... Copilașii Mei, cer îndreptare. Îndreptați-vă, că uite, vremea e sosită să fie cântărită. Cer îndreptare și la viața duhovnicească. Nu mergeți la bisericuță cu rochița scurtă. Nu lăsați copiii să mănânce în bisericuță. Nu faceți bisericuța cantină. Nu faceți bisericuța casă de odihnă. Nu faceți bisericuța casă de vorbit. Nu faceți bisericuța teatru de glumit. Când ați intrat pe ușă, să vă fie privirea sfântă sus, la cerul sfânt, că pe ușa sfântului altar șade Împăratul, Care a venit de mult, de dimineață a venit cu Pruncul în brațe, ca să-L jertfească pentru mântuirea voastră.
De ce voiești mereu frumos, frumos? Aduceți-vă aminte de viața unei ucenice, cuvioasa Parascheva, care, venind de la bisericuță, s-a întâlnit cu o cerșetoare și s-a dezbrăcat de hăinuța sa scumpă și i-a dat-o cerșetoarea pe cea urâtă, și ca să n-o dojenească părinții ea a plecat de acasă. Unde? A plecat la mănăstire, că părinții o opreau de la purtarea sa, și ea a plecat pribeagă și s-a dus la mănăstire. Iată cum erau pe vremea aceea fecioarele din mănăstire: cu rochița săracă, nu luxoasă de preț, nu frumoasă de preț. Că și atunci muncea, dar cu ce muncea, întreținea mănăstirea, nu corpul, și întreținea duhovnicește casa lui Dumnezeu. Pe unde se strica, repara. Fiecare monahie dădea din munca sa la reparat și își făcea chilie din munca sa, dar nu așa cum este acum, lux.
... Sunt supărat pe toată suflarea de azi, nu numai pe păgâni, ci și pe creștini, că aleargă după frumos și după lux, și acestea aduc multă pagubă vieții monahicești și duhovnicești.
... A putrezit locuința acestui duh. Nu e suferință de la necredință sau că nu a avut ceva, ci e suferință grea, e boală grea de la cel ce nu vrea să facă voia Mea.
... A zis Domnul Iisus: „Lungește-ți rochița!“, și s-a uitat urât la Mine. A spus Domnul Iisus: „Te-am văzut fumând!“, și s-a uitat ca cel mai aprig dușman al Meu. Nici Caiafa, nici Irod nu s-au uitat așa de aprig ca acel fecior sau fecioară. A spus Domnul Iisus Hristos: „Să nu se poarte creștina cu capul descoperit, să nu se poarte cu piciorul descoperit, să nu se poarte cu tocuri la încălțăminte, ascuțit sau înalt“. Și la aceasta a fost mare război între Mine și ei. Acum nu mai zic nimic. Tac și înghit Eu, că e rândul Meu, dar mai târziu e rândul tău, că vei înghiți până te vei umfla și vei crăpa și vei striga și nu te voi salva. E greu, tată, e greu ca cineva să facă ascultare de învățătura Mea. E greu, e greu, tată. Asta e suferința vasului Meu: neascultarea poporului. Asta e, tată: neascultarea poporului întru toate. Fiule, putere am s-o vindec Eu, dar s-o vindece poporul care o chinuie.