... Să știți că orice rugăciune pe care o înălțați aici ajunge până la altarul cerului, și ceea ce lucrați e de mare preț la Dumnezeu. Pentru bunul acesta cobor, pentru bunul acesta pierd vremea.
... Până nu va fi la patriarhie conducător pe placul lui Dumnezeu, nu e pace. O, fiilor, feriți-vă de preotul acesta, că în curând fac Eu ce fac cu el. Ori îl îmblânzesc pe placul Meu, ori îl scot din altarul bisericii.
... Toți se bucură de libertate, dar Eu am adus libertatea mântuirii, și numai acela va trăi, numai acela va birui, care vrea libertatea mântuirii.
Pământul nu mai Îmi dă pace cu strigătele lui. Strigă la Mine să-l curăț mai curând, că e plin de jeg și de râie și de mâncărime; se scarpină până la sânge. Acest cuvânt e duhovnicesc. Mâncărimea de pe el e jegul lui satan.
... Îmi fac cărare să ies cu cuvântul Meu la lumină. Pentru ce să țin pământul? Pentru acela care are ură pe Dumnezeu? Ați văzut, în ziar scrie puțin, puțin despre Dumnezeu. Totul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el.
... Preotul care curvește, dar și slujește slujba, pot Eu să pun slujba aceea? Preoțimea care e cu ură pe poporul lui Dumnezeu, cine-i aude pe cei ce dușmănesc cu inima? Priviți icoanele cu a doua judecată. Acolo se duc toți preoții care întinează darul Meu.
Tineretul de azi nu-L mai vrea pe Dumnezeu. Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. Tată, strigați cu strigăt fierbinte și cu lacrimi curățirea României. Strigătele puținului Meu popor au întors roata, dar trebuie să lucrăm să aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut cuvântul Meu, să-l știe toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oțetul. Cu răbdare și tăcere se face agurida miere.
Tot ce e în România e ca o apă tulbure și neagră, cu valuri înspăimântătoare.