântul, sunt rari oamenii, sunt rari creștinii, dar mai rari decât aceștia sunt preoții iubitori de Dumnezeu din cei ce slujesc lui Dumnezeu, căci dragostea de Dumnezeu s-a răcit de peste tot, iar păcatul locuiește în case mari, căci omul a făcut peste tot casă păcatului, și intră păcatul sub ocrotirea legii pământești, ca pe vremea potopului, și cum să nu vin și să strig din nou vestea pocăinței? Vin mereu și strig, dar îndoiala se face pricină de sminteală și de necredință peste cei ce dau să se scoale din nepăsare. Vin să-l mângâi pe cel ce Mă iubește împlinind poruncile Mele, și îi zic: fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine. Amin. Petru a venit pe apă la Mine când Eu mergeam spre el pe apă, și l-a prins îndoiala și dădea apa să-l înghită, dar Eu i-am întins mâna și l-am întărit deasupra apei. O, îndoiala îl cufundă pe om, și omul se smintește și se face urât la cuvânt și la credință și la iubire, și se face îngâmfat și se face fariseu care dă să Mă omoare zicând că Mă apără. O, nu așa au lucrat apostolii Mei vestea împărăției cerurilor peste oamenii la care Eu i-am trimis. Toma, apostolul Meu, i-a învățat pe miri fecioria, și pe împărați, curăția, și a întărit peste oameni legea cu care Eu am venit, legea împărăției cerurilor, căci n-am venit să stric Scriptura, ci am venit s-o împlinesc prin pocăința omului, prin frica lui de Dumnezeu și prin credință neîndoită în Cel ce grăiește din ceruri pe pământ.
Voi, fiilor care aveți cuvântul Meu dat vouă de Mine, întăriți pe cei încercați ca și voi, dați-le putere să creadă așa cum credeți voi, și fericit este cel ce va crede până la sfârșit, răbdând pentru calea Mea cea sfântă.
O, n-a fost preot care a venit spre cuvântul Meu ca să-l împlinească, și să nu-l lepede apoi. Mă uit cu durere mare la preotul care dă să-Mi smulgă din brațe pe cei pentru care am murit, pe cei care s-au folosit de moartea Mea pe cruce ca să învieze și ei. Mi-a trimis creștinii lui la izvor ca să bea, și acum le dă peste mână ca să nu mai bea. Inima lui a fost pământ pietros. În loc pietros sămânța ține până la o vreme, și când se ivește strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește și se leapădă, după cum am grăit Eu despre locul pietros. O, nu voiesc să spun mai mult despre acesta, că el a uitat Scriptura care spune: «Cunoștința îngâmfă, iar iubirea zidește». Eu grăiesc celor ce se hrănesc din tainele împărăției cerurilor luând din ele cu umilință și cu credință, căci unde nu este credință, n-are loc Dumnezeu cu împărăția cerurilor. Eu grăiesc celor ce trec încercările credinței lor și rămân ca aurul lămurit prin foc, așa cum au fost toți sfinții Mei, pe care i-am găsit vrednici de darurile credinței sfinte. Cel ce este învățat cu daruri omenești și cu slavă de la oameni, acela nu-Mi dă Mie ceea ce a cules, dar Eu Îi dau Tatălui Meu, de fii, pe toți cei ce cred în Mine împlinindu-Mă în ei.
Am grăit din Scripturi, și de acum voi desface tot mai mult tainele cele ascunse în ele, ca să Mă desăvârșesc prin ele, căci potrivnicul Meu, omul, se ridică de șapte mii de ani deasupra Mea, așa cum a făcut Adam. Eu însă Mă sălășluiesc cu tainele Mele în cei mici în ochii lumii, iar de cei învățați de pe pământ Mă ascund cu ele, căci Tatăl Meu le-a acoperit pentru aceștia, și le-a descoperit celor mici, precum Eu am spus Tatălui Meu mulțumindu-I în rugăciune. Eu așa le-am spus celor ce Mă ascultau: «Dacă nu veți fi ca pruncii, nu veți intra întru împărăția cerurilor». Omul însă nu știe ce este această Scriptură și o răstălmăcește după a sa poftă și rătăcește neștiind. Adam când a încetat să asculte porunca lui Dumnezeu a luat cunoștință, și apoi s-a văzut gol și s-a rușinat și și-a acoperit goliciunea și s-a ascuns de Dumnezeu, căci era gol. Așa și azi se ascunde omul de glasul Meu care umblă prin grădină, căci omul este gol și se rușinează și se ascunde sub necredință ca Adam, care n-a crezut că va muri pentru neascultare pierzându-și nestricăciunea pe care o pusesem în el la facerea lui.
Iată, fiilor, nimeni nu Mă mai așteaptă să vin, nimeni nu se curățește pentru venirea Mea, nimeni nu vrea, iar învățătorii cei din biserici nu zic nici unul că vin ca să se așeze omul în veghe întru venirea Mea. Ei își fac lor ucenici, nu Mie, căci ai Mei sunt curați cu trupul, cu sufletul și cu duhul întru venirea Mea. Vin să întăresc cu Scripturile Mele pe toți cei încercați în credința lor pentru cuvântul Meu cu care Eu vin în grădină, în grădina Mea. Aceștia să ia mângâierea cea din Scripturi și din cuvântul Meu cu care-i hrănesc pe cei ce veghează întru venirea Mea. Aceștia să se uite la sfinți și să învețe, și să nu se clatine, căci Eu vin curând. Și iată îndemnul cel ce vine din Scripturi: «De va vrea cineva să facă voia Mea, va cunoaște despre această învățătură dacă este de la Dumnezeu. Cine grăiește de la el, acela își caută mărirea sa. Cine însă caută mărirea lui Dumnezeu, acela este adevărat, și în el nu este nedreptate». Amin.
Eu am venit ca oile Mele să aibă viață, și din belșug să aibă. Eu sunt Păstorul Cel bun, nu sunt demonul. Iată, și azi Mă fac preoții demon, dar Eu sunt Păstorul oilor, și cunosc oile Mele, și ale Mele Mă cunosc pe Mine. Venit-am în lume lumină, ca nimeni să nu rămână în întuneric. Cuvântul Meu este pâine care se coboară din cer ca să dea viață oamenilor. Iar voi, fiilor care aveți cuvântul Meu dat vouă de Mine, întăriți pe cei încercați în credință ca și voi. Dați-le putere să creadă așa cum credeți voi, căci Eu vă dau această putere ca s-o împărțiți. Sunt rari oamenii, sunt rari creștinii, dar și mai rari sunt preoții plăcuți Mie. Pe toți aceștia câți sunt și pe care Eu îi strâng și îi aduc la izvor ca să-i zidesc, ale Mele dintru ale Mele dați-le, și nu vă clătinați de necredința celor ce nu au putere să creadă, căci curând, curând credința cea sfântă își va ocroti pe fiii ei.
Sfinții Mei vă vin în ajutor vouă și celor încercați în lume ca și voi, căci sfinții au câștigat cerul cu sfințenia lor prin credința în Mine. Drumul Meu dintre cer și pământ este credința celui ce Mă primește să vin, celui ce crede că vin. Binecuvântată să fie de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt credința cea sfântă a celor sfinți, iar voi, fiilor, dați această binecuvântare celor încercați în lume ca și voi, căci Eu vin să Mă desăvârșesc prin cei credincioși, care pot totul prin credința lor cea sfântă. Amin, amin, amin.