Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt Se face cuvânt, căci Cei trei, una sunt. Amin. Coboară Domnul cuvânt la ieslea cuvântului.
Voi, cei de la iesle, deschideți porțile cuvântului, că e sărbătoare de cuvânt. Vin să-l hrănesc pe Israel, cel ce este popor al Domnului Iisus Hristos în mijlocul poporului român. Israel cel de azi este român, căci românul s-a făcut israelit al Domnului Iisus Hristos.
Israele, Eu sunt Stăpânul acestei case, că tu ești casa Mea de pe pământ. Cuvântul Meu, Eu sunt, și Îmi găsesc plăcerea în mijlocul tău. Împărăția cerurilor te înconjoară din cer, căci în jurul tău e tot cerul în lucru și se zorește pe lângă tine să te facă împărăție a cerurilor pe pământ, poporul Meu. Este scris că împărăția cerurilor se ia cu asalt, se ia cu năvală, fiule, că ea se lasă cucerită de cei ce vor să pună mâna pe ea. Cine apucă să guste cu adevărat din roadele ei, acela caută s-o dobândească de patrie.
Te-am învățat, poporul Meu, să ceri împărăția cerurilor pe pământ cu tine. De ce, oare, ți-am spus Eu să ceri așa? Ți-am spus pentru că tu ești român, și țara ta este pilda împărăției cerurilor. Ea a fost mereu luată cu năvală pentru roadele ei cele bune. Mereu, mereu a fost luată cu asalt și cucerită, și nu știau cuceritorii ei ce cucereau, ei nu știau că ea este țara Mea cea iubită, cea așteptată să fie. Eu fac din ea împărăție a cerurilor, dar am și făcut, căci cuvântul Meu este mereu în ea și am în ea țară cu miere și cu lapte, am cuvântul Meu hrană dulce în ea, și cine gustă din această hrană, se îndulcește și se sfințește și dorește după împărăția cerurilor, care este cu tine, poporul Meu. Eu fac din România împărăția cerurilor, și ea va fi cucerită din nou de toți împărații lumii, dar nu ca s-o dezbine, ci ca să-i dea slavă și să i se închine. Amin. Mai e o clipă mică, și învățătura cuvântului Meu va fi luată cu asalt și va fi hrană vie și nestricăcioasă pentru multe noroade care vor învia și vor lua cu asalt împărăția cerurilor și o vor cuceri și vor fi ai ei și se vor numi popor român. Amin. Dar puii de vipere vor fi plini de îngâmfare și greu se vor apleca, dar se vor apleca de frica durerilor. Aceștia sunt fariseii și cărturarii care se bizuie pe ei, dar picioarele lor se vor muia și vor avea nevoie de Duhul lui Dumnezeu ca să-i înconjoare și ca să-i ierte apoi, dar mai întâi trebuie să facă roade vrednice de pocăință, nu să se bizuie pe Dumnezeu nefăcând roade de pocăință în inimile lor. Așa zicea Ioan Botezătorul la unii ca aceștia care veneau spre el fugind de cele ale mâniei Domnului; așa le zicea: «Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să fie? Faceți, dar, roade vrednice de pocăință și nu începeți a zice în voi înșivă: „Avem tată pe Avraam“, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietre să ridice fii lui Avraam. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face roade de pocăință, roadă bună, se taie și se aruncă în foc». Iar la aceste cuvinte multe mulțimi îl întrebau pe Ioan și ziceau: «Ce să facem?», iar Ioan îi învăța și îi boteza și le arăta drumul spre Mine, Hristosul Cel trimis de Tatăl ca să boteze pe oameni cu Duhul Sfânt.
Poporul Meu, Eu sunt Stăpânul tău, și sunt în mijlocul tău, și tu ești casa Mea pe pământ, tu ești împărăția cerurilor în mijlocul poporului român, și vei fi luat cu asalt din pricina dulceții care este în tine. Tu ai cuvântul Meu cel dulce în mijlocul tău, care curge peste tine de deasupra ta, popor credincios. Cuvântul Meu este râul vieții, care curge din Mine, căci Eu sunt izvorul râului vieții. Izvorul Meu este cuvântul care le face pe toate, care le adapă pe toate. Cuvântul Meu este miere și lapte, care crește omul pentru nestricăciune de trup și de suflet și de duh, dar fariseii sunt pui de vipere și se cred drepți și de aceea nu se pocăiesc, dar nu sunt drepți, și sunt ascunși sub haina lor cu nelegiuirile lor și mușcă din Mine și se dau drepți, înveninându-Mă pe Mine cu faptele lor cele ascunse de fața oamenilor.
Este o pildă care spune așa: un om cu temere de Dumnezeu în el și-a făcut casă în așa fel încât să fie văzută de toți oamenii petrecerea lui în ea, iar un înțelept meșter a cerut plată ca să-i repare casa omului drept; dar omul drept i-a spus: „Îți dau ce vrei dacă poți să faci să se vadă în casa mea de pe tot pământul, de toată lumea de pe pământ“.
O, poporul Meu, așa să strălucească pe pământ faptele bisericii, ca văzând lumea faptele ei, să se umple de Dumnezeu. Dar biserica oamenilor este biserică ascunsă, căci cei mari din biserică au fapte ascunse, care întunecă învățătura Mea pe care au pus-o aceștia în fața lor. Aceștia nu sunt ai Mei, că nu seamănă cu Mine. Eu M-am lăsat răstignit, și ei nu se lasă nici vinovați. Eu nu Mi-am folosit puterea Mea împotriva răstignirii Mele, dar aceștia care-și zic ai Mei își folosesc puterea pentru ca să-și apere vina. O, nu acela e puternic care se dă nevinovat, ci e puternic acela care zice că e vinovat. Eu am fost nevinovat și M-am smerit ca un vinovat, și M-am făcut priveliște de pocăință și de umilință pentru toți cei ce se îngâmfă pe pământ acoperiți de vina lor.
O, poporul Meu, învață, fiule, să știi ce este puterea cea bună și numele cel bun al omului sub cer; învață neascunderea; fă ca omul cel temător de Dumnezeu care și-a făcut casă în care să fie văzut de toți.
Astăzi biserica serbează pomenirea pildei vameșului și a fariseului. Aceștia s-au dus în fața Domnului; unul s-a dus cu mulțumire pentru faptele lui cele bune, iar celălalt s-a dus cu pocăință pentru faptele lui cele rele.
Nu știe omul ce înseamnă „da“ și ce înseamnă „nu“. Unui om nu-i poți dovedi că n-ai făcut dacă nu te-a văzut nimeni că n-ai făcut. Zadarnic îi spui omului că n-ai făcut, că n-ai gândit, că n-ai simțit, că n-ai mințit, că n-ai furat, că n-ai urât, că n-ai păcătuit dacă n-ai fost văzut că n-ai făcut. Omul nu poate fi văzut. Omul e ca o cutie închisă în care nu se vede înăuntru. Mai bine este să spui că ai făcut. Mai adevărat este să spui „da“ decât să spui „nu“. Cuvântul „nu“ este un cuvânt care stă peste rău ca să-l acopere. Fariseul a spus că-I mulțumește lui Dumnezeu că nu face păcate, iar vameșul a spus să-l ierte Domnul pentru păcatele făcute, și a fost eliberat de temnița păcatelor, pe când fariseul a rămas închis și neeliberat. Un stăpân s-a dus să-i cerceteze pe cei închiși, pe cei făcători de rele, și pe toți i-a întrebat din care pricină stau închiși. Toți au spus că sunt nevinovați și că pe nedrept stau în închisoare. S-a găsit numai unul dintre ei care a spus că merita o mai grea pedeapsă pentru faptele lui. Și atunci stăpânul l-a luat și l-a scos din închisoare spunând că nu merită cei nevinovați să aibă între ei un vinovat.
Mai îndreptat a fost vameșul care și-a cunoscut păcatele ducându-se cu ele la Domnul ca să-l scape de ele și ca să-l elibereze. Iar fariseul, ascunzându-le, a rămas împovărat, căci Dumnezeu stă împotriva celor ce se mândresc cu faptele lor bune acoperind cu ele mulțimea faptelor lor rele.
Poporul Meu, copilul Meu, să stai mereu cu fața spre Dumnezeu și spre aproapele tău, fiule. Care este fața? Fața este adevărul; adevărul cel văzut, nu cel nevăzut. Fața este umilința inimii și bună-cuviința înaintea aproapelui tău care te vede, și înaintea lui Dumnezeu, pe Care tu nu-L vezi ca și pe aproapele tău. Dar adevărul adevărat este altfel și este tainic. Pe Dumnezeu, pe Care nu-L vezi, Îl vezi mereu, că este descoperit prin adevărul Lui, dar pe aproapele tău, pe care-l vezi, nu-l vezi. Nu-l vezi, fiule, că omul este deprins din fire să se ascundă în sine, să se pitească după cele văzute ale lui. Mai nevăzut este omul care se vede decât Dumnezeu, Care nu se vede aievea. Mai bine-i este omului să-și deprindă limba lui să spună „da“ decât să spună „nu“. Lui Cain așa i-a spus Dumnezeu: „Dacă n-ai făcut rău și dacă ai făcut bine, pentru ce-ți este fața posomorâtă? Când faci bine, fața îți este senină și mulțumită, iar când faci rău, păcatul se vede pe față, se vede în ușă, dar tu biruiește-l învederându-l și condamnându-l, spunându-l ca să scapi de apăsarea lui“. Fariseul a băgat lumina la întuneric, iar vameșul a scos întunericul la lumină. Nu-i poți dovedi nici omului, dară lui Dumnezeu cum să încerci să-I dovedești că n-ai făcut, așa cum L-a încercat cel fariseu pe Dumnezeu?
Vai celui ce ispitește pe Dumnezeu, Care nu Se lasă ispitit ca omul! O, copilaș crescut cu hrana adevărului, învață, fiule, Duhul Adevărului, căci cel învățat cu acest duh are fața senină, are ușa deschisă, are casa deschisă, fiule. Cel închis se învață închis, se învață să se creadă nevinovat și stă închis în el, fără frica lui Dumnezeu înăuntrul lui.
O, copile Israele, fericiți sunt frații cei împreună lucrători. Cei ce se cunosc unii pe alții, numai aceia se numesc frați și împreună. Cei ce se smeresc unii pentru alții, numai aceia lucrează frăția. Învață, Israele, să te crești pentru Mine, că te-am învățat lucrarea creșterii. Omul cel nou este cel născut din cer, este cel care crește apoi, și se face mare, și se face popor, și se face țară a împărăției cerurilor.
Eu sunt Cel ce am venit din cer în zilele lui Ioan, înaintemergătorul Meu pe pământ. Din zilele lui și până azi împărăția cerurilor se ia cu asalt, și cine se luptă pentru ea, acela o cucerește și o are de țară. Eu sunt Împăratul împărăției cerurilor pe pământ. Poporul Meu, Eu sunt Stăpânul tău, și tu ești împărăția Mea și dai peste margini cu ea, și multe noroade iau din ea și se îndulcesc cu fructele ei. Tu să strălucești înaintea Mea, ca să vadă oamenii fapta Mea în tine și să vină după Mine și să se facă fii ai țării Mele, ai pământului Meu cel nou, care are peste el cerul în lucru. Eu fac din țara ta împărăție a cerurilor, și ea va fi cucerită din nou de toți împărații lumii, care vor veni să vadă slava ei cea de la Mine, căci România a fost și este pildă a împărăției cerurilor, care se ia cu stăruință, și fericiți sunt cei ce cuceresc țara împărăției cerurilor pe pământ. Amin. Mai e o clipă micuță, și învățătura cuvântului Meu va fi luată cu asalt spre hrana multor noroade, după cum au proorocit proorocii Scripturilor Mele despre muntele cel înalt al învățăturii Mele.
Dar voi, fiilor care îngrijiți de lucrul Meu cel nou, sunteți îngreuiați de lipsuri, tată. O, greu mai găsesc Eu sprijin pe pământ. O, tată, necăjit mai sunt în voi, și voi sunteți apăsați de grijile cele pentru lucrul Meu cel nou. Adunați-vă înaintea Mea și spuneți-Mi de greul pe care-l aveți în lucrul Meu cu voi, și Eu voi cerceta pe cei ce dorm în împărăția lor și nu se trezesc pentru împărăția Mea. Voi zgudui împărățiile oamenilor, că ei nu știu că nimic nu au fără Dumnezeu. Voi, tată, lucrați lucrul Meu, ca să avem cu ce cumpăra pentru împărăția Mea. Lucrați cu nădejde, lucrați cu bucurie și cu răbdare deplină și cu credință deplină, că va fi să mai trezesc pentru rugăciunile voastre pe cei ce le vor curge printre degetele lor, iar voi să adunați pentru împărăția Mea. Voi, tată, să lucrați și să nu fiți cerșetori. Să nu luați nimic fără muncă. Nu faceți cum fac oamenii bisericii, care zic că slujesc altarului Meu. Înainte vreme preotul lua de la poporul cel avut și împărțea apoi la săracii bisericii, dar azi dau avutul altarului pe desfrânări și pe petreceri și pe viața trupească, sugând de la cel sărac. Dar voi să trăiți pentru poporul Meu, nu pentru voi, iar poporul să trăiască pentru Mine și pentru voi viață sfântă și plină de har pe pământ. Eu sunt Domnul puterilor, dar pot prin puterea voastră, pot prin puterea celor credincioși cu care Eu Mă mângâi și Mă sprijin în truda Mea de la cer la pământ, pentru ca să fac mântuire peste neamul omenesc. Cereți ce vă trebuie vouă pentru Mine. Cereți, tată, și veți avea, și vă voi trimite să aveți și să răspândiți lucrarea Mea și să puteți cu ea peste pământ. Cereți puterea împlinirilor, cereți să ridice Domnul lucrători care vor sprijini lucrul Meu și care vor primi înzecit înapoi. Mai e o clipă mică, și împărăția Mea de la voi va fi luată cu asalt, și mulți vor stărui pentru ea, după poruncile ei cele cerești. Mai e o clipă mică. Eu vă dau putere din puterea Mea, ca să se împlinească prin voi lucrările Mele cele pentru zilele de apoi. Mai e o clipă mică, și toate se împlinesc și cresc împlinindu-se și împlinind arătarea Mea, căci vin curând și voi fi văzut cu voi. Amin.
Fiilor, fiilor, fiți pildă a împărăției cerurilor, ca să vină omul spre împărăția Mea, și împărăția Mea să se lase cucerită de om. Mai e o clipă mică, și Eu vin ca un Stăpân, și voi da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.