Eu sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar piatra aceasta de nou Ierusalim este mărturia lucrării cuvântului lui Dumnezeu.
Eu las cuvânt în carte în ziua aceasta. Se scrie în carte trei ani de la sărbătoarea pecetluirii cu legea sfințeniei a Sfintei Sfintelor bisericii Noului Ierusalim. Această sărbătoare s-a pecetluit în cer și pe pământ, și nimeni în cer sau pe pământ nu poate desființa hotarul acesta dintre vremuri. Această piatră este hotarul dintre lumină și întuneric, dintre moarte și viață, dintre început și sfârșit. Această piatră este împlinirea cea pentru scoaterea deasupra a Cuvântului lui Dumnezeu, Care a grăit acoperit patruzeci de ani; este piatra jertfelnicului Sfintei Sfintelor și are scris pe ea Alfa și Omega. Eu, Domnul, am scris pe ea Alfa și Omega, și adevărată este această taină.
Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc de pe această piatră și spun așa: acest așezământ întocmit de cuvântul Meu și de mâna Mea, care este în lucru pe pământ, nu se va clătina la nici un fel de furtună, pentru că Eu, Domnul, așa am zis prin această lucrare, încă din vremea lui Verginica; am spus: «Israele, ține minte la semnul Meu, căci cu un ceas mai înainte de a se închide ușa bisericii, vine Domnul, Israele». Și iată împlinirea, căci ușile bisericii se închid și cad, dar Eu vă spun că s-au și închis, că au și căzut de mult, și Eu sunt venit la tine, Israele, și am întocmit piatră nouă, jertfelnic nou, altar nou din care Eu, Domnul, stau și cuvintez peste pământ.
Mă uit bine la vremea cea de acum trei ani și vă văd pe voi, martorii Mei, în jurul acestei taine, căci taină este această zi, fiindcă lângă voi am avut un martor din biserica cea din lume și i-am dat o folosință în lucrarea Mea și l-am scris pe piatra vremii, și vremea mărturisește și pe acest martor. El a fost martor dintre cei din biserica din lume, iar voi ați fost martori din biserica lui Iisus Hristos, și este scris dedesubtul acestei pietre numele lui de martor al vremii de acum.
Iată, azi, ziua de doisprezece decembrie, acum trei ani, s-a întocmit cuvântul de sfințire și de pecetluire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim; trei ani de când Eu, Domnul, Mielul lui Dumnezeu, M-am lăsat pe acest altar și M-am împărțit vouă, celor ce ați fost martorii acestor zile, iar Eu, tată, vă folosesc pe voi martori ai Mei înaintea lui Israel cel de azi, cel cu care Eu grăiesc de patruzeci de ani. Martorul cel din biserica din lume dă acum să clatine de la locul ei pecetea acestei pietre, dar vai, această piatră este întocmită pe cuvântul Meu și stă pe cuvântul Meu, nu pe cuvântul lui. Acest martor care se teme de oameni a pățit mai rău ca Petru, care s-a lepădat de Mine atunci. Iată-l și pe acesta de acum. I-a fost frică de om și a dat să spună că nu sunt Eu această piatră, și a dat să spună că-și ia numele de pe această piatră, și a dat să spună că s-a rugat la Mine pentru zdrobirea peceții puse de Mine peste această grădină. Dar cine, tată, l-a auzit dacă s-a rugat? Și unde s-a rugat? Și cum ar putea fi adevărat așa ceva? Eu, Domnul, nu-l voi zdrobi, dar îl voi face să mărturisească cu disperare taina acelei zile în care Eu l-am avut martor întru pecetluirea cu legea sfințeniei peste piatra aceasta. El nu este mai mare ca Mine, dar vai celor ce l-au adus pe acesta să rostească acum cuvinte necunoscute în cer și pe pământ! Eu sunt mare, tată, și Îmi am odihna peste acest munte așezat în mijlocul României, iar voi sunteți martorii Mei și străjeri de la Mine. Nu vă clătinați nici la cea mai mică furtună, că Eu rostesc acum peste furtună și zic: taci și te liniștește și retrage-te înspre izvorul tău și să nu sufli, căci Eu sunt Domnul, Care am făcut semn și hotar și lege pentru toate acum!
Iată, se prăbușesc oamenii bisericii izbindu-se în această piatră, iar pe martorul cel din biserică, cel care a fost martorul Meu împreună cu voi, îl voi păstra ca să Mă cunoască și să vadă că Eu sunt Dumnezeu și Mă odihnesc peste acest așezământ. El se luptă să nu mai creadă în Mine prin această piatră; se luptă, dar în zadar se luptă. Dă să se țină de mărimea pe care o are de la Mine, dă să se bizuie pe puterea lui de apostol, dar puterea apostolului este a Mea, și Eu nu lucrez cu puterea Mea împotriva Mea. O, dacă el nu mai crede în Mine prin acest așezământ, măcar în cuvântul Meu să creadă, căci Eu sunt Cuvântul, și se vede în cuvânt că Eu sunt, dar el nu mai are cuvântul Meu, el nu mai mănâncă așa ceva, că e pândit de toți cei necredincioși din biserică, și se uită toți mereu la el să nu cumva să mai bage ceva în gură din hrana cuvântului Meu. Stăruiți cu iubire și cu gânduri miloase înspre el și înspre Mine, Domnul, ca să-i pregătesc o zi de milostivire, dar greu mai Îmi caut loc pe lângă el, greu, tată, greu de tot. El și-a ales coroana în schimbul cuvântului Meu și nu mai vede calea cea plăcută Mie, și iată, vă spun că el pe altă cale nu poate veni la Mine, de vreme ce piatra aceasta mărturisește calea lui pe calea lucrării cuvântului Meu. Voi porunci îngerului Meu ca să-l ocrotească până ce va fi întors din spate și va sta înaintea Mea rușinat și aplecat și umilit. Tată, el nu mai are pace, chiar dacă el zice că are, căci Eu mereu îl zdruncin și nu-l las în pacea lui. El tânjește după voi, dar n-are pe unde veni la voi, căci singur și-a blocat calea, dar Eu ies mereu înaintea lui cu voi și cu lucrarea Mea, și îl voi zbuciuma până ce-și va plăti toată datoria, pentru că Eu l-am pus să stea mare pentru Mine, nu pentru lume, nu pentru omul minciunii, ci pentru omul care pe toate căile duce cu el cuvântul lui Dumnezeu și poruncile lui Dumnezeu.
Se binecuvintează ziua de sărbătoare de azi, că azi este sărbătoare cerească cu voi, sărbătoare de aducere-aminte a Paștelui cel nou pe care l-am mâncat cu voi în ziua pecetluirii pietrei celei noi când Eu, ca un Miel ceresc, M-am lăsat pe această masă întocmită la cuvântul Meu. E mare, tată, ziua aceasta de sărbătoare. Verginica este purtată pe aripi de îngerași de jur împrejurul acestui așezământ ceresc.
Bucură-te, Israele! Dar cum să te bucuri când tu nici nu știi bucuria aceasta? când tu, tată, nici nu știi ce este sub această pecete? Bucură-te, Israele care știi, căci nu mai e mult, și toate vor fi mărturisite, că a venit vremea să-ți mărturisească ție Dumnezeu tot ce n-ai putut tu purta. Mai e un pic, și vei vedea lucruri și mai mari, și iată, tu, Israele, nu le știi nici pe cele de până acum. De aceea zic mereu: îmbracă-te frumos, îmbracă-te cerește, Ierusalime, poporul Meu. Ia pe tine veșmânt de om nou și nu umbla neatent, ca nu cumva să te mai murdărești, tată. Vin zile mari și frumoase; tu să nu fii fugar din pricina hainei sau din pricina inimii sau din pricina faptei tale. Tu să fii cu Mine, tată, cu Mine, Ierusalime, poporul Meu, căci Eu voi deschide porțile și Mă voi uita cum ești îmbrăcat, cum ești pregătit.
Binecuvântată să fie taina zilei de azi, și neclătinată să fie de la locul ei, iar tu să serbezi Paștele acesta, Israele, căci ziua aceasta de Paști nou este așezată lângă ziua de înălțare la cer a lui Verginica. Iată, Ierusalime, acolo unde e Verginica, acolo e și ziua aceasta; Verginica și zilele ei, tată; Domnul și Ierusalimul Său cel iubit; Domnul și Paștele Său cel nou, întru împărăția Tatălui Meu, căci tu, Ierusalime, ești împărăția Tatălui Meu. Amin, amin, amin.