... Domnul Iisus Hristos nu a disprețuit lemnul crucii, și a rămas sfințit prin Sângele Domnului Iisus Hristos. Și duhul lui Zaheu a rămas sfințit prin cuvântul Său când Zaheu a cerut să-L vadă pe Iisus.
... Multă omenire a strâns aur și s-a dus și a văzut locurile sfinte, pe unde Domnul Iisus a trecut. O, tată, poporul Meu iubit, ce aveți voi, și mulți nu prețuiți! Aveți un lucru mai mult decât atunci, de mii de ori mai mult. Voi nu mai cheltuiți comoara voastră, pentru că Eu am venit la voi. Fericit este acela care n-a văzut și a crezut.
... Nu este nici preot, nu este nici prooroc, nu este nici proorocie în care să nu se fi tras cu arma. Acest moment în care vă aflați, este cel din urmă, când e scris că în vremurile de apoi Mă voi întoarce la voi și lua-voi cu Mine pe cel al Meu. Voi despărți oaia de capră; voi despărți mielul de oaia cea rea. Nu vă despărțiți de Mine, că vine vremea să se crape fierul, să se crape piatra, să se crape lemnul, și tu nu vei crăpa dacă vei fi cu Mine.
... Cuvântul care se strecoară prin acest trup, e ca o sfoară ce leagă cerul cu poporul Său.
... De la miazăzi la miazănoapte și de la apus la răsărit vor veni la locul acesta, dar aveți grijă, că tocmai pe voi, cei de aici, să nu vă prindă aceia nepregătiți, căci zice cartea: «Vai celui care aduce sminteală!».
O, tată, au fost odată trei fecioare surioare, născute de o mamă, și au plecat la scăldătoare, și ce știa una, știau toate. Nu este istorioară, ci este cuvântul lui Dumnezeu pe care l-a scris în carte, și la ziua de judecată se citește pentru multe părți femeiești și omenești. Și întâmplarea e de mult, că nu sunt numai trei surioare, și astăzi e întreaga suflare în jale. Aceste surioare când au ajuns la scăldătoare au stat și s-au gândit. Două s-au grăbit să se dezbrace ca să facă baie în apă. Una nu s-a grăbit, și și-a adus aminte de ce i-a spus mămica sa când trăia, și nu s-a dezbrăcat, și stătea deoparte și plângea pe cele două că au călcat porunca: „Soarele să nu vadă trupul tău, că e păcat“. Și ziceau cele două: „Ah, ce plăcere este în apă!“. Plăcere care te costă mii de lei, creștine! Dar cea de pe mal plângea și zicea: „Plânge mama noastră de ce vede la noi!“, că și mama lor era de față, cu Domnul. Și cele două o îndemnau să se dezbrace de haina sa ca să meargă în apă. Și adevăr adevărat grăiesc că mulți părinți se osândesc pentru păcatele săvârșite prin copii, și mulți copii se pedepsesc prin păcatele săvârșite de părinți, și nu scapă. Și ea zicea: „Nu vreau să osândesc pe mămica mea“. Atunci un hoț, un tâlhar pândea pe mal, să fure hainele lor și să le omoare. Și a auzit ce spunea fata cea cinstită și s-a gândit: „Eu ce voi face cu păcatele mele cele grele?“. Și acel tâlhar s-a umilit și mult a plâns și nu a mai furat hainele și nici n-a mai ucis fetele, și zicea și se tânguia: „Ce să fac eu cu păcatul pe care l-am săvârșit?“. Atunci un înger din cer l-a întrebat: „De ce plângi, om blestemat?“. Și el, auzind, și mai tare s-a speriat și a zis: „O, cine ești, de mă întrebi? că eu sunt un om rău, un tâlhar, un făcător de rele. Și ce să fac ca să scap?“. Și a zis îngerașul: „Gândește-te să faci o faptă bună“. Și el a ales ca în viața pe care o va mai avea să zidească o frumoasă mănăstire dumnezeiască. Și tocmai când el a gândit, a venit ceasul morții și l-a răpit. Și a venit tot iadul să-i ia sufletul, și a venit și îngerașul său, și arhanghelii Mihail, Gavriil și Rafail, și cele nouă cete îngerești, și au făcut război cu iadul. Și au zis așa: „Ca să vă încredințați că e al nostru, hai să-l tăiem pe jumătate, și ce vom găsi în el, al aceluia va fi“. Și l-a tăiat cum taie un măcelar o vită pe jumătate și a găsit în inima sa o mănăstire frumoasă. Și diavolii ziceau: „A gândit, dar n-a făcut!“. Și au zis îngerii: „Uite-o, biserica!“. Și au luat-o și au băgat în ea duhul lui, și așa o ducea la Dumnezeu. Și iată, așa, printr-o fiică cuminte, a scăpat tâlharul de păcat. Dar astăzi, omenirea toată șade despuiată și o vede toată suflarea dumnezeiască, și să știți că nimic nu mai vine, decât focul.
... Toată suflarea va fi pedepsită. Numai cei aleși ai Mei vor scăpa. Să știți că mulți vor bate la poartă și te vor striga, ca în timpul lui Noe.
Să nu vă bucurați de pacea de astăzi. Să nu vă bucurați și să nu doriți nimic din ceea ce este astăzi. Nu vă bucurați, ci plângeți când vedeți că nu se mai țin sărbătorile, când vedeți că nu se mai țin duminicile, când vedeți că nu se mai ține viața creștină, când vedeți că nu se mai țin slujbele în bisericuțe și nu mai este preoție care să mai vindece această omenire de jalnica ei viață. Mai e ici unul, și mai mergi mult până mai găsești altul, dar nu poți să ajungi la ei, că sunt rugi, sunt mărăcini, sunt lei, sunt urși, sunt lupi pe cale și nu poți să ajungi la ei.
... Copilașii Mei, florile Mele, flori de tei, flori de garoafe, flori prețioase, care aveți în brațe lucruri frumoase și nu le-ați băgat la inimă, și când vine furtuna peste voi, le lăsați jos! Ce veți face la judecată? O, mare vă va fi judecata!
... Purtați-vă creștinește. Nu vă mai purtați cu capul gol, bărbaților. Nu mai purtați rochița scurtă, femeilor. Tu, bărbat, nu te mai purta cu capul descoperit. Domnul Iisus și cu ucenicii s-au purtat cu capul descoperit pentru că pășeau pe pământul sfânt. Ți-aș spune: poartă-te cu capul gol, dar nu te mai cunosc dintre cei din lume.
... Am presărat peste lume boli grele, că mulțime de lume care are vrăjmășie pe tine și pe Mine, va pieri în chinuri grele și va muri trei părți, și tot așa va pieri. Și dacă nu se va pocăi, și ce va rămâne va pieri. Domnul te apără, dar cum vei ieși din stâna Mea, te-ai molipsit, gata; te-ai îmbolnăvit și ai murit. Domnul vorbește. Cine are urechi de auzit, să audă.
... Feriți-vă de ceartă, că doi creștini când se ceartă, se zdruncină cerul de acest păcat al lor.